DECIZIE   Nr. 628 din 29 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 teza intai si alin. 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 555 din 23 iulie 2008

Ioan Vida                                     - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Simona Ricu                                - procuror

Mihaela Senia Costinescu          - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul „Solidaritatea" al Siderurgiştilor din Galaţi în Dosarul nr. 3.359/233/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul  Ministerului Public pune  concluzii   de respingere   a   excepţiei   de   neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 28 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.359/233/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul „Solidaritatea" al Siderurgiştilor din Galaţi.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 399 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedură civilă aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil, întrucât permit introducerea contestaţiei la executare împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare. Formula redacţională a reglementării constituie premisa încălcării obligaţiei fundamentale prevăzute de art. 57 din Constituţie, şi anume exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor, deoarece dispoziţiile criticate dau posibilitatea contestatorului de a abuza de dreptul său procesual şi de a tergiversa în acest mod soluţionarea litigiului.

Tribunalul Galaţi - Secţia civilă consideră dispoziţiile criticate ca fiind constituţionale, arătând că în realitate autorul excepţiei critică modul de interpretare şi aplicare al acestora.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Impotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.[...]

In cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor, precum şi ale art. 129 privitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 249/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „este de principiu că orice cerere adresată justiţiei - acţiune, cerere reconvenţională, cale de atac, în sens larg, orice act procesual - este subsecventă existenţei unui drept sau unui interes legitim, contestat sau susceptibil de a fi contestat de un terţ, la a cărui apărare se tinde pe această cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei sunt cele care legitimează o astfel de acţiune, delimitând-o de actele abuzive".

Intrucât dreptul la un proces echitabil, ca, de altfel, orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept. De altfel, eventualele abuzuri comise prin folosirea cu rea-credinţă a drepturilor procedurale sunt sancţionate de însuşi Codul de procedură civilă, care prevede în art. 404 alin. (2) că, „In cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 50 la 700 lei".

Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul „Solidaritatea" al Siderurgiştilor din Galaţi în Dosarul nr. 3.359/233/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu