Decizia Nr.630 din 07.10.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Ramona Diana Marinchi în Dosarul nr. 1.002/30/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.346D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 5 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.002/30/2019, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de Ramona Diana Marinchi, cu prilejul soluţionării recursului împotriva unei sentinţe pronunţate într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece nu permite exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 457 din Codul de procedură civilă. Se arată că, din posibila interpretare pe care Curtea de Apel Timişoara a dat-o prevederilor de lege criticate, ar rezulta că sentinţa pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Timiş şi atacată cu recurs de către autoarea excepţiei ar fi definitivă încă din prima instanţă, ceea ce ar exclude de plano posibilitatea de a formula recurs împotriva acesteia. Prin această interpretare echivocă şi unilaterală a Curţii de Apel Timişoara se încalcă dreptul la un proces echitabil. Autoarea excepţiei opinează că o normă specială derogă de la norma generală şi consideră că, în speţă, norma specială este reprezentată de art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 ale cărui dispoziţii, pentru a putea fi puse în aplicare, se completează atât cu legea contenciosului administrativ, care prevede posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii pronunţate în primă instanţă, cât şi cu Codul de procedură civilă, care reglementează cadrul general şi principiile după care se desfăşoară procesul civil. Sunt invocate considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul accesului liber la justiţie, care „implică între altele adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva soluţiilor pronunţate de instanţele de judecată".6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei. În concordanţă cu deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale, instanţa apreciază că prevederile art. 55 alin. (2) teza finală din Legea nr. 215/2001 nu încalcă dreptul la apărare al recurentei şi dreptul acesteia la un proces echitabil, astfel cum susţine autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind contrare garanţiilor unui proces echitabil instituite de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici prevederilor constituţionale invocate de către recurentă, deoarece accesul liber la justiţie nu înseamnă că, în toate cauzele, trebuie să fie asigurat accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, competenţa şi procedura de judecată fiind stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite. Din această perspectivă, instanţa constată că, în ceea ce priveşte excepţia de faţă, nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât asupra dizolvării consiliului local s-a pronunţat o instanţă de judecată, formată din judecători independenţi şi imparţiali, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, pe baza probelor şi a oricăror apărări pe care părţile sunt libere să le prezinte. Instanţa opinează, pentru motivele arătate, că dispoziţiile art. 55 alin. (2) teza finală din Legea nr. 215/2001 nu sunt neconstituţionale.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (2) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Se observă că prevederile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 59/2010 pentru modificarea art. 55 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 8 aprilie 2010. Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată potrivit art. 597 alin. (2) lit. e) din OUG a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, iar în prezent soluţia legislativă criticată se regăseşte la art. 143 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", şi întrucât în cauza dedusă judecăţii produc efecte juridice dispoziţiile art. 55 alin. (2) teza finală din Legea nr. 215/2001, urmează a fi reţinute ca obiect al excepţiei aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins: „Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă persoană interesată poate să sesizeze instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1). Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanţei este definitivă şi se comunică prefectului. "11. Prevederile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, la care textul de lege criticat face trimitere, au următorul cuprins: „(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:a)în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni de mandat consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale;b)în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre;c)în situaţia în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu şi nu se poate completa prin supleanţi."12. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, iar prin Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate.14. Curtea a invocat jurisprudenţa sa (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), prin care a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că, în toate cauzele, trebuie să fie asigurat accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite. Din această perspectivă, Curtea a constatat că nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât asupra dizolvării consiliului local se pronunţă o instanţă de judecată, formată din judecători independenţi şi imparţiali, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, pe baza probelor şi a oricăror apărări pe care părţile sunt libere să le prezinte. Aşadar, accesul la justiţie al consilierilor locali este neîngrădit, ei având posibilitatea de a-şi apăra interesele în cadrul procesului.15. Distinct de aceste considerente, Curtea reţine că prevederile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, referitoare la sesizarea instanţei judecătoreşti pentru a se pronunţa cu privire la dizolvarea consiliului local, hotărârea instanţei fiind definitivă, conţin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie. Curtea reiterează, în acord cu jurisprudenţa sa, că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură (în acest sens, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată).16. De asemenea, prevederile art. 129 din Constituţie stabilesc dreptul părţilor interesate şi al Ministerului Public de a exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti căile de atac potrivit legii, dar aceasta nu înseamnă reglementarea constituţională a principiului dublului grad de jurisdicţie. Este adevărat că art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reglementează dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnată penal, dar nu există obligativitatea extinderii acestui principiu şi în materie civilă. Noţiunea de „proces echitabil" nu implică imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor căi de atac al hotărârilor judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 86 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001).17. Totodată, Curtea reţine că necesitatea restabilirii cu maximă celeritate a autorităţilor administraţiei publice locale, în speţă a consiliului local, reprezintă un argument suficient pentru a justifica măsura constând în derogarea de la regulile procedurale de drept comun ale modalităţilor de exercitare a liberului acces la justiţie, în sensul ca hotărârea primei instanţe - tribunalul, secţia de contencios administrativ - să fie definitivă. Această măsură este una necesară şi adecvată, urmăreşte un scop legitim - acela de restabilire a funcţionării consiliului local ca autoritate deliberativă la nivelul autorităţilor administraţiei publice din comune, oraşe şi municipii - şi este proporţională cu acest scop (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 29 august 2018).18. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la folosirea căilor de atac.19. Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, deoarece acestea consacră, la nivel constituţional, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, fără a avea vreo legătură cu caracterul definitiv al hotărârii judecătoreşti prin care instanţa judecătorească se pronunţă cu privire la dizolvarea de drept a consiliului local.20. Curtea precizează că aspectele referitoare la interpretarea şi aplicarea legii în cauză, de către instanţa judecătorească în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, excedează controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ramona Diana Marinchi în Dosarul nr. 1.002/30/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 55 alin. (2) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 7 octombrie 2021.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Simina Popescu-Marin