DECIZIE Nr. 76 din 22 aprilie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 258 alin.
1 si 2 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 236 din 10 septembrie 1997
![SmartCity3](https://citymanager.online/wp-content/uploads/2018/09/b2-700x300.jpg)
Ioan Muraru - presedinte
Nicolae Popa - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Tantas Mihai impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 81 din 15 iulie 1996.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 15 aprilie 1997, concluziile
partilor fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 22
aprilie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 81 din 15 iulie 1996, Curtea Constitutionala a respins ca
vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 258 alin.
1 si 2 din Codul penal, invocata de Tantas Mihai in Dosarul nr. 1.142/1995 al
Tribunalului Maramures. Pentru a pronunta aceasta decizie, s-a retinut ca, prin
art. 258 alin. 1 din Codul penal, dispozitiile referitoare la notiunea de
functionar au fost extinse si la cea de alti salariati din cadrul
organizatiilor prevazute la art. 145 din Codul penal, iar prin alin. 2 al
aceluiasi articol, dispozitiile art. 254, 256 si 257 din Codul penal au fost
extinse si la salariatii societatilor comerciale cu capital privat, la
administratorii si la cenzorii acestora; in legatura cu notiunile de functionar
si alti salariati, s-a retinut ca acestea au mai facut obiectul controlului de
constitutionalitate, iar Curtea a statuat in mod constant ca reglementarile
referitoare la aceste notiuni, inclusiv cele legate de infractiunile savarsite
de functionari, sunt de nivelul legii, astfel incat ele nu pot fi
neconstitutionale, intrucat nu incalca o prevedere expresa a Constitutiei; de
asemenea, s-a mai retinut ca, in ceea ce priveste notiunea de functionar, in
conformitate cu art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, statutul
functionarului public se reglementeaza prin lege organica, deci conceptul de
functionar este de domeniul legii si nu al Constitutiei, asa cum s-a statuat
prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 35 din 27 aprilie 1994, definitiva.
Impotriva acestei decizii, Tantas Mihai a declarat recurs, invocand
urmatoarele motive:
- solutia s-a intemeiat numai pe punctul de vedere al Guvernului, intrucat
cele doua Camere ale Parlamentului nu le-au comunicat;
- completul de fond a avut in vedere "analogii, extinderi, cutume sau
practici judiciare", desi, in speta, nu erau aplicabile, deoarece la
elaborarea Codului penal nu existau societati private;
- in decizie se face referire la statutul functionarului public si nu la
cel al functionarului unei societati private, facandu-se abstractie ca si in
considerente se recunoaste ca insusi conceptul de functionar public este in
afara Constitutiei, deci neconstitutional;
- un functionar al unei societati comerciale cu capital privat nu poate fi
subiect activ al infractiunii de luare de mita.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, prevederile art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal,
raportate la dispozitiile Constitutiei, si ale Legii nr. 47/1992, retine:
Prima critica, referitoare la lipsa opiniei celor doua Camere ale
Parlamentului, nu este fondata, pentru ca aceasta nu este de natura sa atraga
dupa sine netemeinicia deciziei. Curtea Constitutionala este obligata sa
solicite, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere
ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, autoritati care nu au
obligatia de a le comunica, textul citat avand caracter supletiv. Daca, in
cauza, numai Guvernul si-a comunicat opinia, acest lucru nu inseamna ca decizia
pronuntata are ca unic temei acest document, lipsa punctelor de vedere ale
celor doua Camere ale Parlamentului neavand nici o consecinta asupra solutiei.
Al doilea motiv de recurs, prin care se sustine ca la pronuntarea solutiei
s-au avut in vedere dispozitiile vechiului Cod penal, desi la data elaborarii
lui nu existau societati comerciale cu capital privat, este, de asemenea,
neintemeiat. Intr-adevar, prevederile art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal au
fost modificate de Parlament prin Legea nr. 65 din 8 iulie 1992, in vederea
combaterii coruptiei in orice domeniu s-ar manifesta aceasta, astfel cum in mod
intemeiat s-a retinut prin decizia atacata, noile prevederi statornicind ca:
"Dispozitiile art. 254, 256 si 257 privitoare la functionari se aplica si
salariatilor din cadrul societatilor comerciale cu capital privat, precum si
administratorilor si cenzorilor acestora". Ulterior, prin Legea nr.
140/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14
noiembrie 1996, Codul penal a fost din nou modificat, prevazandu-se ca
dispozitiile art. 246-250, care incrimineaza abuzul si neglijenta in serviciu,
savarsite de functionarii publici, se aplica si celorlalti functionari.
Nici sustinerea potrivit careia in decizie se face referire la statutul
functionarului public si nu la cel al functionarului unei societati private, ca
in cazul sau, nu poate fi primita. Completul de fond a constatat ca, in
legatura cu notiunile de functionar si alti salariati, folosite in continutul
unor dispozitii ale legii penale, prin Decizia nr. 35 din 27 aprilie 1994,
ramasa definitiva prin Decizia nr. 108 din 9 noiembrie 1994, publicate in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994, si prin
Decizia nr. 38 din 27 aprilie 1994, definitiva prin Decizia nr. 11 din 25
ianuarie 1995, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 36 din
17 februarie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca reglementarile
referitoare la aceste notiuni sunt de nivelul legii si nu de nivel
constitutional. S-a retinut astfel ca, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din
Constitutie, statutul functionarilor publici se reglementeaza prin lege
organica, situatie in care, pe cale de consecinta, conceptul general de
functionar nu poate fi de nivel constitutional. Intrucat, potrivit art. 145
alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii,
si deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
practicii constante a Curtii, in mod intemeiat, la judecata in fond, exceptia a
fost respinsa ca vadit nefondata.
De asemenea, nici ultimul motiv de recurs, potrivit caruia un functionar al
unei societati comerciale cu capital privat nu poate fi subiect activ al
infractiunii de luare de mita, nu este fondat. Se constata ca, in realitate,
recurentul nu contesta constitutionalitatea art. 254 din Codul penal privind
infractiunea de luare de mita pentru care a fost trimis in judecata, ci se
refera exclusiv la aprecierea calitatii de functionar. In aceasta situatie, se
retine ca nu se invoca o problema de ordin constitutional, ci una de
interpretare si de aplicare a legii, care este de competenta exclusiva a
instantelor judecatoresti.
Fata de considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c),
ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale
art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Tantas Mihai impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 81 din 15 iulie 1996.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 22 aprilie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Constantin Burada