DECIZIE   Nr. 81*) din 15 iulie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 236 din 10 septembrie 1997

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 76 din 22 aprilie 1997.

    Lucian Stangu         - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu  - judecator
    Constantin Burada     - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 aprilie 1996, pronuntata de Tribunalul Maramures in Dosarul nr. 1.142/1995, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal, invocata de inculpatul Tantas Mihai.
    Prin exceptie se sustine ca dispozitiile respective contravin art. 134 alin. (1) din legea fundamentala.
    Tribunalul Maramures, exprimandu-si opinia, apreciaza ca "textul art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal nu contravine dispozitiilor art. 134 alin. (1) din Constitutie, ca in prevederile art. 254 alin. 1 din Codul penal, cu privire la infractiunea de luare de mita, nu se cere ca subiectul activ sa aiba calitatea de functionar public, ci doar de functionar".
    In vederea solutionarii exceptiei, in conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere.
    In punctul de vedere al Guvernului se considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece, in cauza, nu se ridica o problema de ordin constitutional, ci una de interpretare juridica, respectiv aprecierea calitatii de functionar a salariatilor din cadrul societatilor comerciale cu capital privat in raport cu prevederile art. 254 din Codul penal, care, potrivit practicii jurisdictionale constante a Curtii, este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal, raportate la prevederile Constitutiei, precum si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Curtea este competenta sa solutioneze exceptia, deoarece aceasta se refera la o dispozitie legala introdusa in Codul penal prin Legea nr. 65/1992, deci dupa intrarea in vigoare a Constitutiei.
    Din incheierea de sesizare rezulta ca Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor Tantas Mihai, Griga Dorina Gabriela si Zahu Traian, functionari la Banca "Credit Bank", Sucursala judeteana Maramures, in baza art. 254 alin. 1 din Codul penal, retinandu-se in sarcina lor comiterea mai multor infractiuni de luare de mita.
    La termenul de 23 aprilie 1996, in fata Tribunalului Maramures, investit cu solutionarea cauzei, Tantas Mihai, prin aparator, a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal.
    Prin art. 258 alin. 1 din Codul penal, dispozitiile referitoare la notiunea de functionar au fost extinse si la alti salariati din cadrul organizatiilor prevazute la art. 145 din Codul penal, inclusiv al regiilor autonome si al societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si la administratorii si cenzorii acestora. De asemenea, prin alin. 2 al aceluiasi articol, dispozitiile art. 254, 256 si 257 din Codul penal au fost extinse si la salariatii societatilor comerciale cu capital privat, la administratorii si la cenzorii acestora.
    Autorul exceptiei sustine ca textul art. 258 din Codul penal contravine dispozitiilor art. 134 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca economia Romaniei este economie de piata. De asemenea, invoca, in sprijinul exceptiei Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, prin care s-a statuat ca dispozitiile din Codul penal privitoare la infractiunile contra avutului obstesc sunt abrogate partial si urmeaza sa fie aplicate numai cu privire la acele bunuri care, potrivit art. 135 alin. (4) din Constitutie, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Apreciaza ca nu poate avea calitatea de subiect activ al infractiunii de luare de mita decat functionarul public care exercita permanent sau temporar o insarcinare in serviciul unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei intreprinderi sau organizatii de stat, nu si salariatii societatilor comerciale cu capital privat, cum este cazul Bancii "Credit Bank". In ceea ce priveste prevederea din art. 258 alin. 2 din Codul penal, potrivit careia dispozitiile art. 254, 256 si 257 referitoare la functionari se aplica si salariatilor din cadrul societatilor comerciale cu capital privat, precum si administratorilor si cenzorilor acestora, sustine ca aceasta contravine Constitutiei, deoarece nu este in concordanta cu conceptele de public si salariat. Solicita solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 258 din Codul penal in raport cu dispozitiile art. 254 din Codul penal, cu conceptele de avut obstesc, public si functionar public.
    In legatura cu notiunile de functionar si alti salariati, folosite in continutul unor dispozitii ale legii penale, este de mentionat ca acestea au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea a statuat in mod constant ca reglementarile referitoare la aceste notiuni sunt de nivelul legii si nu de nivel constitutional.
    Astfel, in Decizia Curtii Constitutionale nr. 35 din 27 aprilie 1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 108 din 9 noiembrie 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994, s-a retinut ca: "In ce priveste notiunea de functionar, se constata ca, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, statutul functionarilor publici se reglementeaza prin lege organica. Rezulta ca, potrivit Constitutiei, reglementarea acestui statut este rezervata nivelului legii. Cu atat mai mult deci conceptul general de functionar nu este de nivel constitutional.
    In consecinta, reglementarile referitoare la notiunea de functionar, inclusiv cele legate de infractiunile savarsite de functionari, sunt de nivelul legii. De aceea, sustinerile privind neconstitutionalitatea notiunii de functionar sunt neintemeiate, intrucat aceasta nu incalca o prevedere expresa a Constitutiei."
    In acelasi sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat si prin Decizia nr. 38 din 27 aprilie 1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 11 din 25 ianuarie 1995, cu privire la notiunea de functionar, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 36 din 17 februarie 1995.
    De asemenea, prin Decizia nr. 130 din 16 noiembrie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 2 august 1995, Curtea Constitutionala subliniaza din nou ca reglementarile legale referitoare la notiunea de functionar sunt de nivelul legii, precizandu-se ca aceasta solutie se impune, cu atat mai mult, in ceea ce priveste notiunea de alti salariati. Respingand recursul declarat impotriva ei, prin Decizia nr. 28 din 21 martie 1995, publicata in acelasi Monitor Oficial al Romaniei, Curtea Constitutionala a retinut ca "Motivele pentru care in Decizia Curtii Constitutionale s-a constatat ca notiunea de functionar nu este de nivel constitutional se aplica pentru identitate de ratiune si pentru notiunea de alti salariati, deoarece de principiu este ca, daca o notiune este de nivelul legii, notiunea cu care este asimilata nu poate fi decat tot de nivelul legii.
    In consecinta, critica formulata prin recurs nu poate fi retinuta; de asemenea, nu poate fi retinuta nici cerinta constatarii neconstitutionalitatii incadrarii juridice a faptei savarsite de inculpatul care a invocat exceptia, deoarece interpretarea dispozitiilor legale pentru aplicarea lor este de competenta instantei de judecata."
    In fine, prin Decizia nr. 138 din 7 decembrie 1994, definitiva prin nerecurare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 14 aprilie 1995, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 si 256 din Codul penal, invocata de inculpatul care, in calitatea sa de padurar, a pretins si a primit de la diversi cetateni foloase in vederea facilitarii prelucrarii de material lemnos din padurile de pe raza cantonului unde lucra, apartinand Societatii Comerciale "Silvodelta" Tulcea.
    Curtea a retinut ca problema dedusa jurisdictiei constitutionale se rezuma la a stabili daca faptuitorul putea sau nu putea fi subiect activ al infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 254 si 256 din Codul penal, avand deci calitatea de functionar. Autorul exceptiei nu a avut in vedere o anume dispozitie a legii fundamentale pe care art. 254 si 256 din Codul penal o incalca, ci s-a referit exclusiv la aprecierea calitatii de functionar a acestuia in raport cu textele mentionate, al caror continut nu a fost considerat neconstitutional. Curtea a conchis ca exceptia invocata nu ridica o problema de ordin constitutional, ci o chestiune de interpretare juridica, de competenta exclusiva a instantei de judecata, careia ii revine obligatia de a stabili, pe baza probelor de la dosar, daca faptele savarsite de inculpat intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de luare de mita si de primire de foloase necuvenite si daca functia de padurar a inculpatului poate fi asimilata cu calitatea de functionar (art. 147 din Codul penal) sau cu cea de alt salariat (art. 148 din Codul penal).
    Din examinarea practicii jurisdictionale a Curtii Constitutionale sus-mentionate cu privire la notiunile de functionar si alti salariati, inclusiv in raport cu infractiunea de luare de mita, ca in speta, rezulta ca solutiile pronuntate subzista si in cauza de fata, neexistand nici un element nou care sa le infirme si sa faca necesara reconsiderarea lor.
    Extinderea raspunderii penale pentru faptele de coruptie si la alti salariati din cadrul societatilor comerciale, prin Legea nr. 65/1992, nu poate fi considerata neconstitutionala atata vreme cat reglementarile privitoare la notiunile de functionar si alti salariati, inclusiv la incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ nemijlocit, sunt caracterizate prin Constitutie ca tinand de domeniul legii. In realizarea atributiilor ce-i revin potrivit Constitutiei, Parlamentul a inteles sa adopte Legea nr. 65/1992 pentru modificarea si completarea Codului penal privind unele fapte de coruptie. In vederea combaterii coruptiei, oriunde s-ar manifesta aceasta, legea a extins raspunderea penala si la salariatii din cadrul societatilor comerciale cu capital privat, la administratorii si la cenzorii acestora, cum este cazul inculpatilor din speta. Legea nr. 65/1992 a fost adoptata cu respectarea prevederilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, astfel incat obiectiile formulate impotriva ei apar ca vadit nefondate.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal, invocata de Tantas Mihai in Dosarul nr. 1.142/1995 al Tribunalului Maramures.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la data de 15 iulie 1996.

               PRESEDINTE,
               dr. Lucian Stangu

                                 Magistrat asistent,
                                 Constantin Burada