DECIZIE   Nr. 76 din 22 aprilie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 236 din 10 septembrie 1997

    Ioan Muraru            - presedinte
    Nicolae Popa           - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Tantas Mihai impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 81 din 15 iulie 1996.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 15 aprilie 1997, concluziile partilor fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 22 aprilie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 81 din 15 iulie 1996, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal, invocata de Tantas Mihai in Dosarul nr. 1.142/1995 al Tribunalului Maramures. Pentru a pronunta aceasta decizie, s-a retinut ca, prin art. 258 alin. 1 din Codul penal, dispozitiile referitoare la notiunea de functionar au fost extinse si la cea de alti salariati din cadrul organizatiilor prevazute la art. 145 din Codul penal, iar prin alin. 2 al aceluiasi articol, dispozitiile art. 254, 256 si 257 din Codul penal au fost extinse si la salariatii societatilor comerciale cu capital privat, la administratorii si la cenzorii acestora; in legatura cu notiunile de functionar si alti salariati, s-a retinut ca acestea au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea a statuat in mod constant ca reglementarile referitoare la aceste notiuni, inclusiv cele legate de infractiunile savarsite de functionari, sunt de nivelul legii, astfel incat ele nu pot fi neconstitutionale, intrucat nu incalca o prevedere expresa a Constitutiei; de asemenea, s-a mai retinut ca, in ceea ce priveste notiunea de functionar, in conformitate cu art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, statutul functionarului public se reglementeaza prin lege organica, deci conceptul de functionar este de domeniul legii si nu al Constitutiei, asa cum s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 35 din 27 aprilie 1994, definitiva.
    Impotriva acestei decizii, Tantas Mihai a declarat recurs, invocand urmatoarele motive:
    - solutia s-a intemeiat numai pe punctul de vedere al Guvernului, intrucat cele doua Camere ale Parlamentului nu le-au comunicat;
    - completul de fond a avut in vedere "analogii, extinderi, cutume sau practici judiciare", desi, in speta, nu erau aplicabile, deoarece la elaborarea Codului penal nu existau societati private;
    - in decizie se face referire la statutul functionarului public si nu la cel al functionarului unei societati private, facandu-se abstractie ca si in considerente se recunoaste ca insusi conceptul de functionar public este in afara Constitutiei, deci neconstitutional;
    - un functionar al unei societati comerciale cu capital privat nu poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal, raportate la dispozitiile Constitutiei, si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Prima critica, referitoare la lipsa opiniei celor doua Camere ale Parlamentului, nu este fondata, pentru ca aceasta nu este de natura sa atraga dupa sine netemeinicia deciziei. Curtea Constitutionala este obligata sa solicite, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, autoritati care nu au obligatia de a le comunica, textul citat avand caracter supletiv. Daca, in cauza, numai Guvernul si-a comunicat opinia, acest lucru nu inseamna ca decizia pronuntata are ca unic temei acest document, lipsa punctelor de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului neavand nici o consecinta asupra solutiei.
    Al doilea motiv de recurs, prin care se sustine ca la pronuntarea solutiei s-au avut in vedere dispozitiile vechiului Cod penal, desi la data elaborarii lui nu existau societati comerciale cu capital privat, este, de asemenea, neintemeiat. Intr-adevar, prevederile art. 258 alin. 1 si 2 din Codul penal au fost modificate de Parlament prin Legea nr. 65 din 8 iulie 1992, in vederea combaterii coruptiei in orice domeniu s-ar manifesta aceasta, astfel cum in mod intemeiat s-a retinut prin decizia atacata, noile prevederi statornicind ca: "Dispozitiile art. 254, 256 si 257 privitoare la functionari se aplica si salariatilor din cadrul societatilor comerciale cu capital privat, precum si administratorilor si cenzorilor acestora". Ulterior, prin Legea nr. 140/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, Codul penal a fost din nou modificat, prevazandu-se ca dispozitiile art. 246-250, care incrimineaza abuzul si neglijenta in serviciu, savarsite de functionarii publici, se aplica si celorlalti functionari.
    Nici sustinerea potrivit careia in decizie se face referire la statutul functionarului public si nu la cel al functionarului unei societati private, ca in cazul sau, nu poate fi primita. Completul de fond a constatat ca, in legatura cu notiunile de functionar si alti salariati, folosite in continutul unor dispozitii ale legii penale, prin Decizia nr. 35 din 27 aprilie 1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 108 din 9 noiembrie 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994, si prin Decizia nr. 38 din 27 aprilie 1994, definitiva prin Decizia nr. 11 din 25 ianuarie 1995, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 36 din 17 februarie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca reglementarile referitoare la aceste notiuni sunt de nivelul legii si nu de nivel constitutional. S-a retinut astfel ca, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, statutul functionarilor publici se reglementeaza prin lege organica, situatie in care, pe cale de consecinta, conceptul general de functionar nu poate fi de nivel constitutional. Intrucat, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii, si deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii constante a Curtii, in mod intemeiat, la judecata in fond, exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata.
    De asemenea, nici ultimul motiv de recurs, potrivit caruia un functionar al unei societati comerciale cu capital privat nu poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita, nu este fondat. Se constata ca, in realitate, recurentul nu contesta constitutionalitatea art. 254 din Codul penal privind infractiunea de luare de mita pentru care a fost trimis in judecata, ci se refera exclusiv la aprecierea calitatii de functionar. In aceasta situatie, se retine ca nu se invoca o problema de ordin constitutional, ci una de interpretare si de aplicare a legii, care este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
    Fata de considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c), ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Tantas Mihai impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 81 din 15 iulie 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 22 aprilie 1997.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. univ. dr. IOAN MURARU

                               Magistrat asistent,
                               Constantin Burada