DECIZIE Nr. 83 din 19 mai 1998
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea si completarea Legii administratiei
publice locale nr. 69/1991, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 211 din 8 iunie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22 din 26 mai 1997 pentru
modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991,
republicata, ridicata de Diaconu Emilian in Dosarul nr. 2.724/1997 al Curtii de
Apel Galati - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 12 mai 1998 si au
fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp
pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 19 mai 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea de Apel Galati - Sectia comerciala si de contencios administrativ,
prin Incheierea din 24 noiembrie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 2.724/1997, a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea
si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata,
invocata de Diaconu Emilian intr-o cauza civila ce are ca obiect anularea
Hotararii Consiliului Judetean Vrancea nr. 38 din 12 septembrie 1997, prin care
s-a dispus eliberarea sa din functia de vicepresedinte al acestui consiliu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale atacate contravin prevederilor art. 72 alin. (3) lit. o) si ale art. 114
alin. (1) si (4) din Constitutie.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca "ordonanta de
urgenta este neconstitutionala", deoarece, potrivit art. 72 din
Constitutie, reglementarea pe care o instituie este de domeniul legii organice,
iar, conform prevederilor constitutionale ale art. 144 alin. (1), Guvernul
poate fi abilitat prin lege sa emita ordonante numai in domenii care nu fac
obiectul legilor organice.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost
solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si al Guvernului.
In punctul sau de vedere Guvernul apreciaza ca "exceptia de
neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 este
neintemeiata", deoarece ordonantele de urgenta, constituind o exceptie de
la regula instituita la art. 114 alin. (1) din Constitutie, pot fi emise in
orice domeniu, asa incat "restrictia referitoare la domeniile rezervate
legilor organice nu opereaza".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 47/1992, s-au cerut relatii Consiliului
Legislativ in legatura cu avizarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
22/1997. In raspunsul primit se arata ca, initial, Guvernul elaborase un
proiect de lege care, ulterior, a fost transformat in ordonanta de urgenta.
In cadrul dezbaterilor care au avut loc in sedinta publica din data de 12
mai 1998, reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere deciziile Curtii
Constitutionale nr. 65/1995 si nr. 34/1998 si considerand ca dispozitiile
atacate contravin art. 114 alin. (4) din Constitutie, a pus concluzii de
admitere a exceptiei invocate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raspunsul
comunicat de Consiliul Legislativ, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 22/1997, raportate la prevederile Constitutiei si ale
Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
Motivele de neconstitutionalitate invocate privesc incalcarea prevederilor
art. 114 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora ordonanta de urgenta se
poate emite numai in cazuri exceptionale, precum si a prevederilor alin. (1) al
acestui articol, potrivit carora este interzisa abilitarea Guvernului de a
emite ordonante in domeniile legilor organice, prevedere pe care autorul
exceptiei o considera aplicabila si in ceea ce priveste ordonantele de urgenta.
Interesul urmarit prin exceptia ridicata este infirmarea constitutionalitatii
prevederilor alin. (4^1), introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
22/1997 la art. 67 din Legea nr. 69/1991, republicata. Motivele de
neconstitutionalitate invocate privesc insa ordonanta in ansamblul sau, astfel
incat nu pot fi disociate spre a ne referi numai la prevederile sus-mentionate,
direct aplicabile procesului.
Primul motiv de neconstitutionalitate invocat, legat de incalcarea
conditiei constitutionale prevazute la art. 114 alin. (4), ca ordonanta de
urgenta sa fie emisa numai in cazuri exceptionale, este intemeiat. Nici
existenta unei situatii exceptionale, nici necesitatea instituirii de urgenta a
masurilor prevazute in ordonanta nu pot fi retinute.
Asa cum rezulta din relatiile comunicate de Consiliul Legislativ, initial,
pentru reglementarea aspectelor prevazute in ordonanta de urgenta Guvernul
elaborase un proiect de lege. In expunerea de motive la acest proiect se face
referire exclusiv la necesitatea imbunatatirii cadrului legislativ privind
autonomia locala, in concordanta cu "actualul program de guvernare",
si pentru eliminarea unor imperfectiuni si neclaritati, precum si completarea
unor insuficiente, fara nici o mentiune cu privire la existenta unor situatii
ce ar impune adoptarea de urgenta a acestei reglementari. De aceea nici nu s-a solicitat
dezbaterea proiectului in procedura de urgenta. Proiectul de lege a fost avizat
de Consiliul Legislativ la data de 10 mai 1997. Peste 9 zile, proiectul de
lege, transformat intr-un proiect de ordonanta de urgenta, s-a trimis la
avizare si, ulterior, ordonanta de urgenta a fost adoptata de Guvern.
Continutul ordonantei de urgenta, cu exceptia unor aspecte de amanunt, este
acelasi cu al proiectului de lege anterior, iar nota de fundamentare are
acelasi cuprins cu cel al expunerii de motive precedente, fara a se invoca, cel
putin, existenta unei situatii exceptionale care ar fi justificat urgenta
adoptarii reglementarii respective pe calea ordonantei de urgenta.
Rezulta, din cele aratate, ca scopul urmarit de Guvern a fost acela de a
institui o noua reglementare, direct aplicabila, procedeu prin care insa s-a
incalcat competenta constitutionala a Parlamentului, prevazuta la art. 58 din
Constitutie, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii.
Astfel cum s-a aratat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 65/1995,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie
1995, cazul exceptional, de care depinde legitimitatea constitutionala a
ordonantei de urgenta, se justifica "pe necesitatea si urgenta reglementarii
unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune
adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse
interesului public". Nici in expunerea de motive la proiectul de lege
initial, nici in nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
22/1997 si nici in justificarile prezentate de reprezentantul Guvernului la
dezbaterile care au avut loc in sedinta Senatului din 17 martie 1998, ca si in
celelalte luari de cuvant din aceasta sedinta, asa cum rezulta din stenograma
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a, nr. 47 din 8 aprilie
1998, nu s-a facut referire la existenta unor imprejurari care sa justifice
cazul exceptional si urgenta reglementarii situatiei. Cazul exceptional are un
caracter obiectiv, in sensul ca existenta sa nu depinde de vointa Guvernului,
care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru
apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta. De aceea, in nici
un fel nu constituie un caz exceptional schimbarea de catre Guvern a optiunii
sale cu privire la actul legislativ folosit. Ordonanta de urgenta nu constituie
o alternativa aflata la discretia Guvernului, prin care acesta si-ar putea
incalca obligatia sa constitutionala de a asigura, in vederea indeplinirii
programului sau de guvernare, reglementarea prin lege, de catre Parlament, a
relatiilor ce constituie obiectul acestei reglementari.
De altfel, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 34/1998, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, se arata
ca "modificarea sau unificarea legislatiei intr-un domeniu sau altul nu
justifica, prin ea insasi, emiterea unei ordonante de urgenta". Or, scopul
urmarit prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 a fost
perfectionarea legislatiei, asa cum rezulta atat din expunerea de motive la
proiectul de lege initial, cat si din nota de fundamentare a ordonantei de
urgenta si din dezbaterile care au avut loc la Senat.
Asa cum se arata in stenograma sedintei Senatului din 17 martie 1998,
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 a fost respinsa la votul final,
pe ansamblul reglementarii, dupa ce fusesera adoptate, in parte, prevederile
articolelor. Semnificatia acestui vot priveste deci necesitatea ordonantei de
urgenta in intregime, ceea ce exclude, de plano, existenta unui caz exceptional
care ar fi impus adoptarea ei. De altfel insasi intarzierea cu aproape un an a
discutarii in Parlament a ordonantei de urgenta infirma urgenta reglementarii
instituite de ordonanta, iar in punctul de vedere al Guvernului nu se face nici
o referire la acest aspect.
In concluzie, intentia initiala a Guvernului a fost promovarea unui proiect
de lege, pentru ca, in fapt, conditiile ce caracterizeaza cazul exceptional, de
care depinde legitimitatea constitutionalitatii ordonantei de urgenta a
Guvernului, nu erau intrunite, o modificare legislativa nefiind de natura sa
justifice emiterea unei asemenea ordonante. Schimbarea ulterioara a acestei
orientari, prin emiterea noii reglementari preconizate, sub forma unei
ordonante de urgenta, este, de aceea, neconstitutionala.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de neconstitutionalitate, legat
de reglementarea prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 a unui
domeniu rezervat legii organice, este incontestabil ca Legea nr. 69/1991,
intrucat priveste administratia publica locala, constituie, potrivit art. 72
alin. (3) lit. a) din Constitutie, o lege organica. Prin Decizia nr. 34/1998,
sus-mentionata, Curtea Constitutionala a statuat ca interdictia reglementarii
prin ordonanta in domenii rezervate legii organice nu este aplicabila
ordonantei de urgenta a Guvernului. Cu majoritate de voturi, Curtea constata ca
nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea acestei practici.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al
art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de Diaconu Emilian in
Dosarul nr. 2.724/1997 al Curtii de Apel Galati - Sectia comerciala si de
contencios administrativ si constata ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 22/1997 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice
locale nr. 69/1991, republicata, sunt neconstitutionale.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 19 mai 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Doina Suliman