DECIZIE   Nr. 89 din 27 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 200 din 27 martie 2003

    Nicolae Popa              - presedinte
    Costica Bulai             - judecator
    Nicolae Cochinescu        - judecator
    Constantin Doldur         - judecator
    Kozsokar Gabor            - judecator
    Petre Ninosu              - judecator
    Serban Viorel Stanoiu     - judecator
    Lucian Stangu             - judecator
    Ioan Vida                 - judecator
    Iuliana Nedelcu           - procuror
    Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, exceptie ridicata de avocatul inculpatei Magdalena Hasna in Dosarul nr. 7.505/2002 al Judecatoriei Oradea si de Gheorghe Ilie Moisi in Dosarul nr. 2.542 al Judecatoriei Miercurea-Ciuc.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 25 februarie 2003 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la 27 februarie 2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 30 octombrie 2002 si din 27 noiembrie 2002, Judecatoria Oradea si, respectiv, Judecatoria Miercurea-Ciuc au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, exceptie ridicata de avocatul inculpatei Magdalena Hasna in Dosarul nr. 7.505/2002 al Judecatoriei Oradea si de Gheorghe Ilie Moisi in Dosarul nr. 2.542/2002 al Judecatoriei Miercurea-Ciuc.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat aplicarea legii de gratiere numai la acele pedepse, masuri si sanctiuni care au fost aplicate prin hotarari judecatoresti definitive, pronuntate pana la data publicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei, creeaza o discriminare vadita. Astfel, in situatia in care mai multe persoane au savarsit in acelasi timp infractiuni neexceptate de la gratiere, cel care "a avut norocul" sa fie judecat mai operativ va putea beneficia de prevederile legii, iar cel care, chiar si pentru motive independente de vointa sa, nu a fost judecat definitiv pana la publicarea legii este privat de beneficiul gratierii. Situatia este similara si cand o infractiune a fost savarsita in participatie de mai multi autori, cei care, poate din motive obiective, au fost condamnati definitiv la o data ulterioara fiind privati de drepturile de care beneficiaza ceilalti. In opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare si prevederilor art. 15 alin. (1) din Constitutie, referitoare la universalitatea drepturilor si a libertatilor.
    Judecatoria Oradea apreciaza ca exceptia ridicata este intemeiata, deoarece beneficiul gratierii fiind conditionat de pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare pana la data intrarii in vigoare a legii "se creeaza o discriminare vadita intre persoanele aflate in aceeasi situatie juridica, care vor suporta consecinte penale diferite, unele beneficiind de prevederile legii, iar altele nu, din motive neimputabile acestora".
    Judecatoria Miercurea-Ciuc apreciaza, de asemenea, ca exceptia ridicata este intemeiata, deoarece "vointa legiuitorului, determinata de anumite considerente de politica penala, s-a rezumat la gratierea pedepselor ramase definitive pana la data de 4.10.2002, care nu exclude, insa, incalcarea art. 16 din Constitutie".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul considera ca exceptia ridicata nu este intemeiata. Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetatenilor, fara privilegii si fara discriminari, trebuie interpretate in legatura cu art. 4 din Legea fundamentala, care stabileste criteriile de egalitate. Or, dispozitiile legale criticate nu instituie nici privilegii si nici discriminari pe acele criterii. De altfel, conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, principiul egalitatii in drepturi nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite, iar persoanele condamnate definitiv anterior publicarii legii de gratiere se afla in situatii diferite fata de cele care urmeaza sa fie condamnate dupa acea data. De asemenea, arata ca gratierea colectiva constituie un act de clementa al Parlamentului, ce poate fi acordat numai prin lege organica, "iar destinatarii unei asemenea legi au vocatia de a beneficia de gratiere numai daca indeplinesc conditiile prevazute in aceasta lege".
    Avocatul Poporului considera ca art. 8 din Legea nr. 543/2002 este neconstitutional. Gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni reprezinta un act de vointa politica, un act de clementa unilateral si care apartine Parlamentului, in cazul gratierii colective, respectiv Presedintelui Romaniei, in cazul gratierii individuale. Criteriile in baza carora se face iertarea anumitor infractori de executarea pedepselor apartin, de asemenea, in exclusivitate autoritatilor competente sa emita acte de clementa. Cu toate acestea, si legiuitorul "trebuie sa aiba in vedere marile principii constitutionale, peste care nu poate trece". Cand actul de clementa incalca prevederile constitutionale, el este un act arbitrar. Apreciaza ca dispozitiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 "incalca atat principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor - art. 16 alin. (1) - cat si, mai ales, art. 15 alin. (2), potrivit caruia legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile, iar legea mai favorabila se exprima printr-un tratament mai bland, inclusiv prin acte de clementa ale statului". Beneficiul Legii nr. 543/2002, fiind conditionat de pronuntarea hotararii judecatoresti definitive de condamnare pana la data publicarii legii, lipseste de tratamentul juridic mai bland atat pe cei identificati, dar care, din varii motive, nu au fost inca definitiv condamnati, cat si pe cei care vor fi identificati in viitor.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si ale Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispozitii care au urmatoarea redactare: "Dispozitiile prezentei legi privesc pedepsele, masurile si sanctiunile aplicate prin hotarari judecatoresti definitive pronuntate pana la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 15 si ale art. 16 alin. (1) si (2), care au urmatorul continut:
    - Art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
    Gratierea este o masura de clementa care consta in iertarea unui condamnat de executarea in tot sau in parte a pedepsei ori in comutarea pedepsei intr-una mai usoara. Din punct de vedere al persoanelor carora li se aplica, gratierea este individuala, caz in care se acorda de Presedintele Romaniei, conform art. 94 lit. d) din Constitutie, si colectiva, caz in care se acorda prin lege organica, de catre Parlament, conform prevederilor constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. g).
    Pe langa deosebirea de emitent, o alta diferenta esentiala intre cele doua forme ale gratierii este ratiunea pentru care acestea sunt acordate. Daca in cazul gratierii individuale Presedintele Romaniei are in vedere, cel mai adesea, ratiuni umanitare, izvorate din circumstante deosebite in care se gaseste condamnatul sau in care a savarsit fapta, in cazul gratierii colective preponderente sunt ratiunile de realizare a unei politici penale si sociale fata de o anumita categorie de condamnati, pentru infractiuni ce nu prezinta un pericol social ridicat si care au dat dovezi temeinice de indreptare, oferindu-li-se acestora posibilitatea de a beneficia de clementa legiuitorului. Pe langa aceste considerente sociale, gratierea colectiva are in vedere adesea si reducerea numarului de persoane condamnate care vor ramane in continuare in penitenciare, precum si diminuarea supraaglomerarii unitatilor din sistemul penitenciar.
    Asa fiind, gratierea colectiva creeaza, printr-un act normativ cu aplicabilitate generala, premisa indreptarii comportamentului social al unei intregi categorii de condamnati. Legea de gratiere este impersonala, spre deosebire de decretul Presedintelui Romaniei, care se aplica uneia sau mai multor persoane individualizate. Sfera de aplicare a legii de gratiere se face prin stabilirea unor criterii obiective, care se pot referi la natura infractiunilor savarsite, durata pedepselor, existenta starii de recidiva sau la situatia personala a condamnatilor, spre exemplu, la conduita si varsta acestora sau la starea lor de sanatate. Cu toate ca stabilirea acestor criterii este atributul exclusiv al legiuitorului, actul normativ de gratiere trebuie sa respecte prevederile constitutionale si principiile de drept general valabile.
    Astfel, din textul Legii nr. 543/2002 rezulta ca beneficiul gratierii este acordat persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii de pana la 5 ani inclusiv, acelora sanctionate cu amenda penala, precum si minorilor internati in centre de reeducare. Art. 4 din lege prevede infractiunile pentru savarsirea carora condamnatii nu pot beneficia de masura gratierii, datorita pericolului ridicat pe care aceste infractiuni il prezinta pentru societate. De asemenea, nu vor fi iertati de pedeapsa condamnatii pentru infractiuni savarsite in stare de recidiva sau cei care sunt recidivisti prin condamnari anterioare si cei care s-au sustras de la executarea pedepsei.
    In ceea ce priveste criteriul de acordare a gratierii colective instituit in art. 8 din Legea nr. 543/2002, si anume, existenta unei "hotarari judecatoresti definitive pronuntate pana la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I", Curtea retine ca acesta este determinat de o serie de elemente neprevazute si neimputabile persoanei condamnate. Astfel, indiferent de data comiterii unei fapte prevazute de legea penala, durata procesului penal si finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt: gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de indeplinirea procedurii de citare, exercitarea sau neexercitarea cailor de atac prevazute de lege si alte imprejurari care pot sa intarzie solutionarea cauzei.
    Curtea constata ca stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu si exterior conduitei persoanei condamnate, de care depinde acordarea clementei, este in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, conform caruia, in situatii egale tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Fiind o lege, actul prin care se acorda gratierea trebuie sa se aplice tuturor persoanelor care, aflate in aceeasi situatie, pot beneficia de iertarea pedepsei.
    Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca situatiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational. Aceasta solutie este in concordanta si cu jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, conform careia orice diferenta de tratament, facuta de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, trebuie sa-si gaseasca o justificare obiectiva si rezonabila (a se vedea Cauza Marckx contra Belgiei, 1979).
    Or, sub aspectul incidentei actului de clementa colectiva, toti infractorii care au comis infractiuni de aceeasi categorie, anterior datei intrarii in vigoare a legii, se afla intr-o situatie identica, data condamnarii lor definitive neavand nici o semnificatie in ceea ce priveste stabilirea unui tratament juridic diferentiat, intrucat aceasta depinde de factori straini conduitei procesuale a infractorilor. Spre exemplu, in cazul a doi coautori este posibil ca unul sa fie condamnat printr-o hotarare judecatoreasca pana la data publicarii Legii nr. 543/2002 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si sa beneficieze astfel de gratiere; celalalt coautor, nefiind condamnat, din varii motive, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, nu va putea beneficia de actul de clementa, ceea ce conduce la o inegalitate de tratament juridic.
    Curtea constata ca, sub aspectul examinat, criteriul obiectiv in baza caruia se acorda beneficiul gratierii colective poate fi determinat numai de savarsirea faptei penale pana la data intrarii in vigoare a actului normativ de gratiere ori pana la o alta data anterioara, stabilita de lege, cum ar fi, spre exemplu, data initierii proiectului de lege. Aceasta concluzie se impune si din aplicarea principiului activitatii legii penale, reglementat in art. 10 din Codul penal, atat incriminarea, cat si aplicarea pedepsei fiind determinate de momentul comiterii infractiunii. Or, art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu respecta aceste principii.
    Curtea observa ca aplicarea actului de gratiere colectiva in functie de data savarsirii faptei a fost consacrata de legiuitor si in Legea nr. 137/1997 privind gratierea unor pedepse, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997, care, la art. 11, prevede ca "Dispozitiile prezentei legi se aplica numai faptelor comise pana la data de 26 mai 1997". Aceasta lege, ca si celelalte acte normative de gratiere anterioare, reflecta vointa constant exprimata de legiuitor de-a lungul timpului, in sensul ca de gratiere trebuie sa beneficieze cei care au comis fapte penale anterior publicarii legii, indiferent de momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
    De asemenea, in Proiectul de lege privind gratierea unor pedepse, inaintat de Guvern, care a fost adoptat de Parlament sub forma Legii nr. 543/2002, se prevedea ca masura gratierii se va aplica pedepselor stabilite pentru infractiuni savarsite pana la o anumita data, nefacandu-se mentiune despre data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
    De principiu, daca o lege de gratiere intra in vigoare anterior ramanerii definitive a hotararii de condamnare, gratierea isi produce efectele de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. Aceasta este, de altfel, si solutia consacrata de legiuitorul roman in legea-cadru privind gratierea si procedura gratierii [a se vedea art. 13 alin. (2) din Legea nr. 546/2002 privind gratierea si procedura acordarii gratierii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 755 din 16 octombrie 2002].
    Avand in vedere toate considerentele expuse, Curtea constata ca referirea la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, prevazuta in textul criticat, creeaza premisele unei discriminari intre persoane care, desi se gasesc in situatii obiectiv identice, beneficiaza de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002, ridicata de Magdalena Hasna in Dosarul nr. 7.505/2002 al Judecatoriei Oradea si de Gheorghe Ilie Moisi in Dosarul nr. 2.542/2002 al Judecatoriei Miercurea-Ciuc, si constata ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, intrucat limiteaza aplicarea legii la pedepse, masuri si sanctiuni aplicate prin hotarari judecatoresti ramase definitive pana la data intrarii in vigoare a legii, excluzand pedepsele, masurile si sanctiunile aplicate ulterior pentru fapte savarsite pana la aceasta data.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 februarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Madalina Stefania Diaconu