DECIZIE   Nr. 9*) din  7 martie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 326 din 25 noiembrie 1994

    *) A se vedea Decizia nr. 94 din 21 octombrie 1994.

    Mihai Constantinescu  - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu  - judecator
    Antonie Iorgovan      - judecator
    Raul Petrescu         - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiilor de neconstitutionalitate a prevederilor art. V alin. 7 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, ridicate de intimata Luncan Carmen in Dosarul nr. 2202/1993 al Tribunalului Buzau, precum si de Consiliul Local al Comunei Valea Salciei, judetul Buzau, in Dosarul 2490/1993 al Tribunalului Buzau.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 24 februarie 1994 si sunt consemnate pe larg in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea pentru 7 martie 1994.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Tribunalul Buzau a sesizat Curtea Constitutionala prin Incheierea din 18 octombrie 1993, pronuntata in Dosarul nr. 2202/1993, cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, invocate de intimata Luncan Carmen. Aceeasi instanta, prin Incheierea pronuntata la 5 noiembrie 1993 in Dosarul nr. 2490/1993, a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 alin. 6 si 7 din Legea nr. 59/1993, invocata de intimata Consiliul Local al Comunei Valea Salciei, judetul Buzau. In ambele dosare, opinia Tribunalului Buzau este in sensul ca exceptia ridicata este admisibila avand in vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    In vederea solutionarii exceptiilor, in temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului, cu invitatia de a transmite punctul lor de vedere, iar in baza art. 53 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale s-a solicitat punctul de vedere si domnului prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu de la Facultatea de Drept din Bucuresti. Guvernul apreciaza ca dispozitiile art. 5 alin. 6 si 7 din Legea nr. 59/1993, adoptate ca masuri tranzitorii, consacra drepturi noi pentru partile interesate, si anume de a investi ele direct instanta de recurs cu controlul jurisdictional al hotararilor ramase definitive, hotarari care, anterior, puteau constitui doar obiect de petitionare catre procurorul general, singurul care putea exercita recursul extraordinar. In locul unor simple memorii, susceptibile de a fi rezolvate chiar definitiv pe cale administrativa, s-a consacrat un drept neconditionat de a se exercita o cale de atac, putindu-se obtine, cand este cazul, casarea hotararii si reluarea judecarii cauzei conform noului sistem judiciar, astfel incat se considera ca prin dispozitiile legale atacate nu s-a adus atingere unor drepturi castigate sau anumitor principii constitutionale, ci s-a asigurat, in conditii corespunzatoare, accesul liber la justitie, astfel cum statueaza art. 21 alin. (1) din Constitutie. Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat puncte de vedere. In punctul de vedere al domnului prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu se arata, in esenta, ca dispozitiile alin. 6 si 7 ale art. 5 din Legea nr. 59/1993 consacra principiul aplicarii imediate a legii noi - principiu continut in insusi art. 15 alin. (2) din Constitutie - la facta pendentia, nefiind deci retroactive. Dreptul partilor interesate de a ataca hotararile judecatoresti definitive mentionate de textele legale evocate, cu noul recurs, reglementat de Legea nr. 59/1993, a fost instituit prin aceasta lege, el putand fi exercitat de la data intrarii legii in vigoare (26 iulie 1993), astfel incat sub acest aspect reforma sistemului judiciar s-a realizat cu respectarea principiului neretroactivitatii, consacrat imperativ de art. 15 alin. (2) din Constitutie, dandu-se satisfactie totodata si principiului major in materia aplicarii legii in timp: tempus regit actum. Pe de alta parte, se subliniaza ca textele atacate ca neconstitutionale nu numai ca nu sunt retroactive, dar ele dau expresie - in sistemul judiciar reformat - accesului liber la justitie, ca drept fundamental consacrat de art. 21 din Constitutie.
    La termenul din 24 februarie 1994, dupa cum s-a consemnat in incheierea de dezbateri de la acea data, s-a decis, dupa punerea in discutia partilor si a procurorului conexarea dosarelor nr. 89C/1993 si nr. 95C/1993. De asemenea, in aceleasi conditii, exceptia de neconstitutionalitate invocata de Consiliul Local al Comunei Valea Salciei cu privire la dispozitiile art. 5 alin. 6 din Legea nr. 59/1993 a fost respinsa ca lipsita de relevanta, avand in vedere ca, potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il poate constitui numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanta de care depinde judecarea cauzei, or, este fara nici o indoiala ca hotararea definitiva atacata cu recurs in Dosarul nr. 2490/1993 al Tribunalului Buzau, chiar daca a fost data intr-o contestatie in anulare, este o hotarare in materia fondului funciar si deci judecarea cauzei depinde - sub aspectul care intereseaza aici - de art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993, care are in vedere in mod expres hotararile pronuntate in aceasta materie, iar nu de art. 5 alin. 6 din aceeasi lege, care se aplica in cazul hotararilor pronuntate in alte materii decat aceea a fondului funciar. In aceste conditii, in cele doua dosare conexate, judecata pe fond a vizat numai dispozitiile art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993 si urmeaza sa se pronunte o singura hotarare.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierile de sesizare, punctele de vedere exprimate, raportul prezentat de judecatorul-raportor, concluziile partilor si ale procurorului prezentate in sedinta publica din 24 februarie 1994, precum si notele scrise depuse de parti la dosar, si vazand dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, ale art. 11 alin. 10 din Legea nr. 18/1991 si cele ale art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 15 alin. (2) din Constitutie "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile". Pana la intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991, principiul neretroactivitatii legii era inscris, in materie civila, numai in art. 1 din Codul civil "Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva", astfel incat, nefiind un principiu constitutional, doctrina si jurisprudenta au decis constant ca el constituia o regula de interpretare obligatorie pentru judecator, dar nu-l obliga pe legiuitor, care putea dispune si altfel. De aceea au existat si legi cu caracter retroactiv, atat de drept material, cat si de drept procesual. Chiar si in aceste conditii, legea retroactiva respecta cauzele rezolvate prin hotarari judecatoresti definitive (causae finitae) si numai o dispozitie expresa putea duce la o alta solutie. Dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991, neretroactivitatea a devenit un principiu constitutional si deci nici legiuitorul nu poate adopta acte cu incalcarea lui. Santem in prezenta unei reguli imperative de la care nu se poate deroga in materie civila, ce intereseaza cauza de fata, indiferent daca este vorba de legi materiale sau legi procesuale. Deci, chiar si in ipoteza in care legiuitorul ar dori in mod justificat sa inlature sau sa atenueze unele situatii nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care sa aiba caracter retroactiv, ci trebuie sa caute mijloacele adecvate care sa nu vina in contradictie cu acest principiu constitutional. Consecintele inscrierii principiului neretroactivitatii in Constitutie sunt foarte severe si probabil, tocmai de aceea, solutia aceasta nu se intilneste in foarte multe tari, dar in acelasi timp ridicarea la rangul de principiu constitutional se justifica prin faptul ca asigura in conditii mai bune securitatea juridica si increderea cetatenilor in sistemul de drept, precum si datorita faptului ca blocheaza nesocotirea separatiei dintre puterea legislativa, pe de o parte, si puterea judecatoreasca sau cea executiva, pe de alta parte, contribuind in acest fel la consolidarea statului de drept.
    Art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993 dispune ca "Hotararile in materia Legii fondului funciar nr. 18/1991, ramase definitive la judecatorii anterior intrarii in vigoare a prezentei legi, pot fi atacate cu recursul prevazut de prezenta lege, de catre partile interesate, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, indiferent de data pronuntarii lor". Este vorba deci de o dispozitie procedurala, iar legile de procedura sunt, in principiu, de imediata aplicare. Referitor insa la hotararea judecatoreasca, de peste un secol, constant s-a decis in doctrina si jurisprudenta ca ea este supusa conditiilor de fond si de forma stabilite de legea sub imperiul careia a fost pronuntata, fara ca legea noua sa aiba vreo inriurire asupra ei, deoarece ea este socotita, fata de partile care au participat in proces, ca are valoarea unui contract incheiat in momentul pronuntarii ei. Asa fiind, si dreptul relativ la exercitarea cailor de atac ramane fixat de legea in vigoare in momentul pronuntarii, deoarece admisibilitatea unei cai de atac constituie o calitate inerenta a hotararii si in aceste conditii nici o cale de atac noua nu poate rezulta dintr-o lege posterioara, dupa cum nici o cale de atac existenta contra unei hotarari nu poate fi desfiintata fara retroactivitate de catre o lege posterioara. Cum insa, inainte vreme, neretroactivitatea nu era de ordin constitutional, fiind inscrisa doar in art. 1 din Codul civil, au existat legi retroactive care au atins principiul autoritatii lucrului judecat sau au supus o hotarare definitiva ori irevocabila unei cai de atac neprevazute de legea in vigoare in momentul pronuntarii ei.  Doctrina de la noi sau din alte tari, criticind aceste legi, le-a socotit atunci fie admisibile din punct de vedere juridic, dar inadmisibile din punct de vedere politic, fie le-a calificat drept monstruozitati juridice ori legi flagrant retroactive.
    In reglementarea din tara noastra, prin Legea nr. 18 din 12 februarie 1948 s-a introdus in Codul de procedura civila art. 724, care, in alin. 4, consacra in mod expres solutia potrivit careia hotararile raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost pronuntate. Prin art. 6 al Legii nr. 59/1993 a fost abrogat art. 724 din Codul de procedura civila, dar aceasta nu schimba datele problemei, deoarece fundamentul regulii subzista si in prezent. Daca regula s-a aplicat fara o dispozitie expresa inainte de anul 1948, fiind dedusa din principiul neretroactivitatii, cu atat mai mult solutia se impune astazi, cand neretroactivitatea este inscrisa in Constitutie.
    Revenind la datele cauzei de fata, se constata ca art. 11 alin. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 prevede ca "Hotararea judecatoriei este definitiva". Deci ea nu mai era supusa recursului, ci putea fi pusa in executare si, eventual, atacata prin intermediul cailor extraordinare reglementate de cod: contestatia in anulare, revizuirea si recursul extraordinar. Prin art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993 s-a stabilit, astfel cum am mai aratat, ca hotararile definitive ale judecatoriilor pronuntate in aceasta materie pot fi atacate cu recursul reglementat de aceasta lege, indiferent de data pronuntarii lor. Pe de alta parte, Legea nr. 59/1993 a desfiintat recursul extraordinar, ce putea fi exercitat de procurorul general in termen de un an de la ramanerea definitiva a hotararii. Asa fiind, in raport cu solutia potrivit careia hotararea este supusa cailor de atac din momentul pronuntarii, Legea nr. 59/1993 apare retroactiva. Cum Legea fondului funciar nr. 18/1991 a intrat in vigoare la 20 februarie 1991, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 59/1993 (26 iulie 1993) existau doua categorii de hotarari definitive ale judecatoriilor: hotarari care fiind pronuntate inainte de 26 iulie 1992 nu mai puteau fi atacate nici pe calea recursului extraordinar si hotarari pronuntate dupa aceasta data si pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 59/1993, care erau supuse acestei cai de atac. Aceasta distinctie trebuie avuta in vedere si la aprecierea faptului daca dispozitiile art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993 sunt sau nu retroactive:
    a) in cazul hotararilor pronuntate inainte de 26 iulie 1992, caracterul retroactiv al prevederilor art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993 este vadit, deoarece sunt supuse unei cai de atac noi, care nu exista la data pronuntarii, hotarari definitive care nu mai puteau fi desfiintate nici pe calea exceptionala a recursului extraordinar, cale de atac existenta la data pronuntarii. In acest fel se nesocoteste prezumtia absoluta a puterii lucrului judecat, dand nastere tocmai la ceea ce aceasta prezumtie si principiul neretroactivitatii au urmarit sa evite, adica nesiguranta si tulburari in circuitul civil;
    b) in cazul hotararilor pronuntate dupa 26 iulie 1992, desi definitive, ele puteau fi atacate totusi cu recurs extraordinar in termen de un an de catre procurorul general. Sub acest aspect, caracterul retroactiv rezulta din privarea partilor de posibilitatea pe care o ofera recursul extraordinar. In scopul inlaturarii starii de neconstitutionalitate ce rezulta din aceasta situatie, recursului extraordinar i s-a substituit recursul direct la dispozitia partii interesate. Deci, inlaturarea recursului extraordinar ce se putea exercita la data pronuntarii hotararii, care constituie un aspect al retroactivitatii, este anihilata in cazul acestor hotarari prin posibilitatea introducerii recursului, ceea ce este de natura sa dea o mai deplina satisfactie si principiului accesului liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie.
    Asa fiind, Curtea Constitutionala urmeaza sa admita in parte exceptiile de neconstitutionalitate invocate si sa constate ca dispozitiile art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993, care au in vedere hotararile definitive ale judecatoriilor, indiferent de data pronuntarii lor, sunt neconstitutionale in ceea ce priveste hotararile pronuntate inainte de 26 iulie 1992. Tribunalul Timis, investit prin Incheierea de stramutare nr. 74 din 12 ianuarie 1994 a Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie, in Dosarul nr. 2202/1993, si Tribunalul Buzau, in Dosarul nr. 2490/1993, urmeaza sa verifice situatia concreta si sa decida asupra admisibilitatii recursurilor declarate in temeiul art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993, in functie de decizia Curtii.
    Curtea constata ca art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993 constituie o dispozitie tranzitorie si ca la data pronuntarii deciziei sale a expirat termenul de recurs prevazut de acest text. Pe de alta parte, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale au putere numai pentru viitor. Asa fiind, cu rezerva aplicarii art. 26 alin. (1) din Legea nr. 47/1993, daca este cazul, sau a solutiei din decizia de fata, in cazul in care recursul nu a fost inca rezolvat, partilor care au invocat exceptiile de neconstitutionalitate in prezenta cauza, decizia Curtii Constitutionale nu poate afecta recursurile care au fost exercitate si eventual chiar solutionate, constituind, in principal, un semnal pentru legiuitor asupra necesitatii de a veghea la respectarea principiului constitutional al neretroactivitatii legilor.
    Pentru considerentele expuse,
    avand in vedere si dispozitiile art. 144 lit c) din Constitutie si cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Admite in parte exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de Luncan Carmen, in Dosarul nr. 2202/1993 al Judecatoriei Buzau si de Consiliul Local al Comunei Valea Salciei in Dosarul nr. 2490/1993 al Tribunalului Buzau si constata ca dispozitiile art. 5 alin. 7 din Legea nr. 59/1993 sunt neconstitutionale, in masura in care acestea se aplica hotararilor definitive pronuntate in materia Legii fondului funciar nr. 18/1991, anterior datei de 26 iulie 1992.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica, astazi 7 martie 1994.

               PRESEDINTE,
           Mihai Constantinescu

                        Magistrat asistent,
                        Gabriela Dragomirescu