LEGE Nr. 273
din 21 iunie 2004
privind regimul juridic al
adoptiei*)
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 788 din 19 noiembrie 2009
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. -Adopţia este operaţiunea juridică prin care se
creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de
rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
Art. 2. - Următoarele principii trebuie respectate în
mod obligatoriu în cursul procedurii adopţiei:
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiul creşterii şi educării copilului într-un
mediu familial;
c) principiul continuităţii în educarea copilului,
ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică;
d) principiul informării copilului şi luării în
considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate;
e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte
referitoare la procedura adopţiei;
f) principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce
priveşte datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei
adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti.
Art. 3. -In înţelesul prezentei legi, termenii şi
expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) adoptat - persoana care a fost sau urmează
să fie adoptată în condiţiile prezentei legi;
b) adoptator - persoana care a adoptat sau
doreşte să adopte, în condiţiile prezentei legi;
c) adopţie internă - adopţia în care atât
adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au domiciliul în România;
d) adopţie internaţională - adopţia care, în
condiţiile prezentei legi, nu este adopţie internă;
e) atestat - documentul întocmit în condiţiile
prezentei legi, care face dovada capacităţii de a adopta rezultate din
îndeplinirea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale necesare dezvoltării
depline şi armonioase a personalităţii copilului;
f) Convenţia de la Haga - Convenţia asupra
protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată
la Haga la 29 mai 1993 şi ratificată de România prin Legea nr. 84/1994,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie
1994, cu modificările ulterioare;
g) copil- persoana care nu a împlinit vârsta de
18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii;
h) direcţia - direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului, instituţie publică, cu personalitate juridică,
înfiinţată în subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii;
i) familie adoptatoare - soţul şi soţia care au
adoptat sau doresc să adopte, în condiţiile prezentei legi;
j) familie - părinţii şi copiii aflaţi în
întreţinerea acestora;
k) familie extinsă - părinţii, copilul şi rudele
fireşti ale acestuia, până la gradul IV inclusiv;
l) familie substitutivă - persoanele, altele
decât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigură
creşterea şi îngrijirea copilului;
m) Oficiu**) - organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat prin
reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii, cu atribuţii de supraveghere şi
coordonare a activităţilor referitoare la adopţie;
n) părinte firesc - persoana faţă de care
copilul are stabilită filiaţia firească, în condiţiile legii;
o) planul individualizat de protecţie -
documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi
măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a
acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost
separat de familia sa, într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai
scurt timp posibil;
p) stat primitor - statul în care domiciliază
adoptatorul sau familia adoptatoare în cazul adopţiei internaţionale şi în care
se deplasează adoptatul în urma încuviinţării adopţiei.
Art. 4. - Pe tot parcursul procedurii de adopţie
direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să ofere
copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi
gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de
adopţie, la efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare
şi rudele acestora.
CAPITOLUL II
Condiţiile de fond ale adopţiei
Art. 5. - (1) Adopţia se încheie numai dacă aceasta
este în interesul superior al copilului.
(2) Copilul poate fi adoptat până la împlinirea vârstei
majoratului civil.
(3) Persoana majoră poate fi adoptată numai dacă
adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii sale.
Art. 6. - (1) In cadrul procedurii de adopţie se iau
măsurile necesare pentru ca fraţii să fie încredinţaţi împreună.
(2) Incredinţarea separată a fraţilor în vederea adopţiei,
precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite se pot face
numai dacă acest lucru este în interesul lor superior.
Art. 7. - (1) Copilul, respectiv majorul avut în vedere
la art. 5 alin. (3), nu poate fi adoptat de mai mulţi adoptatori nici simultan,
nici succesiv.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poate fi
încuviinţată, după caz, adopţia simultană sau adopţii succesive, atunci când
adoptatorii sunt soţ şi soţie.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), poate
fi încuviinţată o nouă adopţie atunci când:
a) adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în
acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii
irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii;
b) adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv.
Art. 8. - (1) Adopţia între fraţi este interzisă.
(2) Adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi
adoptator sau familie adoptatoare, precum şi adopţia între soţi sau foşti soţi
sunt interzise.
(3) Persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu
pot adopta.
*) Republicată în temeiul dispoziţiilor art. III din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 5 septembrie 2008,
aprobată cu completări prin Legea nr. 49/2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 190 din 26 martie 2009, dându-se textelor o nouă
numerotare.
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23
iunie 2004.
A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr.
369/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27
martie 2008.
**) Ase vedea Legea nr. 274/2004 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Adopţii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 9. - (1) Pot adopta numai persoanele care au
capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă
decât cel pe care doresc să îl adopte.
(2) Pentru motive temeinice, instanţa judecătorească
poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi
adoptatori este mai mică de 18 ani, dar în nicio situaţie mai puţin de 15 ani.
Art. 10. - (1) Adoptatorul sau familia adoptatoare
trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare
dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului.
(2) Indeplinirea garanţiilor şi condiţiilor prevăzute
la alin. (1) se atestă de către autorităţile competente, potrivit prevederilor
prezentei legi.
Art. 11. - (1) Persoanele care trebuie să consimtă la
adopţie sunt următoarele:
a) părinţii fireşti sau, după caz, tutorele copilului
ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau
dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii;
b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani;
c) adoptatorul sau, după caz, familia adoptatoare.
(2) Nu este valabil consimţământul dat în considerarea
promisiunii sau efectuării unei contraprestaţii, indiferent de natura acesteia,
fie ea anterioară sau ulterioară.
Art. 12. - (1) Consimţământul la adopţie trebuie să fie
dat de către părinţii fireşti ai copilului. In cazul adopţiei copilului şi de
către soţul adoptatorului, consimţământul trebuie exprimat de către soţul care
este deja părinte adoptator al copilului.
(2) Părintele sau părinţii decăzuţi din drepturile
părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului. Consimţământul
reprezentantului legal este obligatoriu.
(3) Dacă unul dintre părinţii fireşti este decedat,
necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort sau dispărut, pus sub
interdicţie, precum şi dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitate
de a-şi manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător.
(4) Consimţământul părinţilor fireşti ai copilului nu
este necesar dacă ambii se găsesc în oricare dintre situaţiile prevăzute la
alin. (3), precum şi în cazul adopţiei prevăzute la art. 5 alin. (3).
Art. 13. -In mod excepţional, instanţa judecătorească
poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a
consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă,
că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa
apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi
de opinia acestuia dată în condiţiile art. 11 alin. (1) lit. b), cu motivarea
expresă a hotărârii în această privinţă.
Art. 14. - Părinţii fireşti ai copilului sau, după caz,
tutorele acestuia trebuie să consimtă la adopţie în mod liber, necondiţionat,
şi numai după ce au fost informaţi în mod corespunzător asupra consecinţelor
adopţiei, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului.
Direcţia în a cărei rază teritorială locuiesc părinţii fireşti sau, după caz,
tutorele este obligată să asigure consilierea şi informarea acestora înaintea
exprimării de către aceştia a consimţământului la adopţie şi să întocmească un
raport în acest sens.
Art. 15. - (1) Consimţământul părinţilor fireşti sau,
după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu
soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.
(2) In cazul adopţiei copilului de către soţul
părintelui său, consimţământul părintelui firesc se dă în faţa instanţei
judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(3) Odată cu solicitarea consimţământului prevăzut la
alin. (1) şi (2), instanţa solicită direcţiei raportul de consiliere şi
informare care confirmă îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 14.
Art. 16. - (1) Consimţământul la adopţie al părinţilor
fireşti ai copilului sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după
trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului înscrisă în
certificatul de naştere.
(2) Părintele firesc sau, după caz, tutorele poate
revoca consimţământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în
condiţiile legii.
Art. 17. - (1) Consimţământul la adopţie al copilului
care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în faţa instanţei judecătoreşti, în faza
încuviinţării adopţiei.
(2) Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără
consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.
(3) Anterior exprimării consimţământului, direcţia în a
cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl
va sfătui şi informa pe acesta, ţinând seama de vârsta şi de maturitatea sa, în
special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie,
şi va întocmi un raport în acest sens.
Art. 18. - (1) Consimţământul adoptatorului sau
familiei adoptatoare se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu
soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(2) Dacă persoana care doreşte să adopte este
căsătorită, este necesar şi consimţământul soţului său, cu excepţia cazurilor
în care acesta este în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa. Dispoziţiile
alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL III
Procedura adopţiei interne
SECŢIUNEA 1
Atestarea adoptatorului sau a familiei
adoptatoare
Art. 19. - (1) Evaluarea garanţiilor morale şi a
condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe
baza solicitării lor, de către direcţia de la domiciliul acestora şi trebuie să
aibă în vedere:
a) personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia
economică a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile
de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;
b) motivele pentru care adoptatorul sau familia
adoptatoare doreşte să adopte;
c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul
dintre cei doi soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la
cerere;
d) impedimente de orice natură relevante pentru
capacitatea de a adopta.
(2) Pe baza rezultatelor evaluării prevăzute la alin.
(1), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatorului sau
familiei adoptatoare decide, în termen de 60 de zile de la data depunerii
cererii de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare, dacă acesta sau
aceştia sunt sau nu apţi să adopte. In cazul unui rezultat favorabil al
evaluării, direcţia va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să
adopte.
(3) Atestatul eliberat de direcţia în a cărei rază
teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru
o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungită anual,
cu condiţia respectării aceloraşi condiţii prevăzute la alin. (1) şi în urma
unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului sau familiei adoptatoare.
(4) In cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării,
adoptatorul sau familia adoptatoare are dreptul să solicite direcţiei, în
termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.
(5) Rezultatul nefavorabil al reevaluării poate fi
atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la instanţa competentă în
materia adopţiei de la domiciliul adoptatorului.
Art. 20. - Obţinerea atestatului nu este necesară în
următoarele cazuri:
a) pentru adopţia prevăzută la art. 5 alin. (3);
b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui
firesc sau adoptiv.
Art. 21. - Pe parcursul procesului de evaluare, direcţia
în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare
este obligată să asigure acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare
pentru a-şi asuma în cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de
părinte.
SECŢIUNEA a 2-a
Deschiderea procedurii adopţiei interne
Art. 22. - (1) Pe baza planului individualizat de
protecţie, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, direcţia în a cărei rază
teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri pentru
reintegrarea copilului în familie sau, după caz, pentru plasamentul copilului
în familia extinsă sau substitutivă.
(2) Planul individualizat de protecţie poate avea ca
finalitate adopţia internă dacă demersurile pentru reintegrarea copilului în
familie sau în familia lărgită au eşuat.
(3) Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază
copilul va sesiza, în termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor
prevăzute la alin. (2), instanţa judecătorească de la domiciliul copilului,
pentru a se încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei interne.
(4) Judecarea cererilor referitoare la deschiderea
procedurii adopţiei interne a copilului se face cu citarea părinţilor fireşti
ai copilului sau, după caz, a tutorelui şi a direcţiei în a cărei rază
teritorială se află domiciliul copilului.
Art. 23. - (1) Incuviinţarea deschiderii procedurii
adopţiei interne se face numai dacă:
a) planul individualizat de protecţie stabileşte
necesitatea adopţiei interne;
b) părinţii copilului sau, după caz, tutorele îşi
exprimă consimţământul la adopţie, în condiţiile prezentei legi; dispoziţiile
art. 12 alin. (2), (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplică în mod corespunzător.
(2) Direcţia face dovada efectuării corespunzătoare a
demersurilor prevăzute la art. 22 alin. (1) şi (2). In situaţia copilului
pentru care s-a instituit tutela, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei
interne se face la solicitarea direcţiei în a cărei rază teritorială
domiciliază copilul, numai dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiei
prevăzute la alin. (1) lit. b) şi apreciază că deschiderea procedurii adopţiei
interne este în interesul superior al copilului.
(3) In cazul admiterii cererii de deschidere a
procedurii adopţiei interne, în dispozitivul hotărârii judecătoreşti se va face
menţiune despre constatarea existenţei consimţământului ambilor părinţi, al
unui singur părinte, al tutorelui sau, după caz, despre suplinirea
consimţământului în condiţiile art. 13 şi se va încuviinţa deschiderea
procedurii adopţiei interne.
(4) Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care
instanţa admite cererea direcţiei produce următoarele efecte:
a) drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor
fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se
suspendă;
b) drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt
exercitate de către consiliul judeţean sau, după caz, consiliul local al
sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază
copilul.
(5) Prin excepţie, efectele hotărârii judecătoreşti
prevăzute la alin. (4) încetează de drept dacă, în termen de un an de la data
rămânerii irevocabile a hotărârii, direcţia nu a identificat o persoană sau
familie corespunzătoare pentru copil şi nu a iniţiat procedurile prevăzute de
prezenta lege în vederea realizării unei adopţii interne.
(6) In situaţia prevăzută la alin. (5), direcţia este
obligată să revizuiască planul individualizat de protecţie a copilului şi să
solicite instanţei judecătoreşti, în funcţie de finalitatea acestuia,
următoarele:
a) menţinerea, modificarea sau încetarea măsurii de
protecţie a copilului;
b) încuviinţarea unei noi proceduri de deschidere a
adopţiei.
Art. 24. - (1) Dacă, ulterior rămânerii irevocabile a
hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei, dispare cauza
care, potrivit art. 12 alin. (3), a făcut imposibilă exprimarea de către unul
dintre părinţi a consimţământului la adopţie, împotriva hotărârii se poate face
cerere de revizuire.
(2) Cererea de revizuire se poate introduce până la
data pronunţării hotărârii de încuviinţare a adopţiei de oricare dintre
părinţii fireşti ai copilului sau de către direcţia care a solicitat
deschiderea procedurii adopţiei interne.
(3) Cererea de revizuire se soluţionează în camera de
consiliu, cu citarea părinţilor fireşti, a direcţiei care a solicitat
deschiderea procedurii adopţiei interne şi, dacă este cazul, a direcţiei în a
cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul adoptatorului sau al
familiei adoptatoare. Participarea procurorului este obligatorie.
Art. 25. - (1) Cererea de revizuire suspendă
soluţionarea cererii de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după
caz, de încuviinţare a adopţiei, dacă vreuna dintre acestea se află pe rolul
instanţei judecătoreşti.
(2) Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii
adopţiei interne are obligaţia de a informa de îndată instanţa prevăzută la
alin. (1) despre depunerea cererii de revizuire.
(3) Măsura de protecţie a copilului sau, după caz,
încredinţarea în vederea adopţiei se prelungeşte de drept pe perioada
soluţionării revizuirii. Dispoziţiile art. 37 sunt aplicabile în mod
corespunzător.
(4) Dacă instanţa judecătorească dispune revocarea
măsurii încredinţării, va hotărî, la propunerea direcţiei generale în a cărei
rază administrativ-teritorială se află domiciliul copilului, o măsură
provizorie de protecţie a copilului, până la soluţionarea revizuirii.
Art. 26. - (1) In cazul în care încuviinţează cererea
de revizuire, instanţa va solicita consimţământul părintelui care nu şi l-a dat
anterior, numai după depunerea de către direcţia în a cărei rază teritorială
locuieşte acesta a unui raport de consiliere şi informare în conformitate cu
prevederile art. 14.
(2) Efectuarea unei noi anchete sociale care să vizeze
situaţia actuală a părinţilor fireşti, precum şi potenţialul de reintegrare a
copilului în familia biologică/extinsă este obligatorie. Efectuarea anchetei
sociale şi întocmirea raportului sunt de competenţa direcţiei în a cărei rază
administrativ-teritorială locuieşte părintele firesc.
(3) Dispoziţiile art. 13 sunt aplicabile în mod
corespunzător.
Art. 27. - In cazul în care, după suspendarea prevăzută
de art. 25, părintele care s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima
consimţământul se opune adopţiei şi nu sunt motive pentru aplicarea art. 13,
cererea de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz, de
încuviinţare a adopţiei se repune pe rol la solicitarea direcţiei în a cărei
rază administrativ-teritorială se află domiciliul copilului şi se respinge.
Art. 28. - Direcţia care a solicitat deschiderea
procedurii adopţiei interne are obligaţia de a formula de îndată cerere de
revizuire sau, după caz, de a solicita suspendarea oricărei proceduri
judiciare, precum şi a oricărui alt demers privind adopţia, dacă ia cunoştinţă,
până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a adopţiei, despre încetarea
cauzei care a determinat imposibilitatea părintelui de a-şi exprima voinţa cu
privire la adopţie.
Art. 29. - Dispoziţiile prezentei secţiuni nu sunt
aplicabile în cazul adopţiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) şi art. 20 lit.
b).
SECŢIUNEA a 3-a
Incredinţarea în vederea adopţiei
Art. 30. - (1) Adopţia nu poate fi încuviinţată de
către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o
perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte, astfel
încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie
care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.
(2) Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a
copilului la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de
natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice
alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada
încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei
ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei.
Art. 31. - (1) In termen de 30 de zile de la data
rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat
deschiderea procedurii adopţiei interne, direcţia în a cărei rază teritorială
se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării
celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru
copil.
(2) In termenul prevăzut la alin. (1), direcţia în a
cărei rază teritorială se află domiciliul copilului analizează cu prioritate
posibilitatea încredinţării copilului în vederea adopţiei cu prioritate unei
rude din familia extinsă, cu excepţia cazului prevăzut la art. 8 alin. (1),
asistentului maternal profesionist la care se află copilul ori unei alte
persoane sau familii la care copilul se află în plasament.
(3) Dacă nu există solicitări din partea persoanelor
sau familiilor prevăzute la alin. (2), direcţia în a cărei rază teritorială se
află domiciliul copilului efectuează demersuri în vederea identificării pe raza
sa administrativ-teritorială a unei persoane sau familii atestate şi aflate în
evidenţa Oficiului.
(4) Dacă, după expirarea termenului prevăzut la alin.
(1), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului nu a
identificat o persoană sau o familie adoptatoare dintre persoanele prevăzute la
alin. (2) şi (3), solicită Oficiului ca în termen de 5 zile să îi transmită
lista centralizată la nivel naţional a persoanelor sau familiilor adoptatoare
atestate şi înscrise în Registrul naţional pentru adopţii.
(5) Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare
potrivite pentru copil se face în termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate,
de către direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului,
ţinând cont de interesul superior al acestuia, de informaţiile cuprinse în
atestatul adoptatorului şi, respectiv, de evoluţia situaţiei copilului până la
acea dată.
(6) Selectarea adoptatorului sau a familiei
adoptatoare se notifică, în termen de 3 zile, direcţiei de la domiciliul
acestora.
Art. 32. - (1) In urma procesului de selecţie, direcţia
de la domiciliul copilului verifică şi constată compatibilitatea acestuia cu
adoptatorul sau cu familia adoptatoare.
(2) Determinarea compatibilităţii se realizează
luându-se în considerare nevoile copilului, dorinţele şi opiniile exprimate de
acesta, acordându-le importanţa cuvenită. Interesul superior al copilului
trebuie luat în considerare cu prioritate.
(3) In situaţia în care, în urma efectuării verificării
prevăzute la alin. (1) şi (2), direcţia în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului constată compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia
adoptatoare selectată, sesizează de îndată instanţa judecătorească pentru
încredinţarea copilului în vederea adopţiei.
Art. 33. - (1) Judecarea cererilor de încredinţare a
copilului în vederea adopţiei interne se face cu citarea direcţiei în a cărei
rază teritorială se află domiciliul copilului, a direcţiei în a cărei rază
teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei ori
familiei adoptatoare.
(2) Incredinţarea în vederea adopţiei se dispune de
către instanţa judecătorească de la domiciliul copilului pentru o perioadă de
90 de zile.
Art. 34. - (1) încredinţarea în vederea adopţiei nu
este necesară în următoarele cazuri:
a) pentru adopţia prevăzută la art. 5 alin. (3);
b) pentru adopţia prevăzută la art. 20 lit. b);
c) pentru adopţia copilului pentru care a fost
deschisă procedura adopţiei interne şi acesta a fost plasat la adoptator sau la
familia adoptatoare, iar măsura plasamentului durează de cel puţin 90 de zile;
d) pentru adopţia copilului de către tutorele său,
dacă au trecut cel puţin 90 de zile de la data instituirii tutelei.
(2) în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b)
persoana sau familia care doreşte să adopte va putea solicita în mod direct
instanţei judecătoreşti încuviinţarea adopţiei, în condiţiile prezentei legi.
Art. 35. - (1) Pe durata încredinţării copilului în
vederea adopţiei, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia
i-a fost încredinţat. Efectuarea actelor obişnuite necesare exercitării
drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti, cu excepţia celor care
conduc la încheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau
familia căreia acesta i-a fost încredinţat.
(2) Dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice
sau, după caz, de a încuviinţa actele pe care acesta le încheie, precum şi
dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către consiliul
judeţean sau local al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază
teritorială domiciliază persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat
copilul în vederea adopţiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, în mod
excepţional, către persoana sau familia căreia i s-a încredinţat copilul pentru
efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi expres
menţionate în cuprinsul documentului prin care se acordă delegarea.
Art. 36. - (1) In perioada încredinţării copilului în
vederea adopţiei, direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei
adoptatoare urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi
persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens
rapoarte bilunare.
(2) La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea
adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor
dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea
soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei.
(3) Intocmirea şi comunicarea raportului prevăzut la
alin. (2) sunt obligatorii şi în cazul adopţiei copilului aflat în una dintre
situaţiile prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. c) şi d).
(4) Cererea de încuviinţare a adopţiei adresată
instanţei judecătoreşti prelungeşte de drept perioada de încredinţare până la
soluţionarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Art. 37. - (1) Dacă pe durata perioadei de încredinţare
în vederea adopţiei direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază
adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana
sau familia adoptatoare ori existenţa oricăror alte motive de natură să
împiedice finalizarea procedurii de adopţie, sesizează de îndată instanţa
judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii
încredinţării.
(2) Dispoziţiile privind procedura de judecată a
cererilor referitoare la încredinţare se aplică în mod corespunzător şi în
cazul cererilor prevăzute la alin. (1). Hotărârea prin care instanţa de fond
dispune revocarea sau prelungirea încredinţării este executorie de drept.
Art. 38. - Dacă, în situaţia prevăzută la art. 37 alin.
(1), instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, direcţia
este obligată să reia procedura prevăzută la art. 31 şi 32.
SECŢIUNEA a 4-a
Incuviinţarea adopţiei
Art. 39. - Incuviinţarea adopţiei este de competenţa
instanţelor judecătoreşti.
Art. 40. - (1) Cererea de încuviinţare a adopţiei poate
fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare în situaţia
adopţiei prevăzute la art. 5 alin. (3) şi art. 20 lit. b), în toate celelalte
cazuri cererea de încuviinţare a adopţiei putând fi introdusă fie de către
adoptator sau familia adoptatoare, fie de către direcţia de la domiciliul
acestora, la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, după
caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adopţia copilului aflat în una
dintre situaţiile indicate la art. 34 alin. (1) lit. c) şi d).
(2) Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de
următoarele acte:
a) certificatul de naştere al copilului, în copie
legalizată;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a
copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de
sănătate publică;
c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei
adoptatoare;
d) hotărârea judecătorească irevocabilă de
încredinţare în vederea adopţiei;
e) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale
soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;
f) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al
soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;
g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al
fiecărui membru al familiei adoptatoare;
h) certificatul medical privind starea de sănătate a
adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
i) hotărârea judecătorească irevocabilă de deschidere a
procedurii adopţiei interne a copilului.
Art. 41. - (1) Judecarea cererilor de încuviinţare a
adopţiei se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului, a direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază
adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei ori familiei adoptatoare.
(2) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei
prevăzute la art. 5 alin. (3) se face cu citarea adoptatorului sau a familiei
adoptatoare şi a adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviinţare a
adopţiei prevăzute la art. 20 lit. b) se face cu citarea adoptatorului şi a părinţilor
fireşti ai adoptatului.
(3) Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază
persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele
finale prevăzute la art. 36 alin. (2) sau, după caz, art. 36 alin. (3), până
cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru
judecarea cauzei, precum şi, după caz, de a da instanţei judecătoreşti orice
relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
Art. 42. - (1) Instanţa poate solicita din nou consimţământul
la adopţie al părinţi lor fireşti, dacă există indicii că după data la care
consimţământul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi, de natură să
determine revenirea asupra consimţământului iniţial. Direcţia care a solicitat
deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia să aducă la cunoştinţa
instanţei, prin intermediul direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială
se află domiciliul adoptatorului/familiei adoptatoare, dacă este cazul,
existenţa oricăror elemente noi cu privire la situaţia părintelui firesc ori a
familiei extinse, care ar putea determina modificarea finalităţii planului
individualizat de protecţie.
(2) Chemarea părinţilor fireşti în faţa instanţei
competente să încuviinţeze adopţia se face prin invitaţie adresată acestora, în
camera de consiliu, fără a se indica date cu privire la dosar sau alte date
care ar permite, în orice fel, divulgarea identităţii sau a altor informaţii cu
privire la persoana ori familia adoptatoare.
(3) Instanţa poate invita la aceeaşi dată direcţia
competentă potrivit art. 22 alin. (3) si direcţia competentă potrivit art. 40
alin. (1).
(4) In cazul în care părinţii se prezintă personal în
faţa instanţei şi îşi exprimă refuzul de a mai consimţi la adopţie, instanţa
suspendă soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Declaraţia părinţilor
fireşti împreună cu încheierea de suspendare se comunică direcţiei competente
potrivit art. 22 alin. (3), care va formula cerere de revizuire a hotărârii de
deschidere a procedurii adopţiei. Dispoziţiile art. 24 şi 25 se aplică în mod
corespunzător.
Art. 43. - (1) Instanţa judecătorească va admite
cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate,
şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.
(2) In termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a
hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia care a
participat la judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei va înştiinţa în
scris părinţii fireşti despre aceasta.
Art. 44. - (1) Direcţia de la domiciliul copilului va
urmări şi va întocmi rapoarte trimestriale cu privire la evoluţia copilului şi
a relaţiilor dintre acesta şi părinţii săi adoptivi pe o perioadă de cel puţin
2 ani după încuviinţarea adopţiei.
(2) Direcţia de la domiciliul copilului are obligaţia
să asigure părinţilor adoptivi servicii postadopţie.
CAPITOLUL IV
Procedura adopţiei internaţionale
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 45. - Adopţia internaţională a copilului care are
domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care
adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în
străinătate este rudă până la gradul al III-lea inclusiv cu copilul pentru care
a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne.
Art. 46. - (1) Cererea de încuviinţare a adopţiei se
transmite instanţei judecătoreşti de către Oficiu.
(2) Instanţa judecătorească se va pronunţa, în
condiţiile prezentei legi, numai după analizarea raportului direcţiei referitor
la existenţa altor solicitări similare din partea rudelor copilului până la
gradul IV, cu domiciliul în România.
Art. 47. -Adopţia internaţională are efectele prevăzute
la art. 56-59 şi presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor,
în urma încuviinţării adopţiei de către instanţa judecătorească română.
Art. 48. -Adopţia internaţională, în cazul în care
adoptatul are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia
adoptatoare are domiciliul în România, este supusă dispoziţiilor art. 30-33 din
Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
internaţional privat.
SECŢIUNEA a 2-a
Atestarea adoptatorului sau familiei adoptatoare
din statul de primire
Art. 49. - (1) Cererile persoanelor sau familiilor care
au domiciliul pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, şi care
doresc să adopte un copil din România sunt transmise Oficiului prin intermediul
autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale
acreditate.
(2) In cazul statelor care nu sunt părţi la Convenţia
de la Haga, cererile prevăzute la alin. (1) se transmit Oficiului prin
intermediul autorităţii desemnate cu atribuţii în domeniul adopţiei
internaţionale sau prin intermediul organizaţiilor acreditate în acest sens în
statul de primire.
(3) Organizaţiile acreditate prevăzute la alin. (1) şi
(2) trebuie să fie autorizate şi de Oficiu, în conformitate cu metodologia
aprobată prin hotărâre a Guvernului*).
Art. 50. - Cererea adoptatorului sau familiei
adoptatoare este luată în evidenţă de Oficiu numai dacă autoritatea centrală
competentă din statul primitor sau organizaţiile sale acreditate şi autorizate
în condiţiile legii atestă că:
a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte
condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte în
conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor;
b) adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de
consilierea necesară în vederea adopţiei în statul primitor;
c) este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după
adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani;
d) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi
familie în statul primitor.
Art. 51. - (1) Cererile transmise Oficiului trebuie
însoţite de următoarele documente:
a) un raport întocmit de autorităţile competente din
statul primitor, cuprinzând informaţii cu privire la identitatea persoanelor
care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor
personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină
să adopte un copil din România, precum şi cu privire la copiii pe care ar putea
să-i primească spre adopţie; concluziile raportului vor fi susţinute prin
documentele eliberate de autorităţile competente din statul primitor;
b) certificatele de naştere şi căsătorie şi actele de
identitate ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată şi
însoţite de traducerea lor legalizată în limba română;
c) cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să
adopte;
d) raport medical întocmit separat pentru fiecare
adoptator;
e) actul din care să rezulte că există garanţia că
adoptatul are posibilitatea să intre şi să locuiască permanent în statul
primitor.
(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d)
şi e) vor fi prezentate în original şi însoţite de traducerea legalizată în
limba română.
SECŢIUNEA a 3-a
Incuviinţarea adopţiei internaţionale de către
instanţă
Art. 52. - (1) Cererea de încuviinţare a adopţiei,
însoţită de documentele prevăzute la art. 49-51, se înaintează de către Oficiu
instanţei judecătoreşti.
(2) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei
internaţionale se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum şi a
Oficiului.
(3) Prevederile cap. VII se aplică în mod
corespunzător.
(4) Oficiul are obligaţia de a se asigura că adoptatul
va beneficia în ţara străină de garanţiile şi normele echivalente acelora
existente în cazul unei adopţii naţionale; la pronunţarea asupra cererii de
încuviinţare a adopţiei instanţa judecătorească va avea în vedere şi documentul
care atestă îndeplinirea acestei obligaţii.
Art. 53. - Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile
de încuviinţare a adopţiei, Oficiul eliberează, în termen de 3 zile de la data
comunicării acesteia, un certificat care atestă că adopţia este conformă cu
normele Convenţiei de la Haga.
Art. 54. - Deplasarea adoptatului din România în statul
de domiciliu al adoptatorului sau al familiei adoptatoare este posibilă numai
atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este irevocabilă. Adoptatul se
deplasează numai însoţit de adoptator sau de familia adoptatoare, în condiţii
de siguranţă corespunzătoare nevoilor adoptatului.
Art. 55. - (1) Oficiul are obligaţia să urmărească
evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părintele sau părinţii săi
adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul
autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate
din statul de domiciliu al părinţilor adoptivi.
(2) In scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la
alin. (1), Oficiul trebuie să solicite transmiterea de rapoarte trimestriale
autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din
statul primitor.
(3) In cazul în care, ulterior adopţiei internaţionale,
adoptatorul sau familia adoptatoare îşi stabileşte domiciliul în România,
urmărirea evoluţiei copilului cade în sarcina direcţiei în a cărei rază
teritorială adoptatul îşi are domiciliul.
CAPITOLUL V
Efectele adopţiei
Art. 56. - (1) Adopţia produce efecte numai de la data
rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost încuviinţată.
(2) Prin adopţie se stabilesc filiaţia între adoptat
şi cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
(3) In momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie,
rudenia firească dintre adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii
săi fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte, încetează, cu excepţia
adopţiei prevăzute la art. 20 lit. b), caz în care încetarea raporturilor de
rudenie se aplică numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui
firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.
(4) Impedimentul la căsătorie izvorât din rudenie
există, potrivit legii, atât între adoptat şi descendenţii acestuia, pe de o
parte, şi rudele sale fireşti, pe de altă parte, cât şi între adoptat şi
descendenţii acestuia, pe de o parte, şi persoanele cu care a devenit rudă prin
efectul adopţiei, pe de altă parte.
(5) Efectele adopţiei internaţionale, precum şi
efectele în cazul anulării adopţiei internaţionale asupra cetăţeniei
adoptatului sunt cele prevăzute de Legea cetăţeniei române nr. 21/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 57. - (1) Adoptatorul are faţă de copilul adoptat
drepturile şi îndatoririle părintelui firesc faţă de copilul său.
(2) In cazul în care adoptatorul este soţul părintelui
firesc al adoptatului, drepturile şi îndatoririle părinteşti se exercită de
către adoptator şi părintele firesc căsătorit cu acesta.
(3) Adoptatul are faţă de adoptator drepturile şi
îndatoririle de orice natură pe care le are o persoană faţă de părinţii săi
fireşti.
Art. 58. - (1) Adoptatorii vor informa copilul că este
adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate ale acestuia o permit.
(2) Adoptatorii şi adoptatul au dreptul să obţină din
partea autorităţilor competente extrase din registrele publice al căror
conţinut atestă faptul, data şi locul naşterii, dar nu dezvăluie în mod expres
adopţia şi nici identitatea părinţilor fireşti.
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.441/2004 cu
privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi
în domeniul adopţiei internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 873 din 24 septembrie 2004.
(3) Identitatea părinţilor fireşti ai adoptatului poate
fi dezvăluită înainte de dobândirea de către acesta a capacităţii depline de
exerciţiu numai pentru motive medicale, cu autorizarea instanţei judecătoreşti,
la cererea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului, soţului sau
descendenţilor acestuia ori a reprezentantului unei instituţii medicale sau
unui spital.
(4) După dobândirea capacităţii depline de exerciţiu,
adoptatul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află
domiciliul său ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România,
Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la informaţiile aflate în
posesia oricăror autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor săi
fireşti.
(5) Instanţa citează direcţia în a cărei rază
teritorială se află domiciliul copilului, Oficiul, precum şi orice altă
persoană a cărei ascultare poate fi utilă pentru soluţionarea cererii şi va
putea admite cererea dacă, potrivit probelor administrate, constată că accesul
la informaţiile solicitate nu este dăunător integrităţii psihice şi
echilibrului emoţional ale solicitantului şi dacă adoptatul în cauză a
beneficiat de consiliere din partea direcţiei.
Art. 59. - (1) Adoptatul dobândeşte prin adopţie numele
adoptatorului.
(2) Dacă adopţia se face de către 2 soţi ori de către
soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, adoptatul va
purta acest nume. In cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt
obligaţi să declare instanţei judecătoreşti care încuviinţează adopţia numele
pe care adoptatul urmează să-l poarte.
(3) Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând
adopţia, la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare şi cu consimţământul
copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui
copilului adoptat.
(4) In cazul adopţiei unei persoane căsătorite care
poartă un nume comun în timpul căsătoriei, soţul adoptat poate primi în timpul
căsătoriei numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt soţ, acordat în
faţa instanţei care încuviinţează adopţia.
(5) Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de
încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în
condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor
fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se va păstra,
menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
CAPITOLUL VI
Incetarea adopţiei
Art. 60. -Adopţia încetează prin desfacere sau ca
urmare a declarării nulităţii acesteia.
Art. 61. -Adopţia se desface în cazul prevăzut la art.
7 alin. (3) lit. a).
Art. 62. - (1) Adopţia este nulă, dacă a fost încheiată
în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu
încălcarea oricăror condiţii de fond sau de formă prevăzute de lege.
(2) Cu toate acestea, instanţa va putea respinge
cererea de declarare a nulităţii adopţiei, dacă va constata că menţinerea
adopţiei este în interesul celui adoptat.
Art. 63. -Acţiunea în declararea nulităţii adopţiei
aparţine oricărei persoane interesate. După dobândirea de către adoptat a
capacităţii depline de exerciţiu, acţiunea aparţine numai acestuia.
Art. 64. - (1) Cauzele privind declararea nulităţii
adopţiei se judecă cu citarea:
a) adoptatorului sau, după caz, a familiei adoptatoare;
b) adoptatului care a dobândit capacitate deplină de
exerciţiu;
c) direcţiei în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului sau, în cazul adopţiilor internaţionale, a Oficiului.
(2) Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi întotdeauna
ascultat.
Art. 65. - (1) In situaţia încetării adopţiei ca urmare
a declarării nulităţii acesteia, adoptatul redobândeşte numele de familie avut
înainte de încuviinţarea adopţiei.
(2) Părinţii fireşti ai copilului redobândesc
drepturile şi îndatoririle părinteşti dacă instanţa nu decide instituirea
tutelei sau a altor măsuri de protecţie specială a copilului, în condiţiile
legii.
Art. 66. - Hotărârile judecătoreşti privitoare la
nulitatea adopţiei, rămase irevocabile, se comunică Oficiului de către
direcţie, în vederea efectuării menţiunilor necesare în Registrul naţional
pentru adopţii.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii procedurale comune
Art. 67. - (1) Instanţele judecătoreşti române sunt
competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puţin una
dintre părţi are domiciliul în România.
(2) Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv
competente să judece procesele privind încuviinţarea deschiderii procedurii
adopţiei interne, încredinţarea în vederea adopţiei şi încuviinţarea adopţiei
dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România şi este cetăţean
român sau străin fără cetăţenie.
(3) Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de
competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul
adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa
competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.
(4) Cererile de deschidere a procedurii adopţiei
interne, cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi cererile
de încuviinţare a adopţiei se judecă în primă instanţă, potrivit regulilor
prevăzute de Cartea III - Dispoziţii generale privitoare la procedurile
necontencioase din Codul de procedură civilă, cu excepţiile prevăzute de
prezenta lege.
(5) Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute
de prezenta lege nu sunt supuse apelului. Exercitarea recursului suspendă
executarea.
Art. 68. - Cererile prevăzute la art. 67 alin. (3) sunt
scutite de taxa judiciară de timbru şi se soluţionează cu celeritate.
Art. 69. - Cererile prevăzute la art. 67 alin. (3) se
soluţionează de complete specializate ale instanţei judecătoreşti, în camera de
consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de către
direcţie a raportului de anchetă socială privind copilul este obligatorie.
Art. 70. - (1) Instanţa poate administra orice probe
admise de lege.
(2) La judecarea cererii referitoare la deschiderea
procedurii adopţiei interne a copilului, precum şi a cererii de încredinţare în
vederea adopţiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este
obligatorie, iar la încuviinţarea adopţiei copilului care a împlinit vârsta de
10 ani i se va solicita consimţământul.
(3) Opinia copilului exprimată la judecarea cererilor
prevăzute de prezenta lege va fi luată în considerare şi i se va acorda importanţa
cuvenită, avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. In
situaţia în care instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de
copil, aceasta este obligată să motiveze raţiunile care au condus la
înlăturarea opiniei copilului.
CAPITOLUL VIII
Registrul naţional pentru adopţii
Art. 71. - (1) In scopul întocmirii şi organizării la
nivel naţional a evidenţei în materia adopţiei, Oficiul are obligaţia de a
întocmi şi de a ţine la zi Registrul naţional pentru adopţii.
(2) Registrul conţine datele referitoare la adoptatorul
sau familia adoptatoare, române şi străine, precum şi cele referitoare la
copiii pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne, pentru cei
pentru care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de încredinţare în
vederea adopţiei, de încuviinţare a adopţiei sau de declarare a nulităţii
acesteia.
Art. 72. - (1) In scopul întocmirii şi organizării de
către Oficiu a evidenţei prevăzute la art. 71, direcţia în a cărei rază
teritorială se află domiciliul copilului transmite Oficiului copii ale
următoarelor documente:
a) hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat
deschiderea procedurii adopţiei naţionale;
b) hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea
adopţiei;
c) hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei;
d) hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii
adopţiei;
e) atestatul eliberat potrivit art. 19 alin. (2).
(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se transmit în
termen de 5 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii
judecătoreşti sau, respectiv, în termen de 5 zile de la data emiterii
atestatului.
(3) Documentul prevăzut la alin. (1) lit. e) va fi
însoţit de toate informaţiile cu privire la persoanele sau familiile pentru
care s-a emis atestatul.
CAPITOLUL IX
Dispoziţii finale, tranzitorii şi sancţiuni
Art. 73. - (1) Oficiul ia toate măsurile ce se impun,
conform prevederilor Convenţiei de la Haga, în vederea prevenirii câştigurilor
necuvenite, financiare sau de altă natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul
adopţiei şi descurajării oricăror practici contrare obiectivelor acestei
convenţii şi prezentei legi.
(2) Oficiul stabileşte o taxă unică şi fixă,
determinată pe baza costurilor maxime corespunzătoare tuturor serviciilor
aferente îndeplinirii procedurii adopţiei internaţionale, cu excepţia celor
reglementate în legi speciale.
(3) Taxa prevăzută la alin. (2) este defalcată pe
categorii de cheltuieli şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului*).
(4) Plata taxei este efectuată de către adoptator sau
familia adoptatoare prin transfer bancar către Oficiu şi autoritatea centrală
ori organizaţia acreditată sau autorizată din statul de domiciliu al părinţilor
adoptatori. Taxele percepute de Oficiu se fac venit la bugetul de stat în
termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea lor.
Art. 74. - Sunt interzise donaţiile şi sponsorizările,
precum şi oferirea de către adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu
ori prin persoane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase
materiale necuvenite Oficiului, direcţiilor implicate sau persoanelor fizice
din cadrul instituţiilor publice implicate în procesul de adopţie.
Art. 75. - (1) Este interzisă participarea organismelor
private în procedura adopţiei internaţionale desfăşurată în România.
Interdicţia se aplică şi membrilor sau personalului acestora, cu excepţia
situaţiei în care au calitatea de adoptator.
(2) Autorităţile române pot colabora în ceea ce
priveşte adopţia internaţională cu organisme private care îşi desfăşoară
activitatea pe teritoriul statului primitor, numai dacă acestea sunt acreditate
de statul respectiv si autorizate conform prevederilor art. 49 alin. (3).
(3) In situaţia în care se constată nerespectarea
dispoziţiilor alin. (1) şi (2), Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului este obligată să solicite instanţei judecătoreşti
dizolvarea persoanei juridice implicate.
(4) Serviciile şi activităţile ce pot fi derulate de
către fundaţii, asociaţii sau federaţii în cadrul procedurilor adopţiei
naţionale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului**).
Art. 76. - (1) Fapta părintelui sau a reprezentantului
legal al unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul,
bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta
persoanei care, fără drept, intermediază sau înlesneşte adoptarea unui copil,
în scopul obţinerii de foloase materiale sau de altă natură.
Art. 77. - (1) Atestatul de persoană sau familie aptă
să adopte, eliberat anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi,
este valabil pentru o perioadă de un an de la data eliberării lui.
(2) Prevederile art. 21 se aplică în mod corespunzător
persoanelor sau familiilor prevăzute la alin. (1).
Art. 78. - (1) Cererile pentru încuviinţarea adopţiei
aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a
prezentei legi se soluţionează, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, la
data introducerii cererii.
(2) Persoanele şi familiile care, la data intrării în
vigoare a prezentei legi, aveau copii încredinţaţi în vederea adopţiei, vor
putea introduce cereri pentru încuviinţarea adopţiei, care vor fi soluţionate
potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu
privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr.
87/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) In toate celelalte cazuri, întreaga procedură a
adopţiei va trebui să se conformeze dispoziţiilor prezentei legi.
(4) In scopul aplicării dispoziţiilor prezentei legi,
Oficiul va renegocia acordurile bilaterale şi multilaterale în domeniul
adopţiei, încheiate de România cu alte state, care vor fi publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 79. - In situaţia copiilor cu privire la care s-au
făcut comunicări de către comisiile pentru protecţia copilului în baza
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările şi completările ulterioare,
şi aflaţi în evidenţa Comitetului Român pentru Adopţii la data intrării în
vigoare a prezentei legi, dispoziţiile art. 22-29 se aplică în mod
corespunzător.
Art. 80. - (1) In situaţia copiilor declaraţi
judecătoreşte abandonaţi în temeiul prevederilor Legii nr. 47/1993 cu privire
la declararea judecătorească a abandonului de copii, direcţia are obligaţia să
reevalueze împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie
pentru aceşti copii şi să întocmească planul individualizatele protecţie.
(2) Dacă planul individualizat de protecţie are ca
finalitate reintegrarea copilului în familie sau în familia extinsă, direcţia
solicită instanţei judecătoreşti redarea exerciţiului drepturilor părinteşti
sau, după caz, delegarea acestora membrilor familiei extinse unde copilul
urmează să fie plasat.
(3) Instanţa competentă să soluţioneze cererile privind
redarea sau, după caz, delegarea drepturilor părinteşti este tribunalul de la
domiciliul copilului.
(4) Judecarea cererii se face cu citarea părinţilor
sau, după caz, a membrilor familiei extinse, a direcţiei în a cărei rază
teritorială domiciliază copilul şi cu participarea obligatorie a procurorului.
Cererea va fi însoţită de raportul de anchetă socială întocmit de direcţia în a
cărei rază teritorială domiciliază copilul.
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.436/2004
pentru defalcarea pe categorii de cheltuieli a taxei unice şi fixe aferente
serviciilor efectuate de Oficiul Român pentru Adopţii în îndeplinirea
procedurii de adopţie internaţională pe teritoriul României, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 23 septembrie 2004.
**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.442/2004
privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele
private române în cadrul procedurii adopţiei interne, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 24 septembrie 2004.
Art. 81. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1
ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 49 alin. (3), art. 73 alin. (3),
art. 75 alin. (4) şi art. 83*), care intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor
art. 49 alin. (3), art. 73 alin. (3), art. 75 alin. (4) şi art. 83 se
elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi
Adopţie**).
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se
abrogă următoarele acte normative:
a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu
privire la regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/1998, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2001
pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile
internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633
din 9 octombrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
347/2002, cu modificările ulterioare;
c) Hotărârea Guvernului nr. 245/1997 cu privire la
criteriile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în
domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 5 iunie 1997;
d) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
(4) La 3 zile de la data publicării prezentei legi în
Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogă următoarele acte normative:
a) Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea
judecătorească a abandonului de copii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 153 din 8 iulie 1993;
b) Hotărârea Guvernului nr. 1.315/2000 privind unele
măsuri pentru protecţia drepturilor copilului prin adopţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 19 decembrie 2000.
Art. 82. -Autorizaţiile emise de Comitetul Român pentru
Adopţii în baza Hotărârii Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de
autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul
protecţiei drepturilor copilului prin adopţie îşi încetează valabilitatea de la
data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 83. - In termen de 30 de zile de la data
publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi
elaborate normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi
aprobate prin hotărâre a Guvernului***).
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, aprobată cu completări prin Legea
nr. 49/2009, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 273/2004
şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale acesteia:
„Art. II. - Cererile de încuviinţare a adopţiei aflate
pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă se soluţionează potrivit prevederilor acesteia."
*) Foste art. 43 alin. (3), art. 67 alin. (3), art. 69
alin. (4) şi art. 77.
**) Denumirea „Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Copilului şi Adopţie" a fost înlocuită cu denumirea „Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Drepturilor Copilului" prin art. I pct. 1 din Legea nr.
275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001
privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi
Adopţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23
iunie 2004.
***) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.435/2004
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 868 din 23 septembrie 2004.