LEGE
Nr. 3 din 6 iulie 1978
privind asigurarea sanatatii populatiei
ACT EMIS DE: MAREA ADUNARE NATIONALA
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 54 din 10 iulie 1978
Programul Partidului Comunist Roman de faurire a societatii socialiste
multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism situeaza in
centrul intregii opere de edificare a noii orinduiri - factorul esential al
dezvoltarii economico-sociale -, satisfacerea in conditii tot mai bune a
cerintelor sale de viata, dezvoltarea sa armonioasa, fizica, intelectuala si
morala, afirmarea deplina a capacitatii de munca si de creatie a fiecarui
membru al societatii. Telul suprem al politicii partidului si statului, esenta
insasi a oranduirii noastre, este asigurarea bunastarii si fericirii omului,
progresul material si spiritual al poporului.
In spiritul umanismului revolutionar ce caracterizeaza intreaga politica a
partidului si statului, in cadrul programului general de dezvoltare economica si
sociala a tarii, de ridicare a gradului de civilizatie si cultura a poporului,
societatea asigura tuturor cetatenilor conditii tot mai bune pentru intarirea
continua a starii de sanatate, pentru ocrotirea si consolidarea familiei,
cresterea, pregatirea si educarea noilor generatii, crearea unei ambiante
generale cat mai favorabile dezvoltarii sanatoase, mentinerii vigorii si
tineretii intregii natiuni.
Prevenirea si combaterea cauzelor imbolnavirilor, prelungirea duratei
activitatii si a vietii omului, cresterea unor generatii viguroase constituie
principii de baza ale politicii, partidului si statului in domeniul sanatatii
publice.
In acest scop, societatea aloca in parte importanta din mijloacele sale
materiale pentru infaptuirea unui complex de masuri economice, sociale,
culturale si sanitare, care sa conduca la dezvoltarea si intarirea continua a
sanatatii populatiei, la valorificare factorilor naturali pentru consolidarea
acesteia, la refacerea capacitatii de munca, la perfectionarea calitatii
asistentei medicale, la ridicarea nivelului de pregatire a personalului sanitar
si la imbunatatirea continua a dotarii unitatilor sanitare.
Potrivit Constitutiei, statul garanteaza dreptul la ocrotirea sanatatii si
asigura accesul neingradit al tuturor cetatenilor tarii, fara deosebire de
nationalitate, rasa, sex sau religie, la asistenta medicala.
Organele de conducere a activitatii sanitare, unitatile si intregul
personal sanitar raspund de infaptuirea politicii partidului si statului in
domeniul sanatatii publice, de aplicarea programelor privind asigurarea
sanatatii si a tuturor celorlalte masuri de imbunatatire permanenta a
asistentei medicale.
Medicii, intregul personal sanitar, trebuie sa fie militanti activi pentru
asigurarea sanatatii, sa manifeste dragoste pentru om, daruire si pasiune in
realizarea obligatiilor ce le revin, sa fie oricand la dispozitia cetatenilor,
sa aiba in intreaga lor activitate o inalta tinuta morala, sa-si ridice
permanent nivelul pregatirii profesionale.
In concordanta cu progresul tehnico-stiintific si cu cerintele pe care le
impune evolutia societatii este necesar ca asistenta medicala a populatiei sa
se perfectioneze neintrerupt si sa asigure cele mai corespunzatoare mijloace si
metode de prevenire si combatere a imbolnavirilor. Cercetarea stiintifica
medicala - factor de baza al progresului multilateral al activitatii de
asigurare a sanatatii - trebuie sa fie legata tot mai strans de om, de
cunoasterea proceselor fundamentale ale vietii, de cerintele practicii
medicale.
Unitatile sanitare, organizatiile socialiste, intreaga colectivitate si
fiecare cetatean in parte au obligatia sa contribuie activ la crearea si
mentinerea conditiilor corespunzatoare de viata si de munca in vederea apararii
si dezvoltarii starii de sanatate a populatiei.
In scopul stabilirii cadrului juridic unitar de desfasurare si
perfectionare a activitatii din domeniul asigurarii sanatatii populatiei,
intaririi raspunderii ce revine organelor, unitatilor si personalului sanitar.
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania adopta prezenta
lege.
CAP. 1
Principii generale
Art. 1
Asigurarea sanatatii populatiei, afirmarea deplina a capacitatii de munca
si creatie a omului, cresterea si educarea unor generatii viguroase, capabile
sa perpetueze si sa duca mai departe inaltele virtuti morale si spirituale ale
poporului, constituie obiective principale ale politicii partidului si statului
in procesul multilateral de dezvoltare si inflorire a patriei, de ridicare a
bunastarii si prosperitatii intregii natiuni.
Art. 2
Statul asigura intregii populatii apararea si intarirea sanatatii, fara
deosebire de nationalitate, rasa, sex sau religie, precum si asistenta medicala
gratuita, in conditiile prevazute de lege.
Asigurarea sanatatii populatiei se realizeaza potrivit unor masuri complexe
- economice, sociale, culturale si sanitare - integrate in planul national unic
de dezvoltare economico-sociala.
Pe aceasta baza se creeaza conditiile necesare pentru dezvoltarea fizica si
intelectuala sanatoasa a tuturor cetatenilor, sprijinirea procesului de
crestere a natalitatii, ocrotirea mamei si copilului, intarirea familiei,
realizarea cerintelor de igiena si protectie a muncii, prevenirea poluarii
mediului inconjurator si intensificarea actiunilor de cultura si de educatie
sanitara.
Concomitent cu actiunile de pastrare si intarire a sanatatii populatiei, de
prevenire a imbolnavirilor, se asigura toate mijloacele pentru tratament si
refacere a sanatatii in caz de imbolnavire, pentru recuperarea capacitatii de
munca, prelungirea duratei activitatii si a vietii omului.
Art. 3
In concordanta cu dezvoltarea economico-sociala a tarii, statul aloca o
parte importanta din venitul national pentru largirea si perfectionarea retelei
de unitati sanitare, pentru imbunatatirea continua a dotarii acesteia cu
medicamente, produse biologice, aparatura si utilaje medicale, cu alte mijloace
terapeutice si profilactice, precum si pentru valorificarea factorilor naturali
pentru odihna, recrearea si sanatatea oamenilor muncii, a intregii populatii.
Art. 4
Statul asigura formarea medicilor, farmacistilor si celuilalt personal
sanitar, perfectionarea continua, precum si repartizarea corespunzatoare a
acestuia pe intreg teritoriul tarii.
In unitatile administrativ-teritoriale locuite si de populatie de alta
nationalitate decat cea romana se va asigura incadrarea unitatilor cu personal
sanitar din randul acesteia sau care cunoaste limba si felul de trai al populatiei
locale.
Art. 5
Intreaga activitate de aparare a sanatatii populatiei se exercita prin
unitatile sanitare de stat, care asigura accesul neingradit al tuturor
cetatenilor la asistenta medicala.
Unitatile sanitare sunt obligate sa-si organizeze activitatea astfel incat
sa acorde asistenta medicala necesara in mod neintrerupt, ziua si noaptea.
Art. 6
In aplicarea politicii partidului si statului in domeniul sanatatii
publice, organele de conducere a activitatii sanitare si unitatile sanitare, ca
organe de executie, trebuie sa asigure realizarea urmatoarelor obiective
principale:
a) promovarea si intarirea sanatatii poporului pentru pastrarea si
dezvoltarea continua a capacitatii sale de creatie materiala si spirituala,
pentru cresterea viguroasa, fizica si intelectuala, a noilor generatii;
b) imbunatatirea permanenta a conditiilor de igiena in mediul de viata al
populatiei si la locul de munca, respectarea normelor de protectie a mediului
inconjurator, astfel ca oamenii sa fie feriti de imbolnaviri sau accidente,
sa-si mentina o cat mai buna stare de sanatate;
c) apararea si intarirea sanatatii mamei, copilului si tineretului,
cresterea natalitatii, asigurarea unor proportii corespunzatoare in structura
de varsta a populatiei si mentinerea tineretii natiunii;
d) formarea deprinderilor sanatoase de viata si munca, prin folosirea unei
alimentatii rationale, practicarea culturii fizice, sportului si turismului,
utilizarea pe scara larga a factorilor naturali, respectarea unui regim
echilibrat de activitate si odihna;
e) organizarea unor largi actiuni de profilaxie, identificarea si evaluarea
factorilor care influenteaza negativ sanatatea publica si luarea din timp a
masurilor necesare pentru inlaturarea acestora;
f) acordarea unei asistente medicale de calitate, prompta si eficienta,
care sa asigure tratament medical corespunzator pentru apararea si refacerea in
termen cat mai scurt a sanatatii cetatenilor;
g) ridicarea continua a nivelului de educatie sanitara al intregii
populatii, astfel incat fiecare cetatean sa devina aparatorul sanatatii
proprii, a familiei si a colectivitatii.
Art. 7
Personalul sanitar are obligatia sa asigure realizarea obiectivelor
politicii sanitare in unitatile in care isi desfasoara activitatea si acordarea
asistentei medicale preventive, curative si de recuperare a capacitatii de
munca, in conditiile prevazute de prezenta lege.
In acest scop, personalul sanitar are obligatia sa-si consacre intreaga
energie, putere de munca si pricepere activitatii de asigurare a starii de
sanatate, de prevenire a imbolnavirilor si de intarire continua a capacitatii
de munca a cetatenilor, sa raspunda cu promptitudine oricand se solicita
ingrijire medicala, sa manifeste spirit de abnegatie in indeplinirea profesiei,
sa respecte normele eticii si echitatii socialiste si sa-si desavirseasca
pregatirea profesionala.
Art. 8
Pentru perfectionarea continua a ocrotirii sanatatii populatiei, unitatile
si intreg personalul sanitar au obligatia sa introduca si sa valorifice in
practica medicala cuceririle stiintei si tehnicii.
Cercetarea stiintifica trebuie sa asigure practicii medicale noi metode si
mijloace pentru prevenirea imbolnavirilor, apararea si refacerea sanatatii, sa
promoveze studierea multilaterala a organismului uman, sa urmareasca
dezvoltarea sanatoasa, echilibrata, fizica si psihica, a tuturor membrilor
societatii si folosirea, in scopul intaririi sanatatii, a factorilor naturali
din tara noastra.
Art. 9
Infaptuirea politicii partidului si statului in domeniul sanitar, aplicarea
unitara a masurilor privind asigurarea sanatatii, organizarea, indrumarea si
controlul acestei activitati se realizeaza de Consiliul Sanitar Superior si
Ministerul Sanatatii pe intreg teritoriul tarii, precum si de consiliile
populare in unitatile administrativ-teritoriale in care functioneaza.
In comune, orase si municipii, raspunderea nemijlocita pentru aducerea la
indeplinire a tuturor masurilor privind asistenta medicala a populatiei si a
colectivitatilor revine unitatilor sanitare teritoriale.
Unitatile si personalul sanitar, organele de conducere sanitara au
obligatia sa raporteze periodic, potrivit legii, organelor de conducere
colectiva ale unitatilor socialiste, consiliilor populare comunale, orasenesti,
municipale si judetene, altor organe de stat centrale si locale, asupra
activitatii desfasurate, a evolutiei starii de sanatate si a masurilor ce se
impun pentru continua imbunatatire a acesteia.
Art. 10
Unitatile socialiste raspund de aplicarea intocmai a masurilor de asigurare
a sanatatii, de indeplinirea sarcinilor ce le revin pentru protectia muncii, a
conditiilor privind igiena individuala si colectiva, protectia sanitara a
aerului, solului, apei si alimentelor.
Art. 11
Consiliile populare raspund in unitatile administrativ-teritoriale in care
functioneaza de aducerea la indeplinire a sarcinilor de asigurare a sanatatii,
de realizarea conditiilor de igiena si salubritate publica, de dezvoltarea si
modernizarea unitatilor sanitare din subordine, de utilizare eficienta a bazei
tehnico-materiale si a personalului sanitar.
Art. 12
Ministerele si celelalte organe centrale raspund, fiecare in domeniul lor
de activitate, de realizarea sarcinilor ce revin unitatilor subordonate in
domeniul sanatatii si de stabilirea masurilor necesare pentru continua
imbunatatire a acesteia.
Art. 13
Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania, Uniunea Tineretului Comunist,
Consiliul National al Femeilor si celelalte organizatii obstesti sunt obligate
sa contribuie la asigurarea si intarirea sanatatii populatiei, la respectarea
normelor de igiena si de protectie a muncii, la eliminarea factorilor nocivi de
la locul de munca si prevenirea bolilor profesionale, la respectarea stricta a
prevederilor legale privind acordarea concediilor medicale, precum si la
ridicarea nivelului de educatie si cultura sanitara al oamenilor muncii.
Art. 14
Societatea de Cruce Rosie din Republica Socialista Romania trebuie sa
participe activ, alaturi de organele de conducere si unitatile sanitare, la
raspandirea cunostintelor sanitare, la formarea deprinderilor igienice in
randul populatiei, la mobilizarea oamenilor muncii in vederea realizarii
masurilor de intarire a sanatatii, precum si la actiunile de donare de sange.
Art. 15
Fiecare cetatean are datoria sa respecte intocmai prevederile legale
privind asigurarea sanatatii populatiei, sa apere sanatatea proprie, a familiei
si a colectivitatii din care face parte, sa respecte normele de igiena, de
prevenire si combatere a poluarii mediului inconjurator si sa participe activ
la realizarea actiunilor interesand sanatatea publica.
CAP. 2
Organizarea activitatii de asigurare a sanatatii populatiei
Sectiunea 1
Unitatile sanitare, atributiile si raspunderile acestora
Art. 16
Reteaua unitatilor sanitare de baza se compune din dispensare medicale,
dispensare policlinici si spitale, organizate pe principiul teritorial sau al
locului de munca.
Unitatile sanitare, ca organe de executie, raspund, fata de consiliile
populare si organele de conducere sanitara, de realizarea intregului complex de
masuri, stabilit potrivit legii, pentru asigurarea sanatatii populatiei din
raza lor de activitate.
Unitatile sanitare din intreprinderi si institutii de invatamant raspund de
indeplinirea atributiilor ce le revin si in fata organelor de conducere
colectiva ale acestora.
Fondurile necesare pentru functionarea unitatilor sanitare, inclusiv cele
pentru retribuirea personalului sanitar, se prevad in bugetele consiliilor
populare comunale, orasenesti, municipale, judetene si a municipiului
Bucuresti. Unitatile sanitare organizate pe langa intreprinderi beneficiaza si
de mijloace materiale asigurate, potrivit legii, din fondurile pentru actiuni
sociale ale acestora. De asemenea, intreprinderile sunt obligate sa asigure
spatiul si celelalte mijloace necesare pentru intretinerea si buna functionare
a unitatilor sanitare respective.
Art. 17
Unitati sanitare se pot organiza in conditiile prevazute de lege si in
subordinea Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne si
Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor.
Pentru activitatea medico-sanitara, aceste unitati sunt subordonate si
Ministerului Sanatatii.
Art. 18
Normele unitare de structura pentru unitatile sanitare se aproba prin
decret al Consiliului de Stat.
Dispensarul medical si dispensarul policlinic
Art. 19
Dispensarul medical constituie unitatea sanitara de baza care se
organizeaza in comune, orase si municipii, intreprinderi si institutii de
invatamant, pentru aplicarea masurilor sanitare si acordarea asistentei
medicale generale, profilactice sau curative, populatiei din teritoriul
stabilit.
In cadrul dispensarului medical functioneaza cabinete medicale de
consultatii si tratamente de medicina generala si, dupa caz, cabinete de
stomatologie, stationare de adulti si copii, casa de nasteri, puncte sanitare,
punct de laborator si radiologie si alte asemenea.
Dispensarul policlinic este unitatea sanitara organizata in orase si
municipii, care functioneaza cu cabinete de medicina generala si cabinete de
consultatii si tratamente de specialitate.
Art. 20
In fiecare comuna se organizeaza un dispensar medical, care raspunde de
realizarea intregului complex de masuri pentru asigurarea sanatatii populatiei
din toate localitatile componente.
In comunele cu numar mare de locuitori, dispensarele medicale se pot
organiza si cu cabinetele de specialitate.
Pentru acordarea asistentei de specialitate, dispensarele conlucreaza cu
spitalul cel mai apropiat, stabilit de directia sanitara.
Dispensarele medicale comunale functioneaza in subordinea directiei
sanitare judetene sau a Directiei sanitare a municipiului Bucuresti.
In comunele unde sunt organizate spitale, acestea indeplinesc si
atributiile dispensarului medical comunal.
Art. 21
In orase si municipii se organizeaza unu sau mai multe dispensare medicale
sau dispensare policlinici, in raport cu numarul populatiei si teritoriul
stabilit de directia sanitara, corespunzator normelor unitare de structura.
Dispensarul medical din orase si municipii functioneaza in subordinea
directiei sanitare judetene sau a Directiei sanitare a municipiului Bucuresti.
Pentru acordarea asistentei de specialitate, dispensarul medical conlucreaza cu
spitalul stabilit de directia sanitara.
Dispensarul policlinic se organizeaza in subordinea spitalului si asigura
atat asistenta de medicina generala, cat si cea de specialitate pentru
populatia din teritoriul stabilit.
Art. 22
Pe langa intreprinderi si institutii de invatamant, in raport cu numarul
personalului muncitor sau, dupa caz, al elevilor ori studentilor, se pot
organiza, potrivit legii, dispensare medicale sau dispensare policlinici.
Dispensarele medicale sau dispensarele policlinici organizate pe langa
intreprinderi sau institutii de invatamant sunt subordonate, dupa caz,
directiei sanitare judetene sau spitalului care asigura asistenta medicala
pentru unitatea respectiva.
Art. 23
Dispensarul medical indeplineste, in principal, urmatoarele atributii:
a) urmareste respectarea stricta a normelor de igiena publica, asigurarea
protectiei sanitare a fintinilor, celorlalte surse de apa potabila, a
conditiilor de igiena in alimentatia publica, in colectivitatile de copii,
tineret si la locurile de munca;
b) aplica masurile de prevenire si combatere a bolilor, precum si celelalte
masuri prevazute in programele de sanatate;
c) asigura asistenta medicala a femeii gravide, mamei si copilului;
d) urmareste evolutia starii de sanatate a personalului muncitor, a
elevilor si studentilor si, in functie de specificul activitatii acestora, face
propuneri organelor prevazute de lege pentru aplicarea masurilor sanitare
necesare;
e) desfasoara activitati de educatie sanitara si antreneaza activul sanitar
obstesc si intreaga populatie la realizarea masurilor profilactice;
f) efectueaza analiza imbolnavirilor care produc incapacitate temporara de
munca in intreprinderile fara dispensar propriu si constata incapacitatea
temporara de munca;
g) acorda asistenta medicala de urgenta in caz de boala sau accident;
h) acorda asistenta medicala generala, profilactica si curativa, efectueaza
tratamente in dispensar ori, dupa caz, la domiciliul bolnavilor, precum si
analize de laborator;
i) asigura continuarea ingrijirilor medicale de catre spitale in cazurile
in care nu are posibilitati de diagnostic sau tratament, precum si in cazul
bolnavilor sau suspectilor de boli infectioase care necesita internarea
obligatorie;
j) acorda ingrijirile medicale in stationarul cu paturi pentru cazurile de
imbolnaviri care necesita o supraveghere medicala permanenta si nu impun
internarea in spital.
Art. 24
Dispensarul medical din intreprinderi, pe langa atributiile prevazute de
art. 23, controleaza respectarea conditiilor igienice si aplicarea masurilor
privind inlaturarea factorilor nocivi de la locul de munca, efectueaza
controlul medical periodic si la incadrarea in munca, analizeaza imbolnavirile
care determina incapacitate de munca, luand masuri pentru reducerea acestora si
intarirea continua a starii de sanatate a personalului muncitor.
Spitalul
Art. 25
Spitalul este unitatea sanitara care asigura asistenta medicala completa
preventiva, curativa si de recuperare - in zona teritoriala stabilita de
directia sanitara sau Ministerul Sanatatii, dupa caz.
Spitalul se organizeaza cu dispensar policlinic pentru asistenta medicala
generala si de specialitate a bolnavilor ambulatori, cu cabinete de
specialitate si tratamente, cu sectii pentru bolnavii internati, precum si cu
laboratoare medicale si alte compartimente de specialitate, stabilite potrivit
normelor unitare de structura.
Art. 26
In raport de necesitatile medicale ale populatiei si de caracteristicile
economico-sociale din unitatile administrativ-teritoriale, functioneaza
urmatoarele spitale:
a) spitalul comunal, organizat, de regula, in centre inter-cooperatiste
pentru populatia din mai multe localitati apropiate, cu minimum 120 de paturi,
cu sectii de medicina interna, pediatrie, obstetrica pentru nasteri normale;
b) spitalul orasenesc cu minimum 250 de paturi si spitalul municipal cu
minimum 400 de paturi, organizate in orase si municipii, cu cel putin
urmatoarele sectii; medicina interna, chirurgie, obstetrica-ginecologie,
pediatrie;
c) spitalul judetean, organizat in orase si municipii resedinta de judet,
cu minimum 700 paturi si cu sectii de medicina interna, chirurgie,
obstetrica-ginecologie, pediatrie, ortopedie, traumatologie, anestezie-terapie
intensiva, oftalmologie, O.R.L. si alte sectii cu activitati medicale de
specialitate;
d) spitalul clinic, organizat in centre universitare medicale, fac parte
din reteaua unitatilor sanitare si desfasoara atat activitate de asistenta
medicala pentru populatie, cat si activitate de invatamant si cercetare
stiintifica medicala.
Art. 27
In vederea asigurarii asistentei medicale profilate pentru anume
specialitati - tuberculoza, boli infectioase, psihiatrie, neuropsihiatrie si
alte asemenea - se pot organiza spitale pentru populatia din mai multe judete
sau de pe intregul teritoriu al tarii.
Art. 28
Spitalul se poate organiza, potrivit legii, si la intreprinderile mari sau
pe platformele industriale, pentru asigurarea asistentei de medicina generala
si de specialitate pentru personalul muncitor din unitatile respective, precum
si pentru populatia din teritoriul stabilit de directia sanitara.
Art. 29
Spitalele se organizeaza in subordinea directiilor sanitare judetene si a
municipiului Bucuresti. In conditiile legii, se pot organiza spitale in
subordinea directa a Ministerului Sanatatii.
Spitalele raspund fata de consiliile populare din unitatea administrativ-teritoriala
in care functioneaza, de indeplinirea atributiilor ce le revin in asigurarea
sanatatii populatiei, de calitatea, promptitudinea si eficienta asistentei
medicale acordate.
Spitalele care asigura asistenta medicala in intreprinderi raspund pentru
indeplinirea sarcinilor ce le revin si fata de consiliile oamenilor muncii din
intreprinderi.
Art. 30
Spitalul indeplineste, in principal, urmatoarele atributii:
A. Cu privire la apararea sanatatii populatiei si prevenirea imbolnavirilor
a) executa, impreuna cu unitatile sanitare din raza sa teritoriala,
sarcinile ce ii revin programele de sanatate;
b) supravegheaza starea de sanatate a populatiei si analizeaza calitatea
asistentei medicale, luand masurile corespunzatoare pentru continua
perfectionare a acesteia;
c) stabileste masurile necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor cu
pondere importanta si a celor transmisibile si raspunde, ca organ de
specialitate, pentru realizarea acestora;
d) asigura controlul starii de sanatate a unor grupe de populatie supuse
unui risc crescut de imbolnavire;
e) efectueaza examene de specialitate pentru controlul aplicarii normelor
de igiena;
f) organizeaza actiuni de educatie sanitara si de informare permanenta
privind problemele medico-sanitare importante din teritoriu.
B. Cu privire la asistenta medicala a populatiei
a) acorda asistenta medicala de urgenta, in caz de boala sau accident;
b) asigura asistenta medicala generala si de specialitate bolnavilor ambulatori;
c) stabileste, in conditiile prevazute de lege, incapacitatea temporara de
munca;
d) organizeaza si efectueaza examene de specialitate si investigatii de
laborator pentru incadrarea in munca si executa controlul medical periodic al
personalului muncitor, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Sanatatii;
e) asigura indrumarea de specialitate a creselor si leaganelor de copii
stabilite de directia sanitara.
C. Cu privire la asistenta medicala a bolnavilor internati
a) efectueaza, in cel mai scurt timp, investigatiile pentru precizarea
diagnosticului si aplica tratamentul medical complet - curativ, preventiv si de
recuperare - individualizat si diferentiat in raport de starea bolnavului,
natura si stadiul evolutiv al bolii;
b) transmite diagnosticul si indicatiile terapeutice si de recuperare
pentru bolnavii externati dispensarelor medicale si altor unitati sanitare in
vederea continuarii ingrijirilor medicale;
c) efectueaza investigatiile necesare expertizarii capacitatii de munca si
altor expertize, potrivit legii;
d) efectueaza studii si cercetari medicale in legatura cu aplicarea unor
noi metode de investigatii si tratament, cu respectarea prevederilor legale;
e) asigura indeplinirea sarcinilor ce-i revin din programele de formare,
specializare si perfectionare a personalului sanitar.
Spitalul sau dispensarul policlinic care acorda asistenta medicala in
intreprinderi, in afara atributiilor prevazute la alin. 1, lit. A si B,
controleaza respectarea conditiilor de igiena si aplicarea masurilor privind
eliminarea factorilor nocivi de la locurile de munca, efectueaza controlul
medical periodic al personalului muncitor, analizeaza cauzele care duc la
imbolnaviri sau la incapacitate de munca, ia sau, dupa caz, propune masurile
necesare pentru apararea si intarirea starii de sanatate a personalului
muncitor.
Statia de salvare
Art. 31
Statia de salvare se organizeaza in structura spitalului judetean, iar in
municipiul Bucuresti, in subordinea directiei sanitare, pentru asigurarea, in
conditiile legii, a cerintelor de transport cu mijloace speciale ale unitatilor
sanitare din raza sa de activitate si a asistentei medicale de urgenta. In
acest scop, formatiunile statiei de salvare au obligatia de a raspunde
solicitarilor cu promptitudine, de a acorda primele ingrijiri medicale si de a
asigura transportul sanitar.
Art. 32
Programul de munca al statiei de salvare este de 24 de ore, fara
intrerupere, inclusiv duminica si sarbatorile legale.
Centrul de recoltare si conservare a singelui
Art. 33
Centrul de recoltare si conservare a singelui se organizeaza in structura
spitalului judetean.
In municipiul Bucuresti, atributiile centrului de recoltare si conservare a
singelui se indeplinesc de Centrul de hematologie din subordinea Ministerului
Sanatatii.
Centrul asigura recoltarea si conservarea singelui, precum si prepararea
unor derivate din sange necesare asistentei medicale. In acest scop efectueaza
analize si examene periodice ale donatorilor si participa la actiunile de
educatie sanitara a populatiei, in vederea donarii de sange.
Totodata, centrul indruma activitatea de recoltare si conservare a
singelui, in teritoriul pe care il deserveste.
Cresa si leaganul de copii
Art. 34
Cresa este unitatea sanitara care asigura, in conditiile legii, cresterea,
educarea si asistenta medicala a copiilor in varsta de pana la 3 ani, ai caror
parinti sau sustinatori legali sunt incadrati in munca, se afla in perioada de
studii ori in alte situatii similare.
Leaganul de copii este unitatea sanitara cu activitate permanenta prin care
se asigura ocrotirea, cresterea, educarea si ingrijirea medicala a copiilor in
varsta de pana la 3 ani, fara sustinatori legali sau care prezinta anumite
afectiuni ori se afla in alte situatii prevazute de lege.
Cresa si leaganul de copii functioneaza, in conditiile prevazute de lege,
in subordinea consiliilor populare sau a spitalelor. Cresa de copii, organizata
potrivit normelor unitare de structura pe langa o unitate socialista,
functioneaza si in subordinea acesteia.
Art. 35
Cresa si leaganul de copii indeplinesc, in principal, urmatoarele
atributii:
a) asigura un program educativ, complex, adaptat fiecarei grupe de varsta,
in vederea stimularii dezvoltarii sanatoase a copiilor si insusirii
deprinderilor igienice adecvate varstei;
b) acorda ingrijirea medicala si asigura masurile necesare pentru
prevenirea si combaterea bolilor, in special a celor transmisibile;
c) asigura alimentatia rationala si individualizata, precum si folosirea de
mijloace specifice pentru cresterea rezistentei si intarirea organismului
copiilor.
Sanatoriul si preventoriul
Art. 36
In zonele cu factori naturali de cura de importanta si eficienta deosebita
se organizeaza sanatorii, pe grupe de afectiuni, care asigura asistenta
medicala prin utilizarea, in principal, a factorilor naturali, in scopul
recuperarii integrale a bolnavilor, consolidarii starii de sanatate si a
capacitatii de munca a acestora.
Art. 37
Preventoriile se organizeaza in scopul recuperarii integrale a celor care
au suferit de unele boli contagioase, indeosebi tuberculoza, precum si pentru
prevenirea imbolnavirilor persoanelor care provin din mediu favorizant
aparitiei unor astfel de imbolnaviri.
Reteaua farmaceutica
Art. 38
Asigurarea cu medicamente a populatiei si a unitatilor sanitare se
realizeaza prin farmacii, oficii farmaceutice si alte unitati ale comertului
socialist prevazute de lege, repartizate pe intreg teritoriul tarii.
Farmaciile se organizeaza, potrivit normelor unitare de structura, in
subordinea oficiului farmaceutic si indeplinesc, in principal, urmatoarele
atributii:
a) elibereaza si, dupa caz, prepara medicamente si alte produse farmaceutice
cu respectarea stricta a dispozitiilor legale;
b) raspund de asigurarea necesarului de produse farmaceutice, de
conservarea si preschimbarea acestora in cadrul termenelor de valabilitate;
c) desfasoara actiuni de combatere a automedicatiei si a abuzului de
medicamente.
Art. 39
Oficiul farmaceutic se organizeaza in judete si in municipiul Bucuresti in
subordinea directiilor sanitare.
Oficiul farmaceutic raspunde fata de consiliul popular judetean sau al
municipiului Bucuresti de intreaga activitate de distribuire a medicamentelor,
depozitare si control al acestora, asigurand aprovizionarea ritmica cu produse
farmaceutice, tehnico-medicale si materiale sanitare a farmaciilor, unitatilor
sanitare si a populatiei, precum si prepararea unor produse prin laboratoarele
sale de specialitate.
Centrul sanitaro-antiepidemic
Art. 40
Centrul sanitaro-antiepidemic se organizeaza in structura directiei
sanitare judetene sau a municipiului Bucuresti. Centrul sanitaro-antiepidemic
raspunde de exercitarea controlului respectarii normelor de igiena, precum si
de aplicarea masurilor de prevenire si combatere a bolilor transmisibile,
profesionale si a celor cu larga raspindire, in care scop indeplineste, in
principal, urmatoarele atributii:
a) efectueaza investigatii in legatura cu cauzele imbolnavirilor si
factorilor care influenteaza sanatatea populatiei;
b) controleaza si ia masuri pentru respectarea de catre organizatiile
socialiste si cetateni a normelor de igiena si antiepidemice, precum si a
prescriptiilor din avizele sanitare;
c) recolteaza probe pentru analize de control sanitar, precum si produse
biologice pentru controlul medical;
d) asigura respectarea masurilor de protectie sanitara a frontierei de stat
cu privire la bolile transmisibile;
e) indruma, controleaza si raspunde de intreaga activitate de igiena si
antiepidemica desfasurata de unitatile sanitare din judet.
Art. 41
Centrul sanitaro-antiepidemic exercita, in raza sa teritoriala, functia de
inspectie sanitara de stat, in care scop:
a) autoriza din punct de vedere sanitar functionarea obiectivelor economice
si social-culturale de orice fel;
b) retrage autorizatia sanitara de functionare si dispune oprirea sau
limitarea temporara a activitatii, in unitatile de orice fel, in conditiile
prevazute de lege;
c) dispune scoaterea din consumul public a alimentelor care nu corespund
normelor de igiena;
d) dispune masuri antiepidemice privind bolnavii, suspectii si purtatorii
de germeni de boli transmisibile, precum si alte masuri sanitare cu caracter
obligatoriu pentru prevenirea si combaterea bolilor transmisibile si
profesionale;
e) aplica sanctiuni contraventionale pentru nerespectarea normelor de
igiena, de prevenire si combatere a bolilor transmisibile.
Sectiunea 2
Organele de conducere colectiva ale unitatilor sanitare
Art. 42
Organele prin care se exercita conducerea colectiva a unitatilor sanitare
sunt adunarea generala a oamenilor muncii, consiliul oamenilor muncii si biroul
executiv al acestuia, care se organizeaza si functioneaza, potrivit
prevederilor legale, in unitatile cu personalitate juridica.
Colectivul oamenilor muncii al fiecarei unitati sanitare poarta raspunderea
pentru rezultatele obtinute in apararea si promovarea sanatatii, intarirea
capacitatii de munca a populatiei, precum si pentru buna gospodarire a
mijloacelor materiale incredintate.
Fiecare om al muncii din unitatile sanitare raspunde in fata colectivului
pentru indeplinirea sarcinilor proprii de munca si, impreuna cu intregul
colectiv, pentru bunul mers al activitatii generale a acestora.
Art. 43
Conducerea unitatilor sanitare se asigura pe baza principiului conducerii
colective, prin participarea nemijlocita a personalului muncitor la dezbaterea
si solutionarea problemelor sanitare, sociale si economice, la elaborarea si
infaptuirea masurilor necesare pentru indeplinirea sarcinilor privind ocrotirea
sanatatii populatiei, precum si pentru imbunatatirea conditiilor de munca si de
viata a intregului colectiv.
Art. 44
Adunarea generala a oamenilor muncii din unitatile sanitare indeplineste,
in principal, urmatoarele atributii:
a) analizeaza activitatea desfasurata de unitatea sanitara si personalul
acesteia si stabileste masuri corespunzatoare pentru continua imbunatatire a
calitatii asistentei medicale acordate populatiei;
b) urmareste intarirea ordinii si disciplinei, respectarea normelor de
etica profesionala si de deontologie medicala;
c) exercita controlul activitatii organelor colective de conducere si
aproba darea de seama asupra activitatii unitatii;
d) analizeaza indeplinirea sarcinilor ce revin unitatii pe baza darii de
seama prezentate de consiliul oamenilor muncii si adopta masuri in vederea
imbunatatirii permanente a activitatii acesteia;
e) aproba angajamentele colectivului de munca si masurile
tehnico-organizatorice care sa asigure indeplinirea sarcinilor prevazute in
planul de munca;
f) alege reprezentantii oamenilor muncii din unitate, membri in consiliul
oamenilor muncii, si hotaraste revocarea celor care nu au desfasurat o
activitate corespunzatoare.
Art. 45
Consiliul oamenilor muncii din unitatile sanitare este alcatuit din
director, secretarul organizatiei Partidului Comunist Roman, directori
adjuncti, presedintele comitetului sindicatului, secretarul organizatiei
Uniunii Tineretului Comunist, contabilul sef, sefii unor compartimente de
munca, medici, farmacisti si alti reprezentanti ai oamenilor muncii din
unitatea sanitara.
De asemenea, din consiliul oamenilor muncii fac parte reprezentanti ai
personalului muncitor din intreprinderile de pe teritoriul in care unitatea
sanitara isi desfasoara activitatea, desemnati de organele de conducere
colectiva ale unitatilor impreuna cu organizatiile de sindicat, femei si
tineret, precum si cetateni desemnati in adunarile cetatenilor.
Art. 46
Presedintele consiliului oamenilor muncii din unitatile sanitare este
secretarul organizatiei Partidului Comunist Roman.
Art. 47
Consiliul oamenilor muncii are, in principal, urmatoarele atributii:
a) analizeaza periodic calitatea asistentei medicale acordate populatiei de
unitatea sanitara si stabileste masurile necesare pentru continua imbunatatire
a acesteia;
b) analizeaza eficienta activitatii unitatii si propune spre aprobare
organelor ierarhic superioare masurile corespunzatoare;
c) stabileste masuri pentru imbunatatirea organizarii muncii si utilizarea
cat mai eficienta a personalului, asigura respectarea ordinii si disciplinei in
unitate, cunoasterea si respectarea legilor, a normelor de etica profesionala,
ia masuri pentru prevenirea incalcarii acestora si sanctionarea celor vinovati
de savarsirea unor abateri;
d) stabileste regulamentul de organizare si functionare a unitatii;
e) analizeaza periodic si raspunde de modul cum sunt folosite, intretinute
si reparate fondurile fixe din dotare si cum sunt gestionate bunurile materiale
si mijloacele financiare, ia masuri pentru utilizarea rationala a acestora;
f) analizeaza periodic, impreuna cu comitetul sindicatului, conditiile de
munca si de viata a personalului din unitate, precum si aplicarea masurilor de
protectie a muncii;
g) organizeaza periodic intalniri cu reprezentantii cetatenilor si ai
organizatiilor socialiste din teritoriu si ia masuri, pe baza propunerilor
facute, pentru continua imbunatatire a activitatii unitatii;
h) analizeaza propunerile facute in adunarile generale si asigura aplicarea
celor care se dovedesc eficiente.
Art. 48
Conducerea colectiva a activitatii operative a unitatii sanitare se
exercita de biroul executiv al consiliului oamenilor muncii, care asigura
aducerea la indeplinire a hotararilor consiliului.
Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii este alcatuit din director,
care indeplineste si functia de presedinte, directorii adjuncti, contabilul
sef, alti specialisti din unitate.
Art. 49
Conducerea curenta a activitatii unitatilor sanitare si aducerea la
indeplinire a hotararilor organelor de conducere colectiva, precum si a
sarcinilor stabilite de organul caruia ii este subordonata unitatea sanitara,
se realizeaza de directorul unitatii sanitare ajutat de directorii adjuncti.
Sectiunea 3
Indrumarea, controlul si coordonarea activitatii de asigurare a sanatatii
Art. 50
Pentru realizarea politicii partidului si statului in domeniul asigurarii
sanatatii populatiei, Consiliul Sanitar Superior adopta, potrivit legii,
hotarari sau face propuneri si recomandari organelor competente, pentru
perfectionarea, modernizarea si cresterea eficientei asistentei medicale,
imbunatatirea invatamantului medical, pregatirea si folosirea rationala a
personalului sanitar si a bazei materiale.
Art. 51
Consiliul Sanitar Superior are, in principal, urmatoarele atributii:
a) analizeaza periodic starea de sanatate a populatiei, dinamica
indicatorilor demografici si de morbiditate si elaboreaza programe de sanatate
pe termen lung;
b) analizeaza activitatea in domeniul productiei de medicamente si propune
programe de dezvoltare a acestui sector de activitate in concordanta cu nevoile
asistentei medicale a populatiei; urmareste modul in care unitatile sanitare si
personalul medical folosesc si recomanda medicamentele; asigura utilizarea
eficienta a acestora si ia masuri pentru prevenirea abuzului de medicamente si
altor factori ce pot influenta negativ sanatatea populatiei;
c) dezbate si adopta propunerile privind principalele directii de
dezvoltare si programele prioritare pentru cercetarea stiintifica in domeniul
asigurarii sanatatii populatiei, precum si valorificarea in practica a
rezultatelor obtinute;
d) analizeaza si controleaza modul in care Ministerul Sanatatii, celelalte
ministere si organe centrale, precum si comitetele executive ale consiliilor
populare judetene si al municipiului Bucuresti, asigura aducerea la indeplinire
a hotararilor de partid si de stat in domeniul asigurarii sanatatii populatiei;
e) ia masuri pentru dezvoltarea asistentei medicale preventive, curative si
de recuperare, a activitatii de protectie sanitara a aerului, solului si apei,
precum si a alimentelor destinate consumului;
f) urmareste imbunatatirea permanenta a asistentei medicale a populatiei,
mamei, copilului si tineretului, precum si asigurarea sanatatii personalului la
locul de munca;
g) orienteaza repartizarea si utilizarea rationala a personalului sanitar
si ia masuri pentru asigurarea respectarii prevederilor legale, a normelor
eticii profesionale, precum si pentru intarirea ordinii si disciplinei in
unitatile sanitare;
h) adopta planul unic de educatie sanitara a populatiei.
Art. 52
Ministerul Sanatatii raspunde de infaptuirea politicii partidului si
statului in domeniul asigurarii sanatatii, executa programele de sanatate si celelalte
masuri stabilite pentru intarirea, apararea si refacerea sanatatii populatiei.
Art. 53
Ministerul Sanatatii poarta intreaga raspundere pentru buna organizare a
activitatii in domeniul sanatatii publice, pentru controlul si indrumarea de specialitate
a tuturor unitatilor sanitare in aplicarea prevederilor prezentei legi, in care
scop indeplineste urmatoarele atributii principale:
a) conduce, coordoneaza si controleaza activitatea unitatilor sanitare si a
personalului sanitar si asigura perfectionarea continua a acestei activitati;
b) raspunde de aplicarea si respectarea stricta a normelor de igiena si
sanatatea publica, a celorlalte norme referitoare la protectia mediului de
viata si de munca si la alimentatia rationala;
c) asigura, impreuna cu celelalte organe de stat, utilizarea judicioasa a
factorilor naturali, sprijina si indruma practicarea educatiei fizice,
sportului si turismului, in vederea intaririi sanatatii si cresterii
rezistentei organismului;
d) organizeaza si controleaza aplicarea masurilor sanitare privind
dezvoltarea sanatoasa, fizica si intelectuala a copiilor si tineretului;
e) organizeaza si raspunde de executarea masurilor pentru prevenirea si
combaterea bolilor transmisibile si de protectie sanitara a populatiei si a
teritoriului tarii;
f) indeplineste, prin organele sale, functia de inspectie sanitara de stat
centrala;
g) organizeaza si tine evidenta starii de sanatate a populatiei, efectueaza
analiza sistematica a indicatorilor starii de sanatate, actioneaza pentru
prevenirea si combaterea imbolnavirilor si imbunatatirea continua a sanatatii
populatiei;
h) asigura, prin unitatile sanitare, asistenta medicala preventiva,
curativa si de recuperare si ia masuri pentru continua imbunatatire a calitatii
acesteia;
i) conduce cercetarea stiintifica medicala si raspunde de valorificarea in
practica a rezultatelor acesteia; indruma activitatea cu caracter stiintific si
de informare a Uniunii societatilor de stiinte medicale;
j) participa, in conditiile legii, la imbunatatirea continua a
invatamantului medical in vederea formarii personalului sanitar, asigura
perfectionarea pregatirii profesionale a acestuia, organizeaza documentarea de
specialitate pentru toate unitatile sanitare;
k) organizeaza, in conditiile prevazute de Statutul personalului sanitar,
concursuri si examene pentru ocuparea posturilor si promovarea personalului
sanitar;
l) asigura repartizarea judicioasa a personalului sanitar pe intreg
teritoriul tarii si ia masuri pentru intarirea ordinii, disciplinei si
respectarea legilor in toate unitatile sanitare, promovarea eticii si echitatii
socialiste, a deontologiei medicale;
m) asigura utilizarea judicioasa a bazei materiale destinate asistentei
medicale;
n) elaboreaza norme tehnice de functionare a unitatilor sanitare,
baremurile de dotare cu aparatura, medicamente si instrumentar, stabileste
raspunderile ce revin personalului sanitar pentru buna gospodarire si utilizare
a bazei materiale, organizeaza activitatea de verificare, precum si reparatie
si intretinere curenta a utilajelor si aparaturii medicale; asigura impreuna cu
Ministerul Industriei Constructiilor de Masini, aprovizionarea cu piese de
schimb si executarea lucrarilor de reparatii capitale, prin unitatile de profil
ale acestui minister;
o) coordoneaza importul de medicamente si asigura, in cazurile si in
conditiile prevazute de lege, rezervele de medicamente, aparatura si materiale
sanitare;
p) raspunde, potrivit legii, de aplicarea masurilor sanitare speciale
impuse de situatii deosebite.
In unitatile sanitare subordonate Ministerului Apararii Nationale si
Ministerului de Interne controlul activitatii medicale se exercita de organele
acestor ministere, potrivit normelor tehnice de specialitate stabilite de
Ministerul Sanatatii.
Art. 54
Directiile sanitare judetene si a municipiului Bucuresti se organizeaza ca
organe locale de specialitate ale administratiei de stat, subordonate
consiliilor populare judetene sau al municipiului Bucuresti si Ministerului
Sanatatii.
Pentru dezbaterea problemelor importante de sanatate din judet si
municipiul Bucuresti, precum si pentru avizarea masurilor sanitare ce se
intreprind, pe langa directia sanitara functioneaza consiliul sanitar judetean
sau al municipiului Bucuresti si comisii pe domenii de specialitate.
Art. 55
Directia sanitara indeplineste, in principal, urmatoarele atributii:
a) asigura realizarea politicii sanitare a partidului si statului in
unitatea administrativ-teritoriala, respectarea prevederilor legale in domeniul
sanatatii, indrumarea si controlul activitatii unitatilor sanitare, indiferent
de subordonarea acestora;
b) organizeaza si asigura buna functionare a tuturor unitatilor sanitare
din subordine;
c) organizeaza, controleaza si raspunde de aplicarea masurilor privind
prevenirea si combaterea bolilor transmisibile, protectia sanitara a populatiei
si a teritoriului;
d) controleaza aplicarea stricta a normelor de igiena, a celorlalte norme
privind protectia mediului de viata, de munca, precum si alimentatia rationala;
e) organizeaza asistenta medicala profilactica, curativa si de recuperare,
raspunde de promptitudinea si calitatea acesteia, sprijina introducerea in
practica medicala a rezultatelor cercetarii stiintifice;
f) asigura elaborarea propunerilor de plan si buget, precum si desfasurarea
sarcinilor de plan in profil teritorial si a prevederilor din bugetele locale
pentru unitatile sanitare din subordinea consiliilor populare, controleaza si
raspunde de executarea acestora;
g) raspunde de executarea sarcinilor ce ii revin din programele de
sanatate, asigura evidenta starii de sanatate a populatiei, analizeaza starea
de sanatate si ia masuri operative pentru intarirea continua a acesteia si reducerea
incapacitatii temporare de munca;
h) ia masuri pentru utilizarea intensiva a factorilor naturali de cura si
tratament, pentru dezvoltarea educatiei fizice, sportului si turismului, in
vederea consolidarii sanatatii si cresterii rezistentei organismului;
i) controleaza practica profesionala a personalului sanitar, raspunde de
perfectionarea pregatirii profesionale si de utilizarea judicioasa a acestuia,
ia masuri pentru intarirea ordinii, disciplinei, respectarea legilor in toate
unitatile sanitare, promovarea eticii si echitatii socialiste, a deontologiei
medicale;
j) urmareste aprovizionarea cu medicamente, dotarea cu instrumentar,
aparatura si materiale sanitare a unitatilor, controleaza utilizarea eficienta
a intregii baze materiale a asistentei medicale; asigura, prin unitatile in
subordine, verificarea precum si reparatia si intretinerea curenta a utilajelor
si a aparaturii medicale;
k) raspunde de aplicarea masurilor prevazute in planul unic de educatie
sanitara;
l) indruma activitatea filialei Uniunii societatilor de stiinte medicale si
a colegiului teritorial de disciplina a personalului sanitar; conlucreaza cu
filialele Societatii de Cruce Rosie in realizarea sarcinilor ce ii revin;
m) raporteaza periodic consiliului popular si Ministerului Sanatatii asupra
rezultatelor obtinute si a masurilor necesare pentru asigurarea sanatatii
populatiei din unitatea administrativ-teritoriala respectiva.
Art. 56
In comune, orase, municipii si sectoarele municipiului Bucuresti, medicul
sef al dispensarului medical comunal sau, dupa caz, directorul spitalului
indeplineste si functia de medic sef al comunei, orasului municipiului sau al
sectorului municipiului Bucuresti.
In orasele si municipiile unde functioneaza mai multe unitati sanitare,
birourile sau comitetele executive ale consiliilor populare, impreuna cu
directia sanitara, desemneaza ca medic sef al localitatii pe unul din
conducatorii acestor unitati sanitare, tinand seama de pregatirea profesionala
si experienta in problemele de sanatate publica.
Medicul sef al comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului
Bucuresti raspunde fata de consiliul popular si directia sanitara pentru
intreaga activitate din domeniul sanatatii publice din unitatea administrativ-teritoriala
in care isi desfasoara activitatea si are obligatia sa raporteze periodic
asupra evolutiei starii de sanatate si a masurilor ce se impun pentru continua
imbunatatire a acesteia.
CAP. 3
Personalul sanitar
Art. 57
Asistenta medicala a populatiei se asigura de personalul sanitar format
din:
a) personal sanitar cu pregatire superioara;
b) personal sanitar mediu;
c) personal sanitar auxiliar;
Profesiunea de medic, farmacist sau dentist se practica numai de persoanele
cu diploma de absolvire a unui institut de invatamant superior de specialitate
si care sunt autorizate, potrivit Statutului personalului sanitar, de
Ministerul Sanatatii.
Art. 58
Medicii, farmacistii, intregul personal sanitar raspund, potrivit legii, de
calitatea asistentei medicale acordate si au obligatia sa actioneze cu inalta
responsabilitate cetateneasca si profesionala pentru prevenirea si combaterea
imbolnavirilor, sa aiba o atitudine profund umana in intreaga lor activitate,
sa-si perfectioneze continuu pregatirea profesionala.
Sectiunea 1
Invatamantul medical si farmaceutic
Art. 59
Prin invatamantul medical si farmaceutic se realizeaza formarea si educarea
personalului sanitar mediu si cu pregatire superioara necesar asigurarii
sanatatii populatiei.
Art. 60
Personalul sanitar mediu se pregateste in licee sanitare, care se
organizeaza, potrivit legii, in subordinea Ministerului Sanatatii si
Ministerului Educatiei si Invatamantului.
Art. 61
Procesul de pregatire si educare a elevilor se realizeaza prin lectii,
lucrari practice, lucrari de laborator, instruire practica si alte activitati
instructiv-educative, in unitati de invatamant si unitati sanitare, pe baza
planurilor si programelor de invatamant elaborate de Ministerul Sanatatii si
Ministerul Educatiei si Invatamantului.
Art. 62
Studiile liceului sanitar se incheie cu examenul de bacalaureat, care se
desfasoara potrivit normelor stabilite de Ministerul Educatiei si
Invatamantului.
Absolventii liceului sanitar, dupa efectuarea stagiului de practicant de
9-12 luni in unitati sanitare si sustinerea examenului de calificare, vor
exercita profesiunea de sora medicala, laborant, tehnician si alte functii
prevazute in nomenclatorul de functii pentru personalul sanitar cu pregatire
medie.
Absolventii liceului sanitar cu diploma de bacalaureat au dreptul sa
participe la concursul de admitere in oricare institutie de invatamant
superior.
Art. 63
Medicii, farmacistii si dentistii se pregatesc in institute
medico-farmaceutice sau facultati de medicina ori farmacie organizate, potrivit
legii, in subordinea Ministerului Educatiei si Invatamantului si Ministerului
Sanatatii.
Art. 64
Institutiile de invatamant superior medical si farmaceutic sunt obligate sa
asigure pregatirea multilaterala a studentilor, pentru ca fiecare medic,
farmacist si dentist sa poata indeplini, in conditii optime, obligatiile de
asigurare a asistentei medicale generale - profilactice, curative si de
recuperare medicala -, sa dea dovada de o inalta tinuta morala in exercitarea
profesiei.
Art. 65
Invatamantul superior medical si farmaceutic se desfasoara integrat cu
asistenta medicala si cercetarea stiintifica medicala, potrivit planurilor si
programelor de invatamant elaborate de Ministerul Sanatatii si de Ministerul
Educatiei si Invatamantului.
Art. 66
Studiile in invatamantul superior medical si farmaceutic se incheie
printr-un examen de diploma.
Absolventii care au promovat examenul obtin diploma, pe baza careia pot
exercita, in conditiile legii, profesiunea de medic, farmacist sau dentist.
Art. 67
Personalul didactic, medici si farmacisti, din invatamantul superior
medical si farmaceutic are obligatia sa desfasoare activitate didactica integrata
cu asistenta medicala si cu cercetarea stiintifica, sa participe la actiunile
de specializare si de perfectionare profesionala a personalului sanitar,
potrivit programelor elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei
si Invatamantului.
Art. 68
In vederea asigurarii calitatii asistentei medicale la nivel corespunzator
si a stabilizarii cadrelor medicale in comune, dupa absolvirea invatamantului
superior medicii vor efectua, in conditiile prevazute de lege, o perioada de
practica in spitale sau alte unitati sanitare, pe baza unui program stabilit de
Ministerul Sanatatii, sub indrumarea nemijlocita a unor medici cu experienta si
competenta profesionala deosebita, dupa care vor lucra in unitatile in care au
fost repartizati.
Art. 69
Organizarea, indrumarea si controlul desfasurarii procesului de invatamant
medical si farmaceutic se asigura de catre Ministerul Sanatatii impreuna cu
Ministerul Educatiei si Invatamantului.
Sectiunea 2
Obligatiile personalului sanitar cu pregatire superioara
Art. 70
Personalul sanitar cu pregatire superioara cuprinde medici, farmacisti,
precum si biologi, chimisti si alt personal de specialitate cu pregatire
superioara, care lucreaza in domeniul asigurarii sanatatii.
Art. 71
In exercitarea profesiei, medicul, indiferent de specialitatea si unitatea
in care isi desfasoara activitatea, are urmatoarele obligatii principale:
a) sa aplice si sa foloseasca procedeele si mijloacele pe care le are la
dispozitie pentru realizarea obiectivelor prevazute in programele de sanatate
si prevenirea imbolnavirilor;
b) sa controleze aplicarea stricta a normelor de igiena, sa vegheze la
mentinerea si promovarea sanatatii fiecarui cetatean, sa desfasoare o sustinuta
activitate de educatie sanitara;
c) sa urmareasca modul cum sunt asigurate conditiile igienice la locul de
munca si sa dispuna masurile corespunzatoare pentru inlaturarea pericolelor de
imbolnavire a personalului muncitor;
d) sa aplice cu promptitudine masurile de prevenire si combatere a bolilor
transmisibile, profesionale si a bolilor cronice;
e) sa asigure asistenta medicala permanenta a bolnavilor pe care ii are in
ingrijire, sa aplice tratamentul medical corespunzator si sa promoveze masuri
profilactice pentru prevenirea complicatiilor si cronicizarea bolilor;
f) sa prescrie si sa foloseasca numai medicamentele si produsele biologice
de uz uman necesare pentru efectuarea tratamentului, cuprinse in nomenclatorul
de medicamente si produse biologice de uz uman, sa previna si sa combata abuzul
de medicamente, sa semnaleze organelor competente reactiile neprevazute ale
acestora;
g) sa foloseasca gimnastica medicala pentru tratarea si recuperarea
medicala a bolnavilor, corectarea deficientelor fizice si functionale si sa
recomande practicarea exercitiilor fizice pentru intarirea organismului si
mentinerea sanatatii;
h) sa intocmeasca corect si cu simt de raspundere documentele medicale,
potrivit normelor legale;
i) sa participe, in caz de producere a unor calamitati naturale, epidemii
sau accidentari, la actiunile de prim-ajutor si de asistenta medicala;
j) sa manifeste deplina intelegere fata de bolnavi, sa evite orice
atitudine care poate influenta negativ evolutia bolii; sa nu primeasca sau sa
conditioneze, in orice fel, acordarea ingrijirilor medicale ori indeplinirea
celorlalte atributii ce-i revin de obtinerea unor sume de bani ori alte
avantaje materiale;
k) sa acorde primul ajutor si sa asigure asistenta medicala bolnavului pana
la disparitia starii de pericol pentru sanatatea sau viata acestuia ori pana la
internarea bolnavului intr-o unitate sanitara;
l) sa asigure continuitatea asistentei medicale, sa raspunda la
solicitarile bolnavilor si sa locuiasca in localitatea in care se afla unitatea
sanitara; in acest scop, consiliile populare vor sprijini cadrele medicale
pentru obtinerea, potrivit legii, a locuintelor necesare.
Art. 72
Farmacistul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa participe, alaturi de medic, la activitatea de aparare si ingrijire a
sanatatii populatiei, prevenirea abuzului de medicamente si combaterea
automedicatiei;
b) sa indrume populatia asupra modului de utilizare a medicamentelor,
respectarii dozelor prescrise si a consecintelor folosirii incorecte a
acestora; sa popularizeze in randul cetatenilor folosirea plantelor medicinale
in profilaxia si tratamentul unor boli;
c) sa prepare si sa elibereze medicamentele prevazute in Farmacopeea
romana, cu respectarea stricta a normelor tehnice, stabilite de Ministerul
Sanatatii;
d) sa urmareasca in permanenta calitatile fizico-chimice ale
medicamentelor, sa sisteze consumul celor necorespunzatoare si sa semnaleze, de
indata, organelor competente, modificarile constatate;
e) sa asigure pastrarea, conservarea si securitatea medicamentelor,
potrivit dispozitiilor legale, si sa nu elibereze medicamentele cu termen de
valabilitate expirat;
f) sa colaboreze permanent cu medicul pentru utilizarea rationala si
eficienta a mijloacelor terapeutice si sa-l informeze ori de cate ori apar
probleme deosebite in consumul de medicamente;
g) sa urmareasca cu strictete respectarea riguroasa a tehnologiilor de
fabricatie si a calitatii produselor farmaceutice in cazul in care isi
desfasoara activitatea intr-o unitate de productie a medicamentelor.
Art. 73
Biologul, chimistul si celalalt personal de specialitate cu pregatire
superioara din unitatile sanitare au obligatia sa participe, potrivit
specialitatii lor, alaturi de medic si farmacist, la activitatea de asistenta
medicala a populatiei.
Sectiunea 3
Obligatiile personalului sanitar mediu si auxiliar
Art. 74
Personalul sanitar mediu este format din surori medicale, laboranti,
tehnicieni medicali si alte cadre cu pregatire medie de specialitate.
Art. 75
Personalul sanitar mediu isi desfasoara activitatea sub indrumarea si
controlul direct al medicului si are, in principal, urmatoarele obligatii:
a) participa la actiunile de prevenire si combatere a imbolnavirilor, la activitatea
de educatie sanitara;
b) asigura igiena individuala si ingrijirea permanenta a bolnavului,
administreaza alimentatia si medicamentele prescrise;
c) efectueaza, potrivit indicatiei medicului, tratamente si ingrijiri
medicale, recoltari de probe, analize de laborator si alte prestatii medicale;
acorda primul ajutor medical;
d) supravegheaza in permanenta starea bolnavilor si informeaza pe medic
asupra evolutiei bolii, raspunde cu promptitudine la solicitarile acestora,
fiindu-i interzis sa primeasca sau sa pretinda sume de bani ori alte avantaje
materiale de la bolnavii pe care ii are in ingrijire;
e) raspunde de buna pastrare a aparaturii, utilajelor si instrumentarului
si a celorlalte materiale din dotare si executa pregatirea si sterilizarea
instrumentarului si materialului, cu respectarea normelor tehnice-sanitare.
In reteaua farmaceutica personalul sanitar mediu isi desfasoara activitatea
sub indrumarea si controlul direct al farmacistului si executa operatii de
receptie, preparare si eliberare a medicamentelor sau produselor biologice de
uz uman. Este interzisa manipularea de catre acest personal a produselor toxice
sau stupefiante.
Art. 76
Personalul sanitar auxiliar cuprinde infirmiere, ingrijitori si alt
asemenea personal care asigura curatenia si pastrarea igienei unitatilor
sanitare, pregatirea materialelor necesare activitatii, insotirea la nevoie a
bolnavilor spitalizati; indeplineste alte sarcini prevazute de regulamentul de
organizare si functionare a unitatii.
Sectiunea 4
Disciplina personalului sanitar
Art. 77
Personalul sanitar are obligatia sa aplice tratamentul medical
corespunzator fiecarei boli si sa respecte normele medicale de tratament.
Nerespectarea normelor medicale de tratament, prescrierea de medicamente
contraindicate sau aplicarea unor tratamente necorespunzatoare care cauzeaza
vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, provoaca o infirmitate
permanenta ori pune in primejdie viata unei persoane sau are ca rezultat moartea,
se pedepseste potrivit legii penale.
Art. 78
Actele, datele si informatiile medicale obtinute de personalul sanitar in
exercitarea atributiilor de serviciu constituie secret profesional, divulgarea
lor fiind interzisa.
Nu constituie divulgare a secretului profesional raportarea sau comunicarea
datelor sau informatiilor prevazute in alineatul precedent, in temeiul unor
dispozitii legale.
Art. 79
Ministerul Sanatatii poate suspenda dreptul de exercitare a profesiei de
medic, farmacist sau dentist, precum si schimba specialitatea acestora, in
conditiile prevazute de Statutul personalului sanitar.
Personalului sanitar caruia i s-a suspendat dreptul de exercitare a
profesiunii ii este interzis sa dea consultatii, sa prescrie retete, sa prepare
medicamente, sa faca tratamente sau sa administreze orice mijloace de tratament
din domeniul medicinei sau farmaciei, in calitate de medic, farmacist sau
dentist, cu exceptia situatiilor de acordare a primului ajutor.
Art. 80
In vederea asigurarii respectarii stricte a normelor eticii si echitatii
socialiste de catre intregul personal sanitar, pe langa Ministerul Sanatatii
functioneaza Colegiul central de disciplina a personalului sanitar, iar pe
langa directiile sanitare, colegiul judetean si al municipiului Bucuresti.
Colegiile judetene de disciplina analizeaza abaterile de la normele de
etica si deontologie medicala, precum si alte abateri ce aduc atingeri
prestigiului profesiunii si pot aplica urmatoarele sanctiuni:
a) avertismentul in fata colegiului de disciplina;
b) avertismentul in fata personalului sanitar din colectivul de munca din
unitate;
c) mustrare cu avertisment, cu aducerea sanctiunii la cunostinta intregului
personal sanitar din localitate sau judet.
In cazul unor abateri mai grave, colegiile judetene de disciplina pot
propune mustrarea cu avertisment in fata Colegiului central de disciplina, cu
aducerea sanctiunii la cunostinta intregului personal sanitar.
In situatii deosebite, colegiile judetene si al municipiului Bucuresti pot
propune organelor in drept aplicarea sanctiunilor disciplinare prevazute de
lege, inclusiv desfacerea contractului de munca, suspendarea dreptului de
exercitare a profesiei, iar in cazul savarsirii unei infractiuni in exercitarea
profesiei au obligatia sa sesizeze organele judiciare competente.
Colegiul central de disciplina solutioneaza contestatiile impotriva
deciziilor aplicate de catre colegiile judetene de disciplina. La propunerea
colegiilor judetene, poate aplica sanctiunea mustrarii cu avertisment, cu
aducerea sanctiunii la cunostinta intregului personal sanitar.
Colegiul central de disciplina hotaraste asupra propunerilor cu privire la
suspendarea dreptului de practicare a profesiei si, atunci cand este cazul, le
inainteaza spre aprobare Ministerului Sanatatii.
Impotriva sanctiunilor aplicate Colegiul central se poate face contestatie
la Biroul executiv al Consiliului Sanitar Superior.
Art. 81
Normele privind disciplina personalului sanitar, organizarea si
functionarea colegiilor de disciplina, precum si cele referitoare la
incadrarea, promovarea, specializarea si perfectionarea personalului sanitar,
se stabilesc prin Statutul personalului sanitar, aprobat prin decret al
Consiliului de Stat.
CAP. 4
Intarirea starii de sanatate a populatiei si prevenirea imbolnavirilor
Sectiunea 1
Igiena mediului de viata si munca
Art. 82
Organele de conducere a activitatii sanitare si unitatile sanitare,
impreuna cu organizatiile socialiste si obstesti, precum si intreaga populatie,
sunt obligate sa contribuie la asigurarea conditiilor igienice de viata si de
munca, a unui inalt grad de salubritate a localitatilor si locuintelor, la
prevenirea si combaterea poluarii mediului inconjurator, conditii de baza ale
intaririi sanatatii omului.
Prin normele de igiena se stabilesc conditiile de asigurarea a calitatii
apei, aerului si solului, de igiena la locul de munca si in unitatile de
folosinta publica, de protectie sanitara a alimentelor, surselor si
instalatiilor de alimentare cu apa potabila, de prevenire a contaminarii
radioactive, de salubritate a localitatilor, unitatilor socialiste, mijloacelor
de transport in comun si locuintelor, de indepartare si neutralizare a apelor
uzate si a reziduurilor solide.
Normele de igiena se aproba prin decret al Consiliului de Stat, la
propunerea Ministerului Sanatatii, si sunt obligatorii la proiectarea si
executarea obiectivelor economico-sociale, precum si in toate domeniile de
activitate.
Ministerele, celelalte organe centrale, consiliile populare, unitatile
socialiste si fiecare persoana raspund de respectarea normelor de igiena si de
aplicarea masurilor necesare pentru prevenirea si inlaturarea oricaror factori
in mediul de viata si munca ce ar putea dauna sanatatii publice.
Art. 83
Ministerul Sanatatii indruma si controleaza intreaga activitate de
asigurare a conditiilor de igiena a mediului de viata si munca, in care scop:
a) studiaza calitatea factorilor de mediu in vederea valorificarii in
practica asigurarii sanatatii a influentei pozitive a acestora pentru
dezvoltarea si intarirea sanatatii;
b) urmareste dinamica starii de sanatate a populatiei, organizeaza si
efectueaza investigatii medicale de masa pentru cunoasterea influentei
factorilor nocivi si stabileste masuri pentru eliminarea acestora;
c) organizeaza si efectueaza investigatii pentru cunoasterea starii
igienico-sanitare a colectivitatilor de copii si tineri, propune masuri pentru
ca procesul instructiv-educativ si regimul de activitate si odihna sa
contribuie la dezvoltarea armonioasa, fizica si intelectuala, a acestora;
d) elaboreaza si supune spre aprobare normele de igiena, raspunde de
aplicarea si respectarea stricta a acestora pe intreg teritoriul tarii;
e) ia masuri pentru aplicarea stricta a normelor de igiena la locurile de
munca, organizeaza actiuni in vederea prevenirii imbolnavirilor profesionale si
pentru inlaturarea cauzelor care determina imbolnaviri cu incapacitate de
munca;
f) urmareste si ia masuri pentru respectarea normelor de igiena privind
calitatea apei potabile, protectia sanitara a surselor si instalatiilor de
alimentare cu apa, a aerului, solului si a sistemelor de indepartare si
neutralizare a apelor uzate si reziduurilor solide, precum si pentru prevenirea
contaminarii radioactive;
g) controleaza respectarea normelor de igiena la fabricarea, prelucrarea,
depozitarea, transportul si desfacerea alimentelor, utilizarea colorantilor,
conservantilor si altor substante chimice folosite la prepararea alimentelor,
precum si aplicarea normelor de alimentatie rationala.
Art. 84
Comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare raspund de
protectia sanitara a surselor de aprovizionare cu apa potabila si de
indepartarea apelor uzate, de intretinerea salubritatii cailor publice, a
parcurilor, strandurilor, piscinelor, locurilor de agrement, a localurilor
publice, mijloacelor de transport in comun, pietelor, targurilor si oboarelor,
precum si pentru prevenirea si inlaturarea zgomotelor.
Aceleasi raspunderi revin si unitatilor care exploateaza obiective dintre
cele prevazute la alin. 1.
Cetatenii sunt obligati sa respecte intocmai masurile stabilite de
consiliile populare pentru asigurarea igienei publice si salubritatii in
localitati, precum si a regulilor de igiena in gospodaria sau locuinta proprie.
Organele de militie sunt obligate sa urmareasca aplicarea masurilor stabilite
de consiliile populare si sa sprijine, in caz de nevoie, organele sanitare.
Unitatile care exploateaza instalatiile de apa potabila au obligatia sa
efectueze prin mijloace proprii controlul calitatii apei si sa o distribuie
numai daca este corespunzatoare standardelor de stat.
Se interzice fumatul in salile de spectacole, in cele destinate procesului
de invatamant, in salile de sedinte, cabinetele medicale si saloanele de
bolnavi, in mijloacele de transport in comun din localitati, in magazinele de
desfacere cu amanuntul si in alte locuri publice stabilite de consiliul popular
judetean sau al municipiului Bucuresti.
Art. 85
Unitatile economice si social-culturale functioneaza pe baza autorizatiei
sanitare eliberate de organul sanitar judetean sau al municipiului Bucuresti.
Pentru unitatile nou construite, transformate sau sistematizate, receptia
obiectivului este conditionata de obtinerea in prealabil a autorizatiei
sanitare de functionare.
Retragerea autorizatiei sanitare de functionare se face cu informarea
consiliului popular si atrage dupa sine obligatia conducerii unitatii de a
dispune de indata realizarea conditiilor de igiena si de protectie a muncii si,
dupa caz, oprirea activitatii respective pana la realizarea conditiilor de
igiena si de protectie a muncii si eliberarea unei noi autorizatii de
functionare.
Pentru obiectivele industriale, incetarea activitatii, ca urmare a
retragerii autorizatiei sanitare de functionare, se face cu aprobarea
Consiliului de Ministri.
Art. 86
Unitatile socialiste din activitatea carora pot rezulta poluanti de orice
natura, cu riscuri de a provoca intoxicatii acute sau imbolnaviri profesionale
in randul personalului muncitor ori de a pune in pericol sanatatea populatiei,
sunt obligate sa asigure periodic controlul concentratiei poluantilor la
locurile de munca si in mediul inconjurator din incinta unitatii.
Conducerea unitatii este obligata sa aplice toate masurile de protectie
individuala la locurile de munca, iar in cazul cand se constata ca sunt
depasite limitele maxime admisibile pentru fiecare poluant, sa remedieze deficientele
in termenul cel mai scurt posibil, dar nu mai mult de 30 de zile.
Daca dupa expirarea termenului prevazut in alineatul precedent se mentine
depasirea limitelor maxime admisibile, unitatea va sesiza imediat consiliul
popular respectiv si organul ierarhic superior, care va hotari masurile si
termenele de remediere ce trebuie indeplinite de unitatea respectiva sau, dupa
caz, incetarea activitatii, informand despre aceasta Consiliul de Ministri.
Art. 87
Unitatile socialiste care utilizeaza surse de radiatii nucleare sau
prelucreaza materiale ori minereuri radioactive au obligatia sa aplice masurile
corespunzatoare si sa aiba dispozitivele si echipamentele necesare pentru
protectia fata de radiatii si de eventuala contaminare radioactiva a personalului
muncitor, a populatiei si a mediului, precum si mijloacele necesare controlului
permanent al iradierii si contaminarii radioactive.
Art. 88
Unitatile socialiste pot pune la circulatie substante chimice pentru a fi
folosite ca dezinfectante sau pesticide numai cu avizul Ministerului Sanatatii
si Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare.
Folosirea substantelor prevazute la alineatul precedent in sectoarele
zootehnic si de productie vegetala se face potrivit reglementarilor specifice
acestor sectoare de activitate.
Art. 89
Unitatile de proiectare sunt obligate ca la elaborarea studiilor si
proiectelor pentru orice fel de constructii sa adopte solutii tehnice eficiente
pentru aplicarea normelor de igiena, de tehnica securitatii muncii si de
protectia mediului inconjurator, in vederea prevenirii imbolnavirilor si
accidentelor.
Elaborarea normativelor de proiectare si a proiectelor pentru constructii
economice si social-culturale, proiectelor de sistematizare a teritoriului si
localitatilor, standardelor de stat sau normelor tehnice referitoare la
conditiile de calitate pentru produsele alimentare si produsele cosmetice,
precum si la introducerea in procesele tehnologice de substante sau tehnologii
pentru care nu sunt stabilite norme de igiena, se va face numai cu avizul
Ministerului Sanatatii. In scopul avizarii, unitatile si organele interesate
vor prezenta datele tehnice necesare evaluarii eventualelor influente negative
pentru sanatatea populatiei.
Art. 90
Incadrarea in munca sau schimbarea locului de munca al personalului
muncitor se face numai dupa examenul medical care atesta ca starea sanatatii
permite prestarea muncii in postul ce urmeaza sa fie ocupat. Examenul medical
se efectueaza prealabil tuturor celorlalte forme de examinare.
De asemenea, examenul medical este obligatoriu la admiterea in licee, scoli
profesionale, ucenicie si invatamant superior, pentru orientarea profesionala a
tinerilor.
Personalul muncitor si persoanele care efectueaza practica in productie
sunt obligate sa se prezinte la controlul medical periodic.
Conducerile unitatilor socialiste sunt obligate sa asigure, cu sprijinul
organelor sindicale si al organizatiilor de tineret, prezentarea personalului
muncitor, elevilor si studentilor, la controlul medical periodic si sa aplice
recomandarile rezultate din examenele efectuate.
Art. 91
Organele de conducere ale unitatilor socialiste au obligatia sa analizeze
periodic, impreuna cu organele sanitare, cu organele de protectie a muncii,
sindicale si de tineret, cauzele accidentelor de munca si ale imbolnavirilor si
sa ia masuri eficiente in vederea inlaturarii factorilor nocivi pentru
sanatatea personalului muncitor.
Art. 92
Personalul medical din unitatile care functioneaza pe langa intreprinderi
si organizatii economice trebuie sa se integreze organic in viata si
activitatea acestora, sa lucreze efectiv sub conducerea nemijlocita a
consiliilor oamenilor muncii.
Periodic, medicii din intreprinderi au obligatia sa raporteze consiliilor
oamenilor muncii asupra starii de sanatate a muncitorilor, dinamicii si
cauzelor incapacitatii temporare de munca, noxelor care apar in intreprinderi,
precum si cu privire la masurile ce trebuie luate pentru eliminarea acestora si
celelalte masuri tehnico-organizatorice si medico-sanitare necesare pentru
prevenirea si combaterea cauzelor imbolnavirilor.
Sectiunea 2
Apararea si dezvoltarea sanatatii mamei, copilului si tineretului
Art. 93
Unitatile si personalul sanitar sunt obligate sa desfasoare o activitate de
educatie sanitara care sa conduca la formarea unei opinii favorabile cresterii
natalitatii, precum si sa asigure conditiile optime medico-sanitare pentru
ingrijirea femeii gravide, dezvoltarea sanatoasa a nou-nascutilor, copiilor si
tinerilor.
In actiunea de aparare a sanatatii familiei, medicii, intregul personal
sanitar, trebuie sa acorde o atentie deosebita intaririi sanatatii femeii,
astfel incat sa-si poata indeplini importantul sau rol social de mama, privind
cresterea si educarea de copii sanatosi, bine dezvoltati fizic si intelectual,
in conditiile imbinarii armonioase a acestui rol cu acela de participanta
activa in procesul de productie.
Art. 94
In activitatea de aparare si dezvoltare a sanatatii mamei, copilului si
tineretului, unitatile sanitare au urmatoarele obligatii:
a) sa desfasoare actiuni de ordin educativ si medical - in familie, scoli,
la locul de munca - pentru pregatirea tinerilor in vederea intemeierii
familiei, asigurarii unui comportament demografic favorabil nasterii si
cresterii unui numar sporit de copii;
b) sa efectueze examenul medical in vederea casatoriei si, potrivit legii,
sa elibereze certificatele prenuptiale;
c) sa aplice toate masurile de ordin medical pentru combaterea sterilitatii
si infertilitatii;
d) sa urmareasca in toate unitatile socialiste modul in care conducerile
acestora aplica normele stabilite privind asigurarea conditiilor necesare
pentru protectia femeii si a tinerilor la locul de munca;
e) sa asigure supravegherea medicala a femeii gravide, prin examene clinice
si de laborator, pe toata durata graviditatii; sa efectueze un control medical
diferentiat si sa ia masurile corespunzatoare pentru gravidele a caror sanatate
este periclitata; sa asigure asistenta calificata la nastere, sa supravegheze
evolutia starii de sanatate a femeii in perioada de dupa nastere;
f) sa efectueze periodic examinarea medicala a nou-nascutilor, sugarilor si
copiilor si sa asigure asistenta medicala diferentiata a acestora;
g) sa supravegheze starea de sanatate si sa organizeze regimul de viata al
copiilor din crese, leagane si alte colectivitati;
h) sa asigure asistenta medicala a elevilor si studentilor, precum si
respectarea cerintelor de igiena in procesul de invatamant, in vederea
asigurarii dezvoltarii lor armonioase fizice si intelectuale;
i) sa asigure asistenta medicala a copiilor cu deficiente in dezvoltarea
fizica ori psihica si sa aplice tratamente diferentiate in vederea recuperarii
si integrarii lor in activitatea sociala.
Art. 95
Unitatile socialiste raspund, potrivit legii, de aplicarea in procesul de
productie a tuturor masurilor de protectie, tehnico-organizatorice si sanitare,
diferentiate pe locul de munca si in raport de necesitatea ocrotirii eficiente
a sanatatii femeii, mamei, copilului si tineretului.
Art. 96
Femeile se bucura, potrivit legii, de masuri speciale pentru asigurarea
sanatatii si pentru ingrijirea si educarea copiilor.
Femeia gravida este obligata sa se prezinte la examenele medicale prenatale
si sa respecte indicatiile medicale.
Intreruperea cursului normal al sarcinii este interzisa. In cazurile de
exceptie cand, in conditiile prevazute de lege, este permisa intreruperea
cursului sarcinii, aceasta se poate efectua numai in unitati sanitare de
specialitate.
Art. 97
Parintii sai ceilalti ocrotitori legali au obligatia, la orice solicitare a
unitatilor sanitare, sa prezinte copilul pentru examinare medicala si aplicarea
masurilor profilactice.
Sectiunea 3
Prevenirea si combaterea bolilor transmisibile
Art. 98
Prevenirea si combaterea bolilor transmisibile constituie o obligatie
permanenta pentru organele, unitatile si personalul sanitar, precum si pentru
unitatile socialiste si toti cetatenii.
In indeplinirea acestei obligatii organele, unitatile si personalul sanitar
raspund de:
a) declararea, tratamentul si, dupa caz, izolarea obligatorie a bolnavilor,
suspectilor de boli transmisibile si al purtatorilor de germeni patogeni;
b) vaccinarea preventiva, efectuarea investigatiilor clinice,
epidemiologice si de laborator, aplicarea tratamentelor profilactice si
curative, precum si urmarirea realizarii masurilor de dezinsectie, dezinfectie
si deratizare;
c) supravegherea epidemiologica a fostilor bolnavi, suspectilor sau
purtatorilor de germeni patogeni si interzicerea primirii, incadrarii,
mentinerii sau reluarii activitatii acestora in colectivitati de copii, in
sectorul alimentar, la exploatarea instalatiilor centrale de alimentare cu apa
potabila si in alte unitati, daca prezenta lor constituie pericol pentru
sanatatea populatiei;
d) aplicarea de masuri sanitare speciale, la punctele de trecere a
frontierei de stat, in localitati si unitati, pentru persoane, alimente,
marfuri, vehicule si altele.
Art. 99
Personalul sanitar care constata sau este informat de existenta unui caz de
boala transmisibila are obligatia de a lua imediat toate masurile pentru
prevenirea raspandirii bolii in randul populatiei sau in colectivitati si de a
informa de indata unitatea sanitara ierarhic superioara.
De asemenea, personalul sanitar este obligat sa ia masuri de urgenta pentru
izolarea bolnavului, efectuarea anchetei epidemiologice preliminare,
identificarea sursei de infectie, inregistrarea si supravegherea, prin
examinari clinice si de laborator, a persoanelor cu care bolnavul a venit in
contact, precum si alte masuri in raport de specificul bolii transmisibile.
Art. 100
In cazul aparitiei unui focar epidemic, in caz de iminenta de epidemie ori
in situatii de calamitate naturala, Ministerul Sanatatii, unitatile sanitare si
personalul sanitar au obligatia sa dispuna urmatoarele:
a) interzicerea consumului si comercializarii alimentelor, obiectelor, materialelor
ori substantelor contaminate sau provenite din mediu contaminat, ori
reconditionarea sau distrugerea acestora;
b) efectuarea dezinfectiei, dezinsectiei sau deratizarii in anumite zone,
localitati, locuri de munca, gospodarii si mijloace de transport;
c) stabilirea masurilor necesare cu privire la transportul sau interzicerea
transportarii cadavrelor in afara localitatii unde s-a produs decesul;
d) restrangerea sau suspendarea, pe perioade limitate, in conditiile legii,
a activitatii unitatilor socialiste, a circulatiei de persoane, vehicule, de
marfuri, de alimente, de obiecte ori de alte bunuri din si in spre anumite zone
sau localitati;
e) stabilirea sarcinilor de interventie operativa ce revin unitatilor de
asistenta medicala si de cercetare stiintifica medicala, cu privire la
prevenirea si combaterea bolilor transmisibile.
Art. 101
Orice persoana care se afla pe teritoriul Republicii Socialiste Romania are
obligatia sa se supuna masurilor de prevenire si combatere a bolilor
transmisibile, dispuse de unitatile sanitare.
Bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea
este obligatorie se stabilesc de Ministerul Sanatatii.
Art. 102
Organele de militie au obligatia ca, la cererea personalului sanitar, sa
acorde sprijin pentru aplicarea masurilor de prevenire si combatere a bolilor
transmisibile, fata de persoanele care refuza sau se opun acestor masuri.
Art. 103
Pentru interventia urgenta, in situatia aparitiei unor focare de boli epidemice,
se constituie la Ministerul Sanatatii o rezerva antiepidemica de medicamente,
seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, aparate si alte materiale
specifice. Volumul rezervei antiepidemice se aproba anual prin planul national
unic.
Art. 104
Ministerul Sanatatii asigura schimbul de informatii epidemiologice cu
organele sanitare competente din alte state sau cu organizatiile internationale
corespunzatoare, potrivit regulamentelor internationale, conventiilor,
acordurilor si intelegerilor internationale la care Republica Socialista
Romania este parte.
Sectiunea 4
Prevenirea si combaterea bolilor cronice netransmisibile
Art. 105
Pentru prevenirea si combaterea bolilor cronice netransmisibile -
cardiovasculare, cancer, reumatism, de nutritie si alte boli -, precum si
pentru eliminarea factorilor ce favorizeaza aparitia acestora, organele,
unitatile si personalul sanitar sunt obligate sa organizeze actiuni largi de
profilaxie, sa efectueze studii pentru cunoasterea factorilor care influenteaza
negativ starea de sanatate, sa depisteze si sa trateze imbolnavirile in faze
precoce in vederea recuperarii bolnavului.
Art. 106
Unitatile sanitare sunt obligate sa ia in evidenta persoanele la care se
depisteaza bolile cronice netransmisibile stabilite de Ministerul Sanatatii si
sa asigure tratamentul de specialitate corespunzator.
Art. 107
In cazul imbolnavirilor cu incapacitate temporara de munca, personalul
medical este obligat sa stabileasca, concomitent cu indicatiile de tratament,
masurile de recuperare a capacitatii de munca si sa urmareasca, impreuna cu
unitatile socialiste, respectarea acestora. Totodata, unitatile sanitare vor
sprijini incadrarea persoanelor care sufera de asemenea boli intr-o activitate
corespunzatoare capacitatii lor de munca.
Art. 108
Bolnavii psihici care, din cauza starii de tulburare in care se afla, pot
pune in pericol viata, sanatatea sau integritatea corporala proprie sau a
altora ori tulbura, in mod repetat si grav, conditiile normale de viata sau de
munca sau pot savarsi fapte prevazute de legea penala, sunt supusi obligatoriu
la tratament medical intr-o unitate sanitara, potrivit legii.
Sectiunea 5
Educatia fizica si sportul
Art. 109
In scopul dezvoltarii armonioase, fizice si morale, a fiecarui cetatean,
calirii si fortificarii organismului, prevenirii imbolnavirilor, cresterii
capacitatii de munca si de creatie, precum si pentru folosirea in mod util si
placut a timpului liber, conducerile unitatilor socialiste au obligatia sa
dezvolte practicarea educatiei fizice si sportului, turismului de masa,
excursiilor, drumetiilor, de catre prescolari, elevi, studenti si intreg
personalul muncitor, precum si sa imbunatateasca continutul educativ al acestor
activitati.
Art. 110
Unitatile si intregul personal sanitar au obligatia sa sprijine si sa
orienteze activitatea de educatie fizica si sport a cetatenilor, tinand seama
de specificul muncii acestora, de starea de sanatate si capacitatea lor fizica.
Art. 111
Institutiile de invatamant sunt obligate sa dezvolte si sa asigure
cresterea eficientei educatiei fizice in invatamantul de toate gradele, sa
organizeze activitatea sportiva de masa a elevilor si studentilor, sa realizeze
programe diversificate de educatie fizica si sport, in scopul intaririi
organismului si formarii unor deprinderi sanatoase de munca si viata.
Totodata, institutiile de invatamant si profesorii de educatie fizica sunt
obligati, la recomandarea medicului, sa aplice programe speciale de gimnastica
pentru elevii si studentii care prezinta deficiente in dezvoltarea lor fizica.
Art. 112
Unitatile socialiste sunt obligate sa desfasoare o intensa activitate de
atragere a oamenilor muncii la practicarea sistematica a educatiei fizice si
sportului si, cu sprijinul medicului de intreprindere, sa dezvolte gimnastica
de reconfortare in productie, in vederea inlaturarii oboselii si cresterii
randamentului in munca.
Art. 113
Ministerul Sanatatii, impreuna cu Consiliul National pentru Educatie Fizica
si Sport, elaboreaza norme igienico-sanitare pentru cultura fizica si sport,
dezvolta cercetarile privind cresterea continua a capacitatii fizice a
organismului, organizeaza activitatea de medicina sportiva, asigura controlul
si asistenta medico-sanitara a sportivilor de performanta.
Sectiunea 6
Educatia sanitara a populatiei
Art. 114
Educatia sanitara are ca scop insusirea de catre populatiei a cunostintelor
necesare cu privire la igiena individuala, a mediului, alimentatia rationala,
prevenirea imbolnavirilor, evitarea abuzului de medicamente, pentru formarea
deprinderilor igienice, cunoasterea principalelor semne de boala si acordarea,
in caz de nevoie, a primului ajutor.
Art. 115
Activitatea de educatie sanitara se desfasoara pe baza planului unic de
educatie sanitara, adoptat de Consiliul Sanitar Superior, care cuprinde, in
principal, urmatoarele:
a) educarea copiilor si tinerilor in probleme sanitare si de prim-ajutor,
precum si in vederea formarii deprinderilor igienice;
b) integrarea educatiei sanitare in procesul general instructiv-educativ al
institutiilor de invatamant de toate gradele;
c) dezvoltarea actiunilor de educatie sanitara privind familia si cresterea
copiilor;
d) educatia sanitara a oamenilor muncii in vederea formarii
comportamentului igienic necesar prevenirii imbolnavirilor, bolilor
profesionale sau accidentelor, precum si a intaririi capacitatii de munca,
combaterii abuzului de medicamente, de alcool, a fumatului si a altor deprinderi
daunatoare sanatatii;
e) diversificarea si imbunatatirea continutului materialelor
educativ-sanitare prin presa, radioteleviziune, cinematografie sau alte
modalitati;
f) antrenarea populatiei la infaptuirea programelor de sanatate pentru prevenirea
si combaterea imbolnavirilor.
Art. 116
Ministerul Sanatatii coordoneaza, controleaza si raspunde de realizarea
planului unic de educatie sanitara.
Ministerul Educatie si Invatamantului, Consiliul Culturii si Educatiei
Socialiste, celelalte ministere, organe centrale si locale, Uniunea Generala a
Sindicatelor din Romania, Uniunea Tineretului Comunist, Organizatia
Pionierilor, Radioteleviziunea Romana, Consiliul National pentru Educatie
Fizica si Sport, Societatea de Cruce Rosie din Republica Socialista Romania,
precum si presa centrala si locala, sunt obligate sa-si aduca contributia, prin
mijloace specifice, la realizarea actiunilor de educatie sanitara.
CAP. 5
Asistenta medicala a populatiei
Sectiunea 1
Asistenta medicala generala si de urgenta
Art. 117
Asistenta medicala a populatiei se acorda, de regula, in unitatile
sanitare.
Asistenta medicala poate fi acordata si la locul de munca, la domiciliu sau
la locul accidentului, dupa caz.
Art. 118
Toti cetatenii au dreptul la asistenta medicala, asigurata de catre
dispensarul medical, dispensarul policlinic sau, dupa caz, spitalul cel mai
apropiat, in raza caruia se afla domiciliul ori locul de munca.
Art. 119
Internarea bolnavului se efectueaza, in principal, in cazul bolilor
transmisibile, al urgentelor sau al unor boli cronice care impun aplicarea unui
tratament sau efectuarea unor investigatii in conditii de spitalizare.
Internarea in spital se face, de regula, la indicatia medicului specialist
sau, in situatii deosebite, a medicului din dispensar. Acestia sunt obligati,
cu exceptia urgentelor medico-chirurgicale, sa asigure efectuarea analizelor
necesare pentru stabilirea diagnosticului in conditii de ambulator si scurtarea
perioadei de internare.
Daca spitalul de care apartine bolnavul nu poate asigura ingrijirile
medicale necesare este obligat sa asigure internarea bolnavului intr-un alt
spital sau intr-o unitate de specialitate.
Art. 120
Concediile medicale pentru incapacitate temporara de munca a personalului
muncitor se acorda de conducerea unitatii socialiste pe baza certificatului
medical.
Certificatele medicale pentru incapacitate temporara de munca se
elibereaza, in conditiile prevazute de lege, de catre unitatea sanitara care
deserveste personalul muncitor din unitatea socialista respectiva.
In caz de urgenta medicala, unitatea care acorda asistenta de urgenta este
obligata sa confirme in scris diagnosticul, tratamentul aplicat si durata de
spitalizare sau de imobilizare obligatorie la domiciliu; certificatul medical
se elibereaza de unitatea sanitara de care apartine bolnavul, dupa verificarea
datelor comunicate de unitatea care a acordat asistenta medicala de urgenta si
a starii de sanatate a persoanei in cauza.
Art. 121
Spitalele au obligatia sa comunice dispensarului, pentru bolnavii care au
fost in tratamentul lor, toate datele necesare continuarii tratamentului.
Art. 122
Unitatile sanitare sunt obligate sa asigure permanent asistenta medicala necesara,
programarea judicioasa pe ore si specialitati a tuturor bolnavilor care
solicita consultatii sau tratament, in asa fel incat sa evite aglomeratia si
asteptarile indelungate ale acestora.
Art. 123
In vederea unei mai bune urmariri a dinamicii starii de sanatate, a unei
mai judicioase evidente a prestatiilor medicale, precum si pentru cresterea
responsabilitatii personalului medical fata de sanatatea oamenilor muncii, se
introduce carnetul de sanatate individual.
Regimul carnetului de sanatate si conditiile de utilizare a acestuia se
stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.
Art. 124
Ingrijirile medicale se efectueaza cu consimtamantul bolnavului sau al
persoanelor care, potrivit legii, sunt indreptatite a-si da acordul.
In cazuri grave, in care pentru salvarea vietii minorului, precum si a
persoanelor lipsite de discernamint ori in neputinta de a-si manifesta vointa,
este necesara o ingrijire medicala de urgenta, iar consimtamantul sau
incuviintarea persoanelor in drept nu se poate obtine in timp util, ingrijirea
medicala va fi efectuata de medic pe proprie raspundere.
In cazul refuzului de ingrijiri medicale, se va solicita declaratia scrisa
in acest sens, medicul fiind obligat sa informeze bolnavul ori persoana indreptatita
a-si da consimtamantul asupra consecintelor ce decurg din neacceptarea acestor
ingrijiri.
Prevederile acestui articol nu se aplica in cazurile in care, potrivit
legii, pentru apararea sanatatii publice, ingrijirea medicala este obligatorie.
Art. 125
Asistenta medicala de urgenta se acorda de toate unitatile sanitare
permanent, la orice ora din zi sau noapte, indiferent de domiciliul persoanei.
Personalul sanitar este obligat sa acorde primul ajutor medical indiferent
de specialitate, de locul unde se afla, sau daca este in timpul ori in afara
programului de lucru.
Acordarea primului ajutor la locul accidentului sau imbolnavirii constituie
o obligatie si pentru formatiunile sanitare ale Crucii Rosii din Republica
Socialista Romania, de la locurile de munca, din comune, orase sau municipii,
precum si pentru echipele speciale de salvare.
Art. 126
Transportul de urgenta al accidentatilor, bolnavilor si femeilor gravide,
cu mijloace sanitare de transport rutiere, navale, si aeriene, se asigura prin
grija unitatii sanitare teritoriale.
Art. 127
Toti cetatenii, incepand de la varsta scolara, sunt obligati sa-si
insuseasca cunostintele privind acordarea primului ajutor.
Orice persoana care este de fata la producerea unei accidentari sau
imbolnaviri grave este obligata sa acorde primul ajutor in limita
posibilitatilor sale, sa anunte unitatea sanitara cea mai apropiata, sa
sprijine personalul sanitar in acordarea primului ajutor medical, sa puna la
dispozitie mijloacele de transport de care dispune si sa asigure transportul
gratuit al accidentatilor si bolnavilor pana la unitatea sanitara cea mai
apropiata. Aceste masuri se aplica si pentru femeile gravide a caror stare
necesita asistenta medicala de urgenta.
Art. 128
Unitatile socialiste sunt obligate sa sprijine actiunea de instruire si
educatie sanitara a populatiei in probleme de prim-ajutor.
Ministerul Sanatatii impreuna cu Societatea de Cruce Rosie din Republica
Socialista Romania si Ministerul Educatiei si Invatamantului asigura instruirea
si educatia sanitara a populatiei in probleme de prim-ajutor.
Sectiunea 2
Terapia cu sange, plasma si derivate de sange.
Prelevarea si transplantarea de tesuturi si organe umane.
Art. 129
Donarea de sange uman pentru scopuri terapeutice, prepararea plasmei si a
derivatelor de sange uman, precum si conservarea acestora, se fac in unitati
sanitare specializate.
Recoltarea de sange uman de la donatori, imunizarile active la donatori in
vederea obtinerii de seruri imune, plasmaforeza de productie, terapia cu sange,
plasma si derivate de sange, se efectueaza numai de medici sau, sub controlul
acestora, de alt personal sanitar.
Este interzisa recoltarea de sange, in scopul prevazut la alin. 1, de la persoane
minore, precum si de la persoane adulte lipsite de discernamint.
Donatorii de sange beneficiaza de drepturile prevazute de lege.
Art. 130
Cetatenii, de la varsta de 14 ani, sunt obligati, potrivit legii, sa se
supuna determinarii grupei sanguine, ce se executa numai de medici autorizati.
Grupa sanguina se inscrie, in mod obligatoriu, in buletinul de identitate si in
livretul militar al fiecarui cetatean.
Art. 131
Prelevarea de organe umane, ca si transplantarea de tesuturi si organe
umane, se pot face in scop terapeutic, in conditiile prezentei legi.
Prelevarea si transplantarea tesuturilor si organelor umane nu pot face
obiectul vreunei tranzactii.
Art. 132
Prelevarea de tesuturi si organe de la persoane in viata se efectueaza
numai daca nu exista un pericol pentru viata donatorului, cu consimtamantul
scris al acestuia, dat medicului sef al sectiei din unitatea sanitara in care
este internat donatorul, in prezenta a doi martori.
Consimtamantul donatorului poate fi dat numai dupa ce medicul l-a informat
asupra eventualelor riscuri de ordin medical, care pot rezulta din faptul
prelevarii. Donatorul poate sa revina asupra consimtamantului dat.
Art. 133
Se interzice prelevarea de tesuturi si organe de la minori, precum si de la
persoanele lipsite de discernamint. De asemenea, se interzice prelevarea de
tesuturi si organe de la persoanele care sufera de bolile stabilite de
Ministerul Sanatatii.
Art. 134
Prelevarea de tesuturi si organe de la decedati se efectueaza numai daca
moartea biologica a fost confirmata medical. In acest caz prelevarea se poate
face cu consimtamantul scris al unuia dintre membrii majori ai familiei, in
urmatoarea ordine: sot, parinte, copil, frate sau sora.
Elementele si criteriile pe baza carora se face confirmarea mortii
biologice si datele pe care trebuie sa le contina actul constatator al mortii
se stabilesc de Ministerul Sanatatii.
Art. 135
Este interzisa prelevarea de tesuturi si organe daca in timpul vietii
persoana si-a manifestat in scris vointa de a nu se face asemenea prelevari sau
atunci cand prin prelevare s-ar compromite o autopsie medico-legala.
Art. 136
Transplantarea de tesuturi si organe umane se poate efectua numai daca este
singura in masura sa asigure salvarea sanatatii sau integritatea corporala a
primitorului, cu consimtamantul scris al acestuia, dat in prezenta medicului
sef al sectiei unde este internat si a doi martori.
In cazul cand primitorul este in imposibilitate de a-si da consimtamantul,
acesta poate fi dat in scris de catre unul din membrii familiei, in ordinea
prevazuta la art. 134. Pentru persoanele puse sub interdictie, consimtamantul
poate fi dat de parinti sau tutore, dupa caz. Pentru minori, consimtamantul se
poate da de parinti sau ceilalti ocrotitori legali ai acestora.
Consimtamantul poate fi dat numai dupa ce medicul a informat primitorul sau
persoanele prevazute la alineatul precedent asupra eventualelor riscuri de
ordin medical.
Transplantarea de tesuturi si organe umane se poate face fara
consimtamantul prevazut la alin. 1 si 2 daca, datorita unor imprejurari
obiective, legatura cu familia ori ocrotitorii legali ai primitorului, care
este in imposibilitatea de a-si da consimtamantul, nu se poate lua in timp util,
iar intarzierea ar duce inevitabil la moartea primitorului, fapt consemnat de
medicul sef de sectie si de doi martori.
Art. 137
Prelevarea si transplantarea de tesuturi si organe umane se efectueaza de
medici si numai in spitalele stabilite de Ministerul Sanatatii.
Necesitatea prelevarii si transplantarii, precum si aprobarea efectuarii
acestora, se vor hotari de comisii special constituite de conducerea
spitalului.
In cazul prelevarii de tesuturi si organe de la decedati, confirmarea
mortii acestora se face de cel putin doi medici membri ai comisiei si de un
medic legist, concluziile consemnandu-se intr-un proces-verbal.
CAP. 6
Asistenta medicala, balneara si climatica
Sectiunea 1
Organizarea asistentei medicale in statiunile balneare si climatice
Art. 138
Pentru asigurarea sanatatii populatiei sunt utilizati, in scop profilactic,
curativ si de recuperare, factorii curativi naturali de pe teritoriul tarii,
apele minerale, apele termale, lacurile, namolurile, gazele terapeutice si
factorii climatici.
Art. 139
Unitatile sanitare au obligatia de a utiliza factorii curativi naturali
pentru pastrarea si promovarea starii de sanatate a populatiei, cresterea
puterii de aparare a organismului, prevenirea imbolnavirilor, adaptarea mai
adecvata a acestuia la conditiile de viata si de munca, precum si pentru
asistenta medicala de recuperare a capacitatii de munca.
Art. 140
Statiunile balneare sunt localitati care dispun de substante minerale
eficiente in terapeutica, stiintific recunoscute, avand o organizare ce permite
acordarea asistentei medicale balneare.
Statiunile climatice sunt localitati care dispun de factori climatici
favorabili si conditii ce asigura reconfortarea, intarirea sanatatii si
capacitatii de munca a cetatenilor.
Stabilirea localitatilor care dispun de factori naturali de cura si se
organizeaza ca statiuni balneare, climatice sau balneoclimatice se face prin
decret prezidential, la propunerea comitetelor executive ale consiliilor
populare judetene si a Ministerului Sanatatii.
Art. 141
Ministerul Sanatatii raspunde de utilizarea rationala a factorilor curativi
naturali, conduce, organizeaza si controleaza modul de asigurare a asistentei
medicale ce se acorda in unitatile din statiunile balneare, climatice si
balneoclimatice.
De asemenea, Ministerul Sanatatii stabileste pentru fiecare statiune in
parte, in raport cu importanta acesteia si calitatile terapeutice ale
factorilor curativi naturali, profilul de tratament al statiunii, tipul,
capacitatea si structura bazelor de tratament si a unitatilor sanitare din
statiunile balneare, baremurile de dotare cu instalatii si aparatura de
specialitate, precum si metodologia de tratament.
Art. 142
Personalul sanitar din statiunile balneoclimatice are, in principal,
urmatoarele obligatii:
a) stabileste forma si stadiul de boala a persoanelor venite in statiune si
prescrie tratamentul preventiv, terapeutic sau de recuperare, folosind cu
precadere factorii curativi naturali specifici statiunii;
b) introduce in tratament, pe langa factorii curativi naturali specifici si
alti factori asociati, odihna activa, miscarea, cultura fizica medicala,
regimul alimentar adecvat;
c) controleaza respectarea normelor de igiena in bazele de tratament,
aplicarea corecta a metodologiei de cura stabilita de Ministerul Sanatatii,
precum si aplicarea normelor de exploatare, de protectie sanitara si de
gospodarire a izvoarelor minerale, lacurilor si namolurilor terapeutice;
d) efectueaza, cu sprijinul unitatilor de cercetare, studii de eficienta si
fundamentare stiintifica a metodologiei de tratament cu factori naturali
curativi specifici statiunii, in vederea largirii si perfectionarii continue a
utilizarii acestora.
Art. 143
Sanatoriile, bazele de tratament si celelalte unitati care asigura
asistenta medicala balneara si climatica functioneaza in subordinea directiilor
sanitare si, dupa caz, a Ministerului Sanatatii.
Casele de odihna cu baze de tratament care apartin altor organe centrale,
organizatii de masa sau obstesti din subordonate din punct de vedere al
asistentei medicale directiilor sanitare judetene si a municipiului Bucuresti
sau, dupa caz, Ministerului Sanatatii.
Art. 144
Ministerul Sanatatii impreuna cu Uniunea Generala a Sindicatelor,
Ministerul Turismului si celelalte organe centrale si locale vor asigura
utilizarea integrala, pe toata durata anului, a capacitatilor de cazare si
tratament din statiunile balneare si climatice.
Sectiunea 2
Prospectarea, exploatarea si protectia factorilor naturali balneari si
climatici
Art. 145
Raspunderea privind prospectarea, exploatarea si protectia factorilor
naturali balneari si climatici revine Ministerului Sanatatii, Ministerului
Minelor, Petrolului si Geologiei, Consiliului National al Apelor si
Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare.
Art. 146
Ministerul Sanatatii raspunde de cercetarea medicala si protectia sanitara
a substantelor minerale terapeutice, in care scop:
a) organizeaza, coordoneaza si controleaza cercetarea medicala, stabilind
caracterul de factori curativi naturali, valoarea si indicatiile lor
terapeutice;
b) elaboreaza norme tehnice privind stabilirea perimetrelor de protectie
sanitara a statiunilor balneoclimatice, precum si norme unitare de utilizare a
substantelor minerale terapeutice si controleaza modul de aplicarea a acestora;
c) stabileste indicatiile si contraindicatiile in consumul alimentar al
apelor minerale imbuteliate;
d) autoriza folosirea substantelor minerale, terapeutice si a derivatelor
lor in tratamentul balnear, industrializarea si comercializarea acestora.
Art. 147
Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei raspunde de cercetarea
geologica, extragerea rationala si protectia hidrogeologica a substantelor
minerale terapeutice, in care scop:
a) organizeaza, coordoneaza si controleaza cercetarea geologica, in vederea
identificarii rezervelor de substante minerale terapeutice si stabilirii
caracterului de zacamant al acestora, precum si cercetarile necesare
instituirii perimetrului de protectie hidrogeologica;
b) autoriza, cu acordul Ministerului Sanatatii, punerea in exploatare,
sistarea temporara sau oprirea definitiva a exploatarii de substante minerale
terapeutice.
Art. 148
Consiliul National al Apelor raspunde de cercetarea si exploatarea
hidrologica a lacurilor terapeutice si autoriza, cu acordul Ministerului
Sanatatii, punerea in exploatare sau sistarea temporara ori definitiva a
exploatarii acestor lacuri.
Art. 149
Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare raspunde de valorificarea
apelor minerale pentru consumul public si asigura imbunatatirea tehnologiei de
imbuteliere, in scopul mentinerii calitatilor naturale ale apelor minerale
imbuteliate.
Art. 150
Exploatarea factorilor curativi naturali se face pe baza documentatiei
elaborate potrivit normelor de continut stabilite de Ministerul Minelor,
Petrolului si Geologiei impreuna cu Ministerul Sanatatii si Consiliului
National al Apelor.
Documentatiile de exploatare trebuie sa stabileasca conditiile de
protectie, extragere si mentinere a echilibrului natural al unui zacamant si sa
asigure folosirea cu maxima eficienta a substantelor minerale din cadrul
perimetrului de protectie.
Rezervele de substante minerale terapeutice si volumul exploatabil al
acestora se confirma de catre Comisia Republicana de Rezerve Geologice, pe baza
documentatiilor geologice intocmite de unitatile care cerceteaza sau
exploateaza zacamintele respective.
Art. 151
Documentatia prevazuta la art. 150 se intocmeste de unitatea care
exploateaza substante minerale terapeutice.
Documentatia se avizeaza, in mod obligatoriu, de catre Ministerul Minelor,
Petrolului si Geologiei, Ministerului Sanatatii si Consiliul National al Apelor
si se aproba de Consiliul de Ministri.
Unitatile care nu au intocmite documentatiile privind exploatarea si
valorificarea substantelor minerale terapeutice sunt obligate sa le elaboreze
si sa le supuna aprobarii in termen de cel mult un an de la intrarea in vigoare
a prezentei legi.
Art. 152
Unitatile care exploateaza factori curativi naturali raspund de aplicarea
intocmai a prevederilor documentatiilor de exploatare a substantelor minerale
terapeutice si au obligatia sa asigure urmarirea dinamica a parametrilor
calitativi si cantitativi ai zacamantului, sa mentina in perfecta stare de
functionare instalatiile de captare, acumulare si distributie a substantelor
minerale terapeutice si sa sesizeze de indata organele competente in cazul
aparitiei unor fenomene de degradare.
Unitatile care cerceteaza sau exploateaza factori naturali curativi sunt
obligate sa pastreze echilibrul natural al zacamantului, sa respecte conditiile
stabilite prin perimetrele de protectie hidrogeologica si sanitara, sa nu
modifice conditiile naturale si terapeutice ale solului si lacurilor.
Art. 153
Amplasarea oricaror constructii sau executarea de lucrari industriale si
edilitar-gospodaresti in perimetrul de protectie hidroenergetica se efectueaza
pe baza documentatiilor de sistematizare a localitatilor balneoclimatice,
aprobate potrivit legii. Elaborarea acestor documentatii se face cu avizul
prealabil al Ministerului Minelor, Petrolului si Geologiei, iar in perimetrele
de protectie a lacurilor terapeutice, si al Consiliului National al Apelor.
Art. 154
Amplasarea de constructii noi pentru dezvoltarea statiunilor balneare si
balneoclimatice se avizeaza de Ministerul Sanatatii si se realizeaza potrivit
schitelor de sistematizarea a acestora.
Art. 155
Consiliile populare judetene sunt obligate, potrivit legii, sa ia masuri
pentru interzicerea oricaror activitati sau lucrari ce pot dauna factorilor
curativi naturali sau bunei desfasurari a tratamentului si sa asigure
conditiile igienice si edilitare de functionare necesare.
CAP. 7
Medicamentele, produsele biologice, aparatele si produsele tehnico-medicale
Art. 156
In scopul intaririi si refacerii sanatatii populatiei, asigurarii
desfasurarii actiunilor de profilaxie a imbolnavirilor, stabilirii
diagnosticului si tratamentului bolilor, precum si pentru protectia populatiei
impotriva folosirii unor medicamente care nu au fost verificate de organele
sanitare competente, medicii pot recomanda si folosi medicamente si produse
biologice cuprinse in nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz
uman, aprobat de Biroul executiv al Consiliului Sanitar Superior.
Art. 157
Medicament de uz uman este orice substanta sau amestec de substante chimice
ori produse de origine vegetala sau animala, destinate combaterii bolilor si
intaririi sanatatii, refacerii functiilor dereglate ale organismului.
Produs biologic de uz uman este preparatul de origine bacteriana, virala,
fungica sau provenit din prelucrarea unor produse de provenienta umana ori
animala, ce se administreaza in scopul prevenirii imbolnavirilor, stabilirii
diagnosticului sau pentru tratamentul unor boli.
Art. 158
Ministerul Sanatatii stabileste sortimentele si cantitatile de medicamente
necesare pentru asigurarea asistentei medicale, elaboreaza programe pentru
orientarea si dezvoltarea productiei de medicamente, sprijina efectuarea
cercetarii stiintifice in vederea diversificarii si cresterii eficientei
profilactice si terapeutice a medicamentelor si produselor biologice.
Art. 159
Ministerul Industriei Chimice are obligatia sa realizeze integral si la
termenele stabilite necesarul de medicamente, cuprins in planul aprobat, cu
respectarea riguroasa a normelor de calitate.
Ministerul Sanatatii controleaza intreprinderile de medicamente si produse
biologice de uz uman respectarea fazelor proceselor tehnologice de fabricatie,
asigurarea calitatii materiilor prime, produselor intermediare si finite.
Art. 160
Nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman se elaboreaza
de Ministerul Sanatatii si se revizuieste anual, in raport cu necesitatile
asigurarii sanatatii populatiei si in concordanta cu progresele realizate pe
plan mondial in acest domeniu.
In nomenclatorul de medicamente si produse biologice se cuprind numai
medicamentele si produsele biologice autorizate pentru fabricare si
inregistrate de Ministerul Sanatatii.
Regimul de autorizare si inregistrare prevazut pentru medicamentele din
productia interna se aplica si pentru medicamentele din import.
Medicamentele fabricate in strainatate nu se pot importa si recomanda
pentru utilizare decat daca au aprobarea Biroului executiv al Consiliului
Sanitar Superior si au fost incluse in nomenclatorul de medicamente si produse
biologice.
Art. 161
Autorizarea medicamentului sau produsului biologic de uz uman este actul
prin care se acorda organizatiilor socialiste dreptul de a le fabrica in tara.
Inregistrarea medicamentului sau produsului biologic de uz uman este
operatia pe baza careia se emite actul prin care se permit circulatia si
folosirea acestora, fie ca sunt fabricate in tara, fie provenite din import.
Art. 162
Autorizarea fabricarii si emiterea certificatelor de inregistrare a
medicamentelor se fac de Ministerul Sanatatii cu avizul Comisiei
medicamentului, iar in cazul produselor biologice, cu avizul Comisiei pentru
produse biologice.
Organizarea si functionarea Comisiei medicamentului si Comisiei pentru
produsele biologice se aproba prin decret al Consiliului de Stat.
Art. 163
Metodologia si etapele cercetarii medicamentelor si produselor biologice de
uz uman pentru autorizarea fabricarii lor si emiterea certificatului de
inregistrare se stabilesc de Ministerul Sanatatii.
Art. 164
Pentru obtinerea certificatului de inregistrare a medicamentului si
produsului biologic de uz uman, din tara si din import, producatorul intern sau
firma din strainatate va plati o taxa stabilita, potrivit legii.
Art. 165
Sunt exceptate de la operatiunea inregistrarii medicamentele si produsele
biologice care fac obiectul cercetarilor stiintifice aprobate de Ministerul
Sanatatii, medicamentele si produsele biologice terapeutice importate sau
primite pentru situatii deosebite.
Art. 166
Suspendarea temporara sau radierea certificatului de inregistrare a
medicamentului si produsului biologic de uz uman se face de Ministerul
Sanatatii.
Art. 167
Regimul substantelor si produselor stupefiante, precum si regimul
substantelor si produselor toxice, se stabilesc prin lege.
Art. 168
Conditiile de calitate a medicamentelor, termenele de valabilitate, testele
de toxicitate, subetaloanele nationale si substantele de referinta necesare
controlului calitatii medicamentelor, dozele maxime si minime utilizabile se
stabilesc prin Farmacopeea romana, elaborata de Ministerul Sanatatii, care este
obligatorie pentru toate unitatile care produc, controleaza, distribuie si
depoziteaza medicamentele precum si pentru intreg personalul sanitar.
Art. 169
Ministerul Sanatatii, in colaborare cu organele centrale interesate,
asigura informarea si documentarea personalului sanitar asupra medicamentelor,
produselor biologice de uz uman, aparatelor si produselor tehnico-medicale,
precum si asupra noilor cuceriri ale stiintei si tehnicii in domeniul
medicinei.
Publicitatea privind medicamentele, produsele biologice, aparatele si
produsele tehnico-medicale se face numai cu avizul Ministerului Sanatatii.
Art. 170
Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare si Uniunea Nationala a
Cooperativelor Agricole de Productie au obligatia sa extinda culturile de
plante medicinale, sa imbunatateasca calitatea lor si raspund de asigurarea
cantitatilor de plante medicinale necesare satisfacerii cerintelor populatiei
si ale industriei de medicamente.
Ministerul Sanatatii are obligatia sa stimuleze cercetarile cu privire la
valoarea terapeutica a plantelor medicinale din tara si la posibilitatile de
utilizare a acestora, inclusiv pentru fabricarea de noi medicamente.
Art. 171
Aparatele si produsele tehnico-medicale ce se folosesc in investigatiile si
tratamentul medical si in alte activitati in legatura cu asistenta medicala,
protezele ortopedice, dentare, oculare, auditive, mijloacele speciale de
miscare si alte asemenea se autoriza de Ministerul Sanatatii.
Art. 172
Punerea in circulatie, utilizarea sau experimentarea pe om a
medicamentelor, produselor biologice de uz uman, aparatelor si produselor
tehnico-medicale care nu sunt autorizate sau, dupa caz, inregistrate de
Ministerul Sanatatii, sunt interzise si se sanctioneaza potrivit legii.
CAP. 8
Cercetarea stiintifica medicala
Art. 173
Cercetarea stiintifica medicala are ca obiective principale aprofundarea
cunoasterii fenomenelor biologice legate de adaptarea omului la viata moderna,
prevenirea imbolnavirilor, franarea proceselor degenerative ale organismului,
prelungirea duratei vietii si a perioadei de activitate a omului, aplicarea de
noi metode si tehnici de profilaxie, diagnostic, tratament si recuperare,
utilizarea intensiva a resurselor indigene, a plantelor medicinale si a
factorilor naturali de cura.
Art. 174
Ministerul Sanatatii impreuna cu Consiliul National pentru Stiinta si
Tehnologie raspund de orientarea cercetarii stiintifice medicale pentru
rezolvarea problemelor esentiale ale asigurarii sanatatii populatiei, de
legarea acestora de cerintele dezvoltarii armonioase, fizice si psihice, a
omului, de realizarea obiectivelor planului unic de cercetare stiintifica
medicala.
Ministerul Sanatatii conduce activitatea de cercetare stiintifica medicala
si raspunde de promovarea noului in domeniul medicinei, de ridicare permanenta
a calitatii asistentei medicale in toate unitatile sanitare prin aplicarea si
generalizarea rezultatelor stiintifice.
Art. 175
Cercetarea stiintifica este integrata cu activitatea de asistenta si de
invatamant medical si se desfasoara in cadrul planului unic de cercetare
stiintifica medicala.
Planul unic de cercetare trebuie sa cuprinda urmatoarele orientari
prioritare:
a) aprofundarea cunoasterii multilaterale a organismului uman, a proceselor
si mecanismelor care conditioneaza starea de sanatate si a celor care provoaca
imbolnaviri;
b) cresterea posibilitatilor de adaptare ale organismului si colectivitatii
la factorii mediului ambiant, la conditiile noi de viata si de munca;
c) prevenirea si combaterea imbolnavirilor prin identificarea si reducerea
factorilor de risc si imbunatatirea metodelor si mijloacelor de depistare
precoce, de tratament si de recuperare;
d) perfectionarea asistentei medicale a populatiei, in raport cu evolutia
starii de sanatate si cu dezvoltarea social-economica a tarii;
e) dezvoltarea productiei de medicamente si de aparatura medicala, prin
valorificarea resurselor indigene si asigurarea cercetarilor pentru
introducerea lor in practica medicala.
La cercetarea stiintifica in domeniul ocrotirii sanatatii participa si
unitati de cercetare din alte domenii si ramuri de activitate.
Art. 176
Academia de Stiinte Medicale, potrivit statutului sau, organizeaza si
controleaza intreaga activitate de cercetare stiintifica medicala si raspunde
de realizarea planului unic de cercetare la nivelul dezvoltarii stiintelor medicale
pe plan mondial, precum si de obtinerea unor rezultate cu aplicabilitate
practica, care sa duca la perfectionarea asistentei medicale.
In acest scop, Academia de Stiinte Medicale are, in principal, urmatoarele
atributii:
a) elaboreaza planul unic de cercetare stiintifica medicala si il adapteaza
periodic la necesitatile asigurarii sanatatii, pe baza dinamicii starii de
sanatate a populatiei si in raport cu nivelul stiintelor medicale;
b) organizeaza, indruma si controleaza activitatea de cercetare stiintifica
inclusa in planul unic de cercetare medicala, indiferent de subordonarea
unitatilor sau colectivelor care desfasoara aceasta activitate;
c) organizeaza concentrarea potentialului de cercetare pentru infaptuirea
obiectivelor prevazute in planul unic de cercetare si scurtarea perioadei de
cercetare-valorificare;
d) organizeaza si coordoneaza, pe domenii, activitatea de cercetare, astfel
incat sa se asigure aplicarea unor metodologii unitare de cercetare si
obtinerea de rezultate utile pentru practica medicala si cercetarea
stiintifica;
e) face propuneri de valorificare a rezultatelor cercetarii in activitatea
practica si urmareste rezultatele obtinute;
f) ia masuri pentru utilizarea rationala a bazei materiale, organizeaza laboratoare
centrale dotate cu aparatura de varf in vederea utilizarii acesteia in comun de
catre cercetare, invatamant si practica medicala;
g) organizeaza si asigura, prin colectivele de cercetare, indrumarea
tehnica si metodologica a unitatilor sanitare, potrivit programului stabilit de
Ministerul Sanatatii;
h) organizeaza si controleaza perfectionarea pregatirii profesionale a
personalului de cercetare, precum si utilizarea judicioasa a acestuia in
activitatile integrate, de cercetare, invatamant si practica medicala;
i) stimuleaza activitatea creatoare a intregului personal sanitar si
sprijina introducerea de noi tehnici si mijloace in cercetarea stiintifica si
practica medicala.
Art. 177
Institutele, centrele si colectivele de cercetare medicala, institutiile de
invatamant superior medical si farmaceutic, spitalele clinice sunt obligate sa
realizeze obiectivele ce le revin prin planul unic de cercetare, sa urmareasca
valorificarea in practica medicala si activitatea de microproductie a
rezultatelor cercetarii stiintifice si sa acorde asistenta tehnica de
specialitate pentru unitatile de profil din reteaua sanitara, sa asigure si,
dupa caz, sa sprijine activitatile de formare si perfectionare a cadrelor.
Art. 178
Personalul de cercetare stiintifica medicala este obligat sa cunoasca
temeinic problemele de sanatate publica din domeniul sau de activitate, sa-si
perfectioneze continuu pregatirea profesionala, sa-si aduca contributia la
descoperirea de noi metode si mijloace pentru imbunatatirea asistentei medicale
a populatiei.
Art. 179
Ministerul Sanatatii stabileste unitatile si conditiile in care se pot
experimenta mijloace si metode noi de profilaxie, diagnostic, tratament si
recuperare medicala si aproba introducerea in practica medicala a rezultatelor
cercetarii stiintifice.
Art. 180
Uniunea societatilor de stiinte medicale, organizatia obsteasca,
stiintifica si profesionala a personalului sanitar, trebuie sa contribuie,
potrivit statutului sau, la dezbaterea si difuzarea rezultatelor cercetarii
stiintifice si practicii medicale, la organizarea unui larg schimb de
experienta in scopul perfectionarii continue a pregatirii profesionale si al
cresterii calitatii asistentei medicale.
Art. 181
Academia de Stiinte Medicale si Uniunea societatilor de stiinte medicale
asigura schimbul de informatii stiintifice in domeniul asigurarii sanatatii
publice si contribuie la afirmarea stiintei si practicii medicale romanesti pe
plan international.
CAP. 9
Activitatea medico-legala
Art. 182
Asistenta medico-legala consta in efectuarea de expertize, examinari,
constatari, examene de laborator si alte lucrari medico-legale asupra
persoanelor in viata, a cadavrelor, produselor biologice si corpurilor delicte,
in vederea stabilirii adevarului in cauzele privind infractiunile contra
vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor, precum si in alte
situatii prevazute de lege.
Art. 183
Decesul unei persoane sau faptul ca copilul s-a nascut mort se constata si
se certifica de medic, cu exceptia cazurilor in care, potrivit legii,
constatarea se poate face de alte organe.
Art. 184
Comitetele si birourile executive ale consiliilor populare care exercita
atributii de stare civila vor inregistra decesul unei persoane constatat
potrivit art. 183, numai pe baza certificatului constatator de moarte, eliberat
de unitatea sanitara.
Art. 185
In cazul decesului survenit in unitatile sanitare, autopsierea este
obligatorie in scopul precizarii sau confirmarii cauzei decesului. Autopsierea
se face de medicul legist sau de medicul desemnat in acest scop de directia
sanitara, in unitatea sanitara respectiva, cu exceptia cazurilor medico-legale
care fac necesara efectuarea autopsiei in alt loc.
In situatia in care se constata ca decesul a survenit din culpa
personalului sanitar, medicul legist sau cel desemnat de directia sanitara sa
efectueze autopsia este obligat sa sesizeze organele judiciare competente.
Ori de cate ori exista suspiciuni ca moartea unei persoane a fost cauzata
din culpa medicala, la efectuarea autopsiei este obligatorie si prezenta
procurorului. De asemenea, procurorul are dreptul sa ceara, atunci cand este
necesar, refacerea autopsiei de catre o comisie medico-legala, in prezenta sa.
Directorul unitatii sanitare poate aproba, cu avizul medicului sef de
sectie, neefectuarea autopsiei daca nu exista impedimente de ordin
medico-legal.
Art. 186
Situatiile si conditiile in care se acorda asistenta medico-legala, actele
ce se intocmesc sau se elibereaza, se stabilesc potrivit legii.
CAP. 10
Dispozitii finale
Art. 187
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea disciplinara,
contraventionala sau penala, dupa caz, precum si materiala sau civila, a
persoanei vinovate.
Practicarea profesiunii de medic, farmacist sau dentist de catre alte
persoane decat cele autorizate de Ministerul Sanatatii, recomandarea folosirii
de medicamente, produse biologice, tehnico-medicale sau aparate medicale in
alte conditii decat cele stabilite potrivit legii, constituie infractiune si se
sanctioneaza de legea penala.
De asemenea, constituie infractiune si se sanctioneaza de legea penala
conditionarea ingrijirilor medicale de primirea unor sume de bani sau de
obtinerea altor avantaje materiale.
Art. 188
Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei
persoane raspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheltuielile
necesitate de asistenta medicala acordata acesteia.
Art. 189
Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii in
Buletinul Oficial al Republicii Socialiste Romania.
Pe aceeasi data se abroga:
- Legea sanitara si de ocrotire nr. 236/1930, publicata in Monitorul
Oficial nr. 154 din 14 iulie 1930, cu modificarile ulterioare;
- Legea nr. 508/1939 privind reglementarea practicii de cosmetician,
publicata in Monitorul Oficial nr. 130 din 9 iunie 1939;
- Legea nr. 189/1943 pentru organizarea sanitara a statului, publicata in
Monitorul Oficial nr. 171 din 23 martie 1943, cu modificarile ulterioare;
- Decretul nr. 141/1953 pentru prevenirea si combaterea bolilor venerice,
publicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 9 aprilie 1953;
- Decretul nr. 212/1953 privind reglementarea practicii profesiunii de
medic, publicat in Buletinul Oficial nr. 16 din 16 mai 1953;
- Decretul nr. 974/1965 privind infiintarea, organizarea si functionarea
Inspectoratului sanitar de stat, publicat in Buletinul Oficial nr. 24 din 30
decembrie 1965, cu modificarile ulterioare;
- Hotararea Consiliului de Ministri nr. 297/1952 privitoare la ocrotirea
copilului, publicata in Buletinul Oficial nr. 13 din 14 mai 1952;
- Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1830/1953 pentru reorganizarea
asistentei medico-sanitare a muncitorilor, tehnicienilor si functionarilor din
intreprinderile industriale, publicata in Colectia de hotarari si dispozitii
ale Consiliului de Ministri nr. 38 din 13 iunie 1953;
- Hotararea Consiliului de Ministri nr. 190/1954 pentru crearea si
manipularea rezervelor antiepidemice in cadrul Ministerului Sanatatii;
- Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1022/1954 privind acordarea de
gratuitate la internarea si transportul anumitor categorii de bolnavi si
insotitorilor lor, publicata in Colectia de hotarari si dispozitii ale
Consiliului de Ministri nr. 36 din 7 iulie 1954;
- Hotararea Consiliului de Ministri 1302/1955 privind aprobarea
regulamentului pentru paza sanitara a frontierelor, publicata in Colectia de
hotarari si dispozitii ale Consiliului de Ministri nr. 46 din 22 august 1955;
- Hotararea Consiliului de Ministri si a Uniunii Generale a Sindicatelor
din Romania nr. 9/1960 cu privire la organizarea odihnei si tratamentului
oamenilor muncii in statiunile climaterice si balneoclimaterice;
- Hotararea Consiliului de Ministri nr. 202/1970 privind trecerea unor
unitati sanitare din subordinea Ministerului Sanatatii in subordinea
comitetelor executive ale consiliilor populare judetene;
- Hotararea Consiliului de Ministri nr. 558/1970 privind imbunatatirea
activitatii balneoclimatice si modificarea unor dispozitii din Hotararea
Consiliului de Ministri nr. 405/1965, publicata in Buletinul Oficial nr. 51 din
22 mai 1970;
Hotararea Consiliului de Ministri nr. 560/1970 privind reglementarea
asistentei medicale cu plata, publicata in Buletinul Oficial nr. 51 din 22 mai
1970;
Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1946/1970 privind trecerea unor
unitati sanitare din subordinea Ministerului Sanatatii in subordinea
comitetelor executive ale consiliilor populare,
precum si orice alte dispozitii contrare.