LEGE   Nr. 756 din 27 decembrie 2001

asupra transferarii persoanelor condamnate in strainatate

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 2 din  4 ianuarie 2002

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    CAP. 1
    Dispozitii generale

    Declaratia de cooperare
    Art. 1
    Statul roman asigura, la cererea unui alt stat, in conditiile prezentei legi, asistenta in materia transferarii persoanelor condamnate.
    Dreptul aplicabil
    Art. 2
    (1) Prezenta lege se aplica numai in baza si pentru executarea normelor de cooperare judiciara interesand domeniul transferului de persoane condamnate, cuprinse in conventiile internationale la care Romania este parte.
    (2) Dispozitiile prezentei legi se aplica deopotriva, in completare, situatiilor nereglementate prin conventiile internationale la care se refera alin. (1).
    (3) Prezenta lege nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor care decurg din normele internationale privitoare la transferarea in strainatate a detinutilor in scop de confruntare sau de depunere de marturie.
    (4) In cuprinsul cererii de transferare a condamnatului statul roman va preciza in temeiul carui instrument international este formulata cererea.
    Definitii
    Art. 3
    In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile urmatoare se definesc astfel:
    a) condamnare desemneaza orice pedeapsa sau alta masura privativa de libertate, pronuntata de catre un judecator pentru o durata limitata sau nedeterminata, ca urmare a savarsirii unei infractiuni;
    b) hotarare semnifica o hotarare judecatoreasca prin care se pronunta o condamnare;
    c) stat de condamnare reprezinta statul in care a fost condamnata persoana care poate fi transferata sau care deja a fost transferata;
    d) stat de executare reprezinta statul catre care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat in vederea executarii condamnarii sale;
    e) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare se refera, in cazul Romaniei, la cetateanul roman.
    Obiectivul transferului
    Art. 4
    (1) O persoana condamnata pe teritoriul Romaniei poate, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi, sa fie transferata pe teritoriul altui stat, al carui resortisant este, pentru a executa acolo condamnarea care i-a fost aplicata printr-o hotarare pronuntata de o instanta romana.
    (2) Ca efect al reciprocitatii conventionale prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator in cazul in care un cetatean roman a fost condamnat in alt stat.
    (3) Persoana condamnata se poate adresa statului de condamnare ori statului de executare, in scopul de a fi transferata.
    (4) Transferarea poate sa fie ceruta fie de catre statul de condamnare, fie de catre statul de executare.
    Conditiile transferarii
    Art. 5
    O transferare nu poate avea loc decat in urmatoarele conditii:
    a) condamnatul trebuie sa fie resortisant al statului de executare;
    b) hotararea trebuie sa fie definitiva;
    c) durata condamnarii pe care persoana condamnata o mai are inca de executat trebuie sa fie de cel putin 6 luni la data primirii cererii de transferare sau sa fie nedeterminata. In cazuri exceptionale cele doua state pot sa convina asupra unei transferari chiar daca durata condamnarii ramase de executat este mai mica de 6 luni;
    d) transferul este consimtit de catre persoana condamnata sau, daca, in raport cu varsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de catre reprezentantul persoanei. Consimtamantul nu se cere in cazul evadatului care se refugiaza in statul de executare al carui resortisant este;
    e) faptele care au determinat condamnarea trebuie sa constituie infractiuni in raport cu dreptul statului de executare sau sa fi constituit astfel de infractiuni, daca ar fi fost comise pe teritoriul sau;
    f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se puna de acord asupra acestei transferari; in caz contrar transferarea nu poate avea loc.
    Cereri si raspunsuri
    Art. 6
    (1) Cererile de transferare si raspunsurile trebuie formulate in scris.
    (2) Cererile se adreseaza de catre autoritatea competenta a statului solicitant autoritatii competente a statului solicitat. Raspunsurile se comunica pe aceleasi cai.
    3) Autoritatea competenta potrivit alin. (2) este, in cazul statului roman, Ministerul Justitiei, iar in cazul statului strain, in intelesul prezentei legi, autoritatea centrala competenta.
    (4) Statul roman solicitat va informa statul strain solicitant, in cel mai scurt timp, despre hotararea sa de a accepta sau de a refuza transferarea ceruta.
    Art. 7
    Cererile de transferare adresate statului roman se rezolva potrivit dreptului intern roman, daca prin prezenta lege nu se prevede altfel.
    Art. 8
    Dispozitiile privitoare la statul roman, ca stat de condamnare, se aplica in mod corespunzator in cazul in care statul roman are calitatea de stat de executare.

    CAP. 2
    Procedura

    SECTIUNEA 1
    Statul roman ca stat de condamnare

    Paragraful 1
    Reguli generale

    Obligatia de a furniza informatii
    Art. 9
    (1) Orice condamnat de catre o instanta romana, caruia i se pot aplica prevederile prezentei legi, trebuie sa fie informat in scris, prin grija Ministerului Justitiei, despre continutul exact al conventiei internationale incidente.
    (2) In cazul in care condamnatul si-a exprimat pe langa statul roman, ca stat de condamnare, dorinta de a fi transferat, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta autoritatea centrala competenta a statului de executare, cat mai curand posibil, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
    (3) Informatiile trebuie sa cuprinda:
    a) numele, data si locul nasterii condamnatului;
    b) daca este cazul, adresa sa in statul de executare;
    c) o prezentare a faptelor care au atras condamnarea;
    d) natura, durata si data inceperii executarii condamnarii.
    (4) In cazul in care condamnatul si-a exprimat, pe langa statul de executare, dorinta de a fi transferat, statul roman va comunica, la cerere, statului de executare informatiile prevazute la alin. (3).
    (5) Condamnatul trebuie sa fie informat in scris despre orice demers intreprins de catre fiecare dintre cele doua state in aplicarea prevederilor alin. (1) - (4), precum si despre orice hotarare luata de unul dintre ele cu privire la cererea de transferare.
    Inscrisuri ajutatoare
    Art. 10
    (1) In scopul rezolvarii cererii de transferare statul roman va solicita statului de executare transmiterea urmatoarelor acte:
    a) un document sau o declaratie care sa ateste ca persoana condamnata este resortisant al statului de executare;
    b) o copie de pe dispozitiile legale ale statului de executare, din care sa rezulte ca faptele care au determinat pronuntarea hotararii in statul de condamnare constituie o infractiune prevazuta si pedepsita in dreptul intern al statului de executare sau sa constituie o astfel de infractiune daca ar fi fost comisa pe teritoriul sau;
    c) o declaratie continand informatiile privitoare la procedura pentru care se va opta, in vederea punerii in executare a condamnarii; dispozitiile art. 20 se aplica in mod corespunzator.
    (2) Cu exceptia cazului in care unul dintre cele doua state nu isi da acordul la transferare, statul roman comunica statului de executare urmatoarele:
    a) o copie, certificata pentru conformitate cu originalul, de pe hotararea definitiva de condamnare si de pe dispozitiile legale aplicabile;
    b) un document mentionand durata condamnarii deja executate, inclusiv informatii asupra oricarei detentii provizorii, asupra reducerii pedepsei, sau un alt act privind stadiul executarii condamnarii;
    c) o declaratie consfintind consimtamantul la transfer, astfel cum se prevede la art. 5 lit. d);
    d) daca este cazul, orice raport medical sau social despre condamnat, informatii asupra tratamentului sau pe teritoriul statului roman si recomandari pentru continuarea tratamentului sau in statul de executare.
    (3) Statul roman poate solicita statului de executare sa ii trimita oricare dintre documentele mentionate la alin. (1) inainte de a formula cererea de transferare sau de a lua hotararea de acceptare ori de refuzare a transferarii. Acelasi drept il are si statul de executare, ori de cate ori solicita statului roman sa ii transmita documente dintre cele mentionate la alin. (2).
    Consimtamantul condamnatului
    Art. 11
    (1) Statul roman va proceda in asa fel incat persoana care ar urma sa isi dea consimtamantul la transferare in temeiul art. 5 lit. d) sa o faca de bunavoie si in deplina cunostinta de consecintele juridice care decurg din aceasta.
    (2) Statul roman trebuie sa dea statului de executare posibilitatea sa verifice, prin intermediul unui consul sau al altui functionar desemnat de acord cu statul de executare, ca acest consimtamant a fost dat in conditiile alin. (1).
    Efectul transferarii pentru statul de condamnare
    Art. 12
    (1) Preluarea in sarcina a condamnatului de catre autoritatile statului de executare are drept efect suspendarea executarii condamnarii in Romania.
    (2) Statul roman nu mai poate sa asigure executarea ori sa continue executarea condamnarii atunci cand statul de executare considera, potrivit legii, ca terminata executarea condamnarii.
    Revizuirea hotararii
    Art. 13
    (1) Numai statul roman, ca stat de condamnare, are dreptul de a exercita caile de control judiciar vizand desfiintarea sau modificarea hotararii. Condamnatul poate sa solicite, chiar dupa transferare, exercitarea unei asemenea cai de control judiciar.
    (2) Dispozitiile alin. (1) nu au legatura cu procedura conversiunii condamnarii, reglementata prin art. 22.

    Paragraful 2
    Solutionarea cererii de transferare

    Proceduri prealabile
    Art. 14
    (1) Cererea de transferare formulata de un resortisant strain condamnat de o instanta romana se transmite Ministerului Justitiei din Romania. Ca urmare, ministerul solicita sa i se transmita de urgenta:
    a) de catre parchetul de pe langa curtea de apel competenta, actele si informatiile la care se refera art. 9 alin. (3) si art. 10 alin. (2) lit. a) - c);
    b) de catre Directia Generala a Penitenciarelor, actele prevazute la art. 10 alin. (2) lit. d).
    (2) Actele mentionate la alin. (1) pot fi solicitate deopotriva ca urmare a unei cereri de transferare formulate de catre oricare dintre cele doua state in relatie.
    (3) Dupa primirea actelor si informatiilor mentionate la alin. (1) Ministerul Justitiei le va traduce si apoi le va transmite, impreuna cu cererea de transferare, autoritatii centrale din statul de executare, de la care va cere totodata sa ii transmita documentele mentionate la art. 10 alin. (1), precum si consimtamantul sau la transferare, daca accepta cererea.
    (4) Procedura de la alin. (3) nu va fi indeplinita daca autoritatile romane detin informatii sau documente care atrag in mod necesar refuzul transferului solicitat. O asemenea solutie poate fi data de catre curtea de apel competenta, sesizata de procurorul general al curtii, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei. Sentinta curtii de apel se motiveaza si este supusa recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare.
    (5) Daca solutia de refuz al transferarii, evocata la alin. (4), ramane definitiva, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta, in cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare. Informarea condamnatului se va face in timp util, conform art. 9 alin. (5), prin intermediul Directiei Generale a Penitenciarelor.
    Acceptarea sau respingerea cererii
    Art. 15
    (1) In cazul in care procedura de solutionare a cererii de transferare continua, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai intai controlului de regularitate internationala la Ministerul Justitiei. Dupa observarea indeplinirii conditiilor ministerul transmite cererea si actele ajutatoare, insotite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta. La dosar se vor atasa si inscrisurile depuse in legatura cu cererea de transferare de catre oficiul consular strain competent, potrivit art. 11 alin. (2).
    (2) Procurorul general, primind cererea si actele, trebuie sa se asigure mai intai, prin audierea condamnatului, ca acesta si-a dat consimtamantul la transferare, personal sau prin reprezentant, in conditiile prevazute la art. 11 alin. (1). Continutul audierii va fi consemnat intr-un proces-verbal semnat de procurorul general si de persoana condamnata sau de reprezentantul acesteia. Dupa aceasta procedura procurorul general va sesiza curtea de apel pentru solutionarea cererii de transferare.
    (3) Competenta curtii de apel si cea a parchetului de pe langa curtea de apel sunt determinate dupa sediul penitenciarului de detentie sau, cand condamnatul este liber, dupa locuinta acestuia.
    (4) Cererea se va judeca in camera de consiliu, in prezenta procurorului si cu citarea persoanei condamnate sau a reprezentantului acesteia. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un aparator ales ori, in lipsa, numit din oficiu. La nevoie, traducerea se va asigura de catre un interpret. Judecata nu va depasi, pe cat posibil, 10 zile de la inregistrarea cererii, iar sentinta se va redacta in cel mult 5 zile si va fi motivata.
    (5) Impotriva sentintei pot sa declare recurs, in termen de 5 zile de la pronuntare, procurorul general al curtii de apel, din oficiu, sau la cererea ministrului justitiei, precum si condamnatul.
    (6) Ministerul Justitiei va informa, in cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare, cu privire la solutia definitiva pronuntata de catre instantele romanesti in cererea de transferare. Prevederile art. 14 alin. (5) teza a 2-a sunt aplicabile.
    (7) Daca transferul condamnatului a fost acceptat predarea acestuia se va realiza prin Ministerul Justitiei. Preluarea de catre autoritatea competenta a statului de executare va avea loc, pe cat posibil, la un punct de frontiera al Romaniei.
    (8) In cazul unei persoane care, dupa ce a fost condamnata printr-o hotarare penala definitiva pronuntata de o instanta romana, evadeaza si se refugiaza pe teritoriul statului al carui resortisant este, statul roman poate sa adreseze celuilalt stat o cerere de preluare a executarii condamnarii. Cererea se formuleaza de catre procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel in a carei raza teritoriala se afla instanta de condamnare. In cerere se poate include si solicitarea ca statul de refugiu al condamnatului sa ia masura arestarii acestuia sau orice alta masura pentru a garanta ca evadatul va ramane pe teritoriul sau in asteptarea unei decizii privind cererea. Arestarea persoanei in aceste conditii nu poate duce la agravarea situatiei sale penale. Dupa traducerea cererii si a actelor-anexe acestea se transmit Ministerului Justitiei, spre a fi comunicate autoritatii centrale din statul solicitat.
    Refuzul optional al transferarii
    Art. 16
    Cererea de transferare a persoanei condamnate poate fi refuzata, in principal, pentru urmatoarele motive:
    a) persoana a fost condamnata pentru crime care au avut un ecou profund defavorabil in opinia publica din Romania;
    b) pedeapsa prevazuta de legea statului de executare este vadit superioara sau inferioara in raport cu cea stabilita prin hotararea instantei romane;
    c) exista indicii suficiente ca, o data transferat, condamnatul ar putea fi pus in libertate imediat sau intr-un termen mult prea scurt fata de durata pedepsei ramase de executat potrivit legii romane;
    d) persoana condamnata nu a reparat pagubele produse prin infractiune si nici nu a platit sau garantat daunele si cheltuielile la care a fost obligata prin hotararea instantei romane;
    e) daca exista indicii suficiente ca statul de executare nu va respecta regula specialitatii, trecand la represiunea penala a condamnatului pentru fapte anterioare transferarii, altele decat cea care a motivat condamnarea executorie, fara a obtine mai intai, in acest scop, autorizarea statului roman.

    SECTIUNEA a 2-a
    Statul roman ca stat de executare

    Paragraful 1
    Reguli generale

    Acte necesare
    Art. 17
    (1) Statul roman trebuie, la cererea statului de condamnare, sa furnizeze acestuia documentele si declaratiile despre care se face mentiune in art. 10 alin. (1).
    (2) Prevederile art. 10 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator.
    Consimtamantul condamnatului
    Art. 18
    (1) Statul roman va solicita oficiului consular roman competent, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, sa obtina de la condamnat sau de la reprezentantul acestuia o declaratie in care sa se consemneze consimtamantul la transfer de bunavoie si in deplina cunostinta de consecintele juridice care decurg din transferarea condamnatului in Romania. Totodata oficiul consular roman va fi solicitat sa intocmeasca un inscris asupra situatiei sociale si familiale a condamnatului, tinand seama de afirmatiile acestuia si indicand posibilitatile sale de readaptare in Romania.
    (2) Statul roman va cere autoritatii centrale din statul de condamnare sa ii furnizeze copie de pe cazierul judiciar al condamnatului, precum si informatii privitoare la eventualele relatii intretinute de acesta cu medii sociale criminogene.
    Probe necesare solutionarii cererii
    Art. 19
    (1) Statul roman hotaraste daca accepta sau refuza transferarea care i-a fost solicitata, tinand seama de informatiile pe care i le-a furnizat statul de condamnare, de documentele primite de la consulatul roman competent si de alte informatii pertinente.
    (2) Prevederile art. 6 alin. (3) sunt aplicabile.
    Efectele transferarii pentru statul de executare
    Art. 20
    (1) Autoritatile competente ale statului roman sunt obligate:
    a) fie sa continue executarea condamnarii imediat sau in baza unei hotarari judiciare, in conditiile enuntate la art. 21,
    b) fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarare judecatoreasca, inlocuind astfel pedeapsa aplicata in statul de condamnare printr-o pedeapsa prevazuta de legislatia romana pentru aceeasi infractiune, in conditiile enuntate la art. 22.
    (2) Statul roman trebuie, daca i se cere, sa indice statului de condamnare, inainte de transferarea persoanei condamnate, care dintre cele doua proceduri prevazute la alin. (1) va fi urmata.
    (3) Executarea condamnarii este guvernata de legea statului de executare, iar acest stat este singurul competent pentru a lua, in materie, toate hotararile corespunzatoare.
    Continuarea executarii
    Art. 21
    (1) In cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte natura juridica si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare.
    (2) Daca natura sau durata acestei pedepse este incompatibila cu legislatia romana sau daca aceasta legislatie o impune, statul roman poate, prin hotarare judecatoreasca, sa adapteze aceasta pedeapsa la aceea prevazuta de propria lege pentru infractiuni de aceeasi natura. Aceasta pedeapsa trebuie sa corespunda, atat cat este posibil, in ceea ce priveste natura sa, celei aplicate prin hotararea din statul de condamnare. Ea nu poate sa agraveze, prin natura sau durata ei, pedeapsa pronuntata in statul de condamnare, nici sa depaseasca maximul prevazut de legea romana pentru infractiunile in discutie.
    Conversiunea condamnarii
    Art. 22
    (1) In cazul schimbarii condamnarii se aplica procedura prevazuta de legislatia romana. In ceea ce priveste intinderea conversiunii pedepsei si a criteriilor aplicabile instanta romana va trebui sa respecte urmatoarele conditii:
    a) va fi legata de constatarea faptelor in masura in care acestea figureaza, in mod explicit sau implicit, in hotararea pronuntata in statul de condamnare;
    b) nu va putea schimba o pedeapsa privativa de libertate printr-o pedeapsa pecuniara;
    c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja executata de condamnat;
    d) nu va agrava situatia penala a condamnatului, nici nu va fi tinuta de limita inferioara a pedepsei eventual prevazute de legislatia statului de condamnare pentru infractiunea sau infractiunile savarsite.
    (2) Cand procedura de schimbare a condamnarii are loc dupa transferarea persoanei condamnate, statul roman va mentine acea persoana in detentie sau va lua alte masuri preventive in scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului roman pana la finalizarea acestei proceduri.
    Incetarea executarii
    Art. 23
    Executarea condamnarii inceteaza de indata ce statul roman a fost informat de catre statul de condamnare despre orice hotarare sau masura care are ca efect inlaturarea caracterului executoriu al condamnarii.
    Informatii privind executarea
    Art. 24
    Statul roman va furniza informatii statului de condamnare in ceea ce priveste executarea condamnarii:
    a) cand considera terminata executarea condamnarii;
    b) in cazul in care condamnatul a evadat;
    c) daca statul de condamnare solicita un raport special.

    Paragraful 2
    Solutionarea cererii de transferare

    Acceptarea sau respingerea cererii
    Art. 25
    (1) In cazul in care Ministerul Justitiei din Romania primeste o cerere de transferare din partea unui resortisant roman condamnat penal intr-un alt stat, se procedeaza in felul urmator:
    a) autoritatea centrala din statul de condamnare este instiintata despre cerere de catre Ministerul Justitiei, care ii transmite totodata informatiile prevazute la art. 9 alin. (3), documentele prevazute la art. 10 alin. (2), precum si o declaratie precizand daca autoritatile competente isi dau consimtamantul la transfer. Informatiile si documentele se obtin de catre parchetul de pe langa curtea de apel competenta;
    b) daca cererea de transferare este refuzata, Ministerul Justitiei il instiinteaza despre aceasta pe condamnat;
    c) daca cererea este aprobata, Ministerul Justitiei transmite autoritatii centrale din statul de condamnare documentele prevazute la art. 10 alin. (1), pe care le procura parchetul roman competent.
    (2) De indata ce Ministerul Justitiei primeste declaratia de consimtamant de la statul de condamnare, el transmite documentele procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta, care, la randul sau, sesizeaza curtea de apel pentru ca aceasta sa recunoasca hotararea straina si sa o puna in executare, conform prevederilor art. 21 sau 22, dupa caz.
    (3) Sentinta se motiveaza de indata si este supusa recursului in termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea catre condamnat se face prin fax sau prin alt mijloc de transmitere la autoritatea centrala din statul de condamnare, de catre Ministerul Justitiei, in cel mai scurt timp posibil.
    (4) Dupa ce hotararea instantei romane ramane definitiva curtea de apel emite un mandat de executare a pedepsei, pe care Ministerul Justitiei il transmite autoritatii centrale competente din statul de condamnare, pentru ca transferarea persoanei condamnate sa poata avea loc.
    (5) Predarea-primirea condamnatului va avea loc, de regula, pe teritoriul statului de condamnare. Aceasta se va realiza, din partea statului roman, de catre Ministerul Justitiei.
    (6) Condamnatul transferat in Romania nu mai poate fi urmarit penal pentru aceeasi infractiune care a constituit obiectul condamnarii in strainatate.
    Autoritatile judiciare competente
    Art. 26
    Curtea de apel si parchetul de pe langa curtea de apel competente in procedurile la care se refera art. 25 sunt cele ale municipiului Bucuresti.
    Reglementari convergente
    Art. 27
    Prevederile art. 25 se completeaza cu cele ale art. 14 si 15, care se aplica in mod corespunzator.
    Refuzul optional al transferarii
    Art. 28
    Cererea de transferare a persoanei condamnate poate sa fie refuzata, in principal, daca:
    a) procesul in care s-a pronuntat condamnarea nu s-a desfasurat in conformitate cu dispozitiile pertinente din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;
    b) in Romania s-a pronuntat o hotarare penala impotriva condamnatului pentru aceeasi fapta sau o procedura penala este in curs in Romania pentru aceeasi fapta si impotriva aceleiasi persoane;
    c) persoana condamnata a parasit mai demult Romania, stabilindu-si domiciliul intr-un alt stat, iar legaturile sale cu statul roman nu mai sunt semnificative;
    d) persoana condamnata a comis o infractiune grava, de natura sa alarmeze societatea, sau a intretinut relatii stranse cu membri ai unor organizatii criminale, de natura sa faca indoielnica reinsertia sa sociala in Romania.

    SECTIUNEA a 3-a
    Alte reglementari

    Amnistia, gratierea si comutarea
    Art. 29
    Autoritatea romana competenta poate acorda amnistia, gratierea sau comutarea pedepselor aplicate persoanelor condamnate la care se refera prezenta lege.
    Tranzitul
    Art. 30
    (1) Statul roman admite, in conformitate cu propria legislatie, o cerere de tranzit al unui condamnat pe teritoriul sau, daca cererea a fost formulata de catre un alt stat care el insusi s-a inteles cu un al treilea stat asupra transferarii unui condamnat spre sau dinspre teritoriul sau.
    (2) Statul roman poate refuza sa acorde tranzitul:
    a) daca persoana condamnata este unul dintre resortisantii sai;
    b) daca infractiunea care a dat loc la condamnare nu constituie infractiune conform legii penale romane.
    (3) Cererile de tranzit si raspunsurile se comunica pe calea mentionata la art. 6 alin. (2).
    (4) Statul roman poate consimti la o cerere de tranzit al unui condamnat pe teritoriul sau, formulata de catre un stat tert, daca acesta din urma a convenit cu un alt stat asupra transferarii spre sau dinspre teritoriul sau.
    (5) Statul roman caruia ii este ceruta tranzitarea poate mentine condamnatul in detentie pe perioada strict necesara tranzitarii teritoriului sau. Detentia este asigurata de catre Ministerul Justitiei.
    (6) Statul roman, solicitat sa acorde tranzitul, poate fi invitat sa dea asigurarea ca persoana condamnata nu va fi nici urmarita, nici detinuta, sub rezerva aplicarii alineatului precedent, nici supusa vreunei alte restrictii a libertatii sale individuale pe teritoriul statului de tranzit, pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului de condamnare.
    (7) Cererea de tranzit nu este necesara daca se foloseste spatiul aerian romanesc, dar nu este prevazuta nici o aterizare pe teritoriul Romaniei.
    Limba folosita
    Art. 31
    (1) Informatiile, in temeiul art. 9 alin. (2) - (4), trebuie sa fie facute in limba statului caruia ii sunt adresate sau in una dintre limbile engleza ori franceza.
    (2) Cererile de transferare si inscrisurile ajutatoare vor fi insotite de traduceri in limba romana sau in una dintre limbile engleza ori franceza.
    Supralegalizarea
    Art. 32
    Cu exceptia inscrisurilor la care se refera art. 10 alin. (2) lit. a), documentele transmise in aplicarea prezentei legi nu au nevoie de supralegalizare.
    Cheltuieli
    Art. 33
    Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentei legi sunt in sarcina statului de executare, cu exceptia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.

    CAP. 3
    Dispozitii finale

    Aplicarea in timp
    Art. 34
    Dispozitiile prezentei legi se aplica executarii condamnarilor pronuntate atat inainte, cat si dupa intrarea sa in vigoare.
    Art. 35
    Articolul 28^1 punctul 1 din Codul de procedura penala se completeaza, in finalul sau, cu urmatorul text:
    "f) cererile privind transferul condamnatilor in strainatate."

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 11 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

                     PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
                             VALER DORNEANU

    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 26 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

                       p. PRESEDINTELE SENATUI,
                            ALEXANDRU ATHANASIU