ORDIN Nr. 221
din 15 septembrie 2006
privind aprobarea Normei
sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor de stabilire si
implementare a cerintelor privind igiena hranei pentru animale
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 798 din 21 septembrie 2006
Având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din
Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a
unităţilor din subordinea acesteia,
văzând Referatul de aprobare nr. 80.270 din 14
septembrie 2006, întocmit de Direcţia de control şi coordonare a activităţii
farmaceutice veterinare din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite
următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor de stabilire şi implementare a cerinţelor privind igiena
hranei pentru animale, prevăzută în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului
Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
Art. 4. - Prezentul ordin creează cadrul juridic
necesar aplicării directe, de la data aderării, a Regulamentului Parlamentului
European şi al Consiliului nr. 183/2005 (CE) de stabilire a cerinţelor privind
igiena furajelor, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
nr. L 35 din 8 februarie 2005, p. 1-22.
Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Cheţan Radu Roatiş
ANEXĂ
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ Şl PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
de stabilire şi implementare a cerinţelor privind
igiena hranei pentru animale
CAPITOLUL I
Obiectul, domeniul de aplicare şi definiţii
ARTICOLUL 1
Prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor stabileşte:
a) reguli generale privind igiena hranei pentru
animale;
b) condiţii şi proceduri de asigurare a trasabilităţii
hranei pentru animale;
c) condiţii şi proceduri de înregistrare şi aprobare a
unităţilor.
ARTICOLUL 2
Domeniul de aplicare
(1) Prezenta normă sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor se aplică:
a) în toate stadiile de activitate a operatorilor din
sectorul hranei pentru animale, de la producţia primară a hranei pentru animale
până la punerea pe piaţă a acesteia inclusiv;
b) hrănirii animalelor de la care se obţin produse
alimentare;
c) importurilor de hrană pentru animale provenită din
ţări terţe şi exporturilor de hrană pentru animale în aceste ţări.
(2) Prezenta normă sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor nu se aplică:
a) în cazul în care hrana
pentru animale este produsă în gospodării individuale şi este destinată:
(i) hrănirii animalelor deţinute în scopul obţinerii de
produse alimentare destinate consumului propriu,
familial;
(ii) hrănirii animalelor care nu sunt deţinute în
scopul obţinerii de produse alimentare destinate consumului
propriu, familial.
b) hrănirii animalelor de la care se obţin produse
alimentare destinate consumului familial sau pentru activităţile menţionate la
art. 1 alin. (3) lit. c) din Regulile generale pentru igiena produselor
alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 924/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 septembrie 2005, ce
creează cadrul juridic necesar aplicării directe, de la data aderării, a Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului nr. 852/2004
(CE);
c) hrănirii animalelor care nu sunt deţinute în scopul
obţinerii de produse alimentare;
d) furnizării directe, de către producător, fermelor
de pe plan local a unor cantităţi mici din producţia primară de furaje, în
scopul utilizării în cadrul acestor ferme;
e) vânzării cu amănuntul de hrană pentru animalele de
companie.
(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor poate stabili norme şi reglementări pentru
activităţile menţionate la alin. (2), care să asigure realizarea obiectivelor
din prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
ARTICOLUL 3
Definiţii
(1) Definiţiile prevăzute în Legea nr. 150/2004
privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 24 mai 2004, cu
modificările şi completările ulterioare, ce creează cadrul juridic necesar
aplicării directe, de la data aderării, a Regulamentului Parlamentului European
şi al Consiliului nr. 178/2002 (CE), se aplică şi prezentei norme sanitare
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu excepţia termenilor şi
expresiilor definite la alin. (2).
(2) In sensul prezentei norme sanitare veterinare şi
pentru siguranţa alimentelor, termenii şi expresiile de mai jos se definesc
astfel:
a) igiena hranei pentru animale - măsurile şi condiţiile necesare pentru a controla riscurile şi a
garanta că hrana este corespunzătoare pentru consumul animal, luându-se în
considerare utilizarea prevăzută pentru aceasta;
b) operatorul din sectorul hranei pentru animale - persoana fizică sau juridică responsabilă de garantarea respectării
cerinţelor prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor
în activitatea din sectorul hranei pentru animale, aflată sub controlul
acestuia;
c) aditivi furajeri - substanţele
sau microorganismele autorizate în conformitate cu Norma sanitară veterinară şi
pentru siguranţa alimentelor de implementare a reglementărilor pentru aditivii
utilizaţi în nutriţia animalelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
196/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 741 din 30
august 2006, ce creează cadrul juridic necesar aplicării directe, de la data
aderării, a Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr.
1.831/2003 (CE);
d) unitate - orice unitate din sectorul hranei
pentru animale;
e) autoritate competentă
centrală - Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor;
f) producţia primară de
hrană pentru animale - producţia de produse
agricole, incluzând în special cultivarea, recoltarea, mulsul, creşterea
animalelor (înainte de sacrificare) sau pescuitul, având ca finalitate
exclusivă produse care nu sunt supuse niciunei operaţiuni de transformare după
recoltare, colectare ori captură, cu excepţia tratamentului fizic simplu.
CAPITOLUL II
Obligaţii
ARTICOLUL 4
Obligaţii generale
(1) Operatorii din sectorul
hranei pentru animale trebuie să se asigure că toate etapele producţiei,
procesării şi distribuţiei aflate sub controlul lor sunt efectuate în
conformitate cu legislaţia comunitară, cu legislaţia naţională şi cu bunele
practici şi, în special, că sunt îndeplinite cerinţele în domeniul igienei,
stabilite de prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor.
(2) Atunci când sunt hrănite animale de la care se
obţin produse alimentare, fermierii iau măsuri şi adoptă proceduri pentru a
menţine la un nivel minim riscul de contaminare biologică, chimică şi fizică a
hranei pentru animale, a animalelor şi produselor de origine animală.
ARTICOLUL 5
Obligaţii specifice
(1) Pentru operaţiunile la nivelul producţiei primare
de hrană pentru animale şi pentru următoarele operaţiuni conexe:
a) transportul, depozitarea şi manipularea produselor
primare la locul de producţie;
b) operaţiunile de transport destinate livrării
produselor primare de la locul de producţie către o unitate;
c) amestecarea hranei pentru
animale pentru nevoile exclusive ale exploataţiei proprii fără utilizarea de
aditivi sau de premixuri de aditivi, cu excepţia aditivilor utilizaţi pentru
însilozare, operatorii din sectorul hranei pentru animale se conformează prevederilor
din anexa nr. 1, atunci când sunt aplicabile pentru operaţiunile respective.
(2) Pentru alte operaţiuni decât cele menţionate la
alin. (1), inclusiv amestecarea hranei pentru animale pentru nevoile exclusive
ale exploataţiei proprii, atunci când se utilizează aditivi sau premixuri de
aditivi, cu excepţia aditivilor pentru însilozare, fabricanţii din sectorul
hranei pentru animale se conformează prevederilor din anexa nr. 2, atunci când
sunt aplicabile pentru operaţiunile respective.
(3) Operatorii din sectorul hranei pentru animale
trebuie:
a) să se conformeze criteriilor microbiologice
specifice;
b) să ia măsurile sau să adopte procedurile necesare
îndeplinirii unor obiective specifice. Criteriile şi obiectivele menţionate la
lit. a) şi b) se aplică în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(4) Operatorii din sectorul hranei pentru animale pot
utiliza ghidurile prevăzute în cap. III în scopul îndeplinirii obligaţiilor
care decurg din prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor.
(5) Fermierii trebuie să se conformeze dispoziţiilor
anexei nr. 3 în ceea ce priveşte hrănirea animalelor de la care se obţin
produse alimentare.
(6) Operatorii din sectorul hranei pentru animale şi
fermierii trebuie să îşi procure şi să utilizeze numai hrană pentru animale
provenită din unităţi înregistrate şi/sau aprobate în conformitate cu prezenta
normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
ARTICOLUL 6
Sistem de analiză a riscurilor şi puncte critice de
control (HACCP)
(1) Operatorii din sectorul hranei pentru animale,
care efectuează alte operaţiuni decât cele menţionate la art. 5 alin. (1),
stabilesc, implementează şi menţin una sau mai multe proceduri scrise
permanente, bazate pe principiile HACCP.
(2) Principiile HACCP sunt
următoarele:
a) identificarea oricăror riscuri care trebuie să fie
prevenite, eliminate sau reduse la un nivel acceptabil;
b) identificarea punctelor critice de control la
etapa sau etapele la nivelul cărora un control este indispensabil
pentru prevenirea ori eliminarea unui risc sau pentru reducerea acestuia la un
nivel acceptabil;
c) stabilirea limitelor critice în punctele critice de
control, care diferenţiază acceptabilitatea de inacceptabilitate, în scopul
prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor identificate;
d) stabilirea şi implementarea unor proceduri de
monitorizare eficiente în punctele critice de control;
e) stabilirea acţiunilor corective atunci când
monitorizarea indică faptul că un punct critic de control
nu este sub control;
f) stabilirea procedurilor destinate verificării
caracterului complet şi eficient al măsurilor descrise la lit. a)-e).
Procedurile de verificare se efectuează periodic;
g) întocmirea unor documente şi evidenţe, proporţional
cu natura şi capacitatea întreprinderii din sectorul hranei pentru animale,
pentru a dovedi aplicarea eficientă a măsurilor definite la lit. a)-f).
(3) Atunci când se aduce o modificare unui produs,
unui proces sau unei etape a producţiei, procesării, depozitării şi
distribuţiei, operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să îşi
revizuiască procedura şi să aducă modificările necesare.
(4) In cadrul sistemului de proceduri menţionat la
alin. (1), operatorii din sectorul hranei pentru animale pot utiliza, în
paralel cu ghidurile privind aplicarea principiilor HACCP, ghiduri de bună
practică elaborate în conformitate cu art. 20.
(5) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor poate adopta măsuri pentru facilitarea implementării
prezentului articol, inclusiv pentru întreprinderile mici, în conformitate cu
cerinţele Uniunii Europene.
ARTICOLUL 7
Documente referitoare la sistemul HACCP
(1) Operatorii din sectorul hranei pentru animale
trebuie:
a) să furnizeze autorităţii competente, în forma
solicitată de aceasta, dovada respectării prevederilor art. 6;
b) să actualizeze în permanenţă toate documentele
care descriu procedurile elaborate în conformitate cu prevederile art. 6.
(2) Autoritatea competentă va lua în considerare
natura şi capacitatea întreprinderii din sectorul hranei pentru animale, atunci
când stabileşte cerinţele în forma la care se referă alin. (1) lit. a).
(3) Proceduri detaliate pentru implementarea
prezentului articol pot fi adoptate în conformitate cu
cerinţele Uniunii Europene. Astfel de proceduri pot facilita implementarea
principiilor HACCP elaborate în conformitate cu prevederile cap. III de către
anumiţi operatori din sectorul hranei pentru animale, în vederea îndeplinirii
prevederilor art. 6 alin. (1).
ARTICOLUL 8
Garanţii financiare
(1) Operatorii din sectorul hranei pentru animale
sunt răspunzători de orice nerespectare a legislaţiei relevante din domeniul
siguranţei hranei pentru animale.
(2) In sensul art. 5 alin. (2), operatorii trebuie să dovedească faptul că au constituit, la data aderării
României la Uniunea Europeană, garanţiile financiare obligatorii solicitate în
baza legislaţiei comunitare şi naţionale. Aceste garanţii trebuie să acopere
costurile totale pentru care fabricanţii pot fi făcuţi răspunzători ca o
consecinţă directă a retragerii de pe piaţă, a tratării şi/sau a distrugerii
hranei pentru animale, a animalelor şi a produselor alimentare care sunt
obţinute de la acestea.
ARTICOLUL 9
Controale oficiale, notificare şi înregistrare
(1) Operatorii din sectorul hranei pentru animale
cooperează cu autorităţile competente în conformitate cu legislaţia comunitară
relevantă şi cu legislaţia naţională.
(2) Operatorii din sectorul hranei pentru animale
trebuie:
a) să notifice direcţiei sanitare veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor judeţene/a municipiului Bucureşti (autoritatea competentă
la nivel local), în vederea înregistrării, în forma solicitată de aceasta,
toate unităţile aflate sub controlul acestora, implicate în oricare etapă a
producţiei, procesării, depozitării, transportului sau distribuirii hranei
pentru animale;
b) să furnizeze autorităţii competente la nivel local
informaţii actualizate privind toate unităţile aflate sub controlul acestora,
menţionate la lit. a), inclusiv notificându-i acesteia orice modificare
semnificativă a activităţilor şi orice închidere a unei unităţi existente.
(3) Autoritatea competentă la nivel local are
obligaţia de a ţine evidenţa unităţilor din sectorul hranei pentru animale într-un
registru special şi de a comunica Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor catagrafia actualizată a acestor unităţi.
ARTICOLUL 10
Aprobarea unităţilor din sectorul hranei pentru
animale
(1) Autoritatea competentă la nivel local eliberează,
dacă sunt întrunite toate cerinţele prevăzute de legislaţia în vigoare,
aprobări pentru unităţile care efectuează una dintre următoarele activităţi:
a) fabricarea şi/sau punerea pe piaţă a aditivilor
furajeri menţionaţi în norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 196/2006 sau a produselor
reglementate de Norma sanitară veterinară privind anumite produse utilizate în
nutriţia animalelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 143/2006, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 21 iulie 2006, ce transpune
în legislaţia naţională Directiva Consiliului nr. 82/471/CEE şi menţionate în
cap. 1 al anexei nr. 4;
b) fabricarea şi/sau punerea pe piaţă a premixurilor
preparate cu ajutorul aditivilor furajeri, menţionaţi în cap. 2 al anexei nr.
4;
c) fabricarea pentru punerea
pe piaţă sau producţia, pentru nevoile exclusive ale exploataţiei proprii, de
furaje combinate, utilizând aditivi furajeri sau premixuri care conţin aditivi
furajeri şi care sunt menţionaţi în cap. 3 al anexei nr. 4.
(2) Aprobarea poate fi solicitată
în baza legislaţiei naţionale sau în baza unui regulament adoptat în
conformitate cu procedura comunitară.
ARTICOLUL 11
Cerinţe
Operatorii din sectorul hranei pentru animale nu
trebuie să efectueze nici o activitate fără:
a) să fie înregistraţi în
conformitate cu prevederile art. 9; sau
b) să deţină aprobare, după caz, în conformitate cu
prevederile art. 10.
ARTICOLUL 12
Informaţii referitoare la normele naţionale de
aprobare a unităţilor
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor acordă aprobarea în baza prevederilor art. 10 alin. (2)
şi informează Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene cu
privire la reglementările naţionale relevante.
ARTICOLUL 13
Condiţii de aprobare a unităţilor
(1) Autoritatea competentă la
nivel local aprobă funcţionarea unităţilor numai după ce efectuează verificarea
acestora, care precede începerea oricărei activităţi, şi constată că acestea
respectă cerinţele prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
(2) Autoritatea competentă poate acorda o aprobare
provizorie atunci când, în urma controlului la faţa locului, constată că
unitatea respectă toate cerinţele în ceea ce priveşte infrastructura şi
echipamentele. Aprobarea definitivă se acordă atunci când, în urma unui nou
control la faţa locului, efectuat în termen de 3 luni de la data acordării
aprobării provizorii, se constată că unitatea respectă celelalte cerinţe
menţionate la alin. (1). Dacă s-au realizat progrese efective, dar unitatea nu
respectă în continuare toate cerinţele, autoritatea competentă poate prelungi
aprobarea provizorie. Perioada pentru care se acordă aprobarea provizorie nu
poate fi mai mare de 6 luni în total.
ARTICOLUL 14
Suspendarea înregistrării sau a aprobării
(1) Autoritatea competentă
suspendă temporar înregistrarea sau aprobarea unei unităţi pentru una, mai
multe sau toate activităţile desfăşurate, atunci când se constată că această
unitate nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare
pentru activităţile respective.
(2) Această suspendare rămâne în vigoare până când
unitatea respectivă îndeplineşte din nou toate aceste condiţii. In cazul în
care condiţiile nu sunt îndeplinite în termen de un an, se aplică prevederile
art. 15.
ARTICOLUL 15
Retragerea înregistrării sau a aprobării
Autoritatea competentă retrage înregistrarea sau
aprobarea unei unităţi, pentru una sau mai multe dintre activităţile acesteia,
dacă:
a) unitatea îşi încetează una sau multe dintre
activităţile sale;
b) se constată că unitatea nu
a îndeplinit condiţiile aplicabile activităţilor sale în cursul unei perioade
de un an;
c) descoperă nereguli grave sau a fost obligată să
înceteze producţia unei unităţi în mai multe rânduri şi dacă operatorul din
sectorul hranei pentru animale nu este în continuare în măsură să ofere
garanţii reale cu privire la producţia viitoare.
ARTICOLUL 16
Modificări ale înregistrării sau ale aprobării unei
unităţi
Autoritatea competentă modifică, la cerere,
înregistrarea sau aprobarea unei unităţi, dacă aceasta şi-a demonstrat
capacitatea de a dezvolta activităţi noi sau activităţi care înlocuiesc pe cele
pentru care a obţinut înregistrarea sau aprobarea iniţială.
ARTICOLUL 17
Excepţii de la obligativitatea controlului la faţa
locului
(1) Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu are obligaţia efectuării
de controale la faţa locului, astfel cum prevede art. 13, în cazul unităţilor
din sectorul hranei pentru animale, care desfăşoară numai activitate comercială
fără a deţine produse în spaţiile lor.
(2) Aceste unităţi prezintă autorităţii competente o
declaraţie, sub forma stabilită de autoritatea competentă, potrivit căreia
furajele pe care le pun pe piaţă sunt conforme cu condiţiile prevăzute de
prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
ARTICOLUL 18
Măsuri tranzitorii
(1) Unităţile şi intermediarii aprobaţi şi/sau
înregistraţi în conformitate cu Norma sanitară veterinară ce stabileşte
condiţiile şi modalităţile pentru aprobarea şi înregistrarea unor întreprinderi
şi intermediari ce operează în sectorul nutriţiei animalelor, aprobată prin
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 505/2003,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 şi 673 bis din 23
septembrie 2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului nr.
95/69/CE, îşi pot continua activităţile, cu condiţia de a prezenta o notificare
în acest scop autorităţii competente din teritoriul în care facilităţile
acestora sunt situate până la data aderării României la Uniunea Europeană.
(2) Unităţile şi intermediarii pentru care nu este
necesară o înregistrare sau o aprobare în conformitate cu Norma sanitară
veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi
mediului nr. 505/2003, dar care trebuie să fie înregistraţi în conformitate cu
prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, îşi pot
continua activităţile, cu condiţia de a trimite autorităţii competente din
teritoriul în care facilităţile acestora sunt situate o cerere de înregistrare
până la data aderării României la Uniunea Europeană.
(3) Solicitantul trebuie să declare până la 1 ianuarie
2008, sub forma stabilită de autoritatea competentă, că îndeplineşte condiţiile
prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor.
(4) Autorităţile competente iau în considerare
sistemele de colectare a datelor deja existente şi solicită autorului
notificării sau solicitării să furnizeze numai informaţiile suplimentare care
garantează respectarea condiţiilor stabilite de prezenta normă sanitară
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor. In particular, autorităţile
competente pot considera drept cerere, în conformitate cu alin. (2), o
notificare în conformitate cu art. 6 din Regulile generale pentru igiena
produselor alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 924/2005.
ARTICOLUL 19
Lista unităţilor
înregistrate şi aprobate
(1) Pentru fiecare activitate, autoritatea competentă
centrală înscrie, pe una sau mai multe liste naţionale, unităţile pe care Ie-a
înregistrat în conformitate cu prevederile art. 9.
(2) Unităţile aprobate de autoritatea competentă la
nivel local în conformitate cu prevederile art. 13 sunt înscrise pe o listă
naţională cu un număr de identificare individual.
(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor actualizează datele referitoare la unităţile
înscrise pe listele menţionate la alin. (1) şi (2), în funcţie de deciziile de
suspendare, retragere sau modificare a înregistrării sau a aprobării menţionate
la art. 14, 15 şi 16.
(4) Lista la care se referă alin. (2) trebuie să fie
întocmită în conformitate cu modelul prevăzut în cap. I al anexei nr. 5.
(5) Numărul de identificare la care se referă la
alin. (2) se prezintă sub forma prevăzută în cap. II al anexei nr. 5.
(6) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor publică pe site-ul www.icmbv.ro listele unităţilor menţionate la alin.
(1).
CAPITOLUL III
Ghiduri de bună practică
ARTICOLUL 20
Elaborarea, difuzarea şi utilizarea ghidurilor
(1) Comisia Europeană susţine elaborarea unor ghiduri
comunitare de bună practică în sectorul hranei pentru animale şi pentru
aplicarea principiilor HACCP, în conformitate cu
prevederile art. 22.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor susţine elaborarea de ghiduri naţionale, în
conformitate cu prevederile art. 21.
(3) Operatorii din sectorul hranei pentru animale pot utiliza în desfăşurarea activităţii ghidurile
menţionate anterior.
ARTICOLUL 21
Ghiduri naţionale
(1) Ghidurile naţionale de bună practică se elaborează
şi se distribuie de către ramurile sectorului hranei pentru animale în
următoarele condiţii:
a) în consultare cu reprezentanţii părţilor ale căror
interese riscă să fie puternic afectate, precum autorităţile competente şi
grupurile de utilizatori;
b) având în vedere codurile de practică relevante din
Codex Alimentarius; şi
c) dacă se referă la producţia primară de hrană
pentru animale, luând în considerare cerinţele stabilite în anexa nr. 1.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor evaluează ghidurile naţionale pentru a se asigura:
a) că au fost întocmite în
conformitate cu alin. (1);
b) că acestea pot fi puse în practică în sectoarele la
care se referă; şi
c) că ghidurile respective corespund obiectivului de
a asigura respectarea art. 4, 5 şi 6 în sectoarele şi/sau pentru hrana pentru
animale la care se referă.
(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor transmite ghidurile naţionale Comisiei Europene.
ARTICOLUL 22
Ghiduri comunitare
Titlurile ghidurilor comunitare se publică în seria C a
Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.
CAPITOLUL IV
Importuri şi exporturi
ARTICOLUL 23
Importuri
(1) Operatorii din sectorul hranei pentru animale pot
importa hrană pentru animale din ţări terţe numai dacă:
a) ţara terţă de expediere este menţionată pe o listă
stabilită în conformitate cu art. 47 din Regulile privind controalele oficiale
efectuate pentru a se asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind
hrana pentru animale şi cea privind alimentele şi cu regulile de sănătate şi de
protecţie a animalelor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 925/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 septembrie
2005, ce creează cadrul juridic necesar aplicării directe, de la data aderării,
a Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 882/2004 (CE), a
ţărilor terţe pentru care sunt permise importuri de furaje;
b) unitatea de expediere figurează pe o listă
întocmită şi actualizată de ţara terţă, în conformitate cu art. 47 din regulile
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 925/2005, a unităţilor pentru care sunt
permise importuri de hrană pentru animale;
c) hrana pentru animale este produsă de unitatea de
expediere sau de o altă unitate inclusă în lista menţionată la lit. b) sau din
cadrul Comunităţii Europene; şi
d) hrana pentru animale este
conformă:
(i) cu cerinţele stabilite de prezenta normă sanitară
veterinară, precum şi cu orice legislaţie comunitară sau naţională care stabileşte reguli pentru hrana pentru
animale; sau
(ii) cu acele condiţii recunoscute de Comunitatea
Europeană sau de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor ca fiind cel puţin echivalente cu acestea;
sau
(iii) atunci când există un acord specific între
Comunitatea Europeană şi ţara exportatoare, cu cerinţele conţinute de acesta.
(2) Se poate adopta un model de certificat de import
în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
ARTICOLUL 24
Măsuri provizorii
Până la întocmirea listelor prevăzute la art. 23 alin.
(1) lit. a) şi b), importurile continuă să fie autorizate în condiţiile
stabilite la art. 6 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte unele măsuri
pentru implementarea Normei sanitare veterinare care stabileşte condiţiile şi
modalităţile pentru aprobarea şi înregistrarea unor întreprinderi şi
intermediari ce operează în sectorul nutriţiei animalelor, aprobată prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 29/2005, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 136 din 14 februarie 2005, ce transpune în legislaţia naţională
Directiva Comisiei nr. 98/51/CE.
ARTICOLUL 25
Exporturi
Hrana pentru animale, inclusiv cea destinată animalelor
de la care nu se obţin produse alimentare, produsă în România în scopul
comercializării în ţări terţe, trebuie să fie conformă cu dispoziţiile art. 12
din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 178/2002(CE).
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 26
Măsuri de implementare
Măsurile de aplicare se adoptă în conformitate cu
cerinţele Uniunii Europene.
ARTICOLUL 27
Modificările anexelor nr. 1, 2 şi 3
Anexele nr. 1, 2 şi 3 pot fi modificate în conformitate
cu cerinţele Uniunii Europene, pentru a se ţine seama de:
a) elaborarea unor ghiduri de bună practică;
b) experienţa dobândită în cadrul aplicării unor
sisteme bazate pe HACCP în conformitate cu art. 6;
c) progresul tehnologic;
d) avizele ştiinţifice, în special noile analize ale
riscurilor;
e) stabilirea obiectivelor din domeniul siguranţei
hranei pentru animale; şi
f) elaborarea cerinţelor referitoare la operaţiuni
specifice.
ARTICOLUL 28
Derogări de la anexele nr. 1, 2 şi 3
Se pot acorda derogări de la anexele nr. 1, 2 şi 3 din
motive speciale, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, cu condiţia ca
derogările respective să nu afecteze realizarea obiectivelor stabilite de
prezenta normă sanitară veterinară.
ARTICOLUL 29
Sistemul de alertă rapidă
Dacă o anumită hrană pentru animale, inclusiv hrana
destinată animalelor de la care nu se obţin produse alimentare, prezintă un
risc serios pentru sănătatea umană sau animală ori pentru mediu, se aplică, mutatis mutandis, art. 50 din
Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului nr. 178/2002 (CE).
ARTICOLUL 30
Sancţiuni
Incălcarea dispoziţiilor prezentei norme sanitare
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor constituie contravenţie şi se
sancţionează conform Hotărârii Guvernului nr. 984/2005 privind stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din
8 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
ARTICOLUL 31
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta normă
sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
ANEXA Nr. 1
la norma sanitară veterinară si pentru siguranţa alimentelor
PRODUCŢIA PRIMARĂ
PARTEA A
Cerinţe care se aplică întreprinderilor din sectorul
hranei pentru animale, la nivel de producţie primară de hrană pentru animale,
menţionate la art. 5 alin. (1)
I. Dispoziţii referitoare la igienă
1. Operatorii din sectorul
hranei pentru animale, responsabili de producţia primară de furaje, trebuie să
se asigure că gestionarea şi efectuarea acestor activităţi au loc astfel încât
riscurile ce pot afecta siguranţa hranei pentru animale să fie prevenite,
eliminate sau reduse la un nivel minim.
2. Operatorii din sectorul hranei pentru animale se
asigură, pe cât posibil, că produsele primare fabricate, preparate, salubre,
ambalate, depozitate şi transportate sub răspunderea lor sunt protejate
împotriva contaminării si deteriorării.
3. Operatorii din sectorul hranei pentru animale
trebuie să îndeplinească obligaţiile menţionate la pct. 1 şi 2, conformându-se
prevederilor legislative naţionale şi comunitare referitoare la controlul
riscurilor, inclusiv:
(i) măsurilor destinate să controleze orice contaminare
periculoasă, cum este cea provenită din aer, sol, apă, îngrăşăminte, produse
fitosanitare, biocide, produse medicinale de uz veterinar, precum şi din
manipularea şi eliminarea deşeurilor; şi
(ii) măsurilor referitoare la sănătatea plantelor, la
sănătatea animalelor şi la mediu care au efecte asupra siguranţei hranei pentru
animale, inclusiv programelor de supraveghere şi control al zoonozelor şi
agenţilor zoonotici.
4. Atunci când este necesar, operatorii din sectorul
hranei pentru animale iau măsuri adecvate, în special pentru:
a) menţinerea în stare de curăţenie şi, la nevoie,
după curăţarea, dezinfectarea corespunzătoare a instalaţiilor, echipamentelor,
containerelor, ambalajelor şi vehiculelor utilizate pentru producerea,
prepararea, măsurarea, ambalarea, depozitarea şi transportul furajelor;
b) garantarea, după caz, a condiţiilor de producţie,
transport şi depozitare igienică a hranei pentru animale, precum şi a
salubrităţii acesteia;
c) utilizarea apei curate ori de câte ori este necesar,
pentru evitarea riscului de contaminare;
d) prevenirea, pe cât posibil, a pericolului de
contaminare prin animale şi organisme dăunătoare;
e) depozitarea şi manipularea
separată şi sigură a deşeurilor şi substanţelor periculoase, în scopul evitării
riscului de contaminare;
f) asigurarea că materialele ambalajelor nu
constituie o sursă de contaminare periculoasă a hranei pentru animale;
g) luarea în considerare a
rezultatelor oricărei analize efectuate pe probele prelevate din produsele
primare sau a altor probe relevante pentru siguranţa hranei pentru animale.
II. Păstrarea
registrelor
1. Operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să întocmească registre privind măsurile puse în aplicare
pentru controlul corespunzător al riscurilor, în funcţie de natura şi
capacitatea unităţii din sectorul hranei pentru animale. Operatorii din acest
sector trebuie să pună la dispoziţia autorităţii competente informaţiile
relevante prevăzute în aceste registre.
2. Operatorii din sectorul hranei pentru animale
trebuie să ţină în special registre privind:
a) orice utilizare de produse fitosanitare şi biocide;
b) utilizarea de seminţe modificate genetic;
c) orice apariţie de organisme dăunătoare sau de boli
susceptibile să afecteze siguranţa produselor primare;
d) rezultatele oricărei analize a probelor prelevate
din produsele primare sau a altor probe prelevate în scopul diagnosticării, cu
importanţă pentru siguranţa hranei pentru animale;
e) sursa şi cantitatea fiecărei intrări de hrană
pentru animale, precum şi destinaţia şi cantitatea fiecărei ieşiri de hrană
pentru animale.
3. Alte persoane, precum medicii veterinari, agronomii
şi tehnicienii din fermă, îi pot asista pe operatorii din sectorul hranei
pentru animale să întocmească şi să ţină registre, în funcţie de activităţile
pe care le exercită în cadrul exploataţiei.
PARTEA B
Recomandări referitoare la ghidurile de bună
practică
1. Atunci când se elaborează
ghidurile naţionale menţionate la cap. III din norma sanitară veterinară şi
pentru siguranţa alimentelor, acestea trebuie să cuprindă prevederi privind
bunele practici de control al riscurilor în stadiul producţiei primare a hranei pentru animale.
2. Ghidurile de bună practică cuprind informaţii
corespunzătoare privind riscurile ce apar în stadiul producţiei primare a
hranei pentru animale şi măsurile de control al acestor riscuri, inclusiv
măsurile relevante prevăzute de legislaţia comunitară şi naţională sau de
programele comunitare şi naţionale, precum:
a) controlul contaminării, spre exemplu cu
micotoxine, metale grele şi substanţe radioactive;
b) utilizarea apei, a deşeurilor organice şi a
îngrăşămintelor;
c) utilizarea corectă şi
corespunzătoare a produselor fitosanitare şi a biocidelor, precum şi
trasabilitatea acestora;
d) utilizarea corectă şi corespunzătoare a produselor
medicinale de uz veterinar şi a aditivilor furajeri, precum şi trasabilitatea
acestora;
e) prepararea, depozitarea şi
trasabilitatea materiilor furajere;
f) eliminarea corespunzătoare a animalelor moarte, a
deşeurilor şi a gunoiului de grajd;
g) măsurile de protecţie destinate prevenirii
introducerii unor boli contagioase transmisibile la animale prin intermediul
hranei pentru animale şi orice obligaţie de notificare a acestor măsuri
autorităţii competente;
h) procedurile, practicile şi metodele care permit
garantarea că hrana pentru animale este produsă, preparată, ambalată,
depozitată şi transportată în condiţii de igienă corespunzătoare, inclusiv
curăţarea eficientă şi controlul organismelor dăunătoare;
i) detalii privind întocmirea şi ţinerea registrelor.
ANEXA Nr. 2
la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
CERINŢE
care se aplică
întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale care nu desfăşoară
activităţi de producţie primară de hrană pentru animale, menţionate la art. 5
alin. (1)
A. Instalaţii şi echipamente
1. Instalaţiile, echipamentele, containerele,
ambalajele şi vehiculele pentru procesarea şi depozitarea furajelor şi spaţiul
înconjurător trebuie să fie menţinute în stare de curăţenie şi trebuie să fie
implementate programe eficiente pentru controlul dăunătorilor.
2. Prin asamblarea, proiectarea, construcţia şi dimensiunile lor, instalaţiile şi echipamentele trebuie:
a) să poată fi uşor curăţate şi/sau dezinfectate;
b) să permită reducerea la minimum a riscului de
eroare şi prevenirea contaminării, a contaminării încrucişate şi, în general, a
oricărui efect nefavorabil asupra siguranţei şi calităţii produselor.
Echipamentele care intră în contact cu hrana pentru animale trebuie să fie
uscate după fiecare proces de curăţare umedă.
3. Instalaţiile şi echipamentele care trebuie să
servească operaţiunilor de amestec şi/sau de fabricare trebuie să fie supuse
periodic unor verificări corespunzătoare, în conformitate cu procedurile
scrise, stabilite în prealabil de fabricant, pentru produse.
a) Totalitatea balanţelor şi dispozitivelor de măsurat
utilizate la fabricarea hranei pentru animale trebuie să corespundă gamei de
greutăţi sau de volume de măsurat, iar precizia acestora trebuie să fie
controlată periodic.
b) Toate dispozitivele de amestec utilizate la
fabricarea hranei pentru animale trebuie să corespundă gamei de greutăţi sau de
volume ce sunt amestecate şi trebuie să poată fabrica amestecuri şi diluţii
omogene. Operatorii trebuie să demonstreze eficienţa dispozitivelor de
amestecat în ceea ce priveşte omogenitatea.
4. Instalaţiile trebuie să aibă o iluminare naturală
şi/sau artificială suficientă.
5. Sistemele de evacuare a apelor reziduale trebuie să
fie adaptate scopului căruia îi sunt destinate; acestea trebuie să fie astfel
proiectate şi construite încât să se prevină orice risc de contaminare a furajelor.
6. Apa utilizată la fabricarea hranei pentru animale
trebuie să aibă un nivel de calitate adecvat pentru animale; conductele de apă
trebuie să fie fabricate din materiale inerte.
7. Evacuarea apelor reziduale menajere, a apelor
uzate şi a apelor pluviale trebuie să fie efectuată în aşa fel încât să se
asigure protecţia echipamentelor, precum şi siguranţa şi calitatea hranei
pentru animale. Deteriorarea şi praful trebuie evitate pentru a se preveni
contaminarea cu dăunători.
8. Ferestrele şi alte deschideri trebuie să fie
protejate, după caz, împotriva dăunătorilor. Uşile trebuie să fie etanşe şi
atunci când sunt închise trebuie să asigure protecţia împotriva dăunătorilor.
9. Dacă este necesar, plafoanele, plafoanele false şi
alte echipamente suspendate trebuie să fie concepute, construite şi finisate
astfel încât să prevină acumularea murdăriei şi să reducă condensul, apariţia
de mucegaiuri nedorite şi răspândirea de particule care pot dăuna siguranţei şi
calităţii hranei pentru animale.
B. Personalul
Intreprinderile din sectorul hranei pentru animale
trebuie să dispună de personal suficient şi care să deţină competenţele şi
calificările necesare pentru fabricarea produselor respective. Trebuie să se
stabilească o organigramă, care să precizeze calificările (de exemplu:
diplomele, experienţa profesională) şi răspunderile personalului de
supraveghere şi care să fie pusă la dispoziţia autorităţilor competente.
Intregul personal trebuie să fie informat în scris cu privire la îndatoririle,
răspunderile şi competenţele sale, în special cu ocazia fiecărei modificări,
astfel încât să se obţină produse la calitatea dorită.
C. Producţia
1. Trebuie să fie desemnată o
persoană calificată, care să răspundă de producţie.
2. Operatorii din sectorul hranei
pentru animale trebuie să se asigure că diferitele etape ale producţiei sunt
realizate în conformitate cu procedurile şi instrucţiunile scrise, elaborate în
prealabil pentru stabilirea, verificarea şi controlul punctelor critice din
procesul de fabricaţie.
3. Trebuie să se adopte măsuri cu caracter tehnic sau
organizatoric pentru a se preveni sau reduce la minimum, după caz, contaminarea
încrucişată şi erorile. Trebuie să existe mijloace suficiente şi adecvate
pentru efectuarea verificărilor în cursul procesului de fabricaţie.
4. Trebuie să se asigure o monitorizare care să
permită depistarea prezenţei în hrana pentru animale a unor substanţe
indezirabile şi a altor contaminanţi interzişi, din motive care privesc
sănătatea umană sau animală şi trebuie să se aplice strategii de control
corespunzătoare pentru a reduce la minimum riscurile.
5. Deşeurile şi materiile prime ce nu sunt destinate
ca hrană pentru animale trebuie să fie izolate şi identificate. Toate materiile
prime care conţin niveluri de medicamente de uz veterinar sau contaminanţi ce
pot constitui un risc ori care prezintă alte riscuri trebuie să fie eliminate
în mod corespunzător şi nu trebuie utilizate ca hrană pentru animale.
6. Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale iau
măsurile corespunzătoare pentru a asigura trasabilitatea efectivă a produselor.
D. Controlul calităţii
1. Dacă este necesar, trebuie
să se desemneze o persoană calificată, care să răspundă de controlul calităţii.
2. Intreprinderile din sectorul hranei pentru animale trebuie să aibă acces, în cadrul unui sistem de control
al calităţii, la un laborator cu personal şi echipamente adecvate.
3. Trebuie să se elaboreze în scris şi să fie
implementat un plan de control al calităţii; acesta trebuie să cuprindă în
special verificări ale punctelor critice ale procesului de fabricaţie,
procedurile şi frecvenţa de prelevări ale probelor, metode de analiză şi
frecvenţa acestora, respectarea specificaţiilor, precum şi destinaţia care
trebuie dată produselor în cazul neconformităţii, între stadiul materiilor
prime procesate şi cel al produselor finite.
4. Documentele referitoare la materiile prime
utilizate la fabricarea produsului final se păstrează de către fabricant pentru
asigurarea trasabilităţii. Aceste documente sunt puse la dispoziţia
autorităţilor competente pe o perioadă corespunzătoare scopului pentru care
produsele sunt puse pe piaţă. De asemenea, probele de ingrediente şi din
fiecare lot de produse fabricate puse pe piaţă sau din fiecare parte specifică
a producţiei (în cazul unei producţii continue) se prelevează în cantitate
suficientă, în conformitate cu o procedură stabilită în prealabil de fabricant,
şi se păstrează pentru asigurarea trasabilităţii (aceste prelevări trebuie să
fie periodice, în cazul unei fabricări care răspunde numai nevoilor proprii ale
fabricantului). Probele se sigilează şi etichetează pentru a putea fi
identificate cu uşurinţă; ele sunt depozitate în condiţii care să împiedice
orice modificare a compoziţiei acestora sau orice alterare. Probele sunt ţinute
la dispoziţia autorităţilor competente pe o perioadă adaptată scopului căruia
îi este destinată hrana pentru animale pusă pe piaţă. In cazul furajelor
destinate unor animale de la care nu se obţin produse alimentare, producătorul
de furaje trebuie să păstreze numai probe din produsul finit.
E. Depozitare şi
transport
1. Hrana pentru animale procesată se separă de
materiile furajere neprocesate şi de aditivi, în scopul prevenirii contaminării
încrucişate; se vor utiliza materiale de ambalare corespunzătoare.
2. Hrana pentru animale se depozitează şi se
transportă în containere corespunzătoare. Ea trebuie să fie depozitată în
spaţii proiectate, adaptate şi întreţinute astfel încât să asigure condiţii
corespunzătoare de depozitare, la care accesul să fie rezervat persoanelor
autorizate de operatorii din sectorul hranei pentru animale.
3. Hrana pentru animale se depozitează şi se
transportă astfel încât să poată fi uşor identificată, în scopul prevenirii
confuziilor sau contaminării încrucişate şi a deteriorării acesteia.
4. Containerele şi echipamentele utilizate pentru
transportul, depozitarea, direcţionarea, manipularea şi cântărirea hranei
pentru animale se menţin în stare de curăţenie. Se stabilesc planuri de
curăţare şi se reduc la minimum urmele de detergenţi şi dezinfectanţi.
5. Deşeurile trebuie să fie reduse la minimum şi
ţinute sub control pentru a se limita invazia dăunătorilor.
6. Dacă este necesar, temperaturile se menţin la un
nivel cât mai coborât, pentru prevenirea condensului şi a murdăriei.
F. Păstrarea
registrelor
1. Toţi operatorii din sectorul hranei pentru
animale, inclusiv cei care operează numai în calitate de comercianţi, fără a
deţine vreodată produsele în spaţii proprii, trebuie să păstreze într-un
registru datele relevante, inclusiv date cuprinzătoare referitoare la
achiziţii, producţie şi vânzări, care permit trasabilitatea efectivă între
recepţie şi livrare, inclusiv exportul până la destinaţia finală.
2. Operatorii din sectorul hranei pentru animale, cu excepţia celor care operează numai în calitate de
comercianţi, fără să deţină vreodată produse în spaţiile proprii, trebuie să
păstreze într-un registru:
2.1. documentele referitoare la procesul de fabricaţie
şi la controale. Intreprinderile din sectorul hranei pentru animale trebuie să
dispună de un sistem de documentare conceput pentru stabilirea şi controlul
punctelor critice din procesul de fabricaţie, precum şi pentru stabilirea şi
implementarea unui plan de control al calităţii. Ele trebuie să păstreze
rezultatele controalelor relevante efectuate. Acest set de documente se
păstrează pentru a permite urmărirea istoricului fabricaţiei fiecărui lot de
produse puse în circulaţie şi stabilirea răspunderilor în cazul unei
reclamaţii.
2.2. Documente referitoare la trasabilitate, în special:
a) pentru aditivii furajeri:
(i) natura şi cantitatea aditivilor produşi, datele
respective de fabricaţie şi, dacă este necesar, numărul lotului sau părţii
specifice a producţiei, în cazul producţiei continue;
(ii) numele şi adresa unităţii
căreia i-au fost livraţi aditivii, natura şi cantitatea aditivilor livraţi şi,
dacă este necesar, numărul lotului sau al părţii specifice a producţiei, în
cazul producţiei continue;
b) pentru produsele menţionate de norma sanitară
veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 143/2006:
(i) natura produselor şi cantitatea produsă, datele
respective de fabricaţie şi, dacă este necesar, numărul lotului sau al părţii
specifice a producţiei, în cazul producţiei continue;
(ii) numele şi adresa unităţilor sau utilizatorilor
(unităţi sau fermieri) cărora le-au fost livrate aceste produse, precum şi
precizări privind natura şi cantitatea produselor livrate şi, dacă este
necesar, numărul lotului sau părţii specifice de producţie, în cazul producţiei
continue;
c) pentru premixuri:
(i) numele şi adresa producătorilor sau furnizorilor de
aditivi, natura şi cantitatea aditivilor utilizaţi şi, după caz, numărul
lotului sau părţii specifice a producţiei, în cazul producţiei continue;
(ii) data fabricaţiei premixului şi, dacă este necesar,
numărul lotului;
(iii) numele şi adresa unităţii căreia îi este livrat
premixul, data livrării, natura şi cantitatea premixului livrat şi, dacă este
necesar, numărul lotului;
d) pentru furajele combinate/materiile furajere:
(i) numele şi adresa fabricanţilor sau furnizorilor de
aditivi/premixuri, natura şi cantitatea premixului utilizat şi, dacă este
necesar, numărul lotului;
(ii) numele şi adresa
furnizorilor de materii furajere şi furaje complementare şi data livrării;
(iii) tipul, cantitatea şi formula furajelor combinate;
(iv) natura şi cantitatea materiilor furajere sau
furajelor combinate fabricate, precum şi data fabricaţiei, numele şi adresa
cumpărătorului (spre exemplu, fermieri sau operatori din sectorul hranei pentru animale).
G. Reclamaţii şi
returnarea produselor
1. Operatorii din sectorul
hranei pentru animale trebuie să pună în aplicare un sistem de înregistrare şi
de soluţionare a reclamaţiilor.
2. Operatorii trebuie să pună în aplicare, atunci când
este necesar, un sistem care să permită returnarea rapidă a produselor care se
află în reţeaua de distribuţie. Aceştia trebuie să stabilească prin intermediul
unor proceduri scrise, destinaţia oricărui produs returnat, astfel încât
înainte de repunerea lor în circulaţie acestea să fie supuse unui nou control
al calităţii.
ANEXA Nr. 3
la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
I. Bunele practici în domeniul hrănirii animalelor
Păşunatul
Păşunatul pe anumite păşuni şi terenuri cultivate
trebuie gestionat astfel încât să se reducă la minimum contaminarea produselor
alimentare de origine animală cu agenţi fizici, biologici sau chimici ce pot
constitui un risc.
Când este necesar, trebuie să existe o perioadă de
aşteptare suficientă înainte de a se lăsa animalele să pască pe păşuni, culturi
şi mirişti şi între păşunatul prin rotaţie, în scopul reducerii la minimum a
contaminării încrucişate biologice prin gunoi de grajd, atunci când acest risc
este prezent, şi al garantării respectării intervalelor de siguranţă stabilite
pentru tratarea cu produse chimice destinate agriculturii.
II. Cerinţe privind
echipamentele adăposturilor şi echipamentele destinate hrănirii animalelor
Unitatea de producţie animală trebuie să fie concepută
în aşa fel încât să poată fi igienizată corespunzător. Unitatea de producţie
animală şi echipamentul utilizat la hranirea animalelor trebuie să facă
obiectul unei curăţări amănunţite şi regulate pentru prevenirea riscurilor.
Produsele chimice pentru curăţare şi dezinfectare trebuie utilizate în
conformitate cu instrucţiunile şi depozitate separat de hrana pentru animale şi
spaţiile pentru hrănire.
Trebuie să se asigure un sistem de control al
dăunătorilor pentru prevenirea pătrunderii acestora în unitatea de producţie
animală, în scopul reducerii la minimum a posibilităţii de contaminare a hranei
pentru animale şi a aşternuturilor de paie sau a zonelor destinate animalelor.
Clădirile şi echipamentele destinate hrănirii animalelor
trebuie să fie menţinute curate. Trebuie să se aplice sisteme de evacuare
periodică a gunoiului de grajd şi a deşeurilor şi de eliminare a celorlalte
surse posibile de contaminare a hranei pentru animale.
Furajele şi aşternuturile din
paie, utilizate în unitatea de producţie animală, trebuie să fie schimbate
frecvent şi înainte de apariţia mucegaiurilor.
A. Hrănirea
1. Depozitarea
Hrana pentru animale trebuie să fie depozitată separat
de agenţii chimici şi celelalte produse interzise în hrana pentru animale.
Zonele de depozitare şi containerele trebuie să fie curate şi uscate şi, dacă
este necesar, trebuie să se aplice măsuri corespunzătoare de combatere a
dăunătorilor. Zonele de depozitare şi containerele trebuie să fie curăţate periodic
pentru prevenirea contaminării încrucişate nedorite.
Seminţele trebuie să fie depozitate în mod
corespunzător şi într-un loc inaccesibil animalelor.
Hrana medicamentată şi nemedicamentată pentru animale,
care este destinată unor categorii sau specii de animale diferite, se
depozitează astfel încât să se reducă riscul hrănirii animalelor, altele
decât cele pentru care este destinată.
2. Distribuirea furajelor
Sistemul de distribuire a hranei pentru animale în
fermă trebuie să garanteze că furajele adecvate sunt trimise la destinaţia
corectă. In momentul distribuirii şi hrănirii, hrana pentru animale trebuie să
fie astfel manipulată încât să se prevină contaminarea în zonele de depozitare
sau de către echipamentele contaminate. Hrana nemedicamentată şi cea
medicamentată pentru animale se manipulează separat, în scopul prevenirii
contaminării.
In fermă, vehiculele pentru transportul hranei pentru
animale, precum şi echipamentele destinate hrănirii animalelor trebuie să fie
curăţate periodic, în special atunci când sunt utilizate la livrarea şi
distribuirea hranei medicamentate pentru animale.
B. Hrana şi apa
pentru animale
Apa destinată adăpării sau acvaculturii trebuie să fie
de un nivel calitativ corespunzător pentru animalele de producţie. Atunci când
există suspiciunea unei contaminări a animalelor şi a produselor de origine
animală prin apă, se iau măsuri de evaluare a riscurilor şi de reducere la
minimum a acestora.
Instalaţiile de hrănire şi adăpare trebuie să fie
astfel proiectate, construite şi amplasate încât să se reducă la minimum
riscurile de contaminare a hranei pentru animale şi a apei. Sistemele de
adăpare trebuie să fie curăţate şi întreţinute periodic.
C. Personalul
Persoana care răspunde de hrănirea şi manipularea
animalelor trebuie să aibă aptitudinile, cunoştinţele şi capacităţile necesare
acestei activităţi.
ANEXA Nr. 4
la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
CAPITOLUL 1
1. Aditivii autorizaţi în baza
normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor aprobate prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 196/2006 sunt următorii:
a) aditivi nutriţionali: toţi aditivii care fac parte
din grupă;
b) aditivii zootehnici: toţi
aditivii care fac parte din grupă;
c) aditivii tehnologici: aditivii reglementaţi de
pct. 1 lit. b) (antioxidanţi) din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară şi
pentru siguranţa alimentelor aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 196/2006:
numai cei al căror conţinut maxim este stabilit;
d) aditivi senzoriali: aditivii reglementaţi de pct.
2 lit. a) (coloranţi) din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 196/2006: carotenoide
şi xantofile.
2. Produsele menţionate în norma sanitară veterinară
aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 143/2006 sunt următoarele:
a) proteine obţinute din microorganisme care aparţin
grupei de bacterii, drojdii, alge, ciuperci inferioare: toate produsele care
fac parte din grupă (cu excepţia subgrupei 1.2.1);
b) coproduse ale fabricaţiei de aminoacizi obţinuţi
prin fermentaţie: toate produsele care fac parte din grupă.
CAPITOLUL 2
Aditivii autorizaţi în baza normei sanitare veterinare
şi pentru siguranţa alimentelor aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 196/2006 sunt
următorii:
a) aditivi zootehnici: aditivii reglementaţi de pct. 4
lit. d) (alţi aditivi zootehnici) din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară
şi pentru siguranţa alimentelor aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 196/2006:
(i) antibiotice: toţi aditivii;
(ii) coccidiostatice şi histomonostatice: toţi
aditivii;
(iii) promotori de creştere:
toţi aditivii;
b) aditivi nutriţionali:
(i) aditivii reglementaţi de pct. 3 lit. a) (vitamine,
provitamine şi substanţe cu efect analog bine definite din punct de vedere
chimic) din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 196/2006: A şi D;
(ii) aditivii reglementaţi de pct. 3 lit. b) (compuşi
de oligoelemente) din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 196/2006: Cu şi Se.
CAPITOLUL 3
Aditivii autorizaţi în baza normei sanitare veterinare
şi pentru siguranţa alimentelor aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 196/2006 sunt
următorii:
- aditivi zootehnici: aditivii reglementaţi de pct. 4
lit. d) (alţi aditivi zootehnici) din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară
şi pentru siguranţa alimentelor aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 196/2006:
(i) antibiotice: toţi aditivii;
(ii) coccidiostatice şi
histomonostatice: toţi aditivii;
(iii) promotori de creştere: toţi aditivii.
ANEXA Nr. 5
la norma sanitară veterinară si pentru siguranţa alimentelor
CAPITOLUL I
Lista întreprinderilor aprobate din sectorul hranei
pentru animale
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
|
Numărul de
identificare
|
Activitatea
|
Numele sau denumirea comercială1)
|
Adresa2)
|
Observaţii
|
1) Numele sau
denumirea comercială a întreprinderilor din sectorul nutriţiei animalelor.
2) Adresa
întreprinderilor din sectorul nutriţiei animalelor.
CAPITOLUL II
Numărul de identificare trebuie să aibă următoarea
structură:
1. caracterul alfanumeric „α", dacă întreprinderea din sectorul hranei pentru animale este aprobată;
2. codul ISO al României, al statului membru al Uniunii
Europene sau al ţării terţe unde este localizată întreprinderea;
3. numărul de referinţă naţional, care cuprinde
maximum opt caractere alfanumerice.