PROTOCOL Nr. 0
din 10 septembrie 2007
la Tratatul dintre Romania
si Statele Unite ale Americii privind asistenta judiciara in materie penala,
semnat la Washington la 26 mai 1999
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 389 din 22 mai 2008
Având în vedere art. 3 alin. (2) din Acordul de
asistenţă judiciară dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană,
semnat la 25 iunie 2003, denumit în continuare Acordul de asistenţă
judiciară S.U.A. - U.E., România şi Statele Unite ale Americii au convenit după cum urmează
şi au stabilit că, în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol,
Acordul de asistenţă judiciară S.U.A. - U.E. se aplică în relaţia cu Tratatul
dintre România şi Statele Unite ale Americii privind asistenţa judiciară în
materie penală, semnat la 26 mai 1999, denumit în continuare Tratatul de
asistenţă judiciară din 1999, în următoarele condiţii:
ARTICOLUL 1
Asistenţa judiciară acordată autorităţilor
administrative
Potrivit art. 8 din Acordul de asistenţă judiciară
S.U.A. - U.E., următorul articol se va aplica ca articolul 1 bis din Tratatul
de asistenţă judiciară din 1999:
„ARTICOLUL 1 bis
Asistenţa judiciară acordată autorităţilor administrative
a) Asistenţa judiciară se acordă şi unei autorităţi
administrative naţionale, care efectuează cercetări în legătură cu anumite
activităţi în vederea urmăririi penale sau în vederea sesizării organelor de
cercetare sau urmărire penală asupra actelor respective, potrivit competenţei
administrative şi de reglementare a acestei autorităţi de a efectua astfel de
cercetări. Asistenţa judiciară se poate acorda şi altor autorităţi
administrative în aceleaşi împrejurări. Asistenţa nu este permisă pentru
chestiuni în legătură cu care autoritatea administrativă estimează că nu va
avea loc urmărirea sau, după caz, nu vor fi sesizate organele de cercetare ori
urmărire penală.
b) Cererile de asistenţă
formulate în baza prezentului articol se transmit între autorităţile centrale
desemnate conform art. 2 din prezentul tratat sau între orice alte autorităţi
acceptate de autorităţile centrale."
ARTICOLUL 2
Autorităţi centrale
Articolul 2 din Tratatul de
asistenţă judiciară din 1999 va fi înlocuit de următorul articol:
„ARTICOLUL 2
Autorităţile centrale
(1) Fiecare parte contractantă
va desemna o autoritate centrală pentru întocmirea şi primirea cererilor formulate în baza prezentului tratat.
(2) Pentru România, autoritatea centrală este
Ministerul Justiţiei. Pentru Statele Unite ale Americii, autoritatea centrală
este ministrul justiţiei sau o persoană desemnată de către ministrul justiţiei.
(3) Autorităţile centrale vor comunica direct între ele în aplicarea prezentului tratat."
ARTICOLUL 3
Mijloace rapide de transmitere a cererilor
Potrivit art. 7 din Acordul de asistenţă judiciară
S.U.A. - U.E., următoarele se vor aplica în locul articolului 4 alineatul (1)
din Tratatul de asistenţă judiciară din 1999:
„(1) Cererea de asistenţă judiciară se formulează în
scris, cu excepţia situaţiilor urgente în care autoritatea centrală a statului
solicitat poate accepta cererea în altă formă. Atunci când cererea nu este
formulată în scris, ea trebuie confirmată în scris în termen de 10 zile, dacă
autoritatea centrală a statului solicitat nu convine altfel. In sensul
prezentului alineat, cererile transmise prin fax sau e-mail sunt considerate a
fi formulate în scris.
(1 bis) Cererile de asistenţă judiciară şi comunicările
care ţin de acestea pot fi transmise prin mijloace rapide de comunicare,
inclusiv fax sau e-mail, cu confirmare formală, dacă aceasta este cerută de
către statul solicitat. Statul solicitat poate transmite răspunsul la cerere
prin oricare dintre aceste mijloace rapide de
comunicare."
ARTICOLUL 4
Costurile privind videoconferinţa
Potrivit art. 6 din Acordul de asistenţă judiciară
S.U.A. - U.E., următoarele se vor aplica în locul articolului 6 alineatul (1)
din Tratatul de asistenţă judiciară din 1999:
„(1) Statul solicitat va suporta toate cheltuielile
privind îndeplinirea unei cereri, inclusiv cheltuielile de reprezentare, cu
excepţia celor de mai jos, care vor fi suportate de statul solicitant:
a) onorariile experţilor;
b) costurile legate de
traducere, interpretare şi transcriere;
c) diurna şi cheltuielile de deplasare ale persoanelor,
în conformitate cu art. 10, 11, 12 şi 17 quater; şi
d) costurile legate de stabilirea şi funcţionarea
transmisiunii video, conform art. 17 quater, dacă statul solicitant şi cel solicitat nu convin altfel. Alte
costuri care survin în cursul acordării unei asemenea asistenţe, inclusiv
costurile legate de deplasarea participanţilor în statul solicitat, vor fi
suportate în conformitate cu celelalte dispoziţii ale
prezentului articol."
ARTICOLUL 5
Restricţii privind folosirea, cu scopul de a proteja
datele cu caracter personal şi alte date
Potrivit art. 9 din Acordul de asistenţă judiciară
S.U.A. - U.E., următorul articol va înlocui articolul 7 din Tratatul de
asistenţă judiciară din 1999:
„ARTICOLUL 7
Restricţii privind folosirea, cu scopul de a proteja
datele cu caracter personal şi alte date
(1) Statul solicitat poate solicita statului solicitant
să limiteze folosirea oricărei probe sau informaţii obţinute de la statul
solicitat în următoarele scopuri:
a) în vederea desfăşurării cercetărilor şi procedurilor
penale;
b) în vederea prevenirii unei ameninţări imediate şi
grave la adresa siguranţei publice;
c) în cadrul procedurilor judiciare sau administrative nonpenale direct legate de cercetările sau procedurile penale:
(i) prevăzute la lit. a); sau
(ii) pentru care s-a acordat
asistenţă judiciară, conform art. 1 bis din prezentul tratat;
d) în orice alt scop, dacă informaţiile sau probele au
fost făcute publice în cadrul procedurii pentru care au fost transmise sau în
una dintre situaţiile descrise la lit. a), b) şi c); şi
e) în orice alt scop, numai cu acordul prealabil al
statului solicitat.
(2) a) Prezentul articol nu aduce atingere
posibilităţii statului solicitat de a impune condiţii suplimentare într-un anumit
caz, atunci când executarea cererii de asistenţă examinate depinde de
îndeplinirea acestor condiţii. Dacă s-au impus condiţii conform prevederilor
prezentei litere, statul solicitat poate cere statului solicitant să furnizeze informaţii privind utilizarea probelor
sau a informaţiilor.
b) Statul solicitat nu poate impune, cu titlu de
condiţii prevăzute la lit. a) pentru furnizarea de probe sau informaţii,
restricţii generale legate de normele legale ale statului solicitant în materia
prelucrării datelor cu caracter personal.
(3) Dacă, după dezvăluirea către statul solicitant,
statul solicitat ia cunoştinţă despre împrejurări care ar putea să ducă la
impunerea unei condiţii suplimentare într-un anumit caz, statul solicitat se
poate consulta cu statul solicitant pentru a stabili măsura în care probele şi
informaţiile pot fi protejate."
ARTICOLUL 6
Identificarea informaţiilor bancare
Potrivit art. 4 din Acordul de asistenţă judiciară
S.U.A. - U.E., următorul articol se va aplica ca articolul 17 bis din Tratatul
de asistenţă judiciară din 1999:
„ARTICOLUL 17 bis
Identificarea informaţiilor bancare
(1) a) La cererea statului
solicitant, statul solicitat verifică cu promptitudine dacă băncile de pe teritoriul său deţin informaţii asupra
posibilităţii ca o persoană fizică sau juridică identificată, bănuită sau
acuzată de săvârşirea unei infracţiuni, să fie titulara unuia sau a mai multor
conturi bancare. Statul solicitat comunică în mod prompt rezultatele
cercetărilor sale statului solicitant.
b) Acţiunile descrise la lit. a) pot fi întreprinse şi
cu scopul de a identifica:
(i) informaţii privind persoane fizice sau juridice
condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni sau care au fost implicate în alt
mod într-o infracţiune;
(ii) informaţii deţinute de instituţii financiare
nonbancare; sau
(iii) operaţiuni financiare care nu sunt legate de
conturile bancare.
(2) In plus faţă de cerinţele art. 4 alin. (3) din
prezentul tratat, cererea de informaţii prevăzută la alin. (1) trebuie să
cuprindă:
a) identitatea unei persoane fizice sau juridice care
permite localizarea acestor conturi sau operaţiuni;
b) informaţii suficiente pentru a permite autorităţii
competente a statului solicitat:
(i) să aibă motive rezonabile de a bănui că persoana
fizică sau juridică respectivă a fost implicată într-o infracţiune şi că
băncile sau instituţiile financiare nonbancare de pe teritoriul statului
solicitat ar putea dispune de informaţiile cerute;
(ii) să conchidă că informaţiile cerute au legătură cu
cercetările sau procedurile penale; şi
c) în măsura posibilului, informaţiile referitoare la
numele băncii sau al instituţiei financiare nonbancare, susceptibilă a fi
implicată, precum şi alte informaţii a căror dezvăluire ar putea contribui la reducerea amplorii anchetei.
(3) Cu excepţia modificărilor ulterioare aduse prin
schimb de note diplomatice între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale
Americii, cererile de asistenţă prevăzute de prezentul articol se transmit
între:
a) pentru România, în locul
căii prevăzute la art. 2 alin. (2) din prezentul tratat, Parchetul de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie; şi
b) pentru Statele Unite ale Americii, în locul căii
prevăzute la art. 2 alin. (2) din prezentul tratat, ataşatul pentru România al:
(i) Departamentului de Justiţie al S.U.A.,
Administraţia de Aplicare a Legii în Domeniul Narcoticelor, în ceea ce priveşte
chestiunile care sunt de competenţa sa;
(ii) Departamentului de Siguranţă Naţională al S.U.A.,
Biroul de Aplicare a Legii în Materie de Imigraţie şi Vamă, în ceea ce priveşte
chestiunile care sunt de competenţa sa; şi
(iii) Departamentului de Justiţie al S.U.A, Biroul
Federal de Investigaţii, în ceea ce priveşte toate celelalte chestiuni.
(4) In aplicarea prezentului
articol, România şi Statele Unite ale Americii acordă asistenţă cu privire la
activităţile de spălare de bani şi terorism pedepsite de legislaţiile ambelor
state, precum şi cu privire la orice alte activităţi infracţionale asupra
cărora părţile vor conveni ulterior.
(5) Statul solicitat răspunde la cererea de prezentare
a evidenţelor privind conturile sau operaţiunile identificate potrivit
prevederilor prezentului articol, în conformitate cu celelalte prevederi ale
prezentului tratat."
ARTICOLUL 7
Echipe comune de
anchetă
Potrivit art. 5 din Acordul de asistenţă judiciară
S.U.A. - U.E., următorul articol se va aplica ca articolul 17 fer din Tratatul
de asistenţă judiciară din 1999:
„ARTICOLUL 17 ter
Echipe comune de anchetă
(1) Echipele comune de anchetă
pot fi constituite şi pot funcţiona pe teritoriile României şi Statelor Unite
ale Americii cu scopul de a facilita investigaţiile sau urmăririle penale care
implică Statele Unite ale Americii şi pe unul sau mai multe dintre statele
membre ale Uniunii Europene, atunci când acest lucru este considerat oportun de
către România şi Statele Unite ale Americii.
(2) Procedurile care reglementează funcţionarea
acestor echipe, precum componenţa, durata, locaţia, organizarea, funcţiile,
scopul şi condiţiile de participare a membrilor unei echipe la activităţi de
anchetă ce se desfăşoară pe teritoriul altui stat, se stabilesc prin acordul
autorităţilor competente să desfăşoare cercetările sau urmărirea
infracţiunilor, desemnate de către fiecare dintre statele implicate.
(3) Autorităţile competente desemnate de către fiecare
dintre statele implicate comunică direct în vederea înfiinţării şi funcţionării
echipei, cu excepţia situaţiilor în care complexitatea excepţională, anvergura
sau alte circumstanţe sunt considerate de natură a impune o coordonare centrală
sporită în privinţa unora sau tuturor dintre aspecte, când statele pot conveni
asupra altor căi de comunicare adecvate acestui scop.
(4) Dacă echipa comună de anchetă apreciază că este
necesară îndeplinirea unor acte de cercetare pe teritoriul unuia dintre statele
care au înfiinţat echipa, un membru al echipei care aparţine acelui stat poate
cere autorităţilor competente din propriul stat să îndeplinească acele acte
fără ca celelalte state să mai depună o cerere de asistenţă judiciară.
Procedurile juridice cerute pentru obţinerea îndeplinirii actului în acel stat
vor fi cele aplicabile activităţilor de cercetare penală din statul
respectiv."
ARTICOLUL 8
Videoconferinţe
Potrivit art. 6 din Acordul de asistenţă judiciară S.U.A. - U.E., următorul articol se va aplica ca
articolul 17 gtvaferdin Tratatul de asistenţă judiciară din 1999:
„ARTICOLUL 17 quater
Videoconferinţe
(1) Folosirea tehnologiei de transmisie video este
permisă între România şi Statele Unite ale Americii pentru a obţine în cadrul
unei proceduri pentru care se poate acorda asistenţă judiciară mărturia unui
martor sau expert care se află în statul solicitat. In măsura în care ele nu
sunt specificate în prezentul articol, modalităţile care guvernează această
procedură sunt cele prevăzute de prezentul tratat.
(2) Statul solicitant şi statul solicitat se pot
consulta pentru a facilita soluţionarea oricăror probleme de ordin juridic,
tehnic sau logistic ce pot apărea pe parcursul executării cererii.
(3) Fără a afecta vreo competenţă prevăzută de legea
statului solicitant, fapta de a depune cu intenţie mărturie mincinoasă sau
conduita necorespunzătoare a martorului ori expertului pe parcursul
videoconferinţei se pedepseşte în statul solicitat ca şi când ar fi fost comisă
în cadrul unei proceduri naţionale.
(4) Prezentul articol nu afectează folosirea celorlalte
mijloace de obţinere a mărturiei în statul solicitat, care sunt prevăzute de
tratatul sau legea aplicabilă.
(5) Statul solicitat poate permite folosirea tehnologiei de videoconferinţă şi în alte scopuri
decât cele descrise la alin. (1), inclusiv în scopul identificării persoanelor
sau obiectelor ori luării declaraţiilor în faza de cercetare."
ARTICOLUL 9
Aplicarea temporală
(1) In conformitate cu art. 12
din Acordul de asistenţă judiciară S.U.A. - U.E., prezentul protocol se aplică
infracţiunilor săvârşite atât înainte, cât şi după intrarea sa în vigoare.
(2) Prezentul protocol se aplică cererilor formulate
după intrarea sa în vigoare. Totuşi, în conformitate cu art. 12 alin. (2) din
Acordul de asistenţă judiciară S.U.A. - U.E., art. 3, 4 şi 8 din prezentul
protocol se aplică cererilor aflate în curs de soluţionare în statul solicitat
la momentul intrării în vigoare a prezentului protocol.
ARTICOLUL 10
Intrarea în vigoare şi încetarea
(1) Prezentul protocol este subordonat îndeplinirii de
către România şi Statele Unite ale Americii a procedurilor lor interne pentru
intrarea în vigoare. In acest sens, România şi Statele Unite ale Americii vor
efectua un schimb de instrumente privind îndeplinirea procedurilor interne de
ratificare. Prezentul protocol va intra în vigoare la data intrării în vigoare
a Acordului de asistenţă judiciară dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea
Europeană.
(2) In cazul încetării
Acordului de asistenţă judiciară S.U.A. - U.E., prezentul protocol îşi
încetează efectele şi se aplică Tratatul de asistenţă judiciară din 1999. Cu
toate acestea, România şi Statele Unite ale Americii pot conveni să continue să
aplice toate sau doar o parte din dispoziţiile prezentului protocol.
Drept care, subsemnaţii, legal împuterniciţi, am semnat
prezentul protocol.
Semnat la Bucureşti în două exemplare, astăzi, 10
septembrie 2007, în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru România,
Tudor-Alexandru Chiuariu,
ministrul justiţiei
Pentru Statele Unite ale Americii,
Nicholas F. Taubman,
ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Statelor
Unite ale Americii în România