DECIZIE   Nr. 100 din  6 mai 1997

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 183 din  5 august 1997

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Oppler Nicola Fernanda si Davidescu Renata Marta impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 110 din 8 octombrie 1996*).
-------------------
    *) Decizia Curtii Constitutionale nr. 110 din 8 octombrie 1996 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 37 din 6 martie 1997.

    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 29 aprilie 1997, in prezenta partilor si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 6 mai 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila, invocata de Oppler Nicola Fernanda si Davidescu Renata Marta. Solutia s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I , nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale in masura in care se aplica hotararilor pronuntate inainte de 26 iulie 1993, data intrarii in vigoare a Legii nr. 59/1993.
    Autoarele exceptiei au declarat recurs impotriva acestei decizii, motivul de casare fiind acela ca decizia atacata incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, pentru ca "... un recurs in anulare promovat impotriva unei hotarari judecatoresti pronuntate anterior datei de 26 iulie 1993 va fi respins nu pe motiv de neconstitutionalitate, ci ca inadmisibil, deoarece infrange principiul neretroactivitatii legii civile".
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    In punctul sau de vedere, Guvernul considera ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila au in vedere promovarea recursului in anulare numai pentru motive strict determinate, in scopul apararii anumitor valori generale, ce exced interesului partilor, cum este respectarea principiului constitutional al separarii puterilor in stat.
    Dispozitiile speciale privind recursul in anulare, precum si regulile de desfasurare a activitatii de judecata, in general, isi au temeiul in prevederile de principiu ale art. 125 si 128 din Constitutie, potrivit carora atat competenta si procedura de judecata, cat si caile de atac exercitate de partile interesate ori de Ministerul Public sunt stabilite de lege. Ca urmare, prevederile referitoare la recursul in anulare nu pot fi considerate neconstitutionale. In consecinta, se apreciaza ca recursul introdus impotriva Deciziei nr. 110/1996 este neintemeiat.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Recursul in anulare a fost reintrodus in Codul de procedura civila prin Legea nr. 59/1993, fiind reglementat in art. 330-330^4 sub titlul "Caile extraordinare de atac".
    Hotararile judecatoresti definitive, pronuntate anterior datei de 26 iulie 1993, cand a intrat in vigoare Legea nr. 59/1993, au putut fi atacate de procurorul general pe calea recursului extraordinar, care putea fi solutionat si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 59/1993, in conditiile stabilite la art. V alin. 5 din aceasta lege, iar prin art. V alin. 6, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 65/1993, partilor li s-a dat posibilitatea sa atace ele, cu recursul prevazut in Legea nr. 59/1993, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a acesteia, hotararile ramase definitive in perioada 30 iunie 1992 - 26 iulie 1993.
    Tot acest ansamblu de reglementare, cu caracter tranzitoriu, are semnificatia imposibilitatii aplicarii dispozitiilor procesuale relative la recursul in anulare hotararilor pronuntate anterior datei la care Legea nr. 59/1993 a intrat in vigoare, adica 26 iulie 1993.
    In aceste conditii, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 96/1996, ca dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila ar fi neconstitutionale, doar daca s-ar aplica hotararilor pronuntate anterior datei de 26 iulie 1993, pentru ca s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii prevazut la art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Aceasta solutie nu este contrara principiilor stabilite prin Decizia nr. 9/1994, asa dupa cum sustine recurentul, deoarece si in cuprinsul considerentelor acesteia s-a retinut ca dispozitiile procesuale sunt, in principiu, de imediata aplicare si deci dreptul relativ la exercitarea cailor de atac este fixat de legea in vigoare in momentul pronuntarii.
    Prin decizia recurata se face trimitere la Decizia nr. 96/1996, care are caracter obligatoriu potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si in care s-a retinut ca textul art. 330^1 din Codul de procedura civila isi conserva constitutionalitatea in sensul aratat, evitandu-se astfel orice alte interpretari care ar avea drept rezultat aplicarea lui retroactiva, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Ca urmare, nu poate fi primita sustinerea recurentului relativa la respingerea recursului in anulare ca inadmisibil, pentru ca inadmisibilitatea nu este o problema de constitutionalitate, singurul aspect care intereseaza contenciosul constitutional fiind raportarea prevederilor art. 330^1 din Codul de procedura civila la dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), si ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Oppler Nicola Fernanda si Davidescu Renata Marta impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 110 din 8 octombrie 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 6 mai 1997.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                prof. univ. dr. IOAN MURARU

                          Magistrat asistent,
                          Florentina Geangu