DECIZIE Nr.
1191 din 11 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 1-3 si art. 303 1 alin. 2
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 823 din 8 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1-3 şi art. 3031 alin. 2
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elvis Gabriel Popescu în
Dosarul nr. 101/100/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă personal părţile Răzvan
Doboeş şi Petru Dănuţ Doboeş şi asistate de apărătorul ales Alexandru Pantea
din cadrul Baroului Teleorman, cu delegaţie la dosar, acesta din urmă
răspunzând şi pentru autorul excepţiei, precum şi pentru părţile Bogdan Vasile
Florea, Marius Guran, Ovidiu Doboeş, Ferencz Zoltân Szasz, Mihai Doboeş, Adrian
lacobuş şi Codruţ Cucui. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Părinţii părţii loan Usciuc au depus concluzii prin
care arată că nu cunosc unde se află fiica lor şi solicită judecarea cauzei în
lipsă.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei, precum şi al părţilor
mai sus menţionate solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate numai
pentru art. 332 alin. 1-3 din Codul de procedură penală.
Părţile prezente nu mai au nimic de adăugat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, precizând în
plus că nu se poate renunţa la judecarea unei excepţii cu care Curtea
Constituţională a fost sesizată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 22 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 101/100/2008, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
332 alin. 1-3 şi art. 3031 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elvis Gabriel Popescu în dosarul de mai sus,
având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 332 alin. 1-3 din
Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16
alin. (1), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (2), deoarece se creează
diferenţe de tratament juridic între două situaţii identice, întrucât numai în
unul dintre cazuri cauza nu se restituie procurorului, şi anume atunci când
constatarea efectuării cercetării penale de un organ necompetent are loc după
începerea dezbaterilor. Aşa fiind, este afectat şi dreptul la un proces echitabil,
în măsura în care o nulitate absolută, ce atrage trimiterea cauzei la procuror,
poate fi acoperită în anumite situaţii, iar în altele nu.
Prevederile art. 3031 alin. 2 din Codul de procedură penală afectează dispoziţiile constituţionale
ale art. 124 alin. (2), ale art. 16 şi ale art. 24, deoarece posibilitatea
instanţei de a dispune disjungerea cauzei faţă de un inculpat pentru care s-a
solicitat extrădarea pare a nu avea o justificare obiectivă şi rezonabilă,
proporţională cu scopul vizat.
Tribunalul Maramureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de
ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De
asemenea, dispoziţiile legale contestate asigură accesul la justiţie al
persoanelor interesate prin reglementarea posibilităţii exercitării recursului
împotriva încheierilor pronunţate de instanţă, recurs în cadrul căruia părţile
pot formula apărările pe care le consideră necesare.
Avocatul Poporului mai arată că dispoziţiile art. 3031 alin. 2 şi art. 332 alin.
1-3 din Codul de procedură penală nu conţin prevederi care să afecteze
caracterul egal, unic şi imparţial al justiţiei, care se înfăptuieşte după
aceleaşi coduri şi legi, de către unul şi acelaşi sistem de autorităţi
judecătoreşti.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 332 alin. 1-3, cu denumirea marginală Restituirea
pentru refacerea urmăririi penale, şi ale art. 3031 alin. 2, cu denumirea marginală Suspendarea
judecăţii în caz de extrădare activă, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art. 332 alin. 1-3: „Când
se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă
judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent,
instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează
potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc
după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării
judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune
pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.
Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului
pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor
privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea
instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de
către apărător.
In cazurile în care dispune restituirea, instanţa se
pronunţă şi asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de siguranţă
prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, precum şi asupra măsurilor
asigurătorii.";
-Art. 3031 alin. 2: „Dacă se solicită extrădarea unui inculpat judecat într-o cauză cu
mai mulţi inculpaţi, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 332 alin. 1-3 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei porneşte de la o premisă eronată, şi anume aceea
că o nulitate absolută ce atrage trimiterea cauzei la procuror poate fi
acoperită în anumite situaţii. Or, legiuitorul a stabilit în mod univoc, în
alin. 2 al textului criticat, că aspectele referitoare la nerespectarea
dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea
persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi
asistarea acestuia de către apărător, care, potrivit art. 197 alin. 3 din Codul
de procedură penală, sunt în esenţă vătămări ce nu pot fi înlăturate în niciun
fel, obligă instanţa de judecată să se desesizeze. Aşa fiind, alin. 1 al art.
332 din Codul de procedură penală reglementează cu privire la viciile de
competenţă ce pot fi acoperite şi care nu impun restituirea cauzei la procuror,
iar alin. 2 stabileşte o sferă de încălcări ale dispoziţiilor legale care nu
sunt susceptibile de alte remedii.
Prin urmare, normele criticate nu aduc atingere
prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa
legii, dreptul la un proces echitabil şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece
sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în
drepturile lor procesuale prin încălcarea dispoziţiilor legale care
reglementează desfăşurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul
părţilor la un proces echitabil.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3031 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că prin
posibilitatea, şi nu obligativitatea instanţei de a disjunge cauza dacă se
solicită extrădarea unui inculpat judecat într-o cauză cu mai mulţi inculpaţi
nu sunt afectate dispoziţiile referitoare la principiul egalităţii în drepturi,
dreptul la apărare ori înfăptuirea justiţiei, deoarece nu poate fi pus semnul
egalităţii între situaţia juridică a inculpaţilor pentru care s-a solicitat
extrădarea şi cea a inculpaţilor prezenţi la judecată. Mai mult decât atât,
este de observat că disjungerea cauzei poate fi dispusă numai în interesul unei
bune judecăţi, şi nicidecum cu scopul de a afecta dreptul la apărare ori
principiile ce guvernează actul de înfăptuire a justiţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 332 alin. 1-3 şi art. 3031 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elvis
Gabriel Popescu în Dosarul nr. 101/100/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru