DECIZIE Nr.
1325 din 4 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 872 din 23 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), (2), si (4)-(11), art.
11'si art. 27 alin. (2)-(6) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată
de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie în Dosarul nr. 4.137/62/2008 al Curţii de Apel Braşov'- Secţia litigii
de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele
nr. 1.894D/2008, nr. 1.895D/2008, nr. 1.896D/2008 şi nr. 1.905D/2008, care au
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate identic.
Curtea, din oficiu, pune în
discuţie conexarea acestor dosare, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor
de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.894D/2008, nr. 1.895D/2008,
nr. 1.896D/2008 şi nr. 1.905D/2008 la Dosarul nr. 1.835D/2008, care este primul
înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
admitere a excepţiei, arătând că motivele care au fundamentat soluţiile
pronunţate în deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008 şi nr.
821/2008, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de
neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi
art. 27 alin'. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt
neconstituţionale, „în măsura fn care din acestea se desprinde înţelesul că
instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor
acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le
înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte
acte normative", subzistă şi în cauza de faţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 8 septembrie 2008 si din 10
septembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 4.137/62/2008, nr. 2.815/62/2008,
nr. 2.324/62/2008, nr. 2.599/62/2008 si nr.
3.547/62/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia
litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), (2) şi
(4)-(11), art. 11 şi art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, excepţie ridicată de Ministerul
Public - Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 61 alin. (1), art.126 alin.
(6) şi art. 146, în măsura în care din acestea rezultă că instanţele
judecătoreşti au competenţa de a cenzura soluţia aleasa de legiuitor şi să
acorde drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de
salariaţi decât reclamanţii, instituindu-se, astfel, pe cale judiciară, sisteme
de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.
Curtea de Apel Braşov - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Având în vedere obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost identificat prin
încheierea instanţei de judecată, precum şi prevederile art. 31 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
în condiţiile în care dispoziţiile legale atacate sunt indisolubil legate de
toate celelalte dispoziţii cuprise în Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Curtea
va examina constituţionalitatea ordonanţei în întregul ei.
In cauza de fată sunt invocate a fi încălcate si art. 1
alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 126 alin. (6) şi art. 146 din Constituţie.
Analizând criticile de neconstituţionalitate în raport
cu aceste dispoziţii din Legea fundamentală, Curtea constată că dispoziţiile
ordonanţei lasă posibilitatea desprinderii unui înţeles' neconstituţional, în
virtutea căruia instanţele judecătoreşti au posibilitatea să anuleze
prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu
alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite
prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii.
Un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin
care se conferă instanţelor judecătoreşti competenţa de a desfiinţa norme
juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de
a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident
neconstituţional, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor, consacrat
în art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi prevederile art. 61 alin. (1), în
conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate
legiuitoare a ţării.
In virtutea textelor constituţionale menţionate,
Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile art. 115 din
Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme
juridice de aplicare generală. Instanţele judecătoreşti nu au o asemenea
competenţă, misiunea lor constituţională fiind aceea de a realiza justiţia,
potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluţiona,
aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa,
întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să constate
că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale în
măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au
competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de
lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create
pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte
normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative
considerate discriminatorii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1- 3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie si Justiţie în
dosarele nr. 4.137/62/2008, nr. 2.815/62/2008, nr. 2.324/62/2008, nr.
2.599/62/2008 şi nr. 3.547/62/2008 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia litigii
de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului
nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde
înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze
aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt
discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu
prevederi cuprinse în alte acte normative.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu