DECIZIE Nr. 14 din 23 ianuarie 1997
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330,
art. 330^1 si ale art. 330^2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 37 din 6 martie 1997
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Popa - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursurilor formulate de Bosca Anca (Dosarul
nr. 95C/1996), Gheorghiu Dumitru Rudolf (Dosarul nr. 101C/1996), Ionescu
Alexandrina si Larsen Maria Magdalena, (Dosarul nr. 102C/1996) Rarincescu Elena
si Climescu Dina (Dosarul nr. 105C/1996) Candea Alexandrina (Dosarul nr.
106C/1996), Alexandrescu Elena (Dosarul nr. 133C/1996) si Enea Georgeta
(Dosarul nr. 146C/1996) impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 110 din 8
octombrie 1996.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 14 ianuarie 1997, in
prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal
citate, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat
pronuntarea pentru data de 23 ianuarie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin incheierile din 7 mai
1996, 16 mai 1996, 30 mai 1996, 11 aprilie 1996, 24 aprilie 1996 si 30 aprilie
1996, pronuntate in dosarele nr. 483/1996, nr. 3.796/1995, nr. 3.700/1995, nr.
1.676/1995, nr. 2.697/1994, nr. 3.519/1995 si nr. 3.372/1995 a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
330, art. 330^1 si ale art 330^2 din Codul de procedura civila, invocate de
Bosca Anca, Gheorghiu Dumitru Rudolf, Ionescu Alexandrina, Larsen Maria
Magdalena, Rarincescu Elena, Climescu Dina, Candea Alexandrina, Alexandrescu
Elena si Enea Georgeta.
Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 Curtea Constitutionala a respins
ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330
si ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedura civila, a constatat ca
exceptiile privind prevederile art. 330^1 din acest cod sunt neconstitutionale
in masura in care se aplica hotararilor pronuntate inainte de 26 iulie 1993,
iar exceptiile referitoare la art. 330^2 alin. 1 din acelasi cod sunt lipsite
de obiect. Aceasta solutie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie
1996, si pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, tinand seama de
obligativitatea, in temeiul art. 145 alin. (2) din Constitutie, a deciziilor
Curtii Constitutionale.
Impotriva acestei decizii au fost declarate, in termen legal, recursuri in
dosarele Curtii nr. 95C/1996, nr. 101C/1996, nr. 102C/1996, nr. 105C/1996, nr.
106C/1996, nr. 133C/1996 si nr. 146C/1996.
In motivarea recursurilor, care au un continut identic, se considera ca
art. 330, art. 330^1 si art. 330^2 din Codul de procedura civila sunt
neconstitutionale "... ele incalcand art. 41 alin. (1) si art. 135 alin.
(1) si alin. (6) din Constitutia Romaniei, precum si principiul constitutional
al stabilitatii raporturilor juridice (art. 2) al Legii nr. 47/1992". In
continuare se arata ca, potrivit art. 330, art. 330^1 si art. 330^2 din Codul
de procedura civila, procurorul general poate suspenda o hotarare
judecatoreasca irevocabila pe timp nelimitat, printr-o simpla rezolutie, poate
invoca depasirea atributiilor puterii judecatoresti fara ca acest termen sa fie
explicat prin lege si, in sfarsit, poate ataca o hotarare irevocabila oricand.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost
respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua
Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursurile formulate sunt
neintemeiate, avand in vedere ca prevederile recursului in anulare, astfel cum
este reglementat de Codul de procedura civila, au facut obiectul unor decizii
ale Curtii Constitutionale, definitive, care, potrivit prevederilor art. 145
alin. (2) din Constitutie, preluate in art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sunt obligatorii si
au putere numai pentru viitor.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere
al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, prevederile art. 330, art.
330^1 si ale art. 330^2 din Codul de procedura civila, raportate la
dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea constata ca motivele de recurs invocate sunt de fapt o reiterare a
sustinerilor partilor, la judecata in fond, privind neconstitutionalitatea art.
330, art. 330^1 si a art. 330^2. Asupra acestora, instanta de fond s-a
pronuntat cu ocazia solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate, cand,
avand in vedere deciziile definitive ale Curtii Constitutionale, referitoare la
recursul in anulare, a respins exceptiile ca fiind vadit nefondate.
Primul motiv de casare invocat cu privire la dreptul de suspendare al
procurorului general este cu totul lipsit de obiect, deoarece prin decizia
recurata se face trimitere la Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 prin care s-a
retinut ca textul art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedura civila - care
abilita pe procurorul general sa suspende executarea unor hotarari
judecatoresti a fost declarat neconstitutional. Deci respingerea ca vadit
nefondata a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 330^2 alin. 1 din acest
cod s-a facut pentru faptul ca "... o exceptie de neconstitutionalitate
admisa nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din
Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale
Curtii Constitutionale sunt obligatorii erga omnes".
Cat despre cel de-al doilea motiv, se constata ca intre dreptul de
proprietate, reglementat de art. 41 si art. 135 din Constitutie, si problema
aprecierii modului in care instantele judecatoresti si-au depasit atributiile,
nu exista nici o legatura. In orice caz, acest motiv de casare face abstractie
de faptul ca neexplicarea unui anumit termen dintr-o lege nu are nimic
neconstitutional, iar in cazul in care procurorul general a exercitat abuziv dreptul
sau de a declara recursul in anulare, instanta competenta (Curtea Suprema de
Justitie) are posibilitatea de a-l respinge, rolul instantei supreme, in astfel
de situatii, fiind acela de a aprecia asupra temeiniciei si legalitatii
fiecarui recurs in anulare dedus judecatii sale.
In sfarsit, asupra celui de-al treilea motiv de casare, relativ la
posibilitatea introducerii oricand a recursului in anulare, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin Decizie nr. 96 din 24 septembrie 1996,
definitiva, in care s-a retinut ca art. 125 alin. (3) si art. 128 din
Constitutie nu sunt incalcate, indeosebi pentru ca acesta din urma "...
are in vedere folosirea cailor de atac, adica exercitarea lor, inclusiv in ce
priveste termenele, atat de catre parti, cat si de catre Ministerul Public, in
conditiile stabilite de lege".
Fata de cele aratate, rezulta ca recursurile sunt nefondate urmand a fi
respinse.
In temeiul prevederilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art.
26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Bosca Anca, Gheorghiu Dumitru Rudolf,
Ionescu Alexandrina, Larsen Maria Magdalena, Rarincescu Elena, Climescu Dina,
Candea Alexandrina, Alexandrescu Elena si Enea Georgeta impotriva Deciziei
Curtii Constitutionale nr. 110 din 8 octombrie 1996.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 23 ianuarie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Florentina Geangu