DECIZIE Nr. 2 din 5 iunie 2000
ACT EMIS DE: CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE - SECTIILE UNITE
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 493 din 9 octombrie 2000
Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a
luat in examinare recursul in interesul legii, declarat de procurorul general
al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cu privire la instanta
competenta sa procedeze la executarea silita asupra bunurilor imobile in raport
cu dispozitiile art. 373 si 491 din Codul de procedura civila.
Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al
procurorului general, care a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa se
decida in sensul ca instanta competenta sa procedeze la executarea silita a
bunurilor imobile este judecatoria in a carei circumscriptie se afla situat
imobilul.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In aplicarea prevederilor art. 491 din Codul de procedura civila instantele
judecatoresti nu au un punct de vedere unitar in legatura cu instanta careia ii
revine competenta de a proceda la executarea silita a bunurilor imobile.
Astfel unele instante, intemeindu-se pe dispozitiile art. 373 din Codul de
procedura civila referitoare la executarea hotararilor prin mijlocirea primei
instante, au considerat ca judecatoriei ii revine competenta sa execute
hotararile judecatoresti privind bunuri imobile numai atunci cand aceasta a
solutionat cauza in prima instanta, in celelalte cazuri competenta de a executa
asemenea hotarari revenind tribunalului.
S-a argumentat in sprijinul acestei solutii ca prevederile art. 373 din
Codul de procedura civila, constituind norma generala, au aplicabilitate mai
larga decat cele din art. 491 din Codul de procedura civila, care au continut
special, restrans, impunandu-se astfel fata de acestea din urma si
explicandu-le sensul.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca instanta competenta
sa procedeze la executarea silita a bunurilor imobile este judecatoria in a
carei circumscriptie se afla situat imobilul.
Aceste din urma instante au procedat corect.
Prin art. 373 alin. 1 din Codul de procedura civila se prevede ca
"hotararile se vor executa prin mijlocirea primei instante", iar
"in cazul in care prima instanta este o curte de apel, hotararea se
executa prin mijlocirea tribunalului din localitatea in care isi are sediul
curtea de apel".
Din aceste dispozitii cu caracter general rezulta, in principiu, ca
hotararile pronuntate in materie civila se executa de prima instanta, in afara
cazului in care prin lege se dispune altfel, cum ar fi, de exemplu, atunci cand
hotararea este pronuntata in prima instanta de o curte de apel.
Or, de la aceasta regula se face exceptie si in cazul in care executarea
silita priveste bunuri imobile.
Intr-adevar, in conformitate cu art. 491 din Codul de procedura civila
"vanzarea silita a bunurilor nemiscatoare se va urmari la judecatoria unde
se afla imobilul [...]".
O atare dispozitie, derogatorie de la regula ca executarea silita are loc
la prima instanta, isi are explicatia in natura bunurilor imobile care ofera
posibilitatea ca verificarea si urmarirea situatiei acestora sa fie realizate
mai complet si in conditii de garantii sporite la judecatoria in a carei
circumscriptie se afla situat imobilul.
In acest sens atribuirea competentei de a proceda la executarea silita a
bunurilor imobile judecatoriei in a carei circumscriptie este situat imobilul
se impune pentru ca o astfel de executare necesita si verificarea registrelor
de publicitate imobiliara, care se afla la judecatoria in a carei raza
teritoriala se afla situat imobilul, iar procesul-verbal de situatie, afiptele
si publicatiile, precum si tinerea evidentei acestor operatiuni, astfel cum
sunt reglementate prin dispozitiile art. 499 - 510 din Codul de procedura
civila, pot fi realizate in conditii mai bune si cu mai mare rapiditate la
judecatoria in a carei circumscriptie este situat imobilul.
Tot astfel trebuie avut in vedere ca, in caz de concurs al mai multor
urmariri individuale, prin art. 520 alin. 3 din Codul de procedura civila se
prevede ca in situatia "cand un imobil este urmarit inaintea mai multor
judecatorii, intrunirea (urmaririlor) se va face la judecatoria aleasa in prima
ipoteca, iar in lipsa unei asemenea alegeri, la judecatoria situatiei
imobilului".
Asa fiind, reglementarea cu caracter general privind executarea silita, de
la art. 373 din Codul de procedura civila, nu justifica inaplicarea dispozitiei
derogatorii privind competenta de executare a hotararilor in materie
imobiliara, astfel cum este inscrisa in art. 491 din acelasi cod. De altfel, o
atare dispozitie nici nu poate fi inteleasa altfel deoarece, fiind de ordin
procedural, este de stricta aplicare.
In consecinta, in temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de
Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 329 din Codul de procedura
civila, urmeaza sa se admita recursul in interesul legii si sa se stabileasca
ca instanta competenta sa procedeze la executarea silita a bunurilor imobile
este judecatoria in a carei circumscriptie se afla situat imobilul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii.
In aplicarea dispozitiilor art. 491 din Codul de procedura civila
stabileste ca instanta competenta sa procedeze la executarea silita a bunurilor
imobile este judecatoria in a carei circumscriptie se afla situat imobilul.
Daca bunurile imobile sunt situate in circumscriptiile mai multor
judecatorii, competenta de a proceda la executarea lor silita revine
judecatoriei unde persoana urmarita isi are domiciliul sau resedinta, daca
acestea se afla in vreuna dintre acele circumscriptii, iar in caz contrar,
competenta revine oricareia dintre judecatoriile in ale caror circumscriptii se
afla imobilele.
Pronuntata in sedinta publica, la data de 5 iunie 2000.
PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE JUSTITIE,
PAUL FLOREA
Prim magistrat asistent,
Ioan Raileanu