DECIZIE Nr.
223 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 1 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia sociala a persoanelor ale
caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor
colective
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 368 din 27 aprilie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 601 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind
protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi
desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Florina
Tatiana Căuş şi alţii în Dosarul nr. 2.598/2005 al Curţii de Apel Oradea -
Secţia civilă mixtă, de Szatmari Ladislau Ludovic şi alţii în Dosarul nr.
8.473/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă şi de Lazăr Ştefan şi
alţii în Dosarul nr. 2.597/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21
februarie 2006 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării
mai întâi la data de 28 februarie 2006, iar apoi la data de 7 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 21 septembrie 2005, 14 octombrie
2005 şi 8 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 2.598/2005 al Curţii de
Apel Oradea - Secţia civilă mixtă, nr. 8.473/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara
- Secţia civilă şi nr. 2.597/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă
mixtă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror
contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor
colective, excepţie ridicată de Florina Tatiana Căuş, Szatmari Ladislau
Ludovic, Lazăr Ştefan şi alţii în cauze având ca obiect soluţionarea unor
contestaţii în anulare împotriva unor decizii şi a unui recurs împotriva unei
sentinţe civile, pronunţate în litigii de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 601 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 98/1999 aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi
ale art. 154 alin. (1) din Constituţie. In acest sens arată, în esenţă, că
textul de lege criticat privilegiază persoanele încadrate ca salariaţi la
unităţile prevăzute în anexa nr. 2 la ordonanţă, discriminând totodată
persoanele disponibilizate care au prestat activitate la unităţile care nu sunt
cuprinse în această anexă.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă apreciază că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale,
deoarece „nu toate persoanele disponibilizate în condiţiile Legii nr. 312/2001
de aprobare şi modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999
beneficiază de facilităţile acestei legi, ci doar cele disponibilizate de la
unităţile cuprinse în anexa nr. 2 la lege, ceea ce evident este o discriminare".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstitutionalitate este întemeiată,
întrucât „persoane disponibilizate în aceeaşi perioadă şi pentru aceleaşi
motive beneficiază de tratament diferenţiat în funcţie de faptul că figurează
sau nu în anexa nr. 2 la Legea nr. 312/2001".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că,
potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, este de competenţa
exclusivă a legiuitorului să reglementeze măsurile de protecţie socială de care
pot beneficia salariaţii în cazul concedierilor colective, ca urmare a
restructurării unităţilor în care şi-au desfăşurat activitatea în baza
contractelor individuale de muncă.
Totodată, Guvernul apreciază că prin acceptarea
criticilor formulate de autorii excepţiei Curtea ar deveni legislator pozitiv,
în contradicţie cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1),
precum şi cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. In ceea ce
priveşte dispoziţiile art. 154 din Constituţie, invocate de asemenea de autorii
excepţiei, se consideră că acestea nu au incidenţă în cauză.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 601 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 sunt
constituţionale, întrucât „dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere sub
nici un aspect principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Stabilirea
prin acestea a categoriilor de persoane disponibilizate care beneficiază de
plăţi compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de
şomaj intră în competenţele legiuitorului, potrivit opţiunii sale libere, în
raport cu resursele financiare ce pot fi destinate acestui scop în diferite
perioade". De asemenea, Avocatul Poporului arată că „nici o dispoziţie din
Legea fundamentală nu consacră dreptul persoanelor disponibilizate la plăţi
compensatorii".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorii-raportori, susţinerile reprezentantului părţii Societatea
Comercială „Electrocentrale" - S.A. din Oradea, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate, aşa cum
rezultă din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a concluziilor scrise
formulate de autorii excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 601 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor
ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a
concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 29 iunie 1999, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 312 din 18 iunie 2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 6 iulie 2001, cu modificările ulterioare.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
Art. 601: „(1)
Începând cu data de 22 iunie 2000 beneficiază de plăţi compensatorii acordate
din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj numai persoanele
disponibilizate prin concedieri colective din unităţile prevăzute în Planul de
restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a
întreprinderilor şi de reconversie profesională (RICOP), cuprinse în anexa la
legea de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care devine anexa nr. 2
«Lista cuprinzând unităţile prevăzute în Planul de restructurare în vederea
aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie
profesională (RICOP)»."
Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei
în susţinerea acesteia sunt art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în
drepturi şi art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.
Critica de neconstituţionalitate
constă, în esenţă, în susţinerea că textul criticat instituie privilegii pentru
unii cetăţeni, respectiv pentru cei încadraţi ca salariaţi la unităţile
prevăzute în anexa nr. 2 la ordonanţa de urgenţă, discriminând totodată
persoanele disponibilizate care au prestat activitatea la unităţile ce nu sunt
cuprinse în această anexă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine următoarele:
Dreptul la plata plăţilor compensatorii nu este un
drept constituţional, legiuitorul dispunând de o marjă de apreciere în
stabilirea măsurilor de protecţie socială diferenţiate pe categorii de
salariaţi.
Aşa fiind, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
98/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 312/2001, legiuitorul
a adoptat soluţii diferite cu privire la măsurile de protecţie aplicabile
salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată,
care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de
restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a
activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii
naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale
ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau
locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare.
Curtea reţine că prin textul care formează obiectul
criticii de neconstituţionalitate s-au prevăzut măsuri speciale pentru
salariaţii disponibilizaţi din anumite unităţi, prevăzute în Planul de
restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a
întreprinderilor şi de reconversie profesională (RICOP), fără ca prin aceasta
să se aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Programul în cauză a făcut obiectul Memorandumului de
finanţare din 30 decembrie
1999 dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, ratificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
62/2000, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 248 din 5 iunie 2000, aprobată prin
Legea nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 30 noiembrie 2000.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în
acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul
egalităţii nu exclude aplicarea unor tratamente juridice diferite în situaţii
care sunt, de asemenea, diferite, dacă aceasta se justifică în mod raţional şi
obiectiv.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 154 alin. (1) din
Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, Curtea constată că acestea nu au
incidenţă în cauză, deoarece textul de lege criticat nu este preconstituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 601 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999
privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de
muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată
de Florina Tatiana Căuş şi alţii în Dosarul nr. 2.598/2005 al Curţii de Apel
Oradea - Secţia civilă mixtă, de Szatmari Ladislau Ludovic şi alţii în Dosarul
nr. 8.473/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă şi de Lazăr Ştefan
şi alţii în Dosarul nr. 2.597/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă
mixtă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu