DECIZIE Nr. 279 din 1 iulie 1997*)
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 4 februarie 1998
*) Definitiva prin nerecurare.
Nicolae Popa - presedinte
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Victor-Dan Zlatescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a art. 149
alin. 3 din Codul de procedura penala, invocata de Anghene Tudorita in Dosarul
nr. 63/1996 al Judecatoriei Constanta.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 12 iunie 1997, in
prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal
citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 19 iunie
1997 si apoi pentru data de 27 iunie 1997. La acea data, datorita
imposibilitatii intrunirii completului, pronuntarea a fost amanata pentru data
de 1 iulie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Judecatoria Constanta, prin Incheierea din 26 iulie 1996, pronuntata in
Dosarul nr. 63/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura
penala, ridicata de inculpata Anghene Tudorita. In sustinerea exceptiei se
arata ca art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala este neconstitutional
"daca acesta se interpreteaza in sensul ca numai masura arestarii
preventive dispusa de instanta in cursul judecatii trebuie prelungita dupa expirarea
duratei de 30 de zile, conform art. 23 din Constitutie, si nu si masura
arestarii preventive dispusa de procuror in faza de urmarire penala, cand
dosarul se afla in faza de judecata si durata de 30 de zile dispusa prin
mandatul de arestare a expirat".
Exprimandu-si opinia, Judecatoria Constanta apreciaza ca prevederile art.
149 alin. 3 din Codul de procedura penala trebuie interpretate "in sensul
ca masura arestarii preventive in acea faza a procesului penal care este
judecata, indiferent daca inculpatul a fost arestat de procuror in faza de
urmarire penala sau de catre instanta in faza de judecata, dureaza pana la
solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune
revocarea ei". Se arata, de asemenea, ca aceasta interpretare a art. 149
alin. 3 din Codul de procedura penala sta la baza practicii tuturor instantelor
judecatoresti, care, o data sesizate prin rechizitoriul Parchetului cu cauze in
care exista inculpati arestati, nu mai prelungesc masura arestarii preventive
conform art. 155 si urmatoarele din Codul de procedura penala si art. 23 din
Constitutie.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost
solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere primit de la Guvern se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala este
neintemeiata, in speta fiind vorba de o gresita aplicare a legii de catre
instanta de fond. Se arata ca, intrucat intre data sesizarii instantei prin
rechizitoriu si data expirarii mandatului de arestare de 30 de zile emis de
procuror raman cateva zile, aceasta masura preventiva inceteaza de drept in
baza art. 140 alin. 1 si art. 185 alin. 2 din Codul de procedura penala, pana cand
instanta, la prima infatisare, verifica din oficiu legalitatea luarii si
mentinerii masurii arestarii.
Se specifica faptul ca mentinerea masurii arestarii peste durata de 30 de
zile, fara ca aceasta sa fie prelungita, este ilegala.
Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 149 alin. 3 din
Codul de procedura penala, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii
nr. 47/1992, retine:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate invocata.
Art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala prevede: "Arestarea
inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a
cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea ei".
In motivarea exceptiei s-a aratat ca prevederile art. 149 alin. 1 si 3 din
Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 23 din Constitutie.
In textul invocat se stipuleaza ca durata arestarii inculpatului nu poate
depasi 30 de zile, afara de cazul cand este prelungita in conditiile legii. In
alineatul final al aceluiasi articol se prevede ca arestarea inculpatului in
cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, afara de
cazul cand instanta dispune revocarea ei.
Curtea retine ca textul de mai sus contrazice dispozitiile art. 23 alin.
(4) din Constitutie, potrivit caruia arestarea se face in temeiul unui mandat
special emis de magistrat pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra
legalitatii mandatului - adauga textul constitutional - arestatul se poate
plange judecatorului, care este obligat sa se pronunte prin hotarare motivata.
Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata. Mentinerea
masurii arestarii peste durata de 30 de zile, fara ca aceasta sa fi fost
prelungita, este ilegala.
Textul constitutional nu face nici o distinctie intre imprejurarea ca
arestarea este dispusa in faza de urmarire penala sau cea de judecata.
Prelungirea arestarii trebuie aprobata de instanta judecatoreasca chiar in
ipoteza in care a fost dispusa in faza judecatii, sensul prevederilor art. 23
alin. (4) din Constitutie fiind acela al ocrotirii libertatii individuale,
indiferent daca arestarea are loc in faza de urmarire penala sau in cea de
cercetare judecatoreasca. In caz contrar, ar rezulta ca aceasta ocrotire are
caracter partial, limitandu-se doar la perioada in care se desfasoara
activitatea de urmarire penala.
De altfel, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, ramasa definitiva prin
respingerea recursului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 57 din 28 martie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile
art. 149 alineatul final din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale
in masura in care se interpreteaza in sensul ca durata arestarii, dispusa de
instanta in cursul judecatii, poate depasi 30 de zile, fara a mai fi necesara
prelungirea in conditiile art. 23 din Constitutie.
Rezulta, asadar, fara echivoc, ca si instanta de judecata este obligata sa
respecte termenul de 30 de zile pentru reinnoirea mandatului de arestare.
Potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii
Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Fata de aceasta, se retine ca exceptia de neconstitutionalitate este
fondata, urmand a fi admisa.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al
art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3
din Codul de procedura penala, ridicata de Anghene Tudorita in Dosarul nr.
63/1996 al Judecatoriei Constanta.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 1 iulie 1997.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Nicolae Popa
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu