DECIZIE   Nr. 34 din  4 martie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 lit. a) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 317 din  2 iulie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Ion Bonini             - procuror
    Carmen Daniela Manea   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 lit. a) din Codul de procedura penala, ridicata de aparatorul inculpatului Sandu Mircea, in lipsa acestuia, in Dosarul nr. 2.019/1998 al Judecatoriei Medias.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, se acorda cuvantul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei. In sustinerea concluziilor se arata ca, in speta, Sandu Mircea este trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de calomnie prevazute la art. 206 din Codul penal. Se mai sustine ca, in raport cu specificul raspunderii penale si cu faptul ca acesta nu poate fi reprezentat, nu se poate considera ca sunt incalcate dispozitiile art. 21 alin. (2), care prevede ca nici o lege nu poate ingradi accesul liber la justitie, si ale art. 24 din Constitutie, potrivit carora dreptul la aparare este garantat in tot cursul procesului, partile avand dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Cum insa exceptia a fost invocata de aparatorul inculpatului, potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate invocata in cauza este inadmisibila.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea nr. 8 din 2 decembrie 1998, pronuntata in Dosarul nr. 2.019/1998, Judecatoria Medias a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 lit. a) din Codul de procedura penala, ridicata de aparatorul inculpatului Sandu Mircea, in lipsa acestuia.
    In motivarea exceptiei se sustine ca textul atacat incalca dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (2), care prevad ca nici o lege nu poate ingradi accesul liber la justitie, si ale art. 24, care prevad ca dreptul la aparare este garantat. De asemenea, se sustine ca, in lipsa inculpatului, aparatorul "poate pune intrebari martorilor care vor fi audiati", dar "nu poate pune concluzii".
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca "pot fi puse intrebari martorilor partii vatamate chiar si in lipsa inculpatului", insa dispozitiile art. 174 lit. a) din Codul de procedura sunt constitutionale, "astfel ca exceptia nu este admisibila".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul de vedere exprimat, arata ca "prin cuantumul pedepsei calomnia a fost exclusa de legiuitor de la posibilitatea reprezentarii, prezenta inculpatului in instanta fiind obligatorie", si, prin urmare, considera ca "exceptia ridicata este neintemeiata".
    In punctul de vedere comunicat de Guvern se sustine ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 174 lit. a) din Codul de procedura penala, care se refera la reprezentarea inculpatului, nu contravine dispozitiilor art. 24 din Constitutie privind dreptul la aparare si nici dispozitiilor art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justitie.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra exceptiei cu care a fost sesizata.
    Exceptia priveste dispozitiile art. 174 lit. a) din Codul de procedura penala, potrivit carora; "In cursul judecatii, inculpatul poate fi reprezentat:
    a) la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa desfiintarea hotararii in apel sau dupa casare de catre instanta de recurs, numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an."
    Art. 206 din Codul penal, care incrimineaza infractiunea de calomnie, pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, stabileste o pedeapsa alternativa, si anume inchisoarea, al carei maxim este de 3 ani, sau amenda.
    I. Din cuprinsul dosarului rezulta ca inculpatul, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de calomnie, nu a fost prezent la judecarea cauzei in prima instanta, cand aparatorul sau a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala. In aceste conditii, Curtea retine ca aparatorul inculpatului nu putea ca, in numele acestuia, sa ridice exceptia de neconstitutionalitate, neavand calitatea de parte in procesul penal. Conform art. 23 si 24 din Codul de procedura penala, partile in procesul penal sunt: inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente. Este evident ca, intrucat cauza in care exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata este o cauza penala, nu pot fi aduse in discutie, in legatura cu lamurirea calitatii de parte si a posibilitatii reprezentarii inculpatului, decat dispozitiile care reglementeaza procesul penal. Or, conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicata in fata instantelor judecatoresti "la cererea uneia din parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata", sub sanctiunea respingerii sale ca inadmisibila, asa cum prevede art. 23 alin. (6) din aceeasi lege. Aceasta solutie putea fi aplicata, conform textului mentionat, chiar de catre instanta de judecata in urma constatarii ca aparatorul inculpatului nu putea sa-l reprezinte pe acesta in lipsa, in conditiile in care era trimis in judecata pentru o infractiune sanctionata de Codul penal cu o pedeapsa mai mare de un an. In conditiile in care instanta de judecata nu a aplicat prevederile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, revine Curtii Constitutionale sa constate ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala a fost ridicata cu nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, si, ca atare, sa o respinga ca inadmisibila in baza art. 23 alin. (6) din aceeasi lege.
    In legatura cu dreptul partilor de a ridica exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a examinat si problema dreptului procurorului, care nu este mentionat la art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, de a ridica asemenea exceptii. Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 59 din 26 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, ca acest drept ii revine si procurorului in cazul in care el participa la judecata. Temeiul constitutional al acestui drept il constituie insa textul art. 130 alin. (1) din legea fundamentala, care prevede ca: "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor".
    II. De altfel, solutia de respingere a exceptiei ridicate se impune chiar si in situatia in care aceasta ar fi examinata in fond.
    Tinand seama de specificul raspunderii penale si al consecintelor acesteia asupra inculpatului, dispozitia conform careia acesta nu poate fi reprezentat, ci trebuie sa participe personal la judecata nu poate fi considerata ca o incalcare a dispozitiilor art. 21 alin. (2) privind liberul acces la justitie si ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare, din Constitutie. Dimpotriva, textul legal atacat constituie o garantie a acestor drepturi fundamentale, intrucat inculpatul nu este impiedicat sa fie asistat de un aparator, dar prezenta sa personala este socotita necesara si utila pentru lamurirea tuturor aspectelor in raport cu care instanta se poate pronunta. In acest sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 484 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi, in ceea ce priveste temeiul juridic al solutiei de respingere a exceptiei,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 lit. a) din Codul de procedura penala, ridicata de aparatorul inculpatului Sandu Mircea, in lipsa acestuia, in Dosarul nr. 2.019/1998 al Judecatoriei Medias.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 martie 1999.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                      LUCIAN MIHAI

                             Magistrat-asistent,
                             Carmen Daniela Manea

                                    *

                              OPINIE SEPARATA

    Solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentei cauze este corecta, intrucat dispozitiile art. 174 lit. a) din Codul de procedura penala sunt constitutionale.
    Consideram insa ca temeiul respingerii nu trebuie sa fie inadmisibilitatea, conform argumentelor cuprinse in cadrul partii I a considerentelor deciziei, ce sunt reflectate in dispozitivul acesteia, ci ar fi trebuit sa fie netemeinicia motivelor de neconstitutionalitate invocate prin exceptie, conform argumentelor cuprinse, de altfel, in cadrul partii a II-a a considerentelor deciziei, dar nereflectate in dispozitiv.
    In opinia noastra, contrara majoritatii voturilor exprimate de judecatorii Curtii Constitutionale cu ocazia solutionarii prezentei cauze, in situatiile prevazute la art. 174 din Codul de procedura penala, cand inculpatul nu poate fi reprezentat, avocatul acestuia, legal angajat, are dreptul sa ridice exceptia de neconstitutionalitate, chiar daca inculpatul nu este prezent la judecarea procesului; aceasta, desigur, doar in masura in care asemenea aparare nu este formulata impotriva vointei inculpatului absent, care, de exemplu, la un termen anterior ori printr-un inscris depus la dosar sau pe orice alta cale, a aratat, neindoielnic, ca nu doreste ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate. Asa fiind, instanta judecatoreasca, luand act de exceptia ridicata de avocatul legal angajat, trebuie ca, pe cale de incheiere, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sa dispuna sesizarea Curtii Constitutionale, care, astfel, este legal investita sa solutioneze in fond exceptia de neconstitutionalitate, daca, desigur, nu exista alte motive de inadmisibilitate. Cu ocazia solutionarii in fond a exceptiei, Curtea va putea, dupa caz, fie sa admita exceptia, constatand neconstitutionalitatea dispozitiei legale atacate, fie sa o respinga, intrucat este neintemeiata.
    Spre a pronunta in prezenta cauza solutia de respingere pentru inadmisibilitate, majoritatea judecatorilor Curtii Constitutionale a avut in vedere, in principal, interpretarea literala a dispozitiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora "Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata"; s-a considerat ca, atunci cand exceptia se ridica intr-o cauza penala, nu pot fi avute in vedere, in legatura cu stabilirea calitatii de "parte" si a posibilitatii reprezentarii inculpatului, decat dispozitiile care reglementeaza procesul penal; de aceea s-a apreciat ca, intrucat, in situatiile prevazute la art. 174 din Codul de procedura penala, acea "parte", care este inculpatul, nu poate fi reprezentata, rezulta ca avocatul inculpatului, desi legal angajat, nu putea ca, in numele "partii" absente, sa ridice exceptia de neconstitutionalitate.
    In ceea ce ne priveste, consideram ca solutia care rezulta in mod necesar din aceasta interpretare literala este totusi inexacta, intrucat problema enuntata poate fi rezolvata corect, doar daca se recurge la o interpretare teleologica, precum si la interpretarea sistematica a tuturor normelor juridice convergente, cuprinse nu numai in art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, si in art. 174 din Codul de procedura penala, ci si, deopotriva, in Constitutie, in alte texte din Legea nr. 47/1992 si in Codul de procedura civila, dupa cum urmeaza:
    (1) Astfel, din ansamblul tuturor acestor reglementari rezulta ca "exceptia de neconstitutionalitate" reprezinta o institutie juridica distincta, ce excede cadrului procesual concret in care este ridicata, in sensul ca regulile juridice care alcatuiesc aceasta institutie din domeniul jurisdictiei constitutionale isi pastreaza propria identitate, indiferent daca exceptia de neconstitutionalitate este ridicata intr-un proces de natura civila (litigiu civil, comercial, de contencios administrativ) ori intr-un proces penal. Aceasta inseamna ca, in speta, exceptia de neconstitutionalitate nu capata caracter de exceptie de drept penal ca urmare a faptului ca a fost ridicata intr-un proces penal si, prin urmare, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate nu va fi guvernata de regulile aplicabile in procesul penal, ci de regulile juridice specifice acestei institutii ce apartine domeniului jurisdictiei constitutionale. Intr-adevar, in masura in care asemenea reguli speciale exista, atunci ele au precadere, intrucat specialia generalibus derogant.
    (2) Dintre regulile speciale aplicabile exceptiei de neconstitutionalitate trebuie mentionate, in primul rand, dispozitiile art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora "Procedura jurisdictionala prevazuta de prezenta lege se completeaza cu regulile procedurii civile, in masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii in fata Curtii Constitutionale.
    Compatibilitatea se hotaraste exclusiv de Curte." Facandu-se aplicatia acestui text legal, trebuie sa se constate ca in cuprinsul Legii nr. 47/1992 nu exista nici o dispozitie care sa se refere la problema daca, in fata instantei judecatoresti, exceptia de neconstitutionalitate poate fi ori nu ridicata de catre avocatul partilor; de aceea urmeaza a se aplica regulile procedurii civile, iar acestea nu contin interdictii de reprezentare pentru avocatul partilor din proces, de genul celei stabilite la art. 174 din Codul de procedura penala pentru avocatul inculpatului.
    (3) De altfel, cercetarea aceleiasi probleme dintr-o perspectiva diametral opusa conduce la aceeasi concluzie. Este vorba despre faptul ca principiul specialia generalibus derogant functioneaza, deopotriva, si in privinta aplicarii dispozitiilor art. 174 din Codul de procedura penala.
    Intr-adevar, aceste dispozitii au fost stabilite de catre legiuitor in vederea solutionarii procesului penal, fiindca, astfel cum rezulta in mod foarte clar si justificat din cuprinsul partii a II-a a considerentelor deciziei la care se refera aceasta opinie separata, prezenta personala a inculpatului la solutionarea procesului penal "este socotita necesara si utila (de catre legiuitor) pentru lamurirea tuturor aspectelor in raport cu care instanta se poate pronunta".
    Dispozitiile art. 174 din Codul de procedura penala, care au aceasta destinatie speciala, nu pot fi extrapolate la aspecte ce exced scopului procesului penal, cum sunt acelea referitoare la controlul constitutionalitatii legilor. Procesul judiciar constituie, in esenta, un demers de identificare, prin probele administrate, a situatiei reale de fapt, urmata de identificarea normelor juridice penale aplicabile acelei situatii de fapt si de aplicarea concreta a acestora. Pe de alta parte, exceptia de neconstitutionalitate - ridicata in procesul penal sau civil - depaseste acest palier juridic, fiindca se inscrie intr-un alt gen de demers, acela al controlului constitutionalitatii legilor, ce consta in compararea reglementarii constitutionale cu aceea legala. Sau, cu alte cuvinte, daca procesul penal constituie o "judecare" a persoanelor (adica o comparare a conduitei concrete a persoanelor cu conduita abstracta dispusa prin lege), controlul constitutionalitatii legii reprezinta un fel de "judecare" a legii, prin compararea acesteia cu normele juridice constitutionale. Astfel cum dispune art. 1 alin. 1 din Codul de procedura penala, "Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala." Pe de alta parte, scopul controlului constitutionalitatii legilor, inclusiv pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, este garantarea suprematiei Constitutiei, iar singura sanctiune ce poate fi aplicata de catre Curtea Constitutionala este declararea ca neconstitutionala a dispozitiei legale controlate.
    Asa fiind, scopul avut in vedere prin dispozitiile art. 174 din Codul de procedura penala nu permite aplicarea acestor dispozitii speciale la atingerea unui alt scop decat acela al procesului penal, si anume garantarea suprematiei Constitutiei.
    (4) Caracterul constitutional ori neconstitutional al unei dispozitii legale reprezinta, neindoielnic, o problema a carei importanta este, pentru societate, mult mai mare decat aceea referitoare la necesitatea ca, in cauzele penale privind savarsirea unor infractiuni sanctionate cu pedepse mai mari decat amenda sau inchisoarea pentru un an, sa fie asigurata prezenta personala a inculpatului la judecarea cauzei de catre instanta de judecata competenta. Aceasta, deoarece deciziile Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea unei dispozitii legale sunt obligatorii, producand efecte erga omnes (in conformitate cu art. 145 alin. (2) din Constitutie si cu art. 23 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992), astfel incat ele opereaza modificari in continutul ordinii normative. Asa fiind, este incontestabil ca interesul clarificarii caracterului constitutional sau neconstitutional al unei dispozitii legale prevaleaza fata de interesul prezentei personale a inculpatului in cauzele prevazute la art. 174 din Codul de procedura penala.
    (5) Spre deosebire de alte sisteme constitutionale, art. 144 lit. c) din Constitutie nu recunoaste persoanelor - fizice ori juridice - dreptul de a aduce direct in fata Curtii Constitutionale problema caracterului neconstitutional al unei dispozitii legale, impunand ca acestea sa porneasca un proces in fata instantelor judecatoresti, pentru ca, ulterior, in cadrul acelui proces, sa ridice exceptia de neconstitutionalitate, care va fi solutionata de catre Curtea Constitutionala. In consecinta, controlul constitutionalitatii legilor, dupa promulgarea acestora, se realizeaza intr-un numar relativ mic de cazuri.
    De aceea introducerea unor restrictii suplimentare pe traseul supunerii dispozitiilor legale controlului de constitutionalitate nu este in concordanta cu spiritul prevederilor art. 51 din Constitutie ("Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie"), atunci cand aceste restrictii nu se intemeiaza pe utilizarea tuturor metodelor de interpretare, ci doar pe interpretarea literala a textelor referitoare la procedura controlului constitutionalitatii. Este, fara indoiala, in interesul general ca in fata Curtii Constitutionale sa fie trimise cat mai multe exceptii de neconstitutionalitate, in vederea clarificarii caracterului constitutional ori neconstitutional al legilor in vigoare. Aceasta este una dintre caile prin care se justifica existenta Curtii Constitutionale. Iar aceasta unica autoritate de jurisdictie constitutionala are ea insasi obligatia ca, in vederea atingerii scopului sau "garantarea suprematiei Constitutiei", potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, sa contribuie, prin deciziile pronuntate, la facilitarea sesizarii sale de catre cei interesati, inclusiv atunci cand este necesar sa se recurga la interpretarea in acest sens a dispozitiilor legale referitoare la jurisdictia constitutionala.
    (6) Trebuie observat ca, daca se adopta pozitia exprimata prin decizia la care se refera prezenta opinie separata, nu sunt satisfacute indeajuns nici importante interese generale, nici interese legitime de natura personala.
    (6.a) Astfel, ca urmare a solutiei pe care nu o impartasim, satisfacerea interesului general al clarificarii caracterului constitutional ori neconstitutional al unei legi atarna, pana la urma, de prezentarea sau neprezentarea fizica la proces a unui inculpat (si nici macar de pozitia adoptata de acesta, intrucat, in imensa majoritate a cazurilor, inculpatul prezent se margineste sa consimta, prin tacerea sa, la apararile formulate de avocatul pe care l-a angajat), ceea ce deplaseaza problema asigurarii suprematiei Constitutiei pe terenul anecdoticii.
    (6.b) In plus, solutia pe care o consideram corecta contribuie nu numai la satisfacerea interesului general al asigurarii suprematiei Constitutiei, ci si la satisfacerea interesului, de asemenea general, al crearii mijloacelor procedurale corespunzatoare pentru apararea, in cadrul unui proces echitabil, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, astfel cum sunt ele reglementate prin Constitutie si prin actele internationale la care Romania este parte (si pe care, in temeiul art. 20 din Constitutie, Curtea Constitutionala este obligata sa le aplice).
    (6.c) De altfel, aceasta solutie este de natura sa contribuie si la satisfacerea interesului personal al inculpatului de a beneficia de o aparare calificata, in concordanta cu dispozitiile art. 24 din Constitutie. Intr-adevar, exceptia de neconstitutionalitate formulata de avocatul inculpatului este ridicata intotdeauna in favoarea acestuia din urma, iar singura consecinta nefavorabila pentru inculpat este eventuala respingere a exceptiei de catre Curtea Constitutionala, care, dupa analiza, o poate considera neintemeiata.
    (6.d) In context, mai trebuie observat ca, in raport cu ceilalti inculpati (care pot fi reprezentati si pentru care, prin urmare, avocatul poate ridica exceptii de neconstitutionalitate), categoria inculpatilor carora le sunt aplicabile dispozitiile art. 174 din Codul de procedura penala este defavorizata, desi pentru acestia legea prevede sanctiuni mai aspre, astfel incat si necesitatea apararii lor (inclusiv pe calea ridicarii exceptiilor de neconstitutionalitate) este mai mare. De altminteri, aceasta categorie de inculpati este defavorizata in raport si cu celelalte parti ale procesului penal (partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente), pentru care avocatul legal angajat poate ridica exceptii de neconstitutionalitate chiar in lipsa acestora.
    (7) Este adevarat ca, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania". Nu este insa mai putin adevarat, pe de alta parte, si ca dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie referitoare la exceptia de neconstitutionalitate realizeaza, printre altele, asocierea instantelor judecatoresti la efectuarea controlului constitutionalitatii legilor, motiv pentru care dispozitiile art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata (referitoare la aplicabilitatea regulilor procedurii civile, in completarea procedurii jurisdictionale prevazute expres de Legea nr. 47/1992), trebuie sa fie avute in vedere si de catre instantele judecatoresti - civile ori penale - atunci cand in fata lor este ridicata o exceptie de neconstitutionalitate.
    (8) Potrivit art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicata, la solutionarea, in fata Curtii Constitutionale, a exceptiei de neconstitutionalitate, "Partile pot fi reprezentate prin avocati cu drept de a pleda la Curtea Suprema de Justitie". Intrucat legea nu face nici o distinctie, rezulta ca posibilitatea reprezentarii prin avocat exista inclusiv in cazul solutionarii unei exceptii de neconstitutionalitate ridicate intr-un proces penal in care reprezentarea inculpatului nu este admisibila, fiind aplicabile dispozitiile art. 174 din Codul de procedura penala. De aceea nu se vede de ce avocatul legal angajat nu ar putea ridica in fata instantei de judecata exceptia de neconstitutionalitate, la a carei solutionare in fata Curtii Constitutionale este insa intotdeauna admisibila reprezentarea prin avocat.
    (9) Se poate afirma ca, pana la urma, intreaga problematica ce face obiectul acestei opinii separate se reduce la urmatoarele doua intrebari:
    - Cui dauneaza ca, pe baza unei interpretari teleologice si sistematice, in opozitie cu simpla interpretare literala, inculpatul absent sa poata fi aparat, in toate cazurile, prin ridicarea de catre avocatul acestuia, legal angajat, a unei exceptii de neconstitutionalitate?
    - Care este interesul legitim pentru care Curtea Constitutionala sa nu poata solutiona pe fond o astfel de exceptie de neconstitutionalitate, spre a clarifica daca acea lege este ori nu constitutionala, in loc de a nu intra in fondul problemei si de a respinge exceptia ca inadmisibila prin formalism excesiv?
    In ceea ce ne priveste, nu putem identifica raspunsuri satisfacatoare la aceste intrebari.
    De aceea, in raport cu ansamblul argumentelor de mai sus, trebuie concluzionat ca, in conformitate cu regulile de interpretare teleologica si sistematica, expresia din cuprinsul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, conform careia exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicata "la cererea unei parti" are intelesul ca exceptia poate fi ridicata "pentru una dintre partile procesului".
    Consecinta este ca, atunci cand exceptia de neconstitutionalitate se ridica, in procesul penal, de catre avocatul inculpatului, nu are importanta daca, potrivit distinctiei operate de art. 174 din Codul de procedura penala, inculpatul poate ori nu sa fie reprezentat de catre avocatul sau, legal angajat, fiindca este de principiu ca intotdeauna avocatul inculpatului ridica exceptia de neconstitutionalitate pentru inculpat, inclusiv atunci cand acesta din urma nu participa personal la proces.
    In speta, aplicarea acestei concluzii ar fi condus la solutionarea in fond de catre Curtea Constitutionala a exceptiei de neconstitutionalitate, iar nu la respingerea de plano a acesteia ca inadmisibila, sub cuvant ca nu sunt satisfacute cerintele art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, referitoare la corecta sesizare a Curtii Constitutionale.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Judecator,
                              Kozsokar Gabor

                              Judecator,
                              prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Judecator,
                              prof. univ. dr. Lucian Stangu