DECIZIE Nr. 348 din 18 decembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin.
3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 63 din 29 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 402 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de
instanta in Dosarul nr. 515/p/Ap/2001 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penala.
La apelul nominal se constata lipsa partii Radu Robert Sandor, fata de care
procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public precizeaza ca exceptia de
neconstitutionalitate vizeaza in realitate obligatia instantei de a aduce
persoana arestata la judecarea, in prima faza, a cererii de revizuire, iar nu
de a fi lasata la aprecierea instantei aducerea acesteia la judecata, astfel
cum prevad dispozitiile art. 402 alin. 3 din Codul de procedura penala. Se
considera ca aceste dispozitii sunt in dezacord cu prevederile art. 24 din
Constitutie, precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul
oricarei persoane la un proces echitabil, deoarece un astfel de proces trebuie
sa garanteze prezenta partilor la judecata si, respectiv, obligatia instantei
de a dispune aducerea la judecata a persoanei arestate. In final se arata ca
desemnarea unui aparator din oficiu, prevazuta la alin. 2 al art. 402 din Codul
de procedura penala, nu inlocuieste prezenta partii reprezentate, chiar daca
cererea de revizuire se afla in prima faza de solutionare (de admitere in
principiu), iar nu in faza ulterioara acestei admiteri, aceea de solutionare in
fond a cauzei penale. Se mai arata ca in jurisprudenta sa Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a statuat in mod constant necesitatea garantarii efective a
dreptului la aparare pentru realizarea dreptului oricarei persoane la un proces
echitabil.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 septembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
515/p/Ap/2001, Curtea de Apel Brasov - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402
alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de instanta din oficiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea de Apel Brasov -
Sectia penala considera ca dispozitiile art. 402 alin. 3 din Codul de procedura
penala contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 24 si 20 din Constitutie,
cu referire la prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece ingradesc
exercitarea dreptului la aparare si creeaza o inegalitate in fata legii si a
autoritatilor publice pentru revizuientul aflat in stare de arest, in raport cu
ceilalti participanti la judecarea cererii de revizuire. Avand in vedere ca
revizuirea este o cale extraordinara de atac prin care sunt puse in discutie
chestiuni care vizeaza fondul cauzei, cu posibile efecte asupra stabilirii vinovatiei
sau nevinovatiei celui in cauza, este evident ca revizuientul aflat in stare de
detinere trebuie sa aiba posibilitatea exercitarii depline a dreptului la
aparare si in mod egal cu ceilalti participanti. Art. 402 alin. 3 din Codul de
procedura penala ingradeste dreptul partii de a fi asistata de un avocat, drept
prevazut la art. 24 alin. (2) din Constitutie, care presupune posibilitatea
revizuientului aflat in stare de detinere de a lua legatura cu avocatul pentru
a-i solicita sa-i sustina toate cererile pe care le considera necesare si care
evident nu mai poate fi exercitat in lipsa revizuientului arestat, cu privire
la care instanta a socotit ca nu este necesara aducerea sa la judecata. Se
apreciaza ca prima faza (de admitere in principiu) a judecarii cererii de
revizuire este tot atat de importanta ca si judecata propriu-zisa, care urmeaza
unei admiteri in principiu a cererii. Mai mult, instanta considera ca in
aceasta prima faza prezenta revizuientului aflat in stare de detinere este cu
atat mai necesara pentru a i se crea posibilitatea de a-si formula toate
apararile pe care le considera necesare si pentru a dovedi existenta vreunuia
dintre cazurile de revizuire. Se apreciaza, de asemenea, ca textul de lege
criticat contravine si prevederilor art. 20 din Constitutie, raportate la cele
ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil,
deoarece creeaza posibilitatea ca revizuientul aflat in stare de detinere sa nu
fie adus la judecata, punandu-l intr-o situatie inechitabila si defavorizanta
in raport cu procurorul si cu orice persoana interesata, care este in stare de
libertate. Lipsind de la judecata, revizuientul nu este in stare sa-si sustina
in mod contradictoriu propriile aparari si nici nu poate raspunde la
argumentele formulate de procuror, care sunt, de regula, opuse celor ale
revizuientului. In final se invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Omului in care s-a subliniat necesitatea respectarii dreptului la un proces
echitabil si a principiului egalitatii armelor.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca
dispozitiile art. 402 alin. 3 din Codul de procedura penala sunt constitutionale,
deoarece in speta exista garantii procesuale privitoare la aparare, la
desfasurarea echitabila a procesului penal si la egalitatea in fata legii a
tuturor partilor. Astfel, se apreciaza ca, indiferent daca persoana arestata,
la care se refera revizuirea, este adusa sau nu la judecata, ea se bucura de
asistenta juridica obligatorie intrucat o data cu incunostintarea persoanei
instanta ii desemneaza si un aparator din oficiu, dispozitiile art. 402 alin. 3
din Codul de procedura penala fiind, de fapt, o exceptie de la dispozitiile
art. 314 din acelasi cod, care prevad ca aducerea inculpatului arestat la
judecata este obligatorie. Totodata se considera ca dreptul la aparare este
garantat prin obligatia organelor judiciare de a-l incunostinta pe invinuit sau
pe inculpat despre dreptul de a fi asistat de un aparator, iar in cazurile
prevazute de lege, prin masurile pentru asigurarea asistentei juridice, daca nu
exista aparator ales.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza, de asemenea ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, potrivit dispozitiilor art.
402 alin. 3 din Codul de procedura penala, persoana arestata este adusa la
judecata numai daca instanta considera necesar, insa presedintele este obligat
sa incunostinteze persoana arestata despre termenul de judecata, iar asistenta
juridica a acesteia este obligatorie, indiferent daca este sau nu prezenta la
judecata. La admiterea in principiu persoana arestata care nu participa la
judecata este in mod obligatoriu reprezentata prin avocat, iar examinarea
cererii, in acest stadiu, nu reprezinta o rejudecare a fondului. De aceea, o
eventuala absenta a persoanei arestate la procedura admiterii in principiu nu
este de natura a-i incalca dreptul la aparare, deoarece beneficiaza de asistenta
juridica obligatorie. Se considera ca nu se incalca nici principiul egalitatii
in fata legii, deoarece condamnatul revizuient se afla intr-o situatie
diferita. In final se apreciaza ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 6
pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, deoarece dreptul la un proces echitabil si la egalitatea sanselor
este respectat la examinarea in fond a cererii de revizuire, fiind
nesemnificativa aceasta respectare in faza admiterii in principiu a cererii.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitia art.
402 alin. 3 din Codul de procedura penala, care este urmatoarea: "Persoana
arestata este adusa la judecata numai daca instanta considera necesar."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat
incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
- art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, s-a considerat ca textul de lege criticat contravine si art. 6
pct. 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, care are urmatorul cuprins: "Orice persoana are
dreptul la judecarea, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale,
de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va
hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter
civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate
impotriva sa."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este intemeiata, pentru considerentele ce urmeaza:
Dispozitia legala criticata trebuie corelata cu celelalte dispozitii ale
art. 402 din Codul de procedura penala, care constituie "Masuri
pregatitoare", potrivit denumirii marginale, cuprinzand masuri pe care
presedintele instantei care urmeaza sa examineze cererea de revizuire trebuie sa
le ia in vederea pregatirii sedintei. Astfel, in alin. 1 al art. 402 se
prevede, intre altele, ca presedintele dispune citarea partilor interesate, iar
in alin. 2 se precizeaza ca atunci cand persoana in favoarea sau in defavoarea
careia s-a cerut revizuirea se afla in stare de detinere, chiar intr-o alta
cauza, presedintele dispune incunostintarea acestei persoane despre termen si
ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.
In dispozitia cuprinsa in alin. 3 al art. 402 din Codul de procedura
penala, care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, se arata ca
persoana arestata este adusa la judecata numai daca instanta considera necesar.
Expresia "numai daca instanta considera necesar" este considerata ca
fiind neconstitutionala de Curtea de Apel Brasov - Sectia penala. Se apreciaza
de catre aceasta instanta ca prin neaducerea la judecata a detinutului
revizuient se aduce o grava atingere dreptului constitutional al acestuia la
aparare, acesta este pus intr-o situatie dezavantajoasa fata de celelalte
parti, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, si, in acelasi
timp, se incalca prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul
oricarei persoane la un proces echitabil. Instanta considera ca este
neconstitutionala dispozitia potrivit careia dreptul constitutional al
revizuientului aflat in stare de detinere de a fi prezent la judecarea cauzei
sale si de a-si face apararile pe care le considera necesare este lasat la
aprecierea instantei.
Curtea retine ca, intr-adevar, dispozitia "numai daca instanta
considera necesar" din cuprinsul art. 402 alin. 3 din Codul de procedura
penala este contrara prevederilor art. 24 din Constitutie, care garanteaza
dreptul la aparare, deoarece face ineficienta prevederea alin. (2) al acestui
text constitutional, potrivit careia, "In tot cursul procesului, partile
au dreptul de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu".
Astfel, in situatia in care instanta considera ca nu este necesara aducerea la
judecata a revizuientului arestat, exercitarea dreptului acestuia de a fi
asistat de un avocat (ceea ce presupune prezenta sa la judecata) nu este
garantata, absenta arestatului punandu-l in imposibilitatea de a-si formula
apararile, de a lua legatura cu avocatul sau in vederea sustinerii acestor
aparari si a prezentarii eventualelor probe in vederea admiterii ori
respingerii in principiu a cererii de revizuire. Dispozitia legala criticata
aduce, prin urmare, o grava restrangere dreptului fundamental la aparare,
restrangere care nu este prevazuta de art. 49 din Constitutie, referitor la
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, deoarece nu
"[...] se impune pentru apararea sigurantei nationale, a ordinii, a
sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor;
desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati
naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav", cazuri in care alin. (1)
al art. 49 din Constitutie permite restrangerea unor drepturi sau libertati
fundamentale, in limitele prevazute de alin. (2) al aceluiasi articol.
Curtea constata ca, dimpotriva, atat desfasurarea instructiei penale, cat
si apararea drepturilor cetatenilor (in speta, dreptul la aparare) impun
exercitarea deplina a dreptului la aparare, fara restrangerea acestuia si fara
ca instanta sa poata aprecia daca este sau nu necesara prezenta arestatului la
judecarea, in prima faza, a cererii de revizuire. Prin urmare, trebuie ca
aducerea la judecata a acestuia sa fie obligatorie, pentru ca dreptul la
aparare sa fie efectiv garantat.
Curtea observa ca atat prevederile art. 6 pct. 1 prima fraza din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare
la dreptul oricarei persoane la judecarea in mod echitabil, in public si
intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si
impartiala, cat si prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare
la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor
publice, nu au incidenta in cauza si, prin urmare, nu se pune problema
incalcarii acestora prin dispozitia legala criticata. Astfel, dreptul la un
proces echitabil, prevazut la pct. 1 al art. 6 din conventia mentionata, se
refera la legalitatea, impartialitatea si solutionarea intr-un termen rezonabil
a cauzei, iar nu la dreptul la aparare, drept reglementat de pct. 3 lit. c) al
aceluiasi articol din conventie (neinvocat de autorul exceptiei). De asemenea,
nici principiul constitutional al egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata
legii si a autoritatilor publice nu are aplicabilitate in cauza, deoarece nu
exista o similitudine de situatie intre partea aflata in stare de libertate,
care poate sa se prezinte singura la proces, si partea care se afla in stare de
detinere, care pentru a fi prezenta trebuie adusa la judecata din dispozitia
instantei.
Din aceeasi perspectiva Curtea constata ca nici prevederile art. 20 din
Constitutie, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului,
nu au incidenta in cauza, deoarece nu exista neconcordante intre pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului si legile interne,
Constitutia garantand, prin prevederile art. 24, dreptul la aparare.
In consecinta, Curtea retine ca exceptia de neconstitutionalitate este
intemeiata, dispozitia "numai daca instanta considera necesar",
cuprinsa in art. 402 alin. 3 din Codul de procedura penala, fiind contrara
prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 3
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de Curtea de Apel
Brasov - Sectia penala in Dosarul nr. 515/p/Ap/2001 al acelei instante, si
constata ca dispozitia "numai daca instanta considera necesar"
cuprinsa in acest text este neconstitutionala, fiind contrara art. 24 din
Constitutie, referitor la dreptul la aparare.
Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 decembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
Intrucat magistratul-asistent Marioara Prodan se afla in imposibilitate de
a semna, deoarece a fost numita judecator la Curtea Suprema de Justitie, in
locul sau semneaza, in temeiul art. 261 din Codul de procedura civila,
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu