DECIZIE   Nr. 392 din 15 octombrie 1997

referitoare la constitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 299 din  4 noiembrie 1997

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 24 septembrie 1997, de catre 32 de senatori, respectiv de: Ion Iliescu, Ion Predescu, Nicolae Vacaroiu, Victor Apostolache, Doru Gaita, Marcu Burtea, Doru Laurian Badulescu, Octav Cozmanca, Viorel Stefan, Rodica Stanoiu, Virgil Popescu, Octavian Opris, Doru-Ioan Taracila, Petre Ninosu, Virgil Popa, Marin Stelian, Ion Solcanu, Vasile Dobrescu, Costica Ciurtin, Augustin Crecan, Ioan Ardelean, Dan Mircea Popescu, Dumitru Badea, Florea Preda, Nicolae Patru, Haralambie Cotarcea, Ion Mizina, Constantin Sava, Ilie Aurel Constantin, Gheorghe Bunduc, Mihai Matetovici si Corneliu Vadim Tudor, asupra neconstitutionalitatii procedurii de adoptare in Senat a Legii pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum si cu privire la neconstitutionalitatea unor texte din aceeasi lege.
    Sesizarea constituie obiectul Dosarului nr. 542A/1997.
    In sesizare se apreciaza ca legea sus-mentionata este neconstitutionala sub urmatoarele aspecte:
    a) proiectul de lege a fost dezbatut pe articole in sedinta Senatului din 14 iulie 1997, in sesiune extraordinara, iar votul final a fost amanat si a avut loc la 16 septembrie 1997. Atat la dezbaterile din 14 iulie 1997, cat si la votul din 16 septembrie 1997, grupurile parlamentare P.D.S.R., P.R.M. si P.U.N.R. au parasit sala de sedinta si nu au participat la lucrari.
    Se sustine ca au fost incalcate prevederile constitutionale referitoare la adoptarea acestei legi, deoarece art. I, cuprinzand rezolvarile de fond ale legii, a fost dezbatut cu cvorum neconstitutional de sedinta si adoptat cu cvorum de vot pentru lege ordinara, desi legea are un caracter organic. Se precizeaza ca cvorumul de sedinta este de 72 de senatori, iar cvorumul de vot este acelasi. La sedinta din 14 iulie 1997, se sustine in continuare, au fost prezenti, pe cartele de vot, cel mult 71 de senatori, desi prezenti efectiv nu erau decat cei mult 59 de senatori. De asemenea, se arata ca din stenograma oficiala rezulta ca in sala au fost prezenti 66 de senatori si, dintr-o greseala, care a fost recunoscuta, 4 senatori absenti au fost considerati prezenti.
    Potrivit celor aratate, se mentioneaza ca marea majoritate a textelor de la pct. 1 - 65 din alin. (1) au fost adoptate cu un numar de voturi "pentru" mai mic de 72, ca si cum ar fi fost o lege ordinara, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 74 alin. (1) din Constitutie.
    Se arata, de asemenea, ca art. I, in totalitatea sa, a fost votat cu cvorumul de vot al unei legi ordinare. In acest sens, se arata ca in stenograma au fost consemnate obiectiile senatorului Ilie Platica Vidovici ca, efectiv, in sala se aflau 53 de senatori, iar la vot apareau constant intre 59 si 70 de voturi, fapt necontestat de nici un senator.
    Art. 110 din Regulamentul Senatului preia intocmai textul art. 74 din Constitutie si prevede amanarea sedintei, daca cvorumul de sedinta de minimum 72 de senatori nu este realizat;
    b) potrivit art. II, se respecta numai drepturile confirmate de "titlurile si alte acte de proprietate eliberate", ceea ce se sustine ca ar insemna eliminarea celorlalte hotarari ale comisiilor comunale si judetene date in aplicarea Legii nr. 18/1991, daca nu au fost eliberate partilor, compromitandu-se drepturile astfel consfintite, mai ales ca administratia guvernamentala a dat dispozitii de a se sista executarea Legii nr. 18/1991, tocmai cu scopul de a putea face sa retroactiveze modificarile preconizate.
    In felul acesta, dispozitiile art. II retroactiveaza si vatama interesele unui important numar de cetateni, incalcandu-se astfel prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie privind neretroactivitatea legii;
    c) art. III lit. c) este neconstitutional in ceea ce priveste nulitatea actelor de reconstituire sau de constituire de drepturi pe terenuri din intravilan, revendicate de fostii proprietari. Se arata, in acest sens, ca terenurile respective au fost atribuite valabil, in baza Legii nr. 18/1991, iar faptul ca unii fosti proprietari le-au revendicat, atunci sau ulterior, nu are relevanta, deoarece procesul de revendicare nu putea constitui temeiul legal de rezolvare a situatiei terenurilor, fiind subiectiv, partinitor si discriminatoriu intre cetateni si cu efecte retroactive, pe criterii politice sau de clasa sociala, ce favorizeaza nejustificat pe fostii proprietari aflati in diverse procese;
    d) art. III lit. c), privitor la izlazurile comunale, este neconstitutional prin retroactivitatea textului, netinand seama de modificarile ulterioare ale situatiei terenurilor.
    Se sustine ca si lit. e) reflecta o reglementare retroactiva si ca, in totalitate, art. III este retroactiv;
    e) art. I pct. 3, privind modificarea art. 9 din lege, face trimitere la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, norma care a fost desfiintata prin acte normative ulterioare. Modificarea art. 9 are ca scop retroactivitatea reglementarii actuale, dupa 52 de ani.
    Se considera, in sesizare, ca modificarea Legii fondului funciar este in fond o revizuire totala a legii, "iar revizuirea, fiind o retractare, este prin natura ei retroactiva". Aceeasi situatie se intalneste si in privinta nulitatilor instituite prin art. III, efectele realitatilor fiind retroactive.
    Prin sesizare se solicita, totodata, Curtii Constitutionale sa examineze in intregime legea contestata si sa constate neconstitutionalitatea ei in intregime, tinand seama si de faptul ca modificarile aduse perturba grav ordinea sociala si ordinea de drept in relatiile de fond funciar si creeaza o grava dezordine in raporturile juridice constituite, prin caracterul retroactiv a numeroase dispozitii modificatoare;
    f) incalcarea art. 21 alin. (1) si (2) si a art. 15 alin. (2) din Constitutie prin abrogarea alin. (4) - (10) ale art. 11 din Legea nr. 18/1991, referitoare la caile de atac ierarhic superioare si in justitie, care constituie garantii legale ale drepturilor cetatenilor, dandu-se o reglementare diferita pe fond si pe proceduri prin cap. III^1 si art. 44^1 - 44^15. Prin art. 44^15 se instituie lex tertia pentru litigiile in curs de judecata, deoarece norme din noua reglementare sunt retroactive, in concurs cu reglementarea veche in procesele in curs de judecata.
    Se apreciaza ca intreg art. III este o revizuire a conceptiei legii si a mijloacelor realizarii ei, a controlului judiciar ca garantie a drepturilor cetatenilor si a accesului liber la justitie;
    g) abrogarea art. 33 alin. (1), text care prevede obligatia de preluare a creditelor neachitate de cei carora li s-au atribuit terenuri cu investitii efectuate pe ele pentru plantatii si alte amenajari, se considera ca va conduce la o imbogatire fara justa cauza pentru dobanditori, constituind o discriminare pozitiva fata de celelalte categorii si avand ca efect nerecuperarea investitiilor efectuate si neamortizate, precum si modificarea retroactiva a raporturilor juridice constituite pana la aceasta data, ceea ce contravine Constitutiei;
    h) procedura de legiferare din Senat nu a respectat Regulamentul Senatului, deoarece dezbaterea proiectului nu a fost inscrisa in ordinea de zi, ci a fost propusa direct in sala de sedinta. In consecinta, se considera ca dreptul senatorului de a studia proiectele supuse dezbaterii fiind de ordin constitutional, modul de adoptare a legii a incalcat acest drept pentru senatorii din grupurile parlamentare din opozitie.
    Printr-o alta sesizare, inregistrata la 26 septembrie 1997, formulata de un grup de 56 de deputati, respectiv de: Miron Tudor Mitrea, Florian Bercea, Viorica Afrasinei, Gheorghe Romeo Leonard Cazan, Victor Neagu, Alexandru Lapusan, Acsinte Gaspar, Niculae Napoleon Antonescu, Dumitru Buzatu, Neculai Grigoras, Gheorghe Marin, Dumitru Popescu, Ion-Florentin Sandu, Adrian Croitoru, Traian Sabau, Petru Godja, Ecaterina Adronescu, Ionel Marineci, Petru Serban Mihailescu, Mihai Hlinschi, Marian Ianculescu, Gheorghe Ionescu, Mihai Nicolescu, Vasile Panteliuc, Alexandru Albu, Ion Pirgaru, Radu Liviu Bara, Ioan Bivolaru, Dumitru Paslaru, Petru Bejinariu, Virgil Popa, Marian Sarbu, Ioan Mircea Pascu, Carmen Hunea, Victor Traian Mihu, Gheorghe Dragu, Constantin Teculescu, Mihai Ioan Popa, Dan Nica, Florin Georgescu, Ioan Iuliu Furo, Ilie Neacsu, Florea Buga, Ion Dutu, Stefan Baban, Valeriu Tabara, Nicolae Octavian Daramus, Gheorghe Secara, Lazar Ladariu, Nicolae Ionescu, Mitzura-Domnica Arghezi, Martian Dan, Petre Turlea, Mitica Balaet, Sever Mesca, Nicolae Bud, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu privire la aceeasi lege, invocandu-se neconstitutionalitatea urmatoarelor texte:
    a) art. 22 alin. (3) - pozitia 12 - exclude de la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate persoanele carora li s-a atribuit teren agricol ca lot de folosinta, potrivit art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, cu exceptia celor stramutate, pentru realizarea unor investitii de interes local sau de utilitate publica.
    Textul - se arata - face o discriminare intre beneficiarii lotului dat in folosinta, desi au acelasi regim juridic de atribuire, considerandu-se ca situatiile fiind identice, nu este posibil un tratament diferit. De asemenea, se arata ca textul nu rezolva situatia celor care au primit in folosinta loturi, sub aspectul regimului pe care acestea ar urma sa il aiba, si ca s-au incalcat astfel Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale, Pactul international privitor la drepturile civile si politice si art. 20 din Constitutia Romaniei;
    b) prin art. 26 alin. (5) - pozitia 17 - societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura sunt desfiintate de drept, in cazul in care membrii si conducerea acestor societati nu indeplinesc procedurile prevazute de alin. (1) - (3).
    Se incalca astfel - sustin autorii sesizarii - dispozitiile constitutionale cu privire la dreptul de asociere libera a cetateanului, inviolabilitatea proprietatii private, precum si normele de drept care stabilesc modurile de dizolvare si de lichidare a societatilor agricole (art. 64 din Legea nr. 36/1991), care sunt limitative;
    c) art. 41^1 (pozitia 31 ) vizeaza recunoasterea fostelor composesorate fara a le asigura un contur juridic suficient de riguros, ceea ce este de natura sa duca la interpretari diferite.
    Se sustine ca nu este clar daca reconstituirea composesoratelor si a obstilor se face in raport cu fostele colectivitati locale si chiar cu fostii membri ai acestora sau mostenitorii lor, ori daca aceste institutii se raporteaza la actualele colectivitati locale.
    De asemenea, se observa ca in privinta proprietatii funciare devalmase, exploatata in cadrul obstilor si composesoratelor, nu exista cota indiviza a terenului pentru fiecare membru al comunitatii respective si nici un alt drept transmisibil pe cale succesorala, cu atat mai putin prin acte intre vii. Este vorba de accesul la uzul acestei proprietati in virtutea calitatii de membru al comunitatii respective. in acest context se considera ca ar trebui vazut in ce masura mostenitorii fostilor membri ai colectivitatilor locale, care, in prezent, locuiesc in alte zone ale tarii, pot justifica un interes pentru o astfel de vocatie.
    Se sustine ca prin reglementarea propusa se incalca dreptul de proprietate al colectivitatii respective, solutia propusa putand da nastere la disensiuni in interiorul acesteia.
    Sesizarea grupului de deputati formeaza obiectul Dosarului nr. 543A/1997.
    Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca obiectiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate, aratand, in esenta, urmatoarele:
    1. Cu privire la neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, datorata unor aspecte procedurale, se apreciaza ca critica nu poate fi primita, deoarece prevederile art. 74 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora legile organice se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere, au fost respectate in sedinta din 16 septembrie 1997, in care legea a fost supusa adoptarii Senatului. La aceasta sedinta au votat in favoarea legii 81 de senatori, unul s-a abtinut si unul a votat impotriva, ceea ce ne indica faptul ca legea a fost adoptata cu majoritatea ceruta de art. 74 din Constitutie pentru adoptarea legilor organice. Autorii sesizarii sustin ca aceasta majoritate ar fi trebuit realizata si in sedintele anterioare ale Senatului, cand au fost dezbatute si aprobate cele 65 de puncte ale art. I al proiectului de lege. O asemenea exigenta nu are reazem constitutional, deoarece legea fundamentala cere o majoritate absoluta de voturi doar la adoptarea legii organice, deci la votul final asupra acesteia. Totusi, in privinta cvorumului se considera ca la adoptarea pe articole a Legii pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, acesta a fost intrunit, asa cum rezulta din stenograma sedintei din 14 iulie 1997. In aceasta sedinta s-au facut doua apeluri nominale, la care au raspuns 109 senatori, respectiv 72 de senatori (asa cum rezulta din Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a, nr. 144 din 30 iulie 1997, pag. 9 si 17). Se mentioneaza ca unii senatori, desi au fost prezenti la lucrari, nu si-au manifestat votul la fiecare text, atitudinea lor fiind considerata abtinere. In aceste conditii, Legea pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 a fost adoptata cu respectarea prevederilor constitutionale.
    2. Cu privire la neconstitutionalitatea art. II din lege, se apreciaza ca cele sustinute de autorii sesizarii nu au un temei constitutional ori legal. Astfel, art. II din noua reglementare stabileste ca dispozitiile modificatoare sau de completare ori abrogare ale legii nu aduc atingere in nici un caz titlurilor si altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data intocmirii lor. Ca atare, dispozitiile art. II din lege nu numai ca nu afecteaza titlurile si actele de proprietate obtinute in mod legal, dar subliniaza o data in plus neretroactivitatea legii. In aceste conditii, art. II din lege este considerat a fi constitutional:
    3. Prevederile art. III lit. c) se apreciaza a fi constitutionale, deoarece nulitatea actelor de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate in intravilanul localitatilor, pe terenuri revendicate de proprietari nu opereaza in virtutea prevederilor acestei legi, ci, potrivit dispozitiilor art. III alin. (1), partea introductiva, in baza dispozitiilor legislatiei civile aplicabile la data incheierii actului juridic. De altfel, potrivit art. 24 din legea in vigoare, fostii proprietari au redevenit de drept proprietari asupra terenurilor pe care le-au avut si care au fost atribuite ca loturi in folosinta altor persoane, cu exceptiile prevazute la art. 23. In felul acesta legea nu are caracter retroactiv.
    4. Cu privire la neconstitutionalitatea art. III lit. c), referitor la izlazurile comunale, critica formulata de senatori este apreciata ca fiind neintemeiata, deoarece art. III lit. c) nu se refera la izlazuri, eventual putandu-se avea in vedere prevederea de la lit. d). Si in acest caz se arata ca prevederea nu este retroactiva, ci de aplicare a dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii actului juridic. In plus, se mentioneaza ca, potrivit art. 32 din legea in vigoare, aceste terenuri au trecut in proprietatea privata a comunelor, oraselor sau, dupa caz, a municipiilor, putand fi folosite numai ca pasuni comunale si pentru producerea de furaje si seminte pentru culturi furajere.
    5. Cu privire la neconstitutionalitatea art. I pct. 3 privind modificarea art. 9 din lege, pe motiv ca acesta contravine legii fundamentale prin faptul ca face referire la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, norma care nu mai exista, ceea ce face textul retroactiv, se arata ca autorii sesizarii confunda retroactivitatea legii cu o dispozitie a acesteia, care, in loc sa instituie un nou plafon de suprafata detinuta in proprietate, se raporteaza la unul stabilit anterior. In aceste conditii raportarea la Legea nr. 187/1945 este de ordin istoric si nu repune in vigoare acest text.
    6. Cu privire la neconstitutionalitatea abrogarii alin. (4) - (10) ale art. 11 din Legea nr. 18/1991, se arata ca, fata de sustinerile autorilor sesizarii, inlocuirea unor proceduri judiciare sau extrajudiciare cu altele este o facultate pe deplin constitutionala a legiuitorului. In cazul de fata, legiuitorul a considerat ca procedurile instituite prin art. 11 alin. (4) - (10) nu au dat rezultatele scontate, ba, mai mult, au blocat procesul de aplicare a legii. Pentru a iesi din acest impas, legiuitorul a instituit noi proceduri tocmai pentru a garanta petentilor exercitarea drepturilor pe care le au. Totodata, se arata ca noile proceduri sunt mai elaborate si mai bine conturate din punct de vedere juridic, ceea ce nu constituie o lex tertia si nu afecteaza constitutionalitatea textului noii legi.
    7. Cu privire la neconstitutionalitatea abrogarii art. 33 alin. (1), se arata ca abrogarea obligatiei de preluare a creditelor neachitate este o masura de echitate, deoarece legiuitorul, prin alte legi, a iertat de datoriile fata de stat chiar fostele cooperative agricole de productie. Astfel nu se creeaza nici o discriminare pozitiva, deoarece nici alti beneficiari de terenuri nu sunt chemati sa plateasca datoriile celor in drepturile carora se subroga. Nici in acest caz nu se poate vorbi de retroactivitate, deoarece legea ii vizeaza numai pe cei care au astfel de datorii dupa intrarea ei in vigoare. Pe de alta parte, acesti proprietari au fost deposedati de aceste terenuri zeci de ani, ceea ce le-ar da dreptul sa ceara despagubiri pentru exploatarea lor. Ca atare, se considera ca abrogarea art. 33 alin. (1) nu aduce nici o atingere legii fundamentale.
    8. Cu privire la nerespectarea Regulamentului Senatului, in procesul de adoptare a legii, se sustine ca un astfel de control excede prerogativelor Curtii Constitutionale, competentele sale vizand doar controlul constitutionalitatii Regulamentului Senatului.
    9. Cu privire la neconstitutionalitatea art. 22 alin. (2), text nou introdus in lege, a carui neconstitutionalitate a fost invocata de grupul de deputati, critica este considerata neintemeiata, deoarece, prin noua reglementare introdusa in Legea nr. 18/1991, nu se creeaza nici o discriminare intre cele doua categorii de beneficiari, ci, dimpotriva, se repara o inechitate instaurata prin forma initiala a Legii nr. 18/1991. In privinta terenurilor din intravilan, chiar legea veche a consacrat dreptul fostilor proprietari de a li se restabili dreptul de proprietate asupra terenurilor atribuite ca loturi in folosinta [art. 24 alin. (1) din Legea nr. 18/1991], cu exceptia terenurilor care au fost atribuite pentru constructia de locuinte si anexe gospodaresti (art. 23 din Legea nr. 18/1991). Prin noua lege se da o reglementare mai clara, stabilindu-se pentru viitor o exceptie, care ii vizeaza pe cei stramutati pentru realizarea unor investitii de interes local sau de utilitate publica si care astfel raman in posesia actualelor terenuri. Exceptarea acestor persoane se justifica in baza faptului ca ele au fost lipsite o data de dreptul de proprietate asupra unor terenuri similare, situate in intravilan in continuarea gradinii sau in extravilan, iar o noua dislocare a gospodariilor intemeiate ar avea consecinte deosebit de grave asupra acestora. Legea noua nu face decat sa nuanteze cele doua ipoteze: cand se reconstituie dreptul de proprietate pe vechile amplasamente si cand se reconstituie acest drept pe alte perimetre.
    In aceste conditii nu se creeaza o discriminare intre cele doua categorii de beneficiari, ci se excepteaza de la regula generala persoanele stramutate, exceptie care se inscrie in limitele admise de Constitutia Romaniei, pentru procesul de legiferare.
    Se mentioneaza, de asemenea, ca, in cazul in care beneficiarii prevederilor Decretului-lege nr. 42/1990 au fost proprietarii lotului primit in folosinta, dispozitiile art. 22 alin. (3) nu se aplica, acestora urmand sa le fie reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului respectiv.
    Pe cale de consecinta, se apreciaza ca prevederile alin. (3) al art. 22 sunt in concordanta cu pactele internationale privitoare la drepturile omului si cu prevederile art. 20 din Constitutia Romaniei.
    10. Cu privire la neconstitutionalitatea alin. (5) al art. 26, atacat, de asemenea, de catre grupul de deputati, se arata ca desfiintarea de drept a societatilor agricole este o masura legala pe care legiuitorul o poate lua in cazul in care o persoana juridica nu respecta prevederile legale in baza carora este organizata si functioneaza. In cazul de fata, legiuitorul a utilizat sintagma "desfiintate de drept" cu sensul de "dizolvare de drept", modalitate de incetare a activitatii unei persoane juridice, reglementata de art. 45 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. In ceea ce priveste motivul dizolvarii de drept a asociatiei agricole, se intelege ca legiuitorul a avut in vedere o fapta imputabila asociatiei agricole. In acest sens, art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 precizeaza ca faptele licite sau ilicite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor, dispozitie care a fost avuta in vedere de legiuitor la modificarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 18/1991. Pe de alta parte, exista o stransa corelatie intre aportul fiecarui membru si patrimoniul asociatiei agricole. Din aceasta legatura decurge sanctiunea finala, pentru ca faptele imputabile membrilor se repercuteaza asupra existentei societatii. De altfel, toti cei care au beneficiat de prevederile legii au obligatia sa declare, in mod corect, suprafetele pe care le aduc in asociatie. Neexecutarea acestei obligatii este culpabila. Mai mult, potrivit art. 87 alin. (1) din noua lege, ocuparea in intregime sau in parte a terenurilor de orice fel, infiintarea sau mutarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare, fara aprobarea primita in conditiile legii, sau refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fara drept constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani. Scopul acestor reglementari, corelate cu obligatia generala a tuturor detinatorilor agricoli de a declara, intr-un termen limitat, toate suprafetele detinute, este acela de a identifica terenurile ocupate abuziv de asociatiile constituite, situatii foarte frecvente in prezent in tara. In consecinta, prevederile art. 26 alin. (5) din lege sunt considerate a fi constitutionale.
    11. Cu privire la art. 41^1, a carui neconstitutionalitate a fost invocata de catre grupul de deputati, se apreciaza critica adusa textului ca fiind neintemeiata, deoarece, prin lege, care dezvolta norma constitutionala, se stabilesc conditiile concrete ale dobandirii, existentei si exercitarii dreptului de proprietate, adica limitele si continutul dreptului, conferite prin legea dezvoltatoare. Institutia juridica a composesoratelor a fost creata printr-o succesiune de acte normative (unele cu caracter general, altele cu caracter particular) si ele au fost considerate ca titulare ale drepturilor asupra terenurilor, nu numai prin intabularile in cartea funciara (in sistemul de carte funciara), dar si in legea din anul 1923 pentru extinderea aplicatiunii dispozitiilor Codului silvic din anul 1910, precum si in Regulamentul de administratie publica, care detaliaza prevederile acestei legi. Nu exista nici o contradictie intre drepturile conferite unor colectivitati locale si, separat, cele conferite composesoratelor prin legea actuala modificatoare, iar reglementarea completa sau incompleta a unei institutii juridice nu poate constitui temei de neconstitutionalitate. Dimpotriva, daca nu s-ar recunoaste composesoratelor dreptul de reconstituire, abia atunci s-ar crea o discriminare negativa.
    Se arata ca legea actuala va fi urmata de alte reglementari care vor dezvolta problematica in discutie.
    In punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului se sustin urmatoarele:
    1. Criticile aduse art. 22 alin. (3) sunt nefondate, deoarece "tin de fondul juridic al reglementarilor in domeniu", fiind o problema de reglementare interna, care nu intra in competitie cu prevederile pactelor si tratatelor internationale la care Romania este parte.
    2. Legea avand caracter organic, cvorumul necesar consta in majoritatea celor care compun Senatul (143), iar in sedinta din 16 septembrie 1997 s-au inregistrat 81 de voturi in favoare, 1 vot impotriva si o abtinere. Astfel legea a fost in mod regulat votata.
    3. Se considera, de asemenea, ca nu este fondata nici sustinerea potrivit careia a fost incalcat Regulamentul Senatului, deoarece in sedinta din 16 septembrie 1997 legea nu a figurat pe ordinea de zi, fiind inscrisa pe ordinea de zi a sedintei din 15 iulie 1997, ramanand de efectuat doar votul final.
    In ceea ce priveste multiplele sustineri ca diverse texte ar fi retroactive, se arata ca legea are actiune numai in viitor, respectandu-se art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    4. Se considera a fi nefondate si criticile aduse prevederilor art. 25 alin. (5), intrucat privesc probleme de fond, iar nu de ordin constitutional.
    5. Cu privire la art. 41^1 din lege se arata ca este, de asemenea, nefondata sesizarea grupului de deputati.
    Textul priveste persoanele - fostii composesori sau mostenitorii acestora - care isi pot dovedi dreptul de proprietate. Nu exista nici o referire in text la sintagma "cota indiviza", sustinerea fiind de natura sa produca confuzii.
    Guvernul apreciaza, in punctul sau de vedere, ca dispozitiile atacate sunt constitutionale si deci obiectiile formulate in cele doua sesizari sunt neintemeiate pentru urmatoarele motive:
    1. Critica referitoare la respectarea procedurii de adoptare a legii este apreciata ca fiind neintemeiata, deoarece legea in discutie nu contine o reglementare privind regimul general al proprietatii, fiind o lege ordinara, iar cvorumul cerut de art. 72 alin. (2) din Constitutie a fost respectat.
    2. Cat priveste art. II din lege, se arata ca textul are in vedere atat titlurile de proprietate eliberate, cat si orice acte de proprietate, prin care se intelege atat hotararile comisiei judetene prin care s-a confirmat constituirea si reconstituirea dreptului de proprietate in suprafata anume determinata, precum si procesele-verbale de punere in posesie si hotararile judecatoresti definitive.
    Textul trebuie corelat cu dispozitiile art. IV alin. (1), prin care se repun in termen si cei care nu au depus cereri ori acestea s-au pierdut sau cu privire la care nu s-a primit raspuns, astfel incat legiuitorul nu numai ca nu a adus atingere dreptului de proprietate constituit sau reconstituit ori restituit, ci, dimpotriva, a luat masuri de protectie a persoanelor care, din motive imputabile sau neimputabile lor, nu au beneficiat de dispozitiile Legii nr. 18/1991.
    3. Cu privire la art. III lit. c) se arata, de asemenea, ca obiectia este neintemeiata, intrucat actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in intravilanul localitatilor, in masura in care faceau obiectul unei revendicari la data emiterii lor, erau viciate chiar in acel moment, obiectul lor fiind, datorita caracterului litigios, ilicit; asemenea terenuri nu erau in fapt in circuitul civil, astfel incat solutia legislativa se impune in baza principiilor de drept, generale.
    4. Referitor la art. III lit. d) [si nu lit. c), cum gresit se sustine in sesizare], se precizeaza ca terenurile provenite din fostele izlazuri comunale trec in proprietatea privata a comunelor, oraselor sau municipiilor potrivit art. 32 si 40 din Legea nr. 18/1991. Acestea nu puteau face obiectul constituirii dreptului de proprietate, deoarece aveau titular. Astfel, ele erau lovite de nulitate de la emitere, prevederea legala neavand deci efect retroactiv.
    Nici dispozitiile art. III lit. e) nu se considera ca pot fi privite ca retroactive, intrucat Legea nr. 18/1991 stabilea ca numai in localitatile cu excedent de suprafata agricola se poate face constituirea, deci nu si in localitatile in care s-a aplicat cota de reducere prevazuta de lege. O asemenea constituire era ilegala si, in consecinta, actul respectiv era lovit de nulitate absoluta.
    Toate cazurile de nulitate prevazute la art. III alin. (1) sunt justificate prin aceea ca actele vizate au fost intocmite cu incalcarea Legii nr. 18/1991, ceea ce conduce la nulitate.
    Se considera ca este gresita teza potrivit careia modificarea unei legi, fiind o masura de retractare, este retroactiva.
    5. Trimiterea la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, in art. I pct. 3 privind modificarea art. 9 al Legii nr. 18/1991, are rolul de a determina limitele masurilor reparatorii prin indicarea suprafetei maxime care poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit legii modificatoare. Prin urmare, noua reglementare nu repune in vigoare Legea nr. 187/1945, astfel incat critica formulata este neintemeiata.
    6. Inlocuirea unei proceduri cu alta nu poate fi considerata ca o incalcare a dreptului cetateanului de a se adresa justitiei. O astfel de inlocuire nu contravine nici unui text constitutional. Noile dispozitii procedurale sunt de imediata aplicare pentru litigiile care se privi dupa intrarea in vigoare a legii, iar litigiile in curs se vor judeca in continuare de catre instantele judecatoresti, deci nu este vorba despre retroactivitate. Sintaxa "tinand insa seama, cand este cazul, si de dispozitiile prezentei legi" are rolul de a atrage atentia pentru a nu se face aplicarea noilor dispozitii atunci cand s-ar aprecia ca sunt retroactive.
    7. Prin abrogarea art. 33 alin. (1) s-a urmarit iertarea de datorii a unei categorii de debitori aflate intr-o situatie speciala, pe care o face statul in calitate de creditor. Este o chestiune de apreciere politico-economica, ceea ce nu creeaza o discriminare pozitiva. Nu se poate sustine ca dispozitia retroactiveaza, caci raporturile juridice, carora li se aplica legea noua, erau in desfasurare, facta pendentia.
    8. Faptul ca dezbaterea proiectului nu a fost inscrisa pe ordinea de zi, ci propusa direct in sedinta, nu are relevanta din punct de vedere al constitutionalitatii. Presupusa neconstitutionalitate este explicata prin incalcarea unor dispozitii din Regulamentul Senatului, ceea ce nu constituie un motiv de neconstitutionalitate.
    9. Excluderea de la reconstituire sau de la constituire a dreptului de proprietate al persoanei careia i s-a atribuit lotul de folosinta, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, este justificata, deoarece nu este obligatoriu ca un drept de folosinta existent sa fie transformat intr-un drept de proprietate. Exceptia de la aceasta regula este justificata de situatia speciala a celor stramutati, precum si de aceea ca este legata de realizarea unor investitii de interes local sau de utilitate publica. Este de principiu ca o regula inceteaza in momentul cand ratiunea ei dispare, ceea ce se intampla si in cazul existentei sau aparitiei unor situatii speciale, cum sunt cele aratate. Nimic nu impiedica in drept ca o regula sa primeasca si exceptii. Legea in discutie nu creeaza in mod necesar drepturi noi si mai ales nu are in vedere pe toti cetatenii, ci numai o anumita categorie, obiectul sau fiind stabilirea unor masuri reparatorii.
    10. Dispozitiile alin. (5) al art. 26 nu incalca nici o prevedere constitutionala cu privire la dreptul de asociere libera a cetatenilor si la inviolabilitatea proprietatii private si nici cu privire la normele de drept care stabilesc cazurile de dizolvare si lichidare a societatilor agricole prevazute in art. 64 din Legea nr. 36/1991.
    Legea pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 poate sa stabileasca si a stabilit conditii si obligatii noi in vederea eliberarii titlurilor de proprietate si pentru societatile agricole si pentru alte forme de asociere in agricultura, in masura in care aceste titluri de proprietate nu au fost inca eliberate. Asemenea dispozitii noi nu sunt deci retroactive. Nu se pune in nici un mod in discutie dreptul de asociere libera a cetatenilor si inviolabilitatea proprietatii private.
    Cat priveste sanctiunea desfiintarii de drept a societatilor agricole in cazul incalcarii obligatiilor stabilite prin textul in cauza, se considera ca o lege noua poate adauga si un asemenea nou caz de dizolvare a societatilor agricole, fiind de principiu ca o lege noua poate modifica si completa o lege anterioara in aceeasi materie.
    11. Prin dispozitiile art. 41^1 din lege nu s-a urmarit reinfiintarea fostelor composesorate sau a obstilor si deci nici conturarea regimului juridic al acestora, ci doar inventarierea cererilor fostilor composesori sau, dupa caz, ale mostenitorilor acestora, in vederea reconstituirii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor prevazute la art. 41, pe baza actelor ce atesta aceasta calitate si in limitele suprafetelor prevazute in acele acte. Legea vizeaza si pe fostii mosneni sau razesi in cadrul obstilor nedivizate. Se apreciaza ca este vorba de o procedura prealabila, cu caracter administrativ.
    Intrucat cele doua sesizari privesc neconstitutionalitatea aceleiasi legi, s-a decis conexarea lor.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
tinand seama de sesizarile de neconstitutionalitate formulate, de punctele de vedere comunicate, de raportul intocmit de judecator-raportor, precum si de concordanta dintre textele legale ce fac obiectul sesizarilor si dispozitiile constitutionale, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala constata ca este competenta sa solutioneze sesizarile care s-au inaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    1. Cu privire la adoptarea legii
    In sesizarea grupului de senatori se sustine ca legea care face obiectul acestei sesizari a fost votata de Senat cu incalcarea prevederilor constitutionale referitoare la adoptarea legilor organice. In acest sens, se arata ca atat la dezbaterea pe articole, cat si la votul final al legii, majoritatea necesara de 72 de senatori nu a fost intrunita.
    Potrivit stenogramei sedintei Senatului din 16 septembrie 1997, proiectul a fost adoptat cu o majoritate de 81 de voturi pentru, 1 vot impotriva si o abtinere. Rezulta ca noua reglementare, care constituie o lege organica, a fost adoptata cu majoritatea ceruta de art. 74 alin. (1) din Constitutie.
    Teza potrivit careia, aceasta majoritate era necesara si la discutarea pe articole a proiectului de lege nu este o problema de constitutionalitate, intrucat art. 74 alin. (1) din Constitutie se refera exclusiv la adoptarea legilor, deci la votul exprimat asupra ansamblului reglementarii. In sensul celor aratate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 73/1995 si nr. 122/1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995 si, respectiv, nr. 265 din 28 octombrie 1996.
    In sesizare s-au mai formulat o serie de critici privitoare la modul de interpretare si de aplicare a Regulamentului Senatului, dar care nu se refera la aspecte de ordin constitutional. Astfel cum rezulta din Decizia Curtii Constitutionale nr. 68/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Curtea Constitutionala nu este competenta sa examineze actele de aplicare a regulamentelor parlamentare. Autorii sesizarii invoca faptul ca, deoarece grupurile parlamentare din care fac parte "au parasit sala de sedinta si nu au participat la dezbateri si nici la votul pe articole, ca si la cel final", au fost privati de posibilitatea participarii la dezbaterea si adoptarea legii. Curtea considera ca, in cazul de fata, aceasta optiune politica nu a avut consecinte de ordin constitutional.
    2. Cu privire la controlul constitutionalitatii legii in ansamblul ei
    In sesizarea grupului de senatori se solicita Curtii Constitutionale sa examineze in intregime legea contestata si sa constate neconstitutionalitatea acesteia, tinand seama de faptul ca modificarile perturba grav ordinea sociala si ordinea de drept in relatiile de fond funciar si creeaza o grava dezordine in raporturile juridice, datorita caracterului retroactiv al unor prevederi.
    Obiectia priveste, in fond, o problema de politica legislativa. Legiuitorul - Parlamentul - dezbate proiectele de legi tinand seama de toate circumstantele in care intervine reglementarea si de toate consecintele, eventual, disfunctiile ei. De aceea Parlamentul este suveran in stabilirea politicii legislative si acest aspect nu intra in sfera controlului de constitutionalitate.
    Orice lege este in fond un experiment social, care, in caz de nereusita sau de schimbare a vointei politice, poate fi remediat de legiuitor prin modificarea reglementarii.
    Totodata, in sesizare se cere Curtii sa analizeze constitutionalitatea noii reglementari in ansamblul ei, fara insa a se invoca o prevedere constitutionala si nici un alt motiv de ordin juridic in justificarea acestei solicitari, incalcandu-se astfel prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora orice sesizare trebuie motivata. Textul fiind imperativ, incalcarea prevederilor sale are drept consecinta imposibilitatea exercitarii controlului, Curtea neputandu-se substitui autorilor sesizarii in ce priveste invocarea unui motiv de neconstitutionalitate. In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii, asa cum rezulta din Decizia nr. 338/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997.
    In ceea ce priveste caracterizarea noii reglementari ca fiind o retractare cu efecte retroactive a reglementarii anterioare, nici normele metodologice de tehnica legislativa aflate in vigoare si nici, in general, legistica formala nu cunosc institutia "retractarii". Asa-numita "retractare" a legii sugereaza ca legiuitorul ar fi renuntat la o anumita reglementare.
    Institutiile consacrate in legistica formala, care ar putea fi aplicabile intr-o asemenea situatie, sunt numai abrogarea si modificarea. Potrivit principiului neretroactivitatii legii, acestea produc efecte numai pentru viitor.
    3. Cu privire la controlul constitutionalitatii textelor din lege ce au format obiectul sesizarilor
    A. Referitor la sesizarea grupului de senatori
    Obiectia de neconstitutionalitate privind art. II din legea atacata este nefondata. Art. II din lege prevede ca "dispozitiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere in nici un fel titlurilor si altor acte de proprietate, eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data intocmirii lor."
    In sesizare se sustine ca, daca titlurile nu au fost eliberate partilor, ele nu se mai respecta, compromitandu-se, datorita efectului retroactiv, drepturile cetatenilor.
    Prevederea legala ce face obiectul sesizarii vizeaza evident negotium juris, iar nu instrumentul probator care poarta denumirea "titlu de proprietate".
    Formularea folosita de legiuitor "titlurilor si altor acte de proprietate eliberate" este foarte larga, cuprinzand nu numai titlurile propriu-zise, ci orice document: hotararile comisiei judetene, procesele-verbale de punere in posesie, hotararile judecatoresti etc., deci intreaga arie de inscrisuri oficiale ce ar putea constata calitatea de proprietar.
    Scopul legii este deci respectarea dreptului persoanelor care au beneficiat, in mod legal, de prevederile Legii nr. 18/1991, nicidecum compromiterea acestor drepturi. Folosirea cuvantului "eliberate" ar putea, insa, in context, evoca numai simpla inmanare a documentelor, iar nu operatiunea juridica in sine.
    Curtea considera, de aceea, ca textul in discutie este constitutional numai in masura in care prin expresia "act eliberat" se intelege actul de constatare a existentei dreptului de proprietate, emis in conditiile legii.
    Obiectia de neconstitutionalitate privind art. III lit. c) din lege este si ea nefondata. Art. III lit. c) prevede ca sunt lovite de nulitate actele de reconstituire a dreptului de proprietate in intravilanul localitatilor, pe terenurile revendicate de fostii proprietari, cu exceptia celor atribuite conform art. 23 din lege.
    In sesizare se sustine ca aceste terenuri au fost atribuite in mod legal, iar procesul de revendicare nu putea constitui criteriul legal de rezolvare a situatiei terenurilor, fiind subiectiv, partinitor si discriminatoriu si creand efecte retroactive pe criterii politice.
    Prevederile art. III lit. c) nu fac insa decat sa constate o nulitate ce rezulta din caracterul imperativ al reglementarii anterioare, intrucat un teren revendicat, potrivit legii, nu putea fi atribuit cu incalcarea drepturilor adevaratului proprietar.
    Art. III lit. d) din lege [iar nu lit. c), cum se mentioneaza in sesizare] loveste cu nulitate actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal. In sesizare se sustine ca dispozitia este retroactiva, deoarece nu tine seama de modificarea destinatiei terenurilor respective, ci are in vedere doar destinatia pe care au avut-o inainte de instaurarea regimului totalitar.
    Se retine insa ca art. 32 din Legea nr. 18/1991 prevede ca terenurile provenite din fostele izlazuri comunale - pajisti si arabil -, care s-au aflat in folosinta cooperativelor agricole de productie, trec in proprietatea privata a comunelor, oraselor si municipiilor si in administrarea primariilor, urmand a fi folosite ca pasuni comunale si pentru producerea de furaje si seminte pentru culturi furajere. In consecinta, terenurile respective nu puteau fi atribuite in proprietatea unor persoane fizice sau juridice, intrucat aceasta ar fi insemnat incalcarea destinatiei lor legale, stabilita in mod imperativ. De aceea nulitatea prevazuta de art. III lit. d), ca si in ipoteza anterioara, era preexistenta.
    In aceiasi termeni se pune problema si in cazul nulitatii prevazute in art. III lit. e), intrucat, potrivit art. 20 din Legea nr. 18/1991, nu se puteau atribui terenuri in localitatile cu excedent de suprafata agricola si cu deficit de forta de munca, in conditiile in care nu s-a constituit dreptul de proprietate in favoarea fostilor proprietari, termenul "excedent" presupunand ca drepturile acestora sa fi fost respectate.
    In art. I pct. 3 privind modificarea art. 9 din lege se face trimitere la prevederile Legii nr. 187/1945 pentru infaptuirea reformei agrare.
    In sesizare se sustine ca o trimitere la o lege abrogata este ilegala.
    Legistica formala, analizand procedeul trimiterii de la un text de lege la un altul care face parte dintr-o alta lege, include procedeul trimiterii la o lege abrogata in categoria tehnicilor legislative care au ca scop economia de mijloace. Trimiterea se face pentru ca legiuitorul sa nu fie nevoit sa reproduca, in textul noii legi, intregul text la care se face trimitere, deoarece aceasta ar amplifica nejustificat continutul legii. Prin trimitere, legiuitorul "nostrifica" textul la care se face trimitere, inglobandu-l in noua lege. Ceea ce urmeaza a se aplica nu este legea la care se face trimitere, care prin aceasta sa fie repusa in vigoare, ci legea care trimite, incluzand textul "nostrificat".
    Faptul ca legea la care se face trimitere nu mai este in vigoare nu are, sub acest aspect, nici o concludenta, deoarece de la ea nu s-a imprumutat decat textul la care se face trimitere.
    De altfel, tehnica legislativa - chiar cea antebelica - cunoaste numeroase cazuri de trimiteri la legi care nu mai erau in vigoare. Un astfel de procedeu nu este nici ilegal si nici neconstitutional.
    In sensul celor aratate este si practica jurisdictionala a Curtii, asa cum rezulta din Decizia nr. 82/1995, definitiva prin Decizia nr. 4/1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996.
    Cu privire la abrogarea art. 11 alin. (4) - (10) din Legea nr. 18/1991, introdus prin art. I pct. 17 din noua lege, texte care cuprindeau reglementarea cailor de atac impotriva hotararilor comisiei judetene, se sustine in sesizare ca masura este contrara prevederilor art. 21 alin. (1) si (2) si ale art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece elimina caile de atac la organele ierarhic superioare si in justitie, care constituie garantii legale ale dreptului cetatenilor si confera un caracter retroactiv dispozitiilor art. 44^1 - 44^15 din lege.
    Se retine insa ca prin legea modificatoare s-au stabilit noi cai de atac care formeaza obiectul cap. III^1. Prin aceasta, drepturile cetatenilor interesati nu au fost nicidecum afectate prin disparitia garantiilor corespunzatoare. Rezulta ca intentia legiuitorului a fost de a perfectiona sistemul cailor de atac si nicidecum de a priva pe cetateni de garantiile procesuale necesare apararii drepturilor lor.
    Potrivit regulilor de solutionare a conflictului legilor in timp, in materie de procedura civila noile cai de atac pot fi exercitate de la data intrarii in vigoare a legii, deci fara efect retroactiv, iar vechile cai de atac mai pot fi folosite doar pentru litigiile nascute sub imperiul vechii legi. Ca atare, textele constitutionale invocate nu au fost incalcate.
    Abrogarea art. 33 alin. (1), prin acelasi art. I pct. 20 din lege, text care prevedea obligatia de preluare a creditelor neachitate de cei carora li s-au atribuit terenuri cu investitii efectuate pe ele pentru plantatii sau alte amenajari, reprezinta, se sustine in sesizare, o imbogatire fara just temei pentru primitori si o discriminare pozitiva in favoarea acestora, ele fiind terenuri cu investitii facute din fonduri de stat centralizate si modifica retroactiv raporturile juridice stabilite.
    Masura adoptata nu este neconstitutionala, ea se justifica prin consideratiuni de politica economica, care, atat timp cat nu incalca o prevedere constitutionala, este de competenta exclusiva a legiuitorului. Evident ca in temeiul art. 16 din Constitutie, prevederea legala este, deopotriva, aplicabila atat debitorilor actuali, cat si celor carora li s-ar putea atribui in viitor terenuri cu asemenea investitii.
    Este de retinut, totodata, ca o astfel de masura conduce, incontestabil, la modificarea raporturilor juridice dintre parti, insa aceasta se produce pe data intrarii in vigoare a legii, fara efect retroactiv. Pana la data intrarii in vigoare a noii legi, persoanele respective raman cu calitatea de debitor, iar partile de credit achitate nu sunt afectate de noua reglementare.
    B. Referitor la sesizarea grupului de deputati
    In aceasta sesizare se sustine ca alin. (3) al art. 22 din legea atacata este neconstitutional, intrucat ar crea discriminare intre beneficiarii lotului in folosinta, care au locuit intotdeauna in localitate, si cei care au primit acest lot fiind stramutati.
    Exceptarea celor care au fost stramutati este insa o masura de reparatie materiala, dar, in acelasi timp, si morala - fata de o categorie de persoane care, au fost lipsite in timpul regimului totalitar de dreptul de proprietate asupra unor terenuri aflate in intravilan.
    Asadar, cei stramutati sunt in situatia de a evita o noua dauna - damno vitando -, pe cand localnicii beneficiau anterior de un drept de folosinta care nu echivaleaza cu un drept de proprietate. Ei sunt in situatia de a-si apara un castig - lucrum captando -, astfel ca exceptarea celor stramutati nu reprezinta o discriminare, ci confirmarea unui drept propriu, pe care ceilalti nu l-au avut. Evident insa ca, daca beneficiarii lotului sunt fostii proprietari ai acestuia, ei se bucura de prevederile legii, dar nu ca beneficiari ai acestui lot, ci pe temeiul vechii lor calitati.
    In art. 26 alin. (5) din lege, introdus prin art. I pct. 17, se prevede desfiintarea de drept a societatilor agricole care incalca procedurile prevazute de acest articol pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
    In sesizare se sustine ca prin desfiintarea de drept a societatilor agricole, constituite in temeiul Legii nr. 36/1991, se incalca dispozitiile constitutionale cu privire la dreptul de asociere libera a cetatenilor, inviolabilitatea proprietatii private, precum si normele de drept care stabilesc modurile de dizolvare si lichidare a societatilor agricole, care sunt limitative.
    Potrivit Legii nr. 36/1991, societatile agricole se constituie, asa cum rezulta din dispozitiile art. 1 din aceasta lege, numai de catre proprietarii al caror aport in societate nu poate fi decat folosinta terenurilor pe care le stapanesc in calitate de proprietar. Fiind o conditie constitutiva, infiintarea unei asemenea societati cu persoane care nu au calitatea de proprietar sau pe terenuri care nu le apartin in aceasta calitate este ilegala.
    Folosirea termenului "desfiintarea de drept" a societatilor sus-mentionate reprezinta o inabilitate de exprimare a legiuitorului, pentru ca, in insusi sistemul introdus prin textul criticat, apare necesara o constatare si apreciere a conditiilor legale in care aplicarea acestei masuri este imputabila societatii agricole. In nici un caz nu rezulta din text vointa legiuitorutui de a institui un caz de raspundere obiectiva sau pentru fapta altuia.
    Curtea retine, in consecinta, ca prevederile in cauza sunt constitutionale numai in masura in care fapta este imputabila societatii agricole, iar constatarea desfiintarii se face in conditiile legii.
    Art. 41^1 din lege stabileste posibilitatea fostilor composesori sau fostilor mosneni si razesi ori a mostenitorilor acestora de a-si reconstitui dreptul de proprietate.
    Textul a fost criticat pentru ca renasterea fostelor composesorate nu are un contur juridic riguros, iar prin reglementarea propusa se incalca dreptul de proprietate al colectivitatii locale, datorita disensiunilor ce pot aparea in interiorul acestora.
    Noua reglementare nu defineste continutul si limitele dreptului de proprietate conferite composesorilor. Potrivit art. 41 alin. (2) din Constitutie, o asemenea reglementare este absolut necesara pentru acordarea drepturilor ce revin acestora. Noua reglementare are insa un caracter premergator, devansand o viitoare reglementare care sa stabileasca continutul si limitele drepturilor respective, potrivit alin. (4) al art. 41, introdus prin art. I pct. 30 din lege, in concordanta, cu art. 41 alin. (2) din Constitutie. In consecinta, obiectia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.

    Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 72, art. 74 alin. (1) si ale art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si dispozitiile art. 13 alin. (1) lit A.a) si ale art. 17 - 20 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Constata ca adoptarea Legii pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 s-a facut cu respectarea dispozitiilor constitutionale.
    2. Constata ca prevederile art. 26 alin. (5) introdus prin art. I pct. 17 din Legea pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, sunt constitutionale numai in masura in care fapta este imputabila societatii agricole in cauza, iar constatarea desfiintarii se face in conditiile legii.
    3. Constata ca dispozitiile art. II din Legea pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 sunt constitutionale numai in masura in care prin act eliberat se intelege orice act de constatare a existentei dreptului de proprietate, emis in conditiile legii.
    4. Constata ca celelalte dispozitii ale Legii pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, care au facut obiectul sesizarilor, sunt constitutionale.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei.
    Dezbaterea a avut loc la data de 15 octombrie 1997 si la ea au participat: Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
              prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu