Decizia Nr.431 din 03.07.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Melania Corici în Dosarul nr. 39.056/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.361D/2011.La apelul nominal răspunde pentru partea Melania Sitaru avocatul Victoria Păţit, cu delegaţie depusă la dosar, şi partea Gheorghe Mihai personal şi asistată de acelaşi avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care arată că în speţă este vorba de o interpretare greşită a legii din partea autorului excepţiei. Astfel, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate nu exclud răspunderea funcţionarului public, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 39.056/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Melania Corici într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că faţă de restul funcţionarilor publici, care răspund personal pentru prejudiciile aduse contribuabililor prin fapta lor culpabilă, funcţionarului public din cadrul organului fiscal i se oferă un privilegiu al lipsei de răspundere pentru prejudiciile cauzate. Or, aceasta contravine prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 227 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice şi beneficiază de protecţie potrivit legii.(2) Statul şi unităţile administrativ-teritoriale răspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica potrivit căreia funcţionarului public din cadrul unui organ fiscal i se oferă un privilegiu al lipsei de răspundere pentru prejudiciile cauzate. Astfel, art. 227 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevăd că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice şi beneficiază de protecţie potrivit legii. Or, potrivit art. 76 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, răspunderea juridică a acestora (inclusiv a funcţionarilor publici din cadrul unui organ fiscal) nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. Mai mult, potrivit art. 76 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, iar, în cazul în care acţiunea se admite şi se constată vinovăţia funcţionarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituţia publică. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererile în justiţie prevăzute de această lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă. În final, Curtea constată că dispoziţiile art. 227 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală nu conţin norme speciale derogatorii de la Legile nr. 188/1999 şi nr. 554/2004, astfel încât funcţionarului public din cadrul unui organ fiscal i se vor aplica, în ceea ce priveşte răspunderea, aceleaşi reguli ca pentru orice alt funcţionar public, fără a exista vreo diferenţă de tratament. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Melania Corici în Dosarul nr. 39.056/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu