Decizia Nr.451 din 12.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 374/2006 privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevăzute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Obştea Moşnenilor Olăneşti, judeţul Vâlcea, în Dosarul nr. 2.023/90/2007 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că suspendarea serviciului public cu specific silvic la nivel naţional pentru proprietarii terenurilor forestiere ale căror titluri de proprietate au fost atacate cu cereri de constatare a nulităţii absolute nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 60 din 26 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.023/90/2007, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 374/2006 privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevăzute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Obştea Moşnenilor Olăneşti, judeţul Vâlcea, într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Legea nr. 374/2006 instituie o evidentă interferenţă în conţinutul juridic al dreptului de proprietate privată prin suspendarea folosinţei - jus utendi şi jus fruendi - ca atribut al dreptului de proprietate asupra imobilului. În acest sens, se arată că, fiind vorba despre o reglementare privind regimul juridic general al proprietăţii, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, „aceasta nu poate îmbrăca decât forma unei legi organice“. Ca atare, apreciază că legea criticată instituie o adevărată suspendare a unui atribut din conţinutul juridic al dreptului de proprietate, ceea ce echivalează cu „paralizarea prerogativelor de folosinţă şi percepere a fructelor imobilelor respective, deoarece aceste prerogative pot fi exercitate numai în regim silvic, adică prin prestarea serviciului public cu specific silvic“.Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin Legea nr. 374/2006 nu se încalcă dispoziţiile Constituţiei, întrucât prin acest act normativ se dă eficienţă art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997, în sensul că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că reglementarea criticată este constituţională, fiind conformă cu dispoziţiile Legii fundamentale. Astfel, arată că suspendarea serviciului public cu specific silvic la nivel naţional pentru proprietarii terenurilor forestiere ale căror titluri de proprietate au fost atacate cu nulitate absolută nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată, regimului juridic general al proprietăţii şi moştenirii, întrucât, pe perioada suspendării acestui serviciu public, paza este asigurată, potrivit legii, de Regia Naţională a Pădurilor -Romsilva, iar cheltuielile respective sunt suportate de la bugetul de stat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 374/2006 privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevăzute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, în integralitatea sa, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006.Actul normativ criticat are următorul conţinut:– „Art. 1. - Serviciul public cu specific silvic la nivel naţional pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevăzute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă în condiţiile prezentei legi. Articolul 2Comisiile judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor identifică proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevăzute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi introduc la instanţele judecătoreşti competente acţiuni în constatarea nulităţii documentelor respective, dacă acestea nu au fost introduse de persoanele prevăzute la art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, care au obligaţia de a face cunoscut comisiilor introducerea acţiunii în constatarea nulităţii. Articolul 3(1) Comisiile judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor comunică inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare care sunt proprietarii terenurilor forestiere situate pe raza unităţii administrativ-teritoriale pentru care s-a invocat nulitatea titlurilor de proprietate la instanţele judecătoreşti.(2) Comunicarea prevăzută la alin. (1) se face cu precizarea clară a datelor de identificare a terenurilor forestiere, în conformitate cu amenajamentul silvic.(3) Inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare suspendă serviciul public silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pe baza comunicării prevăzute la alin. (1). Articolul 4(1) Suspendarea prevăzută la art. 3 alin. (3) încetează la data comunicării de către comisiile judeţene pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, favorabile proprietarilor, care clarifică situaţia juridică a terenurilor forestiere, către inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare.(2) Hotărârile judecătoreşti prevăzute la alin. (1) se aduc la cunoştinţă comisiilor judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către proprietari şi de către autorităţile parte în procese.(3) Pe perioada suspendării serviciului silvic prevăzut la art. 3 alin. (3) paza terenurilor forestiere se asigură de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.(4) Cheltuielile determinate de asigurarea pazei prevăzute la alin. (3) se suportă de la bugetul de stat şi se decontează în condiţiile art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 38/2006, şi ale art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 483/2006 pentru aprobarea atribuţiilor ocoalelor silvice de stat şi ale celor constituite ca structuri proprii, a obligaţiilor ce revin deţinătorilor de păduri, în vederea respectării regimului silvic, precum şi a Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România. Articolul 5Prestarea serviciului public cu specific silvic cu încălcarea prevederilor prezentei legi constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei. Articolul 6(1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 5 se face de către personalul silvic cu atribuţii de control din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi de structurile subordonate.(2) Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 5, se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.“Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. m) referitoare la legiferare şi art. 136 alin. (5) potrivit cărora proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate fi primită critica potrivit căreia Legea nr. 374/2006 instituie o interferenţă în conţinutul juridic al dreptului de proprietate privată prin suspendarea folosinţei - jus utendi şi jus fruendi - ca atribut al dreptului de proprietate asupra imobilului. Astfel, Curtea reţine că legiuitorul a decis suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere restituite în favoarea persoanelor care nu aveau acest drept. Această măsură este valabilă şi pentru persoanele care au primit proprietăţi pe alt amplasament decât pe cel deţinut în proprietate, precum şi pentru alte situaţii menţionate de actul normativ. Serviciul public cu specific silvic implică marcarea arborilor, eliberarea de documente pentru transport şi valorificare, precum şi paza pădurilor, în caz de solicitare. Aceste acţiuni reprezintă etapa premergătoare exploatării lemnului de către personalul silvic care funcţionează în cadrul ocoalelor silvice. Această reglementare îşi propune să oprească tăierea abuzivă a pădurilor, realizată prin folosirea „mascată“ a serviciilor silvice. Suspendarea serviciului public cu specific silvic încetează la momentul clarificării situaţiei juridice a terenurilor forestiere, iar pe perioada suspendării, paza acestor terenuri se asigură de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, cheltuielile fiind asigurate de la bugetul de stat şi decontate de către proprietari stabiliţi prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Potrivit actului normativ criticat, comisiile judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor identifică proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi invocă în faţa instanţelor judecătoreşti nulitatea acestor acte, în situaţia în care nu au invocat-o proprietarii în cauză. Proprietarii au obligaţia de a anunţa comisiile despre invocarea nulităţii. Comisiile judeţene comunică inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare care sunt proprietarii pădurilor situate pe raza unităţii administrativ-teritoriale pentru care s-a invocat nulitatea titlurilor de proprietate. Comunicarea trebuie să cuprindă precizarea clară a datelor de identificare a terenurilor forestiere, conform amenajamentului silvic. Aşa fiind, legiuitorul a prevăzut, pentru anumite situaţii speciale, cum este cea din actul normativ criticat, posibilitatea suspendării serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevăzute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997, dispoziţii legale ce precizează o dată în plus sancţiunea nulităţii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea normelor legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, fiind desfiinţat de la data încheierii lui, un asemenea act nu poate să constituie temeiul dobândirii valabile a dreptului de proprietate şi, ca atare, nu poate fi reţinută critica privind încălcare dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. m) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 374/2006 privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevăzute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Obştea Moşnenilor Olăneşti, judeţul Vâlcea, în Dosarul nr. 2.023/90/2007 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora