ORDIN   Nr. 1845 din 22 decembrie 2003

privind norme de aplicare a unor prevederi din titlul VI "Taxa pe valoarea adaugata" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

ACT EMIS DE: MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 14 din  8 ianuarie 2004

    In temeiul art. 12 alin. (6) din Hotararea Guvernului nr. 735/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile ulterioare, in baza prevederilor art. 128 alin. (1), art. 142, art. 145 alin. (6), art. 147 alin. (10), art. 149 alin. (5), art. 151 si ale art. 161 alin. (1) si (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

    ministrul finantelor publice emite urmatorul ordin:

    CAP. 1
    Norme de aplicare a art. 128 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

    Art. 1
    Conform art. 128 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin livrare de bunuri se intelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar catre o alta persoana, direct sau prin persoane care actioneaza in numele acestora. Pentru bunurile, altele decat cele second-hand, incredintate in vederea vanzarii in baza unui contract de consignatie, data livrarii bunurilor de la consignant la consignatar se considera a fi data vanzarii bunurilor de catre consignatar catre beneficiar. Facturarea bunurilor de catre consignant catre consignatar se face cel mai tarziu la finele lunii in care bunurile au fost vandute.

    CAP. 2
    Norme de aplicare a scutirilor de taxa pe valoarea adaugata pentru importurile de bunuri prevazute la art. 142 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

    Art. 2
    (1) Potrivit art. 142 lit. d) din Legea nr. 571/2003, este scutit de taxa pe valoarea adaugata importul de bunuri de catre misiunile diplomatice si birourile consulare, precum si de catre cetatenii straini cu statut diplomatic sau consular in Romania, in conditii de reciprocitate, potrivit procedurii stabilite prin norme.
    (2) Scutirea se acorda de catre birourile vamale de control si vamuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea conditiilor de reciprocitate legate de importul bunurilor.
    Art. 3
    (1) Potrivit art. 142 lit. e) din Legea nr. 571/2003, este scutit de taxa pe valoarea adaugata importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internationale si interguvernamentale acreditate in Romania, precum si de catre cetatenii straini angajati ai acestor organizatii, in limitele si in conformitate cu conditiile precizate in conventiile de infiintare a acestor organizatii, potrivit procedurii stabilite prin norme.
    (2) Scutirea se acorda de catre birourile vamale de control si vamuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor si conditiilor precizate in conventiile de infiintare a acestor organizatii.
    Art. 4
    (1) Potrivit art. 142 lit. h) din Legea nr. 571/2003, este scutit de taxa pe valoarea adaugata importul de bunuri primite in mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter religios, de aparare a sanatatii, de aparare a tarii sau sigurantei nationale, artistic, educativ, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectura, in conditiile stabilite prin norme.
    (2) Scutirea se aplica de catre birourile vamale de control si vamuire, pe baza documentelor din care rezulta ca bunurile au fost primite fara obligatii de plata si a unei declaratii pe propria raspundere semnate de reprezentantul legal al importatorului sau de persoana imputernicita de acesta, prin care se confirma ca bunurile sunt destinate scopurilor mentionate la art. 142 lit. h) din Legea nr. 571/2003, ca nu vor face obiectul unor comercializari ulterioare cel putin 5 ani de la data importului si ca vor fi folosite numai in scopurile pentru care au fost importate. Declaratiile nereale atrag raspunderea civila sau penala, dupa caz, potrivit prevederilor Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare. Declaratia pe propria raspundere se intocmeste in trei exemplare originale, dintre care un exemplar se depune la biroul vamal la care se face declaratia vamala de import, un exemplar se depune la organul fiscal teritorial, iar al treilea exemplar se pastreaza la documentele financiar-contabile ale beneficiarului. La schimbarea destinatiei bunurilor, inainte de expirarea termenului de 5 ani, importatorii sunt obligati sa indeplineasca formalitatile legale privind importul marfurilor si sa achite taxa pe valoarea adaugata aferenta importului. Organele de control fiscal si ale Garzii Financiare sunt obligate sa urmareasca destinatia data bunurilor respective si, in cazul in care se constata schimbarea acesteia, sa sesizeze organele vamale pentru luarea masurilor ce decurg din aplicarea legii.
    (3) Bunurile destinate apararii sanatatii, pentru care se acorda scutirea de taxa pe valoarea adaugata in baza art. 142 lit. h) din Legea nr. 571/2003, sunt orice alte bunuri decat cele prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 545/2003.
    Art. 5
    (1) Potrivit art. 142 lit. i) din Legea nr. 571/2003, este scutit de taxa pe valoarea adaugata importul de bunuri finantate din imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine, organisme internationale si/sau organizatii nonprofit din strainatate si din tara, in conditiile stabilite prin norme.
    (2) Prin imprumuturi nerambursabile acordate Romaniei, in sensul art. 142 lit. i) din Legea nr. 571/2003, se intelege imprumuturile banesti acordate de guverne straine, de organisme internationale si/sau de organizatii nonprofit din strainatate si din tara unor beneficiari din Romania si care sunt consemnate in acorduri, protocoale si/sau intelegeri, memorandumuri, incheiate cu guverne straine, organisme internationale sau organizatii nonprofit din strainatate si din tara.
    (3) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata pentru importul de bunuri finantate direct din imprumuturi nerambursabile, acordate de organisme internationale sau de guverne straine, se acorda de catre birourile vamale de control si vamuire, pe baza documentelor care atesta ca acestea sunt finantate din imprumuturi nerambursabile.
    (4) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata pentru importul de bunuri finantate direct din imprumuturi nerambursabile, acordate de organizatii nonprofit si de caritate din strainatate si din tara, se acorda de catre birourile vamale de control si vamuire, pe baza documentelor care atesta ca acestea sunt finantate din imprumuturi nerambursabile si sunt destinate realizarii unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de aparare a sanatatii, de aparare a tarii sau sigurantei nationale, cultural, artistic, educativ, stiintific, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectura. Documentele prin care se atesta sursa de finantare si destinatia bunurilor importate sunt acorduri, protocoale si/sau intelegeri, memorandumuri, incheiate cu organizatii nonprofit si de caritate din strainatate si din tara.
    (5) Organele de control fiscal si ale Garzii Financiare sunt obligate sa urmareasca destinatia data bunurilor respective si, in cazul in care se constata schimbarea acesteia in termen de 5 ani de la data intrarii in tara a bunurilor, sa sesizeze organele vamale pentru luarea masurilor ce decurg din aplicarea legii.
    Art. 6
    (1) Potrivit art. 142 lit. j) din Legea nr. 571/2003, este scutit de taxa pe valoarea adaugata importul urmatoarelor bunuri: bunurile de origine romana, bunurile straine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate in strainatate sau bunurile care le inlocuiesc pe cele necorespunzatoare calitativ, returnate partenerilor externi in perioada de garantie, bunurile care se inapoiaza in tara ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediului stabilite prin hotarare a Guvernului.
    (2) Bunurile straine care, potrivit legii, devin proprietatea statului sunt:
    a) bunurile care sunt abandonate printr-o declaratie scrisa data autoritatilor vamale;
    b) bunurile pentru care la expirarea termenului de pastrare, acordat de autoritatea vamala, titularii nu au reglementat situatia vamala a acestora;
    c) bunurile confiscate de autoritatile competente, potrivit legii.
    (3) Ajutoarele de stat pentru protectia mediului acordate in baza hotararilor Guvernului vor fi notificate Consiliului Concurentei in vederea autorizarii si vor respecta prevederile Regulamentului privind ajutorul de stat pentru protectia mediului, respectiv:
    a) nu pot beneficia de prevederile art. 142 lit. j) din Legea nr. 571/2003 agentii economici care opereaza in domeniile: agricultura, activitati de instruire a angajatilor in domeniul mediului, proiectarea si fabricarea de mijloace de transport care pot fi exploatate cu mai putine resurse naturale, actiunile intreprinse in cadrul instalatiilor sau al altor unitati de productie in vederea imbunatatirii sigurantei in exploatare sau igienizarii;
    b) ajutoarele pentru protectia mediului trebuie acordate, de regula, numai agentilor economici care respecta principiul "internalizarea costurilor", respectiv toate costurile legate de protectia mediului trebuie sa fie incluse in costurile de productie ale agentului economic, si sunt acordate in vederea atingerii unor standarde de mediu mai mari decat cele prevazute de legislatia in vigoare;
    c) in cazul in care agentii economici dovedesc imposibilitatea respectarii acestui principiu, ajutorul de stat acordat pentru alinierea la standardele de mediu generale existente trebuie sa fie limitat in timp;
    d) pentru intreprinderile mici si mijlocii se pot acorda ajutoare pe o perioada de 3 ani pentru a se conforma noilor norme care prevad standarde de mediu;
    e) ajutorul pentru protectia mediului poate fi acordat: pentru investitii, pentru reabilitarea amplasamentelor industriale poluate, pentru reamplasarea agentilor economici;
    f) intensitatea maxima a ajutorului reprezinta ponderea ajutorului de stat in total costuri eligibile aferente investitiei si are urmatoarele plafoane in cazul investitiilor: rata ajutorului regional - 50% pentru firmele mari, 65% pentru intreprinderile mici si mijlocii, plus 10% . In cazul in care se demonstreaza caracterul indispensabil al investitiei, se pot acorda ajutoare pentru investitii in favoarea producerii de energie regenerabila si acestea pot atinge pana la 100% din costurile eligibile. Costurile eligibile trebuie sa se limiteze strict la costurile suplimentare generate de investitiile necesare pentru indeplinirea obiectivelor de protectie a mediului. Costurile eligibile trebuie calculate facand abstractie de avantajele obtinute dintr-o eventuala crestere a capacitatii, de economiile de costuri realizate in primii 5 ani de viata ai investitiei si de productia auxiliara suplimentara obtinuta in respectiva perioada de 5 ani. In cazul investitiilor pentru producerea de energie din surse regenerabile, costurile eligibile ale investitiei sunt in mod normal costurile suplimentare suportate de catre agentul economic in comparatie cu o instalatie de energie conventionala care are aceeasi capacitate de productie efectiva de energie;
    g) in cazul reabilitarii amplasamentelor industriale poluate, intensitatea maxima admisibila a ajutorului de stat poate ajunge la 100% din costurile eligibile plus 15% din costul total al lucrarii. Costurile eligibile sunt egale cu costurile lucrarii de reabilitare diminuate cu cresterea valorii terenului;
    h) in cazul reamplasarii agentilor economici, intensitatea maxima admisibila a ajutorului de stat are aceleasi praguri ca in cazul ajutorului pentru investitii. Costurile eligibile nu includ si cheltuielile legate de eventualele cresteri ale capacitatilor;
    i) ajutoarele pentru protectia mediului nu pot fi combinate cu alte forme de ajutor cu acelasi obiectiv sau obiective diferite daca un asemenea cumul atinge o intensitate a ajutorului mai mare decat cele prevazute mai sus.

    CAP. 3
    Norme de aplicare a art. 145 alin. (6) si (10) si art. 149 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

    Art. 7
    (1) Potrivit art. 145 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, se acorda dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata pentru achizitiile de bunuri si/sau servicii destinate realizarii de operatiuni prevazute la art. 145 alin. (3) - (5) din Legea nr. 571/2003, efectuate de persoane impozabile inainte de inregistrarea ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, care nu aplica regimul special de scutire prevazut de art. 152 din Legea nr. 571/2003, in conditii prevazute prin norme.
    (2) Persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata pot sa exercite dreptul de deducere pentru bunuri si/sau servicii achizitionate cu cel mult 90 de zile anterioare datei de inregistrare ca platitor de taxa pe valoarea adaugata in urmatoarele cazuri:
    a) in situatia in care sunt persoane impozabile stabilite in strainatate si trebuie sa isi desemneze un sediu permanent in Romania sau un reprezentant fiscal;
    b) in caz de reorganizare, cand o entitate se divide si in urma divizarii iau nastere mai multe persoane impozabile;
    c) in orice situatie in care intre momentul infiintarii juridice a unei persoane impozabile si data la care i se atribuie codul fiscal de platitor de taxa pe valoarea adaugata exista un decalaj de timp.
    Art. 8
    (1) Potrivit art. 145 alin. (10) din Legea nr. 571/2003, in situatiile prevazute la art. 138 din Legea nr. 571/2003, precum si in alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adaugata dedusa poate fi ajustata conform procedurii stabilite prin norme.
    (2) In cazul unor modificari legislative, in sensul trecerii de la operatiuni care nu dau drept de deducere la operatiuni care dau drept de deducere, persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata pot sa isi ajusteze dreptul de deducere pentru taxa aferenta bunurilor de natura stocurilor constatate pe baza de inventariere la data modificarii intervenite, precum si pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achizitionate cu cel mult 90 de zile anterioare modificarii intervenite. Ajustarea in acest caz reprezinta exercitarea dreptului de deducere.
    (3) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevazut la alin. (2) si art. 7 din prezentul ordin trebuie indeplinite urmatoarele cerinte:
    a) bunurile respective urmeaza a fi utilizate pentru operatiuni care dau drept de deducere;
    b) persoana impozabila trebuie sa detina o factura fiscala sau un alt document legal aprobat prin care sa justifice suma taxei pe valoarea adaugata aferente bunurilor si/sau serviciilor achizitionate.
    (4) Persoanele impozabile care se inregistreaza ca platitori de taxa pe valoarea adaugata ca urmare a unor modificari legislative, in sensul trecerii de la operatiuni care nu dau drept de deducere la operatiuni care dau drept de deducere, pot sa isi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata conform art. 145 alin. (11) si (12) din Legea nr. 571/2003, la data inregistrarii ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.
    (5) In cazul unor modificari legislative, in sensul trecerii de la operatiuni care dau drept de deducere la operatiuni care nu dau drept de deducere, orice persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata trebuie sa isi ajusteze dreptul de deducere exercitat initial pentru taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor de natura stocurilor constatate pe baza de inventariere la data modificarii intervenite, precum si pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achizitionate cu cel mult 90 de zile anterioare modificarii intervenite, care sunt destinate realizarii de operatiuni care nu dau drept de deducere. Ajustarea reprezinta in aceasta situatie anularea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata deduse initial.
    (6) Pentru situatiile prevazute la art. 138 lit. a), b), c) si e) din Legea nr. 571/2003 beneficiarii sunt obligati sa isi ajusteze dreptul de deducere. In aceste situatii ajustarea reprezinta anularea totala sau partiala a taxei pe valoarea adaugata deduse initial sau in cazul prevazut la art. 138 lit. c) din aceeasi lege, cand preturile se majoreaza ulterior livrarii sau prestarii, ajustarea reprezinta exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente majorarii de pret.
    Art. 9
    (1) Potrivit art. 149 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adaugata solicitat de persoana impozabila la rambursare, prin decontul de taxa pe valoarea adaugata, nu se reporteaza in perioada fiscala urmatoare. In situatia in care persoana impozabila renunta la cererea de rambursare, poate sa preia suma respectiva in decontul de taxa pe valoarea adaugata ca suma reportata din perioada fiscala precedenta pentru care nu s-a depus cerere de rambursare. Renuntarea la cererea de rambursare trebuie sa fie comunicata in scris organului fiscal teritorial pentru a fi operata in fisa pe platitor.
    (2) Sumele solicitate la rambursare se inregistreaza la sfarsitul perioadei fiscale intr-un analitic separat al contului 4424. Sumele inregistrate in acest analitic nu pot fi luate in considerare pentru regularizarile de taxa prevazute de art. 149 din Legea nr. 571/2003, cu exceptia cazurilor cand s-a renuntat la cererea de rambursare conform alin. (1).
    (3) Cererile de rambursare/compensare a taxei pe valoarea adaugata depuse o data cu deconturile de taxa pe valoarea adaugata pana la data de 31 decembrie 2003, nesolutionate pana la aceasta data, precum si cererile de rambursare/compensare aferente lunii decembrie 2003, care se depun o data cu decontul lunii decembrie pana la data de 25 ianuarie 2004 inclusiv, vor fi solutionate conform prevederilor legale privind taxa pe valoarea adaugata in vigoare in luna pentru care s-a intocmit decontul privind taxa pe valoarea adaugata.

    CAP. 4
    Norme de aplicare a prevederilor art. 151 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

    Art. 10
    (1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe baza de cerere depusa de persoana impozabila, stabilita in strainatate, la organul fiscal la care reprezentantul propus este inregistrat ca platitor de impozite si taxe. Cererea trebuie insotita de:
    a) declaratia de incepere a activitatii, care va cuprinde: data, volumul si natura activitatii pe care o va desfasura in Romania;
    b) copie de pe actul de constituire in strainatate a persoanei impozabile respective;
    c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care aceasta se angajeaza sa indeplineasca obligatiile ce ii revin conform legii si in care trebuie sa precizeze natura operatiunilor si valoarea estimata a acestora.
    (2) Nu se admite decat un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operatiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, desfasurate in Romania de persoana impozabila stabilita in strainatate. Nu se admite coexistenta mai multor reprezentanti fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate reprezentanti fiscali orice persoane impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.
    (3) Organul fiscal verifica indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) si (2) si, in termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunica decizia luata atat persoanei impozabile stabilite in strainatate, cat si persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. In cazul acceptarii cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indica si codul fiscal atribuit reprezentantului fiscal, care trebuie sa fie diferit de codul fiscal atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. Atribuirea codului fiscal se face de catre Directia generala a tehnologiei informatiei din cadrul Ministerului Finantelor Publice. In cazul respingerii cererii decizia se comunica ambelor parti, cu motivarea refuzului.
    (4) Reprezentantul fiscal, dupa ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat din punct de vedere al drepturilor si obligatiilor privind taxa pe valoarea adaugata pentru toate operatiunile efectuate in Romania de persoana impozabila stabilita in strainatate, atat timp cat dureaza mandatul sau. Operatiunile efectuate de reprezentantul fiscal in numele persoanei impozabile stabilite in strainatate nu trebuie evidentiate in contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal, acestea nefiind operatiunile sale, ci ale persoanei pe care o reprezinta. Obligatiile si drepturile persoanei stabilite in strainatate, privind aplicarea taxei pe valoarea adaugata aferente operatiunilor efectuate in Romania, sunt cele stabilite la titlul VI din Legea nr. 571/2003 pentru orice alta persoana impozabila romana si se exercita prin reprezentantul fiscal, mai putin evidenta contabila care nu este obligatorie. Prevederile art. 152 din Legea nr. 571/2003 nu sunt aplicabile pentru persoanele impozabile stabilite in strainatate.
    (5) Reprezentantul fiscal poate sa renunte la angajamentul asumat printr-o cerere adresata organului fiscal. In cerere trebuie sa precizeze ultimul decont de taxa pe valoarea adaugata pe care il va depune in aceasta calitate si sa propuna o data ulterioara depunerii cererii, cand va lua sfarsit mandatul sau. De asemenea, este obligat sa precizeze daca renuntarea la mandat se datoreaza incetarii activitatii in Romania a persoanei impozabile stabilite in strainatate. In cazul in care persoana impozabila stabilita in strainatate isi continua activitatea in Romania, cererea poate fi acceptata numai daca persoana impozabila stabilita in strainatate a intocmit toate formalitatile necesare desemnarii unui alt reprezentant fiscal sau, dupa caz, si-a inregistrat un sediu permanent in Romania.
    (6) Persoana impozabila stabilita in strainatate transmite reprezentantului fiscal factura externa destinata beneficiarului sau, fara a indica in aceasta suma taxei pe valoarea adaugata, precum si doua copii de pe factura respectiva. Reprezentantul fiscal emite factura fiscala pentru livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii din factura externa si transmite beneficiarului exemplarul original al facturii fiscale impreuna cu factura externa. La completarea facturii fiscale se deroga de la toate prevederile legale in vigoare in ceea ce priveste circulatia si modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie mentionarea urmatoarelor informatii:
    a) numarul, care este acelasi cu numarul facturii externe, si data emiterii facturii;
    b) la rubrica "furnizor" se completeaza numele si adresa reprezentantului fiscal, codul fiscal atribuit pentru persoana stabilita in strainatate si numele persoanei stabilite in strainatate pe care o reprezinta;
    c) numele, adresa si codul de inregistrare fiscala de platitor de taxa pe valoarea adaugata a beneficiarului, la rubrica "cumparator";
    d) denumirea bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate;
    e) valoarea bunurilor/serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, obtinuta prin convertirea in lei a valutei in functie de cursul de schimb in vigoare la data emiterii facturii fiscale;
    f) cota de taxa pe valoarea adaugata;
    g) valoarea taxei pe valoarea adaugata;
    h) la total de plata se va inscrie numai suma taxei pe valoarea adaugata.
    (7) Reprezentantul fiscal depune decont de taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunile desfasurate in Romania de persoana impozabila stabilita in strainatate pe care o reprezinta. In situatia in care reprezentantul fiscal este mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite in strainatate, trebuie sa depuna cate un decont pentru fiecare persoana impozabila stabilita in strainatate pe care o reprezinta. Nu ii este permis reprezentantului fiscal sa evidentieze in decontul de taxa pe valoarea adaugata depus pentru activitatea sa proprie pentru care este inregistrat ca platitor de taxa pe valoarea adaugata operatiunile desfasurate in numele persoanei impozabile stabilite in strainatate, pentru care depune un decont de taxa pe valoarea adaugata separat.
    (8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferente achizitiilor de bunuri/servicii efectuate in numele persoanei impozabile stabilite in strainatate, reprezentantul fiscal trebuie, de regula, sa detina documentele originale prevazute de lege. Cu aprobarea organului fiscal la care este inregistrat ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, reprezentantul fiscal poate justifica deducerea taxei pe valoarea adaugata pe baza fotocopiei de pe factura originala, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
    a) persoana impozabila stabilita in strainatate sa justifice organului fiscal obligatia legala, impusa de tara unde aceasta este stabilita, de a detine facturi originale la sediul societatii straine;
    b) fotocopiile sa fie certificate de societatea straina ca sunt conforme cu originalul;
    c) persoana straina trebuie sa se angajeze in scris ca va pune temporar facturile originale la dispozitie reprezentantului fiscal, la cererea organului fiscal, pentru control.
    Art. 11
    (1) Daca activitatea pe care o desfasoara in Romania persoana impozabila stabilita in strainatate implica obligativitatea inregistrarii unui sediu permanent, astfel cum este definit la titlul I din Legea nr. 571/2003, aceasta nu mai poate sa isi desemneze un reprezentant fiscal in Romania. Sediul permanent se inregistreaza ca platitor de taxa pe valoarea adaugata si indeplineste toate obligatiile privind taxa pe valoarea adaugata care decurg din titlul VI din aceeasi lege si din prezentele norme pentru activitatile atribuibile sediului permanent.
    (2) Pentru activitatile care nu sunt atribuibile sediului permanent, desfasurate in Romania de persoana impozabila stabilita in strainatate, sediul permanent aplica o procedura similara celei stabilite la art. 10 alin. (6) si (8) din prezentul ordin pentru reprezentantul fiscal. Se excepteaza lit. b) a alin. (6) al art. 10, unde se completeaza la rubrica "furnizor" numele si adresa sediului permanent al persoanei impozabile stabilite in strainatate, precum si codul fiscal atribuit pentru sediul permanent. Pe facturile emise se va face mentiunea: "activitati care nu sunt atribuibile sediului permanent".
    (3) Sediul permanent este angajat din punct de vedere al drepturilor si obligatiilor privind taxa pe valoarea adaugata si pentru toate operatiunile efectuate in Romania de persoana impozabila stabilita in strainatate care nu sunt atribuibile sediului permanent. Decontul de taxa pe valoarea adaugata cuprinde atat operatiunile atribuibile sediului permanent, cat si pe cele care nu sunt atribuibile acestuia, efectuate in Romania de persoana impozabila stabilita in strainatate.
    (4) In situatia in care ulterior desemnarii unui reprezentant fiscal, ca urmare a activitatii desfasurate, persoanei impozabile stabilite in strainatate ii revine obligatia inregistrarii unui sediu permanent, aceasta trebuie sa renunte la reprezentantul fiscal, drepturile si obligatiile in ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata fiind preluate de sediul permanent.

    CAP. 5
    Norme de aplicare a art. 161 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

    Art. 12
    (1) In conformitate cu art. 161 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, operatiunile efectuate dupa data intrarii in vigoare a titlului VI din legea mentionata, in baza unor contracte in derulare, vor fi supuse prevederilor titlului VI, cu exceptia celor prevazute la alin. (2), (3) si (6) ale art. 161. Ordonatorii de credite, in cazul institutiilor publice, au obligatia sa asigure fondurile necesare platii taxei pe valoarea adaugata in situatia in care operatiunile respective nu mai sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata sau in cazul modificarii de cota.
    (2) Livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate pana la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, justificate cu documente de expeditie si transport, situatii de lucrari, procese-verbale de receptie sau cu alte documente similare, din care sa rezulte ca livrarea si/sau prestarea au fost efectuate pana la data mentionata, vor fi facturate potrivit regimului in vigoare la data efectuarii operatiunilor respective.
    (3) In situatia in care, anterior datei de 1 ianuarie 2004, s-au incasat avansuri sau au fost intocmite facturi fiscale inaintea livrarii de bunuri ori prestarii de servicii, se va proceda la regularizare pentru a se aplica regimul in vigoare la data efectuarii livrarii de bunuri sau prestarii de servicii, cu exceptia livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii care se efectueaza continuu, pentru care regularizarea se va efectua in functie de data la care intervine exigibilitatea taxei potrivit art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003.
    (4) Preturile cu amanuntul, care includ taxa pe valoarea adaugata colectata neexigibila de 19%, ale stocurilor de medicamente de uz uman si veterinar din farmacii, existente la data de 31 decembrie 2003, se corecteaza cu diferenta dintre cota de 19% in vigoare pana la data de 31 decembrie 2003 si cota de 9% in vigoare de la data de 1 ianuarie 2004, aplicand procedeul sutei marite. Aceasta operatiune se reflecta contabil prin inregistrarea: 371 = 4428 in rosu sau cu semnul minus, cu suma aferenta reducerii taxei pe valoarea adaugata de la 19% la 9% . Modificarea de cota nu afecteaza deducerea taxei pe valoarea adaugata aferenta achizitiilor de medicamente efectuate pana la 31 decembrie 2003, care au fost livrate prin aplicarea cotei de 19% de taxa pe valoarea adaugata. Incepand cu data de 1 ianuarie 2004 medicamentele de uz uman si veterinar se livreaza cu cota de 9% de taxa pe valoarea adaugata, indiferent daca sunt din stocurile producatorilor, ale farmaciilor sau daca provin din import.
    (5) Orice contract in derulare privind livrari de bunuri sau prestari de servicii, inclusiv cele de achizitii publice, sunt supuse cotelor si regimurilor de taxa pe valoarea adaugata in vigoare de la data de 1 ianuarie 2004, potrivit art. 161 alin. (1) din Legea nr. 571/2003. In cazul contractelor de achizitii publice, la care preturile negociate nu contin taxa pe valoarea adaugata potrivit legii achizitiilor publice, se procedeaza astfel: pentru livrari de bunuri sau prestari de servicii care au fost scutite cu sau fara drept de deducere pana la data de 31 decembrie 2003, iar de la 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei standard sau cotei reduse de taxa pe valoarea adaugata, facturarea se face prin adaugarea cotei de taxa pe valoarea adaugata corespunzatoare la pretul stabilit prin contractul de achizitii publice pentru livrarile/prestarile efectuate incepand cu data de 1 ianuarie 2004, iar in cazul livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii care au fost supuse cotei de 19% de taxa pe valoarea adaugata pana la data de 31 decembrie 2003, iar de la data de 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei reduse de taxa pe valoarea adaugata, facturarea se face prin adaugarea cotei reduse de taxa pe valoarea adaugata la pretul stabilit prin contractul de achizitii publice pentru livrarile/prestarile efectuate incepand cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate pana la data de 31 decembrie 2003 inclusiv se aplica prevederile alin. (2) si (3).

    CAP. 6
    Norme de aplicare a art. 161 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

    Art. 13
    Potrivit art. 161 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 pentru operatiunile de intermediere in turism, vanzarile de bunuri second-hand, operatiunile realizate de casele de amanet, se stabilesc reguli diferite prin norme.
    Art. 14
    (1) Prin prezentul articol se stabilesc reguli speciale pentru operatiunile de intermediere in turism.
    (2) Agentiile de turism touroperatoare si detailiste, denumite in continuare agentii de turism, pot aplica regulile speciale prevazute de prezentul articol, in masura in care actioneaza in nume propriu in folosul turistului si utilizeaza pentru realizarea pachetului turistic sau a unor componente ale acestuia, bunuri si/sau servicii achizitionate de la alte persoane impozabile.
    (3) Toate operatiunile efectuate de agentiile de turism pentru realizarea pachetului turistic sau a unor componente ale acestuia, in conditiile precizate la alin. (2), sunt considerate ca o prestare de servicii unica a agentiei de turism. Aceasta prestatie unica se impune in tara in care agentia de turism isi are stabilit sediul activitatii economice sau un sediu permanent de la care sunt prestate serviciile.
    (4) Baza de impozitare a serviciului unic furnizat de agentia de turism este constituita din beneficiul realizat de agentie, diminuat cu suma taxei pe valoarea adaugata inclusa in beneficiul respectiv. Acest beneficiu este egal cu diferenta dintre pretul de vanzare solicitat de agentia de turism si costul real al pachetului turistic sau al unor componente ale acestuia. In intelesul prezentului alineat, prin:
    a) pret de vanzare se intelege tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care se va obtine de catre agentia de turism de la client ori de la un tert pentru pachetul turistic sau, dupa caz, pentru componente ale acestuia, inclusiv subventiile legate direct de aceasta operatiune, impozitele, taxele, cheltuielile accesorii cum sunt comisioanele si asigurarea solicitata de agentie clientului, dar exclusiv sumele prevazute la art. 137 alin. (3) din Legea nr. 571/2003;
    b) costul real al pachetului turistic sau, dupa caz, al unor componente ale acestuia se intelege pretul, inclusiv taxa pe valoarea adaugata care nu se deduce, facturat de prestatorii unor servicii precum servicii de transport, hoteliere si de alimentatie publica si alte cheltuieli precum asigurarea auto a mijlocului de transport, taxe pentru viza, diurna si cazare pentru sofer, taxe de autostrada, taxe de parcare, combustibil, cu exceptia cheltuielilor generale care intra in costul pachetului turistic sau, dupa caz, al unor componente ale acestuia.
    (5) Taxa pe valoarea adaugata colectata aferenta serviciului unic al agentiei de turism se determina prin aplicarea procedeului sutei marite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (4). Cota de taxa pe valoarea adaugata este cota standard de 19% . Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adaugata aferente pachetelor turistice sau a unor componente ale acestora comercializate intr-o perioada fiscala se tin jurnale de vanzari sau, dupa caz, borderouri de vanzari (incasari), separate de operatiunile pentru care se aplica regim normal de taxa pe valoarea adaugata, in care se evidentiaza numai totalul documentului de vanzare, inclusiv taxa pe valoarea adaugata, precum si jurnale de cumparari, separate, in care se evidentiaza cumpararile de bunuri/servicii care se cuprind in costul real al pachetului turistic. Baza de impozitare si suma taxei pe valoarea adaugata colectata pentru aceste operatiuni intr-o perioada fiscala se determina pe baza unor situatii de calcul si se evidentiaza corespunzator in decontul de taxa pe valoarea adaugata.
    (6) Agentiile de turism nu au dreptul sa inscrie taxa pe valoarea adaugata, in mod distinct, in facturile fiscale sau in alte documente legale care se predau turistului, pentru operatiunile carora le sunt aplicate regulile speciale prevazute de prezentul articol.
    (7) Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata pentru serviciul unic furnizat de agentia de turism touroperatoare intervine la data la care toate elementele necesare determinarii bazei de impozitare prevazute la alin. (4) sunt certe.
    (8) Taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate in vederea realizarii de operatiuni supuse regulilor speciale prevazute de prezentul articol nu este deductibila de catre agentiile de turism.
    (9) Agentiile de turism pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunile prevazute la alin. (2).
    (10) Atunci cand agentiile de turism efectueaza atat operatiuni supuse regimului normal de taxa pe valoarea adaugata, cat si operatiuni supuse regulilor speciale, acestea trebuie sa conduca evidente contabile separate pentru fiecare.
    Art. 15
    (1) Prin prezentul articol se stabilesc reguli speciale pentru vanzarile de bunuri second-hand.
    (2) Regulile speciale pentru vanzarile de bunuri second-hand se aplica de catre persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata care livreaza bunuri second-hand (de ocazie) in conformitate cu prevederile prezentului articol.
    (3) In vederea aplicarii acestor reguli speciale, in sensul taxei pe valoarea adaugata, prin bunuri second-hand (de ocazie) se intelege bunurile mobile corporale care au fost utilizate anterior achizitionarii si urmeaza a fi reparate, imbunatatite sau vandute ca atare. In aceasta categorie se include si cartea veche.
    (4) Prin persoana impozabila revanzatoare, in sensul taxei pe valoarea adaugata, se intelege o persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, care in cadrul activitatii sale economice cumpara din tara bunuri second-hand (de ocazie) in vederea revanzarii acestora catre alte persoane.
    (5) In prevederile alin. (4) se incadreaza persoanele impozabile care au prevazut in obiectul de activitate comercializarea de bunuri second-hand (de ocazie).
    (6) Baza de impozitare pentru livrarea de catre persoanele impozabile revanzatoare a bunurilor second-hand se determina la livrarea bunurilor si este constituita din suma reprezentand diferenta dintre pretul de vanzare obtinut, inclusiv taxa pe valoarea adaugata, si pretul de cumparare a bunurilor, insa numai daca persoana impozabila revanzatoare a cumparat bunurile respective de la:
    a) persoane care nu sunt inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata;
    b) alte persoane impozabile revanzatoare, in masura in care livrarea de bunuri realizata de acestea a fost supusa prezentului regim special.
    (7) Persoanele impozabile revanzatoare care livreaza bunuri second-hand nu au dreptul sa inscrie taxa pe valoarea adaugata, in mod distinct, in facturile fiscale sau in alte documente legale care se predau cumparatorului, taxa nefiind deductibila de catre cumparator.
    (8) Taxa pe valoarea adaugata colectata, aferenta livrarii de catre persoanele impozabile revanzatoare, de bunuri second-hand se determina prin aplicarea procedeului sutei marite asupra bazei de impozitare determinata conform alin. (6). Cota de taxa pe valoarea adaugata este cota standard de 19% sau, dupa caz, cota redusa de 9% . Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adaugata aferente operatiunilor de livrare de bunuri second-hand intr-o perioada fiscala se tin jurnale de vanzari sau, dupa caz, borderouri de vanzari (incasari), separate de operatiunile pentru care se aplica regim normal de taxa pe valoarea adaugata, in care se evidentiaza numai totalul documentului de vanzare, inclusiv taxa pe valoarea adaugata, precum si jurnale de cumparari, separate, in care se evidentiaza cumpararile de bunuri destinate a fi vandute in regim second-hand. Baza de impozitare si suma taxei pe valoarea adaugata colectate pentru aceste operatiuni intr-o perioada fiscala se determina pe baza unor situatii de calcul si se evidentiaza corespunzator in decontul de taxa pe valoarea adaugata.
    (9) Persoanele impozabile revanzatoare pot opta pentru regimul normal de taxa pe valoarea adaugata.
    (10) Persoanele impozabile care livreaza atat bunuri supuse regimului normal de taxa pe valoarea adaugata, cat si bunuri in regim second-hand trebuie sa tina evidenta separat pentru fiecare activitate.
    Art. 16
    (1) Prin prezentul articol se stabilesc reguli speciale aplicate bunurilor second-hand vandute in sistem de consignatie.
    (2) Pentru bunurile second-hand vandute in sistem de consignatie baza de impozitare este constituita din:
    a) suma obtinuta din vanzarea bunurilor incredintate de platitorii de taxa pe valoarea adaugata;
    b) suma reprezentand comisionul obtinut din vanzarea de bunuri apartinand neplatitorilor de taxa pe valoarea adaugata sau a bunurilor scutite de taxa pe valoarea adaugata.
    (3) Taxa pe valoarea adaugata colectata se determina astfel:
    a) in cazul prevazut la alin. (2) lit. a), prin aplicarea procedeului sutei marite asupra bazei de impozitare, daca livrarile de bunuri sunt taxabile. Cota de taxa pe valoarea adaugata este cota standard de 19% sau, dupa caz, cota redusa de 9% . Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine in momentul vanzarii bunurilor, platitorii de taxa pe valoarea adaugata care au incredintat bunurile respective sunt obligati sa emita facturi fiscale cel mai tarziu in ultima zi a lunii in care s-a efectuat vanzarea;
    b) in cazul prevazut la alin. (2) lit. b), prin aplicarea procedeului sutei marite asupra comisionului reprezentand baza de impozitare. Cota de taxa pe valoarea adaugata este de 19% . Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine in momentul vanzarii bunurilor.
    (4) Taxa pe valoarea adaugata colectata stabilita conform alin. (3) lit. b) nu se inscrie in mod distinct in facturile fiscale sau in alte documente legale care se predau cumparatorului, nefiind deductibila de catre cumparator. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adaugata aferente acestor operatiuni intr-o perioada fiscala se tin jurnale de vanzari sau, dupa caz, borderouri de vanzari (incasari), separate de operatiunile pentru care se aplica regim normal de taxa pe valoarea adaugata, in care se evidentiaza numai totalul documentului de vanzare, inclusiv taxa pe valoarea adaugata, precum si jurnale de cumparari, separate, in care se evidentiaza cumpararile de bunuri second hand destinate a fi vandute in sistem de consignatie. Baza de impozitare si suma taxei pe valoarea adaugata colectate pentru aceste operatiuni intr-o perioada fiscala se determina pe baza unor situatii de calcul si se evidentiaza corespunzator in decontul de taxa pe valoarea adaugata.
    (5) Persoanele impozabile care livreaza atat bunuri supuse regimului normal de taxa pe valoarea adaugata, cat si bunuri supuse regulilor speciale de vanzare in sistem de consignatie, conform alin. (3) lit. b), trebuie sa tina evidenta separat pentru fiecare activitate.
    Art. 17
    Pentru operatiunile realizate de casele de amanet se aplica urmatoarele reguli speciale:
    a) dobanzile sau comisioanele incasate de casele de amanet pentru acordarea de imprumuturi sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata potrivit art. 141 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 571/2003, indiferent daca bunurile mobile depuse de catre debitor drept gaj sunt sau nu returnate;
    b) daca imprumutul nu este restituit de catre debitor, casele de amanet datoreaza taxa pe valoarea adaugata pentru valoarea obtinuta din vanzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet. Daca potrivit contractului incheiat cu debitorul bunurile sunt vandute in sistem de consignatie, casele de amanet datoreaza taxa pe valoarea adaugata numai pentru comisionul realizat din vanzarea bunurilor, aplicand prevederile art. 16.
    Art. 18
    Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

                       Ministrul finantelor publice,
                          Mihai Nicolae Tanasescu