DECIZIE Nr. 58 din 26 martie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin.
3 si ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 207 din 3 iunie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 149 alin. 3 si ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul
de procedura penala, invocata de Donea Eugen in Dosarul nr. 3.453/1996 al
Tribunalului Buzau - Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 19 martie 1998, in
prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal
citate, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 26 martie
1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 iulie 1997, Tribunalul Buzau - Sectia penala a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 149 alin. 3 si ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul
de procedura penala, invocata de Donea Eugen in Dosarul nr. 3.453/1996, aflat
pe rolul acestei instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 149 alin. 3 si ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura
penala sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constitutie, potrivit
carora "Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru
o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului, arestatul se
poate plange judecatorului, care este obligat sa se pronunte prin hotarare
motivata. Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata".
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta arata ca aceasta este
intemeiata, in privinta dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura
penala, deoarece aceste prevederi sunt neconstitutionale, daca sunt
interpretate in sensul ca arestarea in cursul judecatii dureaza pana la
solutionarea definitiva a cauzei, fara a fi necesara prelungirea arestarii.
Exceptia privitoare la art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura
penala este considerata de instanta ca intemeiata numai sub aspect procedural,
intrucat, pana la judecarea recursului, termenul de arestare prevazut in mandat
ar putea fi depasit, asa incat dispozitia este constitutionala numai daca si
judecarea recursului se face inauntrul duratei pentru care s-a prevazut masura
arestarii.
In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate s-au cerut, in
conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si al Guvernului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca, "de vreme ce in art. 149
alin. 3 din Codul de procedura penala se prevede ca, in cursul judecatii,
arestarea inculpatului dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, acest
text intra in conflict direct cu prevederile art. 23 alin. (4) din Constitutie,
potrivit carora arestarea se poate face pe o durata de cel mult 30 de
zile".
In acelasi punct de vedere se arata ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penala,
potrivit carora "Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a
dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare, iar
recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea
arestarii preventive este suspensiv de executare", este neintemeiata, deoarece
aceste dispozitii nu contravin prevederilor constitutionale. In acest sens se
arata ca nici un text din Constitutie nu se opune tezei potrivit careia
recursul procurorului, in materia liberarii inculpatului de sub puterea
mandatului de arestare, este suspensiv de executare. In sustinerea acestuia se
mentioneaza ca, in art. 128 din Constitutie, se precizeaza numai faptul ca,
impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public
pot exercita caile de atac in conditiile legii. Din interpretarea acestui text
rezulta ca mecanismul in care functioneaza caile de atac si efectele pe care le
produc sunt stabilite de lege, in speta de Codul de procedura penala. In
consecinta, dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, "deoarece,
daca in cursul judecarii procesului ar fi respectate, in toate cazurile,
termenele fixate prin lege, s-ar evita situatiile nedorite, ajungandu-se ca
procurorul sa declare recurs in ultima zi in care inculpatul urmeaza sa fie pus
in libertate".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile
legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992,
republicata, constata urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte asupra exceptiei cu care a fost
legal sesizata.
In legatura cu invocarea neconstitutionalitatii art. 149 alin. 3 din Codul
de procedura penala, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 546 din 4
decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98
din 2 martie 1998, a constatat ca dispozitia, potrivit careia "Arestarea
inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a
cauzei", este neconstitutionala, urmand, in ceea ce priveste durata
arestarii, sa se faca aplicarea directa a art. 23 alin. (4) din Constitutie.
Avand in vedere prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
potrivit carora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate
dispozitiile constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioara a
Curtii, rezulta ca, potrivit alin. (6) din acelasi articol, exceptia de fata
urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
Pentru aceleasi motive urmeaza a fi respinsa exceptia de
neconstitutionalitate a art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura
penala, deoarece prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 22 din 10 februarie
1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 23
aprilie 1998, s-a statuat ca prevederile respective "sunt
neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca efectul
suspensiv al recursului declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus
asupra prelungirii arestarii preventive poate depasi durata de 30 de zile
prevazuta la art. 23 alin. (4) din Constitutie".
Dupa cum se arata in aceasta decizie, recursul nu poate avea ca efect
prelungirea arestarii, cu atat mai mult cu cat priveste o hotarare
judecatoreasca prin care s-a respins prelungirea acesteia.
De aceea efectul suspensiv al recursului este constitutional numai in
limitele duratei mandatului de arestare emis anterior fie de catre un procuror,
fie de catre instanta judecatoreasca, iar aceasta durata nu poate fi mai mare
de 30 de zile, dupa cum prevede art. 23 alin. (4) din legea fundamentala, fara
a distinge intre arestarea in faza urmaririi penale sau in faza judecatii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), a art. 23 si al art. 25 din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3
si ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penala, invocata de
Donea Eugen in Dosarul nr. 3.453/1996 al Tribunalului Buzau - Sectia penala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 martie 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Carmen Daniela Manea