DECIZIE Nr.
603 din 28 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 69
alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 413 din 17 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor „art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 68 alin. (5) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România", excepţie ridicată de Cai Aping în Dosarul nr. 1.709/2/2008 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte
prevederile art. 11 alin. (1) din ordonanţă şi apreciind că celălalt text de
lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale la
care autorul excepţiei îşi raportează critica.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.709/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 68
alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Cai Aping într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a deciziei Oficiului
Român pentru Imigrări de returnare a acesteia, obligarea acestei autorităţi la
prelungirea dreptului de şedere în România în alte scopuri şi la anularea
interdicţiei de intrare pe o perioadă de 6 luni de la data ieşirii din ţară.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate nu sunt suficient de
precise şi de accesibile, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în
înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor
Omului. Autorul excepţiei arată că, în opinia sa, este încălcat principiul
neretroactivităţii legii, întrucât noile condiţii de prelungire a dreptului de
şedere, introduse prin modificările şi completările Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002, sunt mult mai restrictive şi, „prin lipsa de precizie
cu privire la străinii intraţi în România în temeiul unei legi anterioare,
afectează însăşi substanţa dreptului dedus judecăţii".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 11 alin. (1)
coroborat cu art. 68 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 56/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007 (iar nu prin Legea nr. 347/2007, aşa cum
precizează autorul excepţiei).
In temeiul art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin
reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru
Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2007, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar, după renumerotare, art. 68 alin. (5) a
devenit art. 69 alin. (5). Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 11 alin. C\):„(1) Străinii aflaţi temporar în
mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data
la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin
permisul de şedere."
- Art. 69 alin. (5): „(5) Dreptul de şedere pentru
străinii prevăzuţi la alin. (1) lit. e) şi f) se acordă pentru o perioadă de
maximum un an, fără posibilitatea prelungirii. In cazuri excepţionale, pentru
străinii prevăzuţi la alin. (1) lit. e) dreptul de şedere poate fi prelungit o
singură dată pentru o perioadă de până la 6 luni, în vederea dobândirii unei
calificări în profesia în care s-au pregătit."
Străinii prevăzuţi la art. 69 alin. (1) lit. e) sunt
aceia care au intrat pe teritoriul României în scopul formării profesionale
neremunerate în cadrul unei întreprinderi din sectorul public sau privat ori în
cadrul unui furnizor de formare profesională acreditat, iar străinii prevăzuţi
la lit. f) a aceluiaşi articol sunt aceia care desfăşoară activităţi în cadrul
unor programe de voluntariat.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la
art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu
excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, şi la art. 21 alin.
(3) care instituie dreptul părţilor la un proces echitabil. Se invocă, de
asemenea, şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care garantează dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că pretinsa retroactivitate a prevederilor art. 69 alin. (5) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România este, în realitate, o chestiune de determinare a legii aplicabile, în
funcţie de succesiunea în timp a normelor legale ce stabilesc condiţiile în
care se poate prelungi dreptul de şedere pe teritoriul României. Competenţa de
a se pronunţa cu privire la această problemă aparţine exclusiv instanţei
chemate să soluţioneze plângerea introdusă împotriva deciziilor Oficiului Român
pentru Imigrări.
Nici celelalte critici nu sunt întemeiate, textele de
lege fiind redactate într-o manieră deosebit de clară şi precisă, fiind evident
că înţelegerea acestora nu prezintă niciun fel de probleme, iar interpretarea
lor nu poate fi decât univocă, neexistând riscul apariţiei arbitrariului.
Sub acest aspect, Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat, prin Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, cu privire la
constituţionalitatea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002, care limitează în timp dreptul acelor străini care se
află în România, temporar şi în mod legal, de a rămâne pe teritoriul statului
român „numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin
viză sau, după caz, prin permisul de şedere". Cu acel prilej, Curtea a
statuat că o asemenea condiţie este pe deplin justificată de raţiuni de control
al fenomenului migraţionist, prin impunerea respectării anumitor obligaţii de
către străinii care au dobândit dreptul de şedere temporară pe teritoriul
României. Curtea a mai arătat că aceste dispoziţii legale trebuie privite prin
prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora, „In
România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este
obligatorie", text constituţional care se aplică nu numai cetăţenilor
României, ci şi străinilor şi apatrizilor. Din această perspectivă, Curtea a
constatat că textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu
prevederile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, potrivit cărora „Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt
obligaţi (...) să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care
li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligentele necesare pentru a
ieşi din România până la expirarea acestei perioade".
In ceea ce priveşte invocarea de către autorul
prezentei excepţii a dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care
garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Constituţională observă că
prevederile de lege criticate au incidenţă în cadrul procedurii administrative
desfăşurate în faţa Oficiului Român pentru Imigrări, care este premergătoare
etapei jurisdicţionale prin care instanţa competentă soluţionează plângerea
împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări cu privire la cererea
străinului care a solicitat prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul
României. Or, în această din urmă fază jurisdicţională, autorul excepţiei îşi
poate formula apărările şi îşi poate valorifica toate garanţiile şi drepturile
procesuale specifice unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt instituite
la nivel naţional şi european.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 69 alin. (5) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Cai Aping în Dosarul nr. 1.709/2/2008 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi