Decizia Nr.636 din 17.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, ale art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Cristina Beatrix Bogdan, Marcela Elena Bulzan, Cătălin Horaţiu Marchiş, Mihaela Moldovan, Ioana Onea, Veronica Păcurar, Simona Pojar şi Vasile Vulpe în Dosarul nr. 3.346/102/2007 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că dispoziţiile art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 au fost abrogate prin articolul unic al Legii nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, iar, cât priveşte celelalte dispoziţii legale criticate, excepţia nu a fost motivată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.346/102/2007, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, ale art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Cristina Beatrix Bogdan, Marcela Elena Bulzan, Cătălin Horaţiu Marchiş, Mihaela Moldovan, Ioana Onea, Veronica Păcurar, Simona Pojar şi Vasile Vulpe într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că:– art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 încalcă dreptul la un proces echitabil şi la o justiţie unică şi egală pentru toţi, câtă vreme privează părţile de calea de atac a apelului;

– art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale, deoarece „Curtea Constituţională şi-a stabilit propria competenţă de a interpreta actele normative supuse controlului [...], deşi Constituţia acordă Curţii Constituţionale numai posibilitatea de a declara sau nu un text legal ca şi neconstituţional, fără a putea trece la interpretarea acestuia“, interpretarea legilor şi ordonanţelor fiind un atribut exclusiv al Parlamentului, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al instanţelor judecătoreşti– dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt neconstituţionale prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu a existat, la adoptarea actului normativ menţionat, o situaţie extraordinară legată de competenţa de soluţionare a cauzelor a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Se arată totodată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 este neconstituţională, deoarece a nesocotit limitele prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin efectele păgubitoare asupra unei instituţii fundamentale a statului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Intervenţia Guvernului prin această ordonanţă de urgenţă contravine art. 21 alin. (3) din Constituţie, în condiţiile supraîncărcării instanţei supreme, care nu are o secţie specializată în soluţionarea litigiilor de muncă. Se încalcă şi principiul egalităţii şi nediscriminării, care implică inclusiv un tratament egal în faţa instanţelor de judecată, fiind discriminatorie orice deosebire operată pe baza categoriei socioprofesionale. Însă prevederile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 operează o dublă discriminare, atât în cadrul categoriei personalului din sistemul justiţiei, cât şi în cadrul mai larg al personalului încadrat în muncă, toţi subiecţi deopotrivă ai jurisdicţiei specializate a muncii.Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (4), respectiv art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece puterea executivă intervine în cauzele aflate în curs de judecată, cauze în care o componentă a Executivului (Ministerul Justiţiei, plătitor de salarii) are calitate de pârât. Se mai susţine şi că art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 contravine art. 16 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (3) şi (5) coroborat cu art. 11 şi 20 din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, directivelor nr. 43/2000 şi nr. 78/2000 ale CE, art. 2 alin. 1, art. 7 şi art. 23 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă este neîntemeiată, întrucât acestea nu aduc atingere prevederilor constituţionale. Cu privire la art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se apreciază că, procedând la interpretarea legii în mod condiţionat şi de la caz la caz, [...], Curtea Constituţională îşi depăşeşte atribuţiile stabilite prin Constituţie, ceea ce echivalează cu o veritabilă imixtiune în atribuţiile exclusive ale instanţei de judecată“. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, abrogate prin articolul unic al Legii nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, ale art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, şi ale art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008. Conţinutul textelor de lege criticate este următorul: – Art. 80 din Legea nr. 168/1999: „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.“;

– Art. 81 din Legea nr. 168/1999: „(1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii:a)soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţă; b)judecata în fond a avut loc în lipsa părţii care nu a fost legal citată.“;– Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“;– Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992: „În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale.“;– Art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008: „(1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.“;– Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008: „(1) Dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.“– Art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008: „În Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, după alineatul (2) al articolului 19 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
(3) Sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competenţa de soluţionare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Textele din Constituţie invocate în motivarea excepţiei sunt următoarele: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 61 alin. (1) referitor la rolul şi structura Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit căreia prin lege organică se reglementează organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi, art. 115 alin. (4)-(6) privind delegarea legislativă, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2)-(5) privind instanţele judecătoreşti, art. 129 privind folosirea căilor de atac şi art. 141 privind Consiliul Economic şi Social. De asemenea, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării, şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, privind de asemenea interzicerea discriminării, ale art. 2 alin. 1, art. 7 şi art. 23 paragraful 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea discriminării şi dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, ale Directivei 43/2000/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, şi ale Directivei 78/2000/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Anterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 au fost abrogate prin articolul unic al Legii nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009. Astfel fiind, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]“, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. II. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă a fost abrogată expres prin art. 224 lit. b) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011. Astfel fiind şi având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, anterior citat, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. III. Cât priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (republicată ulterior sesizării Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010), Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestora, în raport cu critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 509 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 25 mai 2010, Curtea a reţinut că, în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute la art. 146 lit. d) din Constituţie, procedează la analizarea conformităţii textelor din legi sau ordonanţe cu prevederile Constituţiei. O astfel de analiză a textelor de lege presupune, în primul rând, stabilirea conţinutului acestora, fără de care este imposibilă aprecierea conformităţii cu dispoziţiile Legii fundamentale. Aceasta nu presupune însă stabilirea de către Curtea Constituţională a normelor aplicabile în diferitele litigii în cadrul cărora s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate şi nici pronunţarea asupra aspectelor de fapt ce sunt puse în discuţie în litigiile în cadrul cărora se invocă excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens pot fi invocate şi cele reţinute în Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, în care s-a arătat că problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede că „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“, iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecată poate fi atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. De asemenea, relevante sunt şi considerentele Deciziei nr. 342 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, prin care Curtea a arătat că aspectele de fapt invocate de autorul excepţiei nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aspecte de fapt, ce revin competenţei instanţei de judecată. Aşa fiind, nu se poate susţine că, procedând la interpretarea legii în sensul şi limitele arătate mai sus, Curtea Constituţională îşi depăşeşte atribuţiile stabilite prin Constituţie ori intervine în atribuţiile exclusive ale legiuitorului sau în cele ale instanţelor de judecată. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Cristina Beatrix Bogdan, Marcela Elena Bulzan, Cătălin Horaţiu Marchiş, Mihaela Moldovan, Ioana Onea, Veronica Păcurar, Simona Pojar şi Vasile Vulpe în Dosarul nr. 3.346/102/2007 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. III. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta