Decizia Nr.656 din 17.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Radu I. Prodrom în Dosarul nr. 239/286/2010 al Judecătoriei Răducăneni.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent, referând asupra cauzei, arată că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită Curţii Constituţionale admiterea criticii de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 239/286/2010, Judecătoria Răducăneni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Radu I. Prodrom într-o cauză având ca obiect anularea Hotărârii nr. 34 din 12 ianuarie 2010, emisă de Comisia Judeţeană Iaşi, de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi reconstituire a dreptului de proprietate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul (cetăţean suedez la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate) susţine că dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 18/1991 sunt neconstituţionale în „circumstanţele legislative intervenite după 1 ianuarie 2007“, deoarece îngrădesc posibilitatea cetăţenilor străini de a beneficia de plenitudinea dreptului de proprietate. Chiar dacă legislaţia europeană dă dreptul statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare, totuşi acest drept se referă numai la folosinţa bunurilor, conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor, astfel cum prevede art. 1 paragraful (2) din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu toate acestea, prin respingerea cererii reclamantului, statul operează o restrângere asupra dreptului de proprietate şi nu asupra folosinţei, ceea ce este în flagrantă contradicţie cu art. 11 alin. (2), art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie.Judecătoria Răducăneni apreciază că prevederile legale criticate, prin condiţionarea dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, de calitatea de cetăţean român, intră în contradicţie cu art. 148 alin. (2), art. 11 alin. (2), art. 20 din Constituţie şi cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având în prezent următorul cuprins: „Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale ce formează obiectul excepţiei încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, precum şi cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare referitoare la încălcarea dreptului de proprietate.Astfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 59 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2011, Decizia nr. 879 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a reţinut că prevederile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul şi în condiţiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptăţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciară - şi scopul declarat al acesteia - retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţională.Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale. Potrivit normei constituţionale, una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650 din Codul civil şi următoarele), Legea nr. 18/1991 fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetăţenii români.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor constituţionale ale art. 148 alin. (2), Curtea constată că acestea nu au nicio semnificaţie pentru soluţionarea prezentei cauze.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Radu I. Prodrom în Dosarul nr. 239/286/2010 al Judecătoriei Răducăneni.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu