DECIZIE Nr.
787 din 13 mai 2009
referitoare la obiectia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 2, pozitia nr. 4 si pozitia
nr. 16, din Legea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009
cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri
financiar-fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 400 din 12 iunie 2009
Cu Adresa nr. 124 din 5 mai 2009, Preşedintele Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie a transmis Curţii Constituţionale Hotărârea nr. 2
din 4 mai 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie prin care Curtea Constituţională a fost sesizată cu obiecţia de
neconstituţionalitate a prevederilor anexei nr. 3, poziţia nr. 4, şi poziţia
nr. 16, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la
rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale, aprobată prin lege de către Parlament.
Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a)
teza întâi din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi art. 15 din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a
fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 7.332 din 5 mai 2009 şi
constituie obiectul Dosarului nr. 1.908A/2009.
In motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate au fost aduse argumente care vizează aspecte de
neconstituţionalitate intrinsecă a dispoziţiilor legale contestate. Critica
principală de neconstituţionalitate constă în faptul că Legea de aprobare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 a redus drastic bugetul Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie. Acesta a suferit scăderi accentuate, de la o
propunere de buget iniţială în sumă de 145.587 mii lei ajungându-se, în urma
aprobării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 prin legea criticată,
la un buget aprobat de 79.101 mii lei.
In aceste condiţii, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, prin sesizarea formulată, apreciază că dispoziţiile legale criticate
încalcă principiul independenţei judecătorilor consacrat de art. 124 alin. (3)
din Constituţie, art. 1 din Principiile internaţionale ale independenţei
magistraţilor, art. 11 din Principiile fundamentale privind independenţa
justiţiei adoptate la Congresul al VII-lea al Naţiunilor Unite (Milano),
validate de Adunarea Generală a ONU prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie
1985 şi nr. 4/146 din 13 decembrie 1985, precum şi Recomandarea R (94) 12
privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor adoptată de Comitetul Miniştrilor
al Consiliului Europei. Principiul independenţei judecătorilor este sfidat prin
măsurile legislative criticate, care au redus drastic, până la limita
imposibilităţii desfăşurării activităţii de judecată, fondurile destinate
puterii judecătoreşti. Or, buna funcţionare a puterii judecătoreşti poate fi
realizată doar asigurând independenţa judecătorilor, siguranţa lor, remuneraţie
corespunzătoare şi condiţii de muncă.
De asemenea, textele legale criticate pun în grav
pericol îndeplinirea obiectivelor reformei justiţiei şi afectează direct
îndeplinirea condiţionalităţilor cuprinse în mecanismul de cooperare şi
verificare al Uniunii Europene în relaţia cu România.
Se mai arată că pentru perioada următoare, datorită
bugetului insuficient, se sistează complet plata medicamentelor, transportului,
cheltuielilor de deplasare, obiectelor de inventar, cărţi şi publicaţii, a
benzinei, a primei de vacanţă, a orelor suplimentare pentru personalul auxiliar
de specialitate şi vor exista dificultăţi deosebite în asigurarea plăţii
aferente expedierii citaţiilor, a furnizorilor, a interpreţilor, a apărătorilor
din oficiu etc.
In final, se susţine că dispoziţiile legale criticate
încalcă şi prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, întrucât
puterea judecătorească este redusă până la limita necesarei funcţionări
datorită acţiunilor promovate cu obstinaţie de executiv şi legislativ -
subfinanţarea sistemului judecătoresc. Totodată, se arată că astfel de acţiuni
ale executivului şi legislativului sunt de natură să subordoneze puterea
judecătorească în raport cu celelalte puteri ale statului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra
sesizării de neconstituţionalitate.
Guvernul a transmis
Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/3.456/E.B. din 13 mai 2009, punctul său
de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este
neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici
principiului independenţei judecătorului şi nici celui al echilibrului şi
separaţiei puterilor în stat. Măsurile adoptate au fost determinate de
necesitatea ajustării deficitului bugetar în corelaţie cu evoluţia prognozată a
indicatorilor macroeconomici.
Se mai arată că autonomia financiară a Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie trebuie analizată în contextul posibilităţilor financiare
în construcţia bugetului la nivelul ţării, precum şi al responsabilităţii
Parlamentului de a asigura, prin legea pe care o adoptă, o repartizare
proporţională a resurselor financiare între toate structurile statului. In
acest sens, se consideră că, în temeiul art. 135 alin. (2) lit. b) din
Constituţie, măsura rectificării bugetare poate fi considerată ca fiind o
preocupare a statului pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea
financiară şi economică.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul
de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi celor
ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze
sesizarea de neconstituţionalitate.
Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile anexei nr. 3, poziţia nr. 4 şi
poziţia nr. 16, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la
rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale, aprobată prin lege de către Parlament. In realitate, din
motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate Curtea constată că, de fapt, este
criticată anexa nr. 2, poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din Legea de aprobare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea
bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, care
reduce bugetul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu 6.255 mii lei, iar pe
cel al Ministerului Justiţiei cu 61.253 mii lei. In consecinţă, prin prezenta
decizie Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii anexei nr. 2,
poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 34/2009.
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept şi principiul
separaţiei puterilor în stat şi ale art. 124 alin. (3) privind independenţa
judecătorilor. In susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt invocate
şi prevederile art. 11 din Principiile fundamentale privind independenţa
magistraţilor, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru
prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor (Milano, 26 august - 6
septembrie 1985) şi confirmate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor
Unite prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 40/146 din 13
decembrie 1985, precum şi Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la
independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie
1994 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei. Totodată, Curtea va
reţine că trimiterea pe care o face Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în
susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate, la art. 1 din Principiile
internaţionale ale independenţei magistraţilor, în realitate, este făcută la
art. 1 din Carta universală a judecătorului, care reglementează principiul
independenţei acestuia.
Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Legiuitorul este abilitat din punct de vedere
constituţional să redimensioneze bugetele alocate instituţiilor şi
autorităţilor publice prin legea bugetului de stat atunci când condiţiile
economice şi financiare se înrăutăţesc sau, din contră, se îmbunătăţesc.
Desigur, asemenea rectificări ale bugetului de stat sunt determinate în mod
obiectiv de modificarea prognozelor cu privire la realizarea veniturilor şi
cheltuielilor la bugetul de stat.
Astfel, Curtea constată că numai în aceste condiţii
Parlamentul are legitimitatea constituţională să modifice alocaţiile bugetare
prevăzute iniţial prin legea privind bugetul de stat.
Măsura de reducere a fondurilor alocate Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie şi Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nu
este de natură să afecteze independenţa judecătorului, astfel cum aceasta este
reglementată prin prevederile Constituţiei şi ale actelor juridice
internaţionale invocate. Nu este o diminuare a bugetului doar în privinţa celor
două autorităţi publice, ci se constată că rectificările negative au privit
întreg spectrul de autorităţi şi instituţii publice. Curtea reţine că o
asemenea măsură ar fi fost neconstituţională dacă ar fi vizat în mod
discriminatoriu numai cele două instituţii.
Or, în cazul de faţă, Curtea constată că, datorită
modificării considerabile a situaţiei economice şi financiare a ţării,
legiuitorul este îndrituit să efectueze reduceri de cheltuieli la toate
instituţiile şi autorităţile publice pentru a menţine în efectivitate bugetul
public naţional. Desigur, asemenea măsuri trebuie să fie nediscriminatorii şi
motivate în mod corespunzător, exigenţă satisfăcută în mare măsură prin
expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă în cauză.
Totodată, Curtea observă că, şi în aceste condiţii,
bugetul instituţiilor şi autorităţilor publice permite desfăşurarea activităţii
acestora în condiţii satisfăcătoare.
Nici principiul separaţiei puterilor în stat nu este
încălcat, întrucât dreptul de stabilire a alocaţiilor bugetare fiecărei
instituţii sau autorităţi publice, respectiv dreptul de modificare a acestora
ţin exclusiv de competenţa legiuitorului.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1)
lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că dispoziţiile anexei nr. 2, poziţia nr. 4 şi
poziţia nr. 16, din Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor
măsuri financiar-fiscale sunt constituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României,
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 13 mai 2009 şi la
aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan,
Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly