DECIZIE Nr.
822 din 26 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 524 din 30 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Li
Renshan în Dosarul nr. 5.511/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul
autorizat de limba chineză, desemnat spre a asigura traducerea în cauză, dl
Ioan Budura.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în
acest sens, Decizia nr. 265/2009 a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.511/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. e) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Li
Renshan într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare a unei decizii de
returnare de pe teritoriul României, emisă de Oficiul Român pentru Imigrări,
precum şi obligarea acestuia la prelungirea dreptului de şedere în România în
scop de muncă şi la prelungirea autorizaţiei de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de
claritate şi precizie în sensul prevăzut de Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, pentru prelungirea
dreptului de şedere în România este necesară, pe de o parte, prezentarea
contractului individual de muncă vizat de inspectoratul de muncă în a cărui
rază îşi are sediul angajatorul, iar pe de altă parte, aceeaşi lege sancţionează
angajatul în caz de neprezentare a certificatului fiscal emis angajatorului de
administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul
angajatorul, privind achitarea la zi a obligaţiilor către bugetul public
naţional. Prin urmare, condiţiile legale pentru prelungirea dreptului de şedere
în România în scopul angajării în muncă sunt excesive şi discriminatorii, faţă
de situaţia cetăţenilor români, şi îngrădesc dreptul constituţional la muncă,
mai ales când neîndeplinirea acestora nu poate fi imputată solicitantului
dreptului.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
dispoziţiile criticate sunt constituţionale, impunerea unor condiţii
cetăţenilor străini pentru acordarea dreptului la muncă pe teritoriul României
neavând semnificaţia încălcării acestui drept sau a principiului
nediscriminării.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că
nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate privind nesocotirea
principiului nediscriminării, din moment ce actul normativ atacat se adresează
în exclusivitate străinilor, şi nu cetăţenilor români. Cât priveşte invocarea
dreptului la muncă, pretins încălcat, precizează că art. 41 din Constituţie
consacră un drept fundamental şi general, nu şi absolut, ceea ce permite
legiuitorului instituirea unor condiţii legale specifice pentru exercitarea
dreptului la muncă. Mai arată că textul de lege criticat conţine norme suficient
de clare şi precise, astfel încât destinatarul acesteia să înţeleagă atât
comportamentul cerut de lege, cât şi consecinţele nerespectării ei.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituţionale. Arată,
în acest sens, că textul de lege criticat reprezintă o garanţie legală
stabilită în scopul asigurării unui climat de ordine în valorificarea, de către
titulari, a drepturilor şi intereselor lor legitime. Totodată, apreciază că
reglementarea examinată corespunde condiţiilor de precizie şi previzibilitate
specifice normei juridice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu următorul
conţinut:
Art. 56. - Prelungirea dreptului de şedere temporară în
scop de muncă: „(1) Străinilor intraţi în România în scopul angajării în
muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, dacă: [...] e)
certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a
cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul privind achitarea la zi a
obligaţiilor către bugetul public naţional, doar la prelungirile ulterioare sau
dacă între data înregistrării solicitării pentru eliberarea autorizaţiei şi
data înregistrării cererii pentru eliberarea permisului de şedere au trecut mai
mult de 60 de zile."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din
Constituţie referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă şi ale art. 1 din
Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. e) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România au mai fost supuse examenului de constituţionalitate, prin raportare la
aceleaşi norme fundamentale şi convenţionale invocate şi faţă de critici de
neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză. Prin Decizia
nr. 265 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate, reţinând, pentru argumentele acolo expuse, că
prevederile de lege criticate nu cuprind norme de natură să aducă atingere
dreptului la muncă sau principiului nediscriminării. Aşa fiind, pentru
identitate de raţiune, această soluţie se menţine si în dosarul de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Li
Renshan în Dosarul nr. 5.511/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi