Decizia Nr.825 din 21.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5 şi 9 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de R.A.D.E.F. „România-Film“ în Dosarul nr. 126/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2 din Legea nr. 328/2006 şi ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din aceeaşi lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 126/30/2010, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5 şi 9 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.Excepţia a fost ridicată de R.A.D.E.F. „România-Film“ într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin prevederile de lege criticate se instituie o modalitate sui-generis de trecere a unor categorii de bunuri din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Constituţie şi prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.Mai susţine autorul excepţiei că dispoziţiile art. II pct. 5 din legea atacată încalcă principiul autonomiei locale, statuat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, deoarece „consiliul local al unităţii administrativ-teritoriale beneficiare este obligat să îşi însuşească, prin hotărâre, preluarea unui bun, în proprietate publică, doar pe baza voinţei primarului şi a reprezentantului Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», exprimată prin intermediul unui simplu protocol“.Referitor la modalitatea de adoptare a legilor organice, arată că Legea nr. 303/2008 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale, deoarece art. II a fost introdus şi adoptat de Camera Deputaţilor după ce legea a fost dezbătută şi adoptată de Senat.Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră excepţia neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile pct. 1, 2, 5 şi 9 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.În realitate, obiectul îl formează dispoziţiile art. II pct. 1, 2, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006. Aceste texte au fost modificate şi completate prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008. La rândul lor, dispoziţiile art. II pct. 1 din această ordonanţă de urgenţă au fost modificate şi completate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.Textele de lege criticate au în prezent următorul conţinut: Articolul II1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective. 2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora [...]. 5. Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre [...]. 9. Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, se interzice autorităţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităţi administrativ-teritoriale. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei şi al obligativităţii respectării sale, precum şi a legilor, ale art. 44 alin. (1) referitor la principiul garantării dreptului de proprietate privată, ale art. 73 alin. (3) lit. m) potrivit căruia regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii se reglementează prin lege organică, ale art. 120 alin. (1) referitor la principiul autonomiei locale şi ale art. 136 privind proprietatea.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. II pct. 1, 2, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia s-a pronunţat prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010. Cu acel prilej, Curtea a constatat, pe de o parte, că dispoziţiile art. II pct. 2, în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor şi al grădinilor de spectacol cinematografic, sunt neconstituţionale. Pe de altă parte, prin aceeaşi decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din aceeaşi lege.Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, şi ţinând cont de faptul că decizia de constatare a neconstituţionalităţii a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 23 aprilie 2010 (dată de la care îşi produce efectele), deci ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 14 aprilie 2010, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2 din Legea nr. 328/2006 a devenit inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1), (2) şi (3), art. 120 alin. (1) şi nici celor ale art. 136 din Constituţie, deoarece reglementează modul prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică şi spre administrare bunurile mobile şi imobile prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat şi interzic totodată autorităţilor administraţiei publice locale trecerea respectivelor bunuri imobile din proprietatea publică în proprietatea privată a lor, ceea ce nu poate reprezenta o încălcare a principiului protecţiei proprietăţii private, a principiului autonomiei locale sau a principiului inalienabilităţii proprietăţii publice.Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la dispoziţiile art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de R.A.D.E.F. „România-Film“ în Dosarul nr. 126/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, invocată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Maria Bratu