Decizia Nr.878 din 30.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2¹ şi pct. 2² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, dispoziţii introduse prin art. I pct. 4 din Legea nr. 277/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Prax Liquidation Î.P.U.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 11.514/301/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde, pentru partea Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, avocat Simina Maria Miloş, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât priveşte interpretarea şi aplicarea legii şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, deoarece textul criticat nu contravine principiilor constituţionale invocate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât critica autorului priveşte interpretarea şi modificarea textului criticat, fapt ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.514/301/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2¹ şi pct. 2² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, dispoziţii introduse prin art. I pct. 4 din Legea nr. 277/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Prax Liquidation Î.P.U.R.L. din Craiova cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din 20 august 2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că în mod evident titlurile asupra fondului de lichidare nu pot fi deţinute decât fie de practicienii creditori, fie de cumpărătorul/cesionarul unor astfel de drepturi, iar Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România nu se numără printre persoanele îndreptăţite să participe în mod direct în procedura insolvenţei, ci numai membrii acesteia.Prin efectul lor, dispoziţiile prohibitive ale textului alin. (10) al art. 4 din Legea nr. 85/2006, nou introdus, în sensul scoaterii sumelor ce constituie fondul de lichidare din sfera de acţiune a măsurilor asigurătorii, ca şi punerea creditorului în imposibilitate de a iniţia executarea silită şi implicit de a-şi realiza creanţa potrivit Codului de procedură civilă, încalcă dreptul acestuia de a dispune de bunurile proprii, consacrate prin hotărâri judecătoreşti intrate în puterea legii, deoarece creanţele pe care acestea le constată nu pot fi valorificate contra unui preţ rezonabil şi nici aduse în garanţie pentru contractarea de credite, din cauza riscului major de a nu mai putea fi niciodată puse în executare.Autorul consideră, de asemenea, că în absenţa de pe rolul instanţelor de judecată şi a altor executări silite, reglementărilor criticate le lipseşte gradul de generalitate necesar adoptării normelor legale, în timp ce Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - în calitatea sa de ordonator principal de credite/administrator al fondului de lichidare - se situează deasupra legii, tocmai în baza prevederilor considerate a fi neconstituţionale, prin crearea unui statut aparte faţă de orice alt debitor.Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă (în opinie majoritară) apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, raportat la art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 53 din Constituţie, în măsura în care aceste dispoziţii se interpretează în sensul unei insesizabilităţi generale a fondului de lichidare, fără exceptarea creanţelor provenite din titluri executorii având ca obiect sume datorate lichidatorului pentru exercitarea profesiei sale.Astfel, prin declararea insesizabilităţi fondului de lichidare, inclusiv cu privire la sumele cuvenite lichidatorilor, deşi acesta a fost scopul instituirii fondului, se produce o restrângere nepermisă a dreptului creditorului-lichidator la a obţine concursul forţei coercitive a statului pentru realizarea creanţei sale, respectiv la a obţine executarea silită, ca parte a procesului civil.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2¹ şi pct. 2² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, dispoziţii introduse prin art. I pct. 4 din Legea nr. 277/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au fost modificate şi completate prin Legea nr. 277/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009, care a prevăzut la art. I pct. 4 că după pct. 2 al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 se introduc, printre altele, pct. 2¹, care modifică alin. (9) al art. 4 din Legea nr. 85/2006, şi pct. 2², prin care se introduce alin. (10) la art. 4 din Legea nr. 85/2006.Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.Astfel, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă în realitate dispoziţiile art. 4 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(9) Sumele menţionate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 şi art. 123 pct. 1 şi vor fi plătite în momentul existenţei disponibilului în contul debitorului.(10) Sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) care prevăd că „Nimeni nu este mai presus de lege“, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 45 privind libertatea economică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: 1. În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea observă că aceasta este corectă, îndeplinind strict formal condiţiile de admisibilitate: dispoziţia legală criticată să se afle în cuprinsul unei legi sau ordonanţe în vigoare, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să fie ridicată în faţa instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei, să fie ridicată de o parte în litigiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial din oficiu sau de procuror, iar dispoziţia legală contestată să nu fi fost declarată neconstituţională. Astfel, nicio instanţă de judecată în faţa căreia se ridică o excepţie de neconstituţionalitate nu are competenţa să examineze textul sub aspect constituţional sau să adauge o altă condiţie la cele prevăzute de lege pentru admiterea cererii de sesizare a Curţii, ci numai să verifice, strict, îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece competenţa sa se circumscrie doar la constatarea admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii, nu şi la temeinicia ca atare a excepţiei. 2. Autorul excepţiei este nemulţumit de interpretarea dată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti dispoziţiilor criticate, în baza cărora, prin Încheierea pronunţată la data de 20 iulie 2009, această instanţă i-a respins cererea pentru încuviinţarea executării silite asupra fondului de lichidare aflat la dispoziţia Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România şi care, în opinia primei instanţe, creează o insesizabilitate generală a sumelor aflate în fondul de lichidare, fără exceptarea creanţelor provenite din titluri executorii, având ca obiect sume de bani datorate lichidatorului pentru exercitarea profesiei sale. În acest sens, autorul excepţiei arată, de altfel, că, „atâta vreme cât prevederile considerate de noi neconstituţionale sunt în vigoare, nici Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi nici vreo altă entitate juridică nu poate fi urmărită şi/sau acţionată în judecată pentru neplata unor sume stabilite prin hotărâri judecătoreşti intrate în puterea legii“. Curtea observă că, în acord cu opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că „prin declararea insesizabilităţii fondului de lichidare, inclusiv cu privire la sumele cuvenite lichidatorului, deşi acesta a fost scopul instituirii fondului, se produce o restrângere nepermisă a dreptului creditorului-lichidator la a obţine concursul forţei coercitive a statului, pentru realizarea creanţei sale, respectiv la a obţine executarea silită, ca parte a procesului civil“. Este, prin urmare, incontestabil faptul că excepţia de neconstituţionalitate vizează, în realitate, o chestiune de interpretare a legii în sensul scoaterii de sub incidenţa normei a măsurilor asigurătorii sau a executării silite declanşate de lichidatorii judiciari cu privire la creanţele izvorâte din exercitarea profesiei lor. Însă o atare operaţie ţine strict de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu de cea a Curţii Constituţionale, motiv pentru care excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Fondul de lichidare, instituit prin dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, a avut drept scop ca, în lipsa disponibilităţilor băneşti ale debitorului falit, din care să se poată efectua cheltuielile prevăzute la alin. (1) al art. 4, să reprezinte o sursă de finanţare pentru acoperirea acestor cheltuieli de lichidare, sens în care prin dispoziţiile art. 4 alin. (6) se prevede şi modalitatea de constituire a acestui fond. Prin urmare, legiuitorul a stabilit cu titlu de principiu care sunt cheltuielile de lichidare, de unde se plătesc acestea (din averea debitorului), precum şi care este soluţia în cazul în care debitorul falit nu are disponibilităţi din care să poată efectua aceste cheltuieli. Astfel a apărut ideea de înfiinţare a unui fond de lichidare instituit prin art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 şi constituit prin dispoziţiile art. 4 alin. (6) din aceeaşi lege. În această situaţie, nu rămâne decât ca instanţa de judecată sesizată cu o cerere de executare a unor astfel de cheltuieli de către lichidatorii care au efectuat cheltuieli cu lichidarea debitorului falit să facă interpretarea sistematică a tuturor dispoziţiilor art. 4 şi să se pronunţe în consecinţă. Faptul că instanţa de control constituţional apreciază că excepţia ridicată priveşte o chestiune de interpretare şi aplicare a legii nu înseamnă că aceasta încalcă sfera de competenţă a instanţelor ordinare, câtă vreme Curtea nu se pronunţă efectiv asupra soluţiei fondului. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Prax Liquidation Î.P.U.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 11.514/301/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu