HOTARARE Nr. 1050 din 1 iulie 2004
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 651 din 20 iulie 2004
In temeiul art. 108 din Constitutie, republicata, si al art. 196 alin. (1)
din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala,
republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Art. 1
Se aproba Normele metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedura fiscala, prevazute in anexa care face parte
integranta din prezenta hotarare.
Art. 2
Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga Hotararea
Guvernului nr. 1.168/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru
aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul
fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 726 din 17 octombrie
2003.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Contrasemneaza:
p. Ministrul finantelor publice,
Maria Manolescu,
secretar de stat
ANEXA 1
NORME METODOLOGICE
de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura
fiscala
Codul de procedura fiscala:
TITLUL I
Dispozitii generale
CAP. 1
Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala
Art. 1
Sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala
(1) Prezentul cod reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din
raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor
datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal.
(2) Prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale,
precum si pentru administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si
alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit
legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel.
(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume
datorate bugetului general consolidat se intelege ansamblul activitatilor desfasurate
de organele fiscale in legatura cu:
a) inregistrarea fiscala;
b) declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor, taxelor,
contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.
Art. 2
Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative
(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume
datorate bugetului general consolidat, prevazute la art. 1, se indeplineste
potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, ale Codului fiscal, precum
si ale altor reglementari date in aplicarea acestora.
(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea
impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general
consolidat.
(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplica prevederile Codului de
procedura civila.
Art. 3
Modificarea si completarea Codului de procedura fiscala
(1) Prezentul cod se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata,
de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intra in vigoare cu
incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege.
Art. 4
Functionarea Comisiei fiscale centrale
Comisia fiscala centrala constituita potrivit art. 6 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire
la aplicarea unitara a prezentului cod.
CAP. 2
Principii generale de conduita in administrarea impozitelor, taxelor,
contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat
Art. 5
Aplicarea unitara a legislatiei
Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei
fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a impozitelor,
taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Norme metodologice:
5.1. In scopul aplicarii unitare a prevederilor legislatiei fiscale,
Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor pot
elabora ghiduri practice pentru indrumarea functionarilor din domeniul fiscal.
Codul de procedura fiscala:
Art. 6
Exercitarea dreptului de apreciere
Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si
competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte
solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor
imprejurarilor edificatoare in cauza.
Norme metodologice:
6.1. In aprecierea unei situatii fiscale asupra careia urmeaza a lua o
decizie, organul fiscal va determina starile de fapt relevante din punct de
vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
Art. 7
Rolul activ
(1) Organul fiscal instiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si
obligatiilor ce ii revin in desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.
(2) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de
fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare
pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. In analiza
efectuata organul fiscal va identifica si va avea in vedere toate
circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.
(3) Organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de
fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a
altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de
cate ori este cazul.
(4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in
functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de
lege.
(5) Organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor
legislatiei fiscale. Indrumarea se face fie ca urmare a solicitarii
contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.
Norme metodologice:
7.1. Instiintarea contribuabililor asupra drepturilor si obligatiilor in
cadrul procedurii in desfasurare se face verbal sau in scris. Daca informarea
se face verbal, organul fiscal va intocmi o nota in care va consemna
indeplinirea obligatiei si orice alte detalii legate de aceasta pe care le
considera relevante. Nota se va atasa la dosarul cazului.
7.2. Indrumarea ca urmare a solicitarii contribuabililor se face de catre
organul fiscal prin asistenta directa la sediul acestuia, precum si prin
corespondenta scrisa, e-mail, telefon si altele asemenea.
7.3. Indrumarea contribuabililor din initiativa organului fiscal se face
prin furnizarea de servicii menite sa le faciliteze acestora indeplinirea
obligatiilor fiscale, precum si prin actiuni de educare in domeniul fiscal.
Aceasta indrumare se poate realiza atat la nivel central, cat si la nivel
local, prin orice instrument aflat la dispozitia organului fiscal, cum ar fi:
transmiterea formularelor de declaratii, furnizarea de programe informatice
pentru completarea acestora, elaborarea si distribuirea de materiale
publicitare (ghiduri, brosuri, pliante, afise si altele asemenea), difuzarea in
presa scrisa de articole, comunicate si materiale de presa, intalniri de lucru
cu grupuri de contribuabili, furnizarea de informatii in cadrul emisiunilor
informative ale posturilor de radio si televiziune, introducerea in programele
de invatamant a unor lectii cu subiect de fiscalitate si altele asemenea.
Codul de procedura fiscala:
Art. 8
Limba oficiala in administratia fiscala
(1) Limba oficiala in administratia fiscala este limba romana.
(2) Daca la organele fiscale se depun petitii, documente justificative,
certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, organele fiscale vor
solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana certificate de
traducatori autorizati.
(3) Dispozitiile legale cu privire la folosirea limbii minoritatilor
nationale se aplica in mod corespunzator.
Norme metodologice:
8.1. Potrivit dispozitiilor Legii administratiei publice locale nr.
215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in unitatile
administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale
au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor organele fiscale vor aplica
prevederile legale privind dreptul cetatenilor apartinand unei minoritati
nationale de a se adresa oral sau in scris si in limba materna, precum si
comunicarea catre acestia a raspunsurilor atat in limba romana, cat si in limba
materna. Actele administrative fiscale emise in astfel de situatii se intocmesc
in mod obligatoriu in limba romana.
8.2. Organele fiscale competente teritorial sunt obligate sa asigure
conditiile pentru folosirea limbii materne in toate situatiile prevazute de
lege, potrivit pct. 8.1.
Codul de procedura fiscala:
Art. 9
Dreptul de a fi ascultat
(1) Inaintea luarii deciziei organul fiscal este obligat sa asigure
contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la
faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei.
(2) Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin. (1) cand:
a) intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea
situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului sau
pentru luarea altor masuri prevazute de lege;
b) situatia de fapt prezentata urmeaza sa se modifice nesemnificativ cu
privire la cuantumul creantelor fiscale;
c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a
dat intr-o declaratie sau intr-o cerere;
d) urmeaza sa se ia masuri de executare silita.
Art. 10
Obligatia de cooperare
(1) Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organele fiscale in vederea
determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de
catre acesta, in intregime, conform realitatii, si prin indicarea mijloacelor
doveditoare care ii sunt cunoscute.
(2) Contribuabilul este obligat sa intreprinda masurile in vederea
procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor
posibilitatilor juridice si efective ce ii stau la dispozitie.
Art. 11
Secretul fiscal
(1) Functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele
care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati, in conditiile legii, sa
pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii
atributiilor de serviciu.
(2) Informatiile referitoare la impozite, taxe, contributii si alte sume
datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
a) autoritatilor publice, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de
lege;
b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate in
baza unor conventii;
c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
(3) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze
secretul asupra informatiilor primite.
(4) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte
situatii decat cele prevazute la alin. (2), in conditiile in care se asigura ca
din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.
(5) Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal atrage
raspunderea potrivit legii.
Norme metodologice:
11.1. In categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret
fiscal intra datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura si
cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului,
plati, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, incasari, deduceri,
credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii
obtinute din declaratii ori documente prezentate de catre contribuabili sau
orice alte informatii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitarii
atributiilor de serviciu.
Codul de procedura fiscala:
Art. 12
Buna-credinta
Relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie
fundamentate pe buna-credinta, in scopul realizarii cerintelor legii.
CAP. 3
Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale
Art. 13
Interpretarea legii
Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa
legiuitorului asa cum este exprimata in lege.
Art. 14
Criteriile economice
Veniturile, alte beneficii si valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale
indiferent daca sunt obtinute din activitati ce indeplinesc sau nu cerintele
altor dispozitii legale.
Art. 15
Eludarea legislatiei fiscale
(1) In cazul in care, eludandu-se scopul legii fiscale, obligatia fiscala
nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impunere reala,
obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal
determinate.
(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile
art. 23.
CAP. 4
Raportul juridic fiscal
Art. 16
Continutul raportului de drept procedural fiscal
Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce
revin partilor, potrivit legii, pentru indeplinirea modalitatilor prevazute
pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor
partilor din raportul de drept material fiscal.
Art. 17
Subiectele raportului juridic fiscal
(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile
administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care
dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.
(2) Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta
entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii
si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii.
(3) Statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia
Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale.
(4) Unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritatile
administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale
acestora, in limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.
(5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala, unitatile sale teritoriale,
precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei
publice locale sunt denumite in prezentul cod organe fiscale.
Art. 18
Imputernicitii
(1) In relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat
printr-un imputernicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse
in imputernicire sau stabilite de lege, dupa caz.
(2) Imputernicitul este obligat sa inregistreze la organul fiscal actul de
imputernicire, in forma autentica si in conditiile prevazute de lege. Revocarea
imputernicirii opereaza fata de organul fiscal de la data inregistrarii actului
de revocare.
(3) In cazul reprezentarii contribuabililor in relatiile cu organele
fiscale prin avocat, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de
dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
(4) Contribuabilul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de
a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit,
cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca obligatiile acestuia
fata de organul fiscal.
(5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor
fiscali desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.
Norme metodologice:
18.1. Desemnarea reprezentantului fiscal de catre persoanele impozabile
stabilite in strainatate, care realizeaza operatiuni supuse taxei pe valoarea
adaugata pe teritoriul Romaniei, se face potrivit art. 151 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare, denumita in
continuare Codul fiscal.
Codul de procedura fiscala:
Art. 19
Numirea curatorului fiscal
(1) Daca nu exista un imputernicit potrivit art. 18, organul fiscal, in
conditiile legii, va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui
curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este
necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui
handicap de orice fel, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca
personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii.
(2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit
hotararii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare
fiind suportate de cel reprezentat.
Art. 20
Obligatiile reprezentantilor legali
(1) Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si ai
asocierilor fara personalitate juridica sunt obligati sa indeplineasca
obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, in numele si din averea acestora.
(2) In cazul in care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor
fara personalitate juridica nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociatii
raspund solidar pentru indeplinirea acestora.
TITLUL II
Dispozitii generale privind raportul de drept material fiscal
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 21
Creantele fiscale
(1) Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit
legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevazute la alin. (1) rezulta atat
continutul, cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentand drepturi
determinate constand in:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor
sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la
rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor,
taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului
general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creante fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere, in
conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.
(3) In cazurile prevazute de lege, organul fiscal este indreptatit sa
solicite stingerea obligatiei fiscale de catre cel indatorat sa execute acea
obligatie in locul debitorului.
(4) In masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe,
contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat se constata ca a
fost fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea
sumei respective.
Art. 22
Obligatiile fiscale
Prin obligatii fiscale, in sensul prezentului cod, se intelege:
a) obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz,
impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general
consolidat;
b) obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si
fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului
general consolidat;
c) obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele,
contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;
d) obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere, aferente
impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general
consolidat, denumite obligatii de plata accesorii;
e) obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele
contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se
realizeaza prin stopaj la sursa;
f) orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau
juridice, in aplicarea legilor fiscale.
Art. 23
Nasterea creantelor si obligatiilor fiscale
(1) Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala
corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de
impunere care le genereaza.
(2) Potrivit alin. (1) se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a
determina obligatia fiscala datorata.
Art. 24
Stingerea creantelor fiscale
Creantele fiscale se sting prin incasare, compensare, executare silita,
scutire, anulare, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege.
Art. 25
Creditorii si debitorii
(1) In raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele
titulare ale unor drepturi de creanta fiscala prevazute la art. 21, iar
debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligatia corelativa de
plata a acestor drepturi.
(2) In cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de debitor,
debitori devin, in conditiile legii, urmatorii:
a) mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;
b) cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile
debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;
c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu
prevederile legale referitoare la faliment;
d) persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un
angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu
asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata;
e) alte persoane, in conditiile legii.
Art. 26
Platitorul
(1) Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care, in numele
debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a
plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate
bugetului general consolidat.
(2) Pentru persoanele juridice cu sediul in Romania, care au sedii
secundare, platitor de obligatii fiscale este persoana juridica, cu exceptia
impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face,
potrivit legii, de catre sediile secundare ale persoanei juridice.
Art. 27
Raspunderea solidara
(1) Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat
insolvabil in conditiile prezentului cod raspund solidar cu acesta urmatoarele
persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, in cei 3 ani anteriori datei
declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, dobandesc in orice mod active de
la debitorii care isi provoaca astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au
provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau
ascunderea cu rea-credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile
proprietatea acesteia.
(2) Raspunderea asociatilor si actionarilor la societatile comerciale
debitoare se stabileste potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 28
Dispozitii speciale privind stabilirea raspunderii
(1) Raspunderea persoanelor prevazute la art. 27 se va stabili potrivit
dispozitiilor prezentului articol.
(2) In scopul prevazut la alin. (1) organul fiscal va intocmi o decizie in
care vor fi aratate motivele de fapt si de drept pentru care este angajata
raspunderea persoanei in cauza. Decizia se va supune spre aprobare conducerii
organului fiscal.
(3) Decizia aprobata potrivit alin. (2) constituie titlu de creanta privind
obligatia la plata a persoanei raspunzatoare potrivit art. 27 si va cuprinde,
pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2), si urmatoarele:
a) codul de identificare fiscala a persoanei raspunzatoare, obligata la
plata obligatiei debitorului principal, precum si orice alte date de
identificare;
b) numele si prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de
identificare fiscala; domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date
de identificare;
c) cuantumul si natura sumelor datorate;
d) termenul in care persoana raspunzatoare trebuie sa plateasca obligatia
debitorului principal;
e) temeiul legal si motivele in fapt ale angajarii raspunderii.
(4) Raspunderea va fi stabilita atat pentru obligatia fiscala principala,
cat si pentru accesoriile acesteia.
(5) Titlul de creanta prevazut la alin. (3) va fi comunicat persoanei
obligate la plata, mentionandu-se ca aceasta urmeaza sa faca plata in termenul
stabilit.
(6) Titlul de creanta comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat in
conditiile legii.
Art. 29
Drepturile si obligatiile succesorilor
(1) Drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra
succesorilor debitorului in conditiile dreptului comun.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul obligatiei de plata
a sumelor ce reprezinta amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoana
fizica.
Art. 30
Dispozitii privind cesiunea creantelor fiscale ale contribuabililor
(1) Creantele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau
de restituire ale contribuabililor, precum si sumele afectate garantarii
executarii unei obligatii fiscale pot fi cesionate numai dupa stabilirea lor
potrivit legii.
(2) Cesiunea produce efecte fata de organul fiscal competent numai de la
data la care aceasta i-a fost notificata.
(3) Desfiintarea cesiunii sau constatarea nulitatii acesteia ulterior
stingerii obligatiei fiscale nu este opozabila organului fiscal.
Norme metodologice:
30.1. Cesiunea de creanta trebuie sa indeplineasca cerintele de validitate
din dreptul comun. Platile efectuate intre organul fiscal si contribuabilul
cedent pana la notificarea cesiunii sunt valabile.
30.2. Din momentul notificarii cesiunii, creanta fiscala se transfera catre
cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv
accesoriile acesteia, in conditiile legii. Cesionarul devine creditor pentru
valoarea creantei inscrisa in actul de cesiune, indiferent de pretul pe care
l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu titlu gratuit.
30.3. In cazul in care organul fiscal constata ca aceeasi creanta fiscala a
fost cesionata mai multor cesionari, cesionarul care a notificat primul organul
fiscal va deveni creditor al creantei cesionate.
Codul de procedura fiscala:
CAP. 2
Domiciliul fiscal
Art. 31
Domiciliul fiscal
(1) In cazul creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor
Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin domiciliu fiscal
se intelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde isi au domiciliul, potrivit legii,
sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de
domiciliu;
b) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercita
gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, in cazul in care
acestea nu se realizeaza la sediul social declarat;
c) pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, adresa
persoanei care reprezinta asocierea sau entitatea, iar in lipsa unei asemenea
persoane, adresa domiciliului fiscal al oricaruia dintre asociati.
(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, in sensul alin. (1) lit. a), se
intelege adresa locuintei pe care o persoana o foloseste in mod continuu peste
183 de zile intr-un an calendaristic, intreruperile de scurta durata nefiind
luate in considerare. Daca sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu,
tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare si nu depaseste perioada
unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.
(3) In situatia in care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit
alin. (1) lit. b) si c), domiciliul fiscal este locul in care se afla
majoritatea activelor.
(4) In cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat,
prin domiciliu fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului
comun sau sediul social inregistrat potrivit legii.
Norme metodologice:
31.1. Domiciliul fiscal se inregistreaza la organul fiscal in toate
cazurile in care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social.
31.2. Inregistrarea domiciliului fiscal, pentru persoanele fizice, se face
prin depunerea unei cereri de inregistrare a domiciliului fiscal, insotita,
dupa caz, de urmatoarele documente:
a) copie de pe actul care face dovada titlului in temeiul caruia, potrivit
legii, persoana detine spatiul destinat domiciliului fiscal (calitatea de
proprietar, chirias, uzufructuar si altele asemenea);
b) copie de pe actul de identitate in care a fost inscrisa, potrivit legii
speciale, mentiunea de stabilire a domiciliului si a resedintei la care se
solicita inregistrarea domiciliului fiscal.
31.3. In cazul persoanelor juridice, cererea de inregistrare a domiciliului
fiscal va fi insotita de copii de pe actele care fac dovada detinerii legale a
spatiului pentru domiciliul fiscal.
31.4. Copiile de pe documente vor fi certificate pe fiecare pagina de
organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.
31.5. Cererea se depune la organul fiscal in a carui raza teritoriala
urmeaza a se stabili domiciliul fiscal.
31.6. La primirea cererii, aceasta va fi transmisa de indata de catre
organul fiscal prevazut la pct. 31.5 catre organul fiscal in a carui raza
teritoriala contribuabilul a avut ultimul domiciliu fiscal, in vederea
intocmirii formalitatilor de transfer al dosarului fiscal.
31.7. Dosarul fiscal se transmite in termen de cel mult 30 de zile de la
primirea cererii si va fi insotit de certificatul de atestare fiscala, precum
si de fisa de evidenta pe platitor.
31.8. La primirea dosarului fiscal, organul fiscal in a carui raza
teritoriala se afla noul domiciliu fiscal va emite de indata decizia de
inregistrare a noului domiciliu fiscal, care se va comunica contribuabilului
potrivit art. 43 din Codul de procedura fiscala.
31.9. Inregistrarea in registrul contribuabililor de la noul organ fiscal,
precum si scoaterea din registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal
se opereaza cu data comunicarii deciziei prevazute la pct. 31.8. Pana la data
la care s-au operat modificarile in registrul contribuabililor, competenta
pentru solutionarea oricarei probleme privind administrarea revine organului
fiscal de la vechiul domiciliu fiscal.
Codul de procedura fiscala:
TITLUL III
Dispozitii procedurale generale
CAP. 1
Competenta organului fiscal
Art. 32
Competenta generala
(1) Organele fiscale au competenta generala privind administrarea
creantelor fiscale, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a
prevederilor legale in materie fiscala.
(2) In cazul impozitului pe venit, prin hotarare a Guvernului se poate
stabili alta competenta speciala de administrare.
(3) Impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza, potrivit legii, in
vama sunt administrate de catre organele vamale.
Norme metodologice:
32.1. Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia Nationala de Administrare
Fiscala, si unitatile sale teritoriale au competenta generala in ceea ce
priveste administrarea, exercitarea controlului si emiterea normelor de
aplicare cu privire la creantele fiscale ce se cuvin bugetului general
consolidat, care, potrivit legii, sunt date in competenta lor de administrare.
In scopul administrarii unitare a acestor creante, presedintele Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala emite instructiuni in conditiile legii.
32.2. Unitatile administrativ-teritoriale au competenta generala in ceea ce
priveste administrarea creantelor fiscale care, potrivit legii, sunt date in
competenta lor de administrare.
Codul de procedura fiscala:
Art. 33
Competenta teritoriala
(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor
sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ
fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al
contribuabilului sau al platitorului de venit, in cazul impozitelor si
contributiilor realizate prin stopaj la sursa, in conditiile legii.
(2) In cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe
teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent, competenta revine organului
fiscal pe al carui teritoriu se realizeaza, in intregime sau cu preponderenta,
cifra de afaceri.
(3) Competenta de administrare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a
altor sume datorate bugetului general consolidat, datorate de marii
contribuabili, poate fi stabilita in sarcina altor organe fiscale, prin ordin
al ministrului finantelor publice.
Art. 34
Competenta in cazul sediilor secundare
In cazul in care contribuabilul are, potrivit legii, obligatii de plata la
sedii secundare, competenta teritoriala pentru administrarea acestora revine
organului fiscal in a carui raza teritoriala acestea se afla situate.
Norme metodologice:
34.1. In cazul in care prin lege se stabilesc in sarcina contribuabililor
obligatii de plata la sedii secundare, inclusiv pentru obligatiile conexe
acestora, cum ar fi obligatii de declarare, obligatii de depunere de documente,
cereri, fise fiscale, precum si orice alte obligatii prevazute de lege,
competenta teritoriala pentru administrarea acestor obligatii apartine
organului fiscal in a carui raza teritoriala se afla sediul secundar.
34.2. Pentru impozitul pe venitul din salarii, datorat de sediul secundar,
inregistrat ca platitor al obligatiei fiscale la alt organ fiscal teritorial
decat al contribuabilului persoana juridica, platitor este sediul secundar.
Plata se face in acest caz la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului in a
carei raza se afla sediul secundar, documentele de plata cuprinzand obligatoriu
si urmatoarele informatii:
a) codul de identificare fiscala si denumirea persoanei juridice;
b) codul de identificare fiscala al sediului secundar.
Codul de procedura fiscala:
Art. 35
Competenta teritoriala a compartimentelor de specialitate ale autoritatilor
administratiei publice locale
Compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice
locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor si a altor
sume datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale.
Art. 36
Competenta speciala
(1) In situatia in care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenta
teritoriala revine organului fiscal in raza caruia se face constatarea actului
sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si pentru luarea de urgenta a
masurilor legale ce se impun in cazurile de disparitie a elementelor de identificare
a bazei de impunere reale, precum si in caz de executare silita.
Norme metodologice:
36.1. Persoanele care nu au domiciliul fiscal pe teritoriul Romaniei isi
indeplinesc obligatiile fiscale la organul fiscal in a carui raza teritoriala se
obtin veniturile, alte beneficii sau valori patrimoniale care, potrivit legii,
constituie baza de impunere. In cazul contribuabililor nerezidenti care
desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent,
competenta revine organului fiscal in a carui raza teritoriala se realizeaza,
in intregime sau cu preponderenta, cifra de afaceri.
36.2. In cazul in care exista pericol de disparitie a elementelor de
identificare a bazei de impunere reale, precum si in caz de executare silita,
pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun, competent este organul
fiscal in a carui raza teritoriala se face constatarea actului sau faptului
supus dispozitiilor legale fiscale ori in raza caruia se afla bunurile supuse
executarii silite. In acest caz organul fiscal care a luat masura legala are
obligatia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului
fiscal al contribuabilului si de a transmite actul prin care s-au dispus
masurile legale organului fiscal de la domiciliul fiscal al contribuabilului.
Codul de procedura fiscala:
Art. 37
Conflictul de competenta
(1) Exista conflict de competenta cand doua sau mai multe organe fiscale se
declara deopotriva competente sau necompetente. In acest caz organul fiscal
care s-a investit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua
procedura in derulare si va solicita organului ierarhic superior comun sa
hotarasca asupra conflictului.
(2) In situatia in care organele fiscale intre care apare conflictul de competenta
nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenta ivit se
solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului
Finantelor Publice.
(3) In cazul bugetelor locale, Comisia fiscala centrala se completeaza cu
cate un reprezentant al Asociatiei Comunelor din Romania, Asociatiei Oraselor
din Romania, Asociatiei Municipiilor din Romania, Uniunii Nationale a
Consiliilor Judetene din Romania, precum si al Ministerului Administratiei si
Internelor.
Norme metodologice:
37.1. Conflictul ivit intre doua administratii ale finantelor publice din
raza teritoriala a aceluiasi judet se solutioneaza de catre directia generala a
finantelor publice careia acestea ii sunt subordonate.
37.2. Conflictul ivit intre doua administratii ale finantelor publice din
judete diferite sau dintre o administratie a finantelor publice si o directie a
finantelor publice ori dintre doua directii ale finantelor publice se
solutioneaza de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
37.3. Conflictul ivit intre organe fiscale care nu sunt subordonate unui
organ ierarhic comun se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din
cadrul Ministerului Finantelor Publice.
37.4. Conflictul ivit intre doua organe vamale se solutioneaza de catre
Autoritatea Nationala a Vamilor.
37.5. Organul competent sa solutioneze conflictul de competenta va hotari
de indata asupra conflictului si va comunica decizia organelor fiscale aflate
in conflict.
Codul de procedura fiscala:
Art. 38
Acord asupra competentei
Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod,
detine competenta teritoriala, precum si al contribuabilului in cauza, un alt
organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.
Art. 39
Conflictul de interese
Functionarul public din cadrul organului fiscal implicat intr-o procedura
de administrare se afla in conflict de interese, daca:
a) in cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este sot/sotie
al/a contribuabilului, este ruda pana la gradul al 3-lea inclusiv a
contribuabilului, este reprezentant sau imputernicit al contribuabilului;
b) in cadrul procedurii respective poate dobandi un avantaj ori poate
suporta un dezavantaj direct;
c) exista un conflict intre el, sotul/sotia, rudele sale pana la gradul al
3-lea inclusiv si una dintre parti sau sotul/sotia, rudele partii pana la
gradul al 3-lea inclusiv;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
Art. 40
Abtinerea si recuzarea
(1) Functionarul public care stie ca se afla in una dintre situatiile
prevazute la art. 39 este obligat sa instiinteze conducatorul organului fiscal
si sa se abtina de la indeplinirea procedurii.
(2) In cazul in care conflictul de interese se refera la conducatorul
organului fiscal, acesta este obligat sa instiinteze organul ierarhic superior.
(3) Abtinerea se propune de functionarul public si se decide de indata de
conducatorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.
(4) Contribuabilul implicat in procedura in derulare poate solicita
recuzarea functionarului public aflat in conflict de interese.
(5) Recuzarea functionarului public se decide de indata de catre
conducatorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia
prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacata la instanta
judecatoreasca competenta. Cererea de recuzare nu suspenda procedura de
administrare in derulare.
CAP. 2
Actele emise de organele fiscale
Art. 41
Notiunea de act administrativ fiscal
In intelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de
organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea,
modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.
Art. 42
Continutul si motivarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal se emite numai in forma scrisa.
(2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmatoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite
de contribuabil, dupa caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal,
potrivit legii;
h) stampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si
organul fiscal la care se depune contestatia;
j) mentiuni privind audierea contribuabilului.
(3) Actul administrativ fiscal emis in conditiile alin. (2) prin
intermediul mijloacelor informatice este valabil si in cazul in care nu poarta
semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si
stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in
materie.
(4) Prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile
de acte administrative care se emit in conditiile alin. (3).
Art. 43
Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii
este destinat.
(2) Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si
primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data
comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) prin persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare
recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt
fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea
primirii acestuia.
(3) In cazul in care se constata lipsa contribuabilului sau a oricarei
persoane indreptatite sa primeasca actul administrativ fiscal de la domiciliul
fiscal al acestuia sau refuzul de a primi actul administrativ fiscal,
comunicarea se face prin publicarea unui anunt intr-un cotidian national de
larga circulatie si/sau intr-un cotidian local ori in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea a IV-a, in care se mentioneaza ca a fost emis actul pe numele
contribuabilului. Actul administrativ fiscal se considera comunicat in a cincea
zi de la data publicarii anuntului.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de
procedura sunt aplicabile in mod corespunzator.
Norme metodologice:
43.1. Dispozitiile art. 90, 91 si 92 din Codul de procedura civila sunt
aplicabile, cu exceptia dispozitiilor privind comunicarea prin afisare.
Codul de procedura fiscala:
Art. 44
Opozabilitatea actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este
comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul
administrativ comunicat, potrivit legii.
Norme metodologice:
44.1. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligatiei stabilite in
sarcina contribuabilului prin actul administrativ, daca acest act nu a fost comunicat
contribuabilului, potrivit legii.
Codul de procedura fiscala:
Art. 45
Nulitatea actului administrativ fiscal
Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la
numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal,
numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului
administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu
exceptia prevazuta la art. 42 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea
se poate constata la cerere sau din oficiu.
Art. 46
Desfiintarea sau modificarea actelor administrative fiscale
Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiintat in conditiile
prezentului cod.
Norme metodologice:
46.1. Actele administrative fiscale se modifica sau se desfiinteaza in
situatii cum sunt:
a) indreptarea erorilor materiale potrivit art. 47 din Codul de procedura
fiscala;
b) constatarea nulitatii actului administrativ fiscal potrivit art. 45 din
Codul de procedura fiscala;
c) dovedirea titularului dreptului de proprietate potrivit art. 64 din
Codul de procedura fiscala;
d) desfiintarea sau modificarea deciziei de impunere sub rezerva
verificarii ulterioare potrivit art. 87 alin. (2) din Codul de procedura
fiscala;
e) anularea sau indreptarea actului de executare ori a titlului executoriu
contestat, ca urmare a solutionarii de catre instanta judecatoreasca a
contestatiei la executarea silita, potrivit art. 170 din Codul de procedura
fiscala;
f) desfiintarea, potrivit art. 185 alin. (3) din Codul de procedura
fiscala, totala sau partiala, a actului administrativ atacat, ca urmare a
solutionarii de catre organul fiscal competent a contestatiei formulate.
Codul de procedura fiscala:
Art. 47
Indreptarea erorilor materiale
Organul fiscal poate indrepta erorile materiale din cuprinsul actului
administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul
administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.
Norme metodologice:
47.1. Erorile materiale reprezinta greselile sau omisiunile cu privire la
numele, calitatea si sustinerile partilor din raportul juridic fiscal sau cele
de calcul ori altele asemenea. Aceste erori nu pot privi fondul actului, respectiv
existenta sau inexistenta obligatiilor fiscale stabilite prin actul
administrativ fiscal.
47.2. Daca indreptarea erorii materiale se face prin adaugari sau
stersaturi operate in cuprinsul actului administrativ fiscal, acestea vor fi
semnate si stampilate de organul fiscal, in caz contrar nefiind luate in
considerare. Indreptarea erorii materiale va fi operata pe toate exemplarele
originale ale actului administrativ fiscal.
47.3. Dupa efectuarea indreptarii erorii materiale, organul fiscal are
obligatia de a comunica contribuabilului sau oricarei alte persoane interesate,
de indata, operatiunea efectuata.
47.4. In cazul in care indreptarea erorii materiale nu se poate efectua
direct pe actul administrativ fiscal, se emite un nou act administrativ fiscal
care, de asemenea, va fi comunicat contribuabilului.
Codul de procedura fiscala:
CAP. 3
Administrarea si aprecierea probelor
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Art. 48
Mijloace de proba
(1) Pentru determinarea starii de fapt fiscale, organul fiscal, in
conditiile legii, administreaza mijloace de proba, putand proceda la:
a) solicitarea informatiilor, de orice fel, din partea contribuabililor si
a altor persoane;
b) solicitarea de expertize;
c) folosirea inscrisurilor;
d) efectuarea de cercetari la fata locului.
(2) Probele administrate vor fi coroborate si apreciate tinandu-se seama de
forta lor doveditoare recunoscuta de lege.
Art. 49
Dreptul organului fiscal de a solicita prezenta contribuabilului la sediul
sau
Organul fiscal poate solicita prezenta contribuabilului la sediul sau
pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei sale fiscale
reale. O data cu aceasta solicitare, cand este cazul, organul fiscal va indica
si documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.
Norme metodologice:
49.1. Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal va solicita
prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri
necesare stabilirii situatiei fiscale a acestuia. Cand este cazul, solicitarea
va fi facuta in scris.
49.2. In cazul in care solicitarea se face in scris, aceasta va cuprinde in
mod obligatoriu:
a) data, ora si locul la care contribuabilul este obligat sa se prezinte;
b) baza legala a solicitarii;
c) scopul solicitarii;
d) documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.
Codul de procedura fiscala:
Art. 50
Comunicarea informatiilor intre organele fiscale
Daca intr-o procedura fiscala se constata fapte care prezinta importanta
pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale isi vor comunica
reciproc informatiile detinute.
SECTIUNEA a 2-a
Informatii si expertize
Art. 51
Obligatia de a furniza informatii
(1) Contribuabilul sau alta persoana imputernicita de acesta are obligatia
de a furniza organului fiscal informatiile necesare pentru determinarea starii
de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informatii si altor persoane
numai atunci cand starea de fapt fiscala nu a fost clarificata de catre
contribuabil. Informatiile furnizate de alte persoane vor fi luate in
considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de
proba.
(2) Cererea de furnizare a informatiilor se formuleaza in scris si va
specifica natura informatiilor solicitate pentru determinarea starii de fapt
fiscale si documentele care sustin informatiile furnizate.
(3) Declaratia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sa furnizeze
informatii va fi, dupa caz, prezentata sau consemnata in scris.
(4) In situatia in care persoana obligata sa furnizeze informatia in scris
este, din motive independente de vointa sa, in imposibilitatea de a scrie,
organul fiscal intocmeste un proces-verbal.
Art. 52
Obligatia bancilor de a furniza informatii
(1) Bancile sunt obligate sa comunice organelor fiscale lista titularilor
persoane fizice, juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica
ce deschid ori inchid conturi, forma juridica pe care acestia o au si
domiciliul sau sediul acestora. Aceasta comunicare se va face in prima jumatate
a fiecarei luni, cu referire la conturile deschise sau inchise in luna
anterioara. Comunicarea va fi adresata Ministerului Finantelor Publice.
(2) Ministerul Finantelor Publice impreuna cu Banca Nationala a Romaniei
vor elabora proceduri privind transmiterea informatiilor prevazute la alin.
(1).
(3) Ministerul Finantelor Publice, la cererea autoritatilor administratiei
publice locale, va transmite acestora informatiile detinute in baza alin. (1).
Art. 53
Expertiza
(1) Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal are dreptul sa
apeleze la serviciile unui expert pentru intocmirea unei expertize. Organul
fiscal este obligat sa comunice contribuabilului numele expertului.
(2) Contribuabilul poate sa numeasca un expert pe cheltuiala proprie.
(3) Expertii au obligatia sa pastreze secretul fiscal asupra datelor si
informatiilor pe care le dobandesc.
(4) Expertiza se intocmeste in scris.
(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevazute de prezentul articol
vor fi platite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile
expertului, dupa caz.
Norme metodologice:
53.1. Cand, pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, organul fiscal
considera necesara consultarea unor experti, poate numi unul sau mai multi
experti, stabilind obiectivele asupra carora acestia trebuie sa se pronunte.
53.2. Dispozitiile art. 201 alin. 3 teza I din Codul de procedura civila se
aplica in mod corespunzator.
53.3. Expertii vor fi numiti prin decizie de catre organul fiscal. Costul
expertizei se suporta din bugetul organului fiscal care a dispus expertiza.
Daca organul fiscal nu este lamurit prin expertiza efectuata, poate dispune
intregirea expertizei sau o noua expertiza.
Codul de procedura fiscala:
SECTIUNEA a 3-a
Verificarea inscrisurilor si cercetarea la fata locului
Art. 54
Prezentarea de inscrisuri
(1) In vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are
obligatia sa puna la dispozitia organului fiscal registre, evidente, documente
de afaceri si orice alte inscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita
si altor persoane inscrisuri, daca starea de fapt fiscala nu a fost clarificata
pe baza inscrisurilor puse la dispozitie de catre contribuabil.
(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a inscrisurilor la
sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte.
(3) Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva
instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre si
documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada
stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabili,
pe o perioada de maximum 30 de zile. In cazuri exceptionale, cu aprobarea
conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu
maximum 90 de zile.
Norme metodologice:
54.1. Dovada retinerii documentelor prevazute la art. 54 alin. (3) din
Codul de procedura fiscala o constituie actul intocmit de organul fiscal, in
care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau
dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit
dispozitiilor legale, de catre organul fiscal. Actul se intocmeste in doua
exemplare si va fi semnat de organul fiscal si de contribuabil, un exemplar
comunicandu-se contribuabilului.
54.2. In cazul in care pentru stabilirea starii de fapt fiscale contribuabilul
pune la dispozitia organului fiscal inscrisuri sau alte documente, in original,
acestea vor fi inapoiate contribuabilului, pastrandu-se in copie la dosarul
fiscal numai inscrisuri relevante din punct de vedere fiscal.
Codul de procedura fiscala:
Art. 55
Cercetarea la fata locului
(1) In conditiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la fata
locului, intocmind in acest sens proces-verbal.
(2) Contribuabilii au obligatia sa permita functionarilor imputerniciti de
organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fata locului, precum si
expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe terenuri, in
incaperi si in orice alte incinte, in masura in care acest lucru este necesar
pentru a face constatari in interes fiscal.
(3) Detinatorii terenurilor ori incintelor respective vor fi instiintati in
timp util despre cercetare, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 94 alin.
(1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza
intrarea in domiciliu sau resedinta.
(4) In caz de refuz, intrarea in domiciliul sau in resedinta persoanei
fizice se face cu autorizarea instantei judecatoresti competente, dispozitiile
privind ordonanta presedintiala din Codul de procedura civila fiind aplicabile.
(5) La cererea organului fiscal, organele de politie, jandarmerie ori alti
agenti ai fortei publice sunt obligati sa ii acorde sprijinul pentru aplicarea
prevederilor prezentului articol.
Norme metodologice:
55.1. Despre efectuarea cercetarii la fata locului se va incheia un
proces-verbal care va cuprinde:
a) data si locul unde este incheiat;
b) numele, prenumele si calitatea functionarului imputernicit, precum si
denumirea organului fiscal din care face parte acesta;
c) temeiul legal in baza caruia s-a efectuat cercetarea la fata locului;
d) constatarile efectuate la fata locului;
e) sustinerile contribuabilului, ale expertilor sau ale altor persoane care
au participat la efectuarea cercetarii;
f) semnatura functionarului si a persoanelor prevazute la lit. e). In caz
de refuz al semnarii de catre persoanele prevazute la lit. e), se va face
mentiune despre aceasta in procesul-verbal;
g) alte mentiuni considerate relevante.
Codul de procedura fiscala:
SECTIUNEA a 4-a
Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi
Art. 56
Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informatii, efectuarea de
expertize si prezentarea unor inscrisuri
(1) Sotul/sotia si rudele contribuabilului pana la gradul al 3-lea inclusiv
pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si
prezentarea unor inscrisuri.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) vor fi instiintate asupra acestui
drept.
Art. 57
Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informatii
(1) Pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat
cunostinta in exercitarea activitatii lor preotii, avocatii, notarii publici,
consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili,
medicii si psihoterapeutii.
(2) Sunt asimilate persoanelor prevazute la alin. (1) asistentii, precum si
persoanele care participa la activitatea profesionala a acestora.
(3) Persoanele prevazute la alin. (1), cu exceptia preotilor, pot furniza
informatii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informatiile.
SECTIUNEA a 5-a
Colaborarea intre autoritatile publice
Art. 58
Obligatia autoritatilor si institutiilor publice de a furniza informatii si
de a prezenta acte
Autoritatile publice, institutiile publice si de interes public, centrale
si locale, precum si serviciile descentralizate ale autoritatilor publice
centrale vor furniza informatii si acte organelor fiscale, la cererea acestora.
Art. 59
Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de
interes public
(1) Autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public sunt
obligate sa colaboreze in realizarea scopului prezentului cod.
(2) Nu constituie activitate de colaborare actiunile intreprinse de
autoritatile prevazute la alin. (1), in conformitate cu atributiile ce le revin
potrivit legii.
(3) Organul fiscal care solicita colaborarea raspunde pentru legalitatea
solicitarii, iar autoritatea solicitata raspunde pentru datele furnizate.
Art. 60
Conditii si limite ale colaborarii
(1) Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de
interes public se realizeaza in limita atributiilor ce le revin potrivit legii.
(2) Daca autoritatea publica, institutia publica sau de interes public
solicitata refuza colaborarea, autoritatea publica superioara ambelor organe va
decide. Daca o asemenea autoritate nu exista, decizia va fi luata de
autoritatea superioara celei solicitate.
Art. 61
Colaborarea interstatala dintre autoritatile publice
(1) In baza conventiilor internationale, organele fiscale vor colabora cu
autoritatile fiscale similare din alte state.
(2) In lipsa unei conventii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita
colaborarea altei autoritati fiscale din alt stat pe baza de reciprocitate.
SECTIUNEA a 6-a
Sarcina probei
Art. 62
Forta probanta a documentelor justificative si evidentelor contabile
Documentele justificative si evidentele contabile ale contribuabilului
constituie probe la stabilirea bazei de impunere. In cazul in care exista si
alte acte doveditoare, acestea vor fi luate in considerare la stabilirea bazei
de impunere.
Art. 63
Sarcina probei in dovedirea situatiei de fapt fiscale
(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat
la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal.
(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de
probe sau constatari proprii.
Art. 64
Dovedirea titularului dreptului de proprietate in scopul impunerii
(1) In cazul in care constata ca anumite bunuri, venituri sau alte valori
care, potrivit legii, constituie baza impozabila sunt detinute de persoane care
in mod continuu beneficiaza de castigurile sau de orice foloase obisnuite aduse
de acestea si ca persoanele respective declara in scris ca nu sunt proprietarii
bunurilor, veniturilor sau valorilor in cauza, fara sa arate insa care sunt
titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea
provizorie a obligatiei fiscale corespunzatoare in sarcina acelor persoane.
(2) In conditiile legii, obligatia fiscala privind baza impozabila
prevazuta la alin. (1) va putea fi stabilita in sarcina titularilor dreptului
de proprietate. Tot astfel acestia datoreaza despagubiri persoanelor care au
facut plata pentru stingerea obligatiei stabilite potrivit alin. (1).
Art. 65
Estimarea bazei de impunere
(1) Daca organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere,
acesta trebuie sa o estimeze. In acest caz trebuie avute in vedere toate datele
si documentele care au relevanta pentru estimare. Estimarea consta in
identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt
fiscale.
(2) In situatiile in care, potrivit legii, organele fiscale sunt
indreptatite sa estimeze baza de impunere, acestea vor avea in vedere pretul de
piata al tranzactiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul
fiscal.
Norme metodologice:
65.1. Estimarea bazelor de impunere va avea loc in situatii cum sunt:
a) contribuabilul nu depune declaratii fiscale sau cele prezentate nu
permit stabilirea corecta a bazei de impunere;
b) contribuabilul refuza sa colaboreze la stabilirea starii de fapt
fiscale, inclusiv situatiile in care contribuabilul obstructioneaza sau refuza
actiunea de inspectie fiscala;
c) contribuabilul nu conduce evidenta contabila sau fiscala;
d) cand au disparut evidentele contabile si fiscale sau actele justificative
privind operatiunile producatoare de venituri si contribuabilul nu si-a
indeplinit obligatia de refacere a acestora.
65.2. Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai
apropiate situatiei de fapt fiscale, luand in considerare pretul de piata al
tranzactiei sau al bunului impozabil, precum si informatii si documente
existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru
impunere, iar, in lipsa acestora, organul fiscal va avea in vedere datele si
informatiile detinute de acesta despre contribuabilii cu activitati similare.
Codul de procedura fiscala:
CAP. 4
Termene
Art. 66
Calcularea termenelor
Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor si indeplinirea
obligatiilor prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si de alte
dispozitii legale aplicabile in materie, daca legea fiscala nu dispune altfel,
se calculeaza potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.
Art. 67
Prelungirea termenelor
Termenele pentru depunerea declaratiilor fiscale si termenele stabilite in
baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite in situatii temeinic
justificate, potrivit competentei stabilite prin ordin al ministrului
finantelor publice.
Norme metodologice:
67.1. In situatii temeinic justificate, contribuabilul poate cere in scris
prelungirea termenului de depunere a declaratiei fiscale, inainte de expirarea
acestuia.
67.2. In cazul in care, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa,
contribuabilul nu depune declaratia fiscala, acesta o va depune in termen de 30
de zile de la incetarea imprejurarii, instiintand totodata in scris organul
fiscal despre imprejurarea in cauza.
Codul de procedura fiscala:
TITLUL IV
Inregistrarea fiscala si evidenta contabila si fiscala
Art. 68
Obligatia de inregistrare fiscala
(1) Orice persoana sau entitate care este subiect intr-un raport juridic
fiscal se inregistreaza fiscal, primind un cod de identificare fiscala. Codul
de identificare fiscala va fi:
a) pentru persoanele juridice, cu exceptia comerciantilor, precum si pentru
asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, codul de inregistrare
fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale
de Administrare Fiscala;
b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii
speciale;
c) pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de
identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
d) pentru comercianti, inclusiv pentru sucursalele comerciantilor care au
sediul principal al comertului in strainatate, codul unic de inregistrare
atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru persoanele fizice platitoare de taxa pe valoarea adaugata, codul
de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) lit. d) se inregistreaza fiscal
potrivit procedurii speciale in materie.
(3) In vederea atribuirii codului de identificare fiscala persoanele
prevazute la alin. (1) lit. a), c) si e) au obligatia sa depuna declaratie de
inregistrare fiscala.
(4) Au obligatia sa depuna o declaratie de inregistrare fiscala si
persoanele prevazute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator.
(5) Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente, pentru
care platile anticipate se fac prin retinere la sursa de catre platitorii de
venituri, au obligatia, in vederea inregistrarii, sa depuna la organul fiscal
competent declaratia de inregistrare fiscala.
(6) Declaratia de inregistrare fiscala se depune in termen de 30 de zile de
la:
a) data infiintarii potrivit legii, in cazul persoanelor juridice,
asocierilor si altor entitati fara personalitate juridica;
b) data eliberarii actului legal de functionare, inceperii activitatii,
data obtinerii primului venit sau dobandirii calitatii de angajator, dupa caz,
in cazul persoanelor fizice.
Norme metodologice:
68.1. Inregistrarea fiscala a sediilor permanente se face potrivit
prevederilor art. 29 alin. (4) din Codul fiscal si ale art. 68 si urmatoarele
din Codul de procedura fiscala.
68.2. Inregistrarea in registrul contribuabililor a persoanelor fizice care
detin cod numeric personal atribuit potrivit legii speciale, platitoare de
impozit pe venit, se face la data depunerii declaratiei estimative, a
declaratiei speciale, a declaratiei de venit global sau a fisei fiscale, dupa
caz, in functie de natura venitului obtinut.
68.3. Pentru persoanele prevazute la art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul de
procedura fiscala, care au calitatea de comerciant, numarul de identificare
fiscala se obtine conform dispozitiilor legale privind inregistrarea
comerciantilor.
Codul de procedura fiscala:
Art. 69
Inregistrarea si scoaterea din evidenta a platitorilor de taxa pe valoarea
adaugata
(1) Orice persoana impozabila care realizeaza operatiuni taxabile si/sau
scutite de taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere trebuie sa solicite
inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata la organul fiscal
competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in
urmatoarele situatii:
a) la infiintare, in mod obligatoriu, daca declara ca urmeaza sa realizeze
o cifra de afaceri peste plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului
fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata;
b) la infiintare, daca declara ca urmeaza sa realizeze o cifra de afaceri
sub plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la
taxa pe valoarea adaugata, dar opteaza pentru aplicarea regimului normal de
taxa pe valoarea adaugata;
c) dupa infiintare, in mod obligatoriu, daca depaseste plafonul de scutire
prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea
adaugata, in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depasit acest
plafon;
d) dupa infiintare, daca cifra de afaceri realizata este sub plafonul de
scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea
adaugata, dar doreste sa opteze pentru aplicarea regimului normal de taxa pe
valoarea adaugata.
(2) Persoanele care realizeaza in exclusivitate operatiuni scutite de taxa
pe valoarea adaugata, iar potrivit Codului fiscal pot opta pentru taxarea
acestora, trebuie sa solicite inregistrarea ca platitori de taxa pe valoarea
adaugata.
(3) Cifra de afaceri declarata organului fiscal este cea determinata
conform dispozitiilor Codului fiscal privitoare la T.V.A.
(4) In cazul persoanelor inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea
adaugata, codul de identificare fiscala este precedat de litera "R".
(5) Data inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata este:
a) data comunicarii certificatului de inregistrare in situatiile prevazute
la alin. (1) lit. a) si b) si, dupa caz, la alin. (2);
b) data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana impozabila face
optiunea pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata in
situatiile prevazute la alin. (1) lit. d);
c) data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana impozabila
solicita luarea in evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata in
situatiile prevazute la alin. (1) lit. c) si, dupa caz, la alin. (2).
(6) Orice persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea
adaugata, care, ulterior inregistrarii, realizeaza exclusiv operatiuni care nu
dau drept de deducere, trebuie sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor
de taxa pe valoarea adaugata, in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in
care realizeaza exclusiv astfel de operatiuni. Scoaterea din evidenta ca
platitor de taxa pe valoarea adaugata se va face incepand cu data de intai a
lunii urmatoare celei in care persoana impozabila are obligatia sa solicite
aceasta scoatere din evidenta.
(7) Orice persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea
adaugata trebuie sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe
valoarea adaugata in caz de incetare a activitatii, in termen de 15 zile de la
data actului in care se consemneaza situatia respectiva. Scoaterea din evidenta
ca platitor de taxa pe valoarea adaugata se va face incepand cu data de intai a
lunii urmatoare depunerii declaratiei de mentiuni.
Norme metodologice:
69.1. Persoanele impozabile care devin platitoare de T.V.A. potrivit legii,
la inregistrare sau ulterior inregistrarii fiscale, vor completa si vor depune
o declaratie de inregistrare fiscala sau, dupa caz, o declaratie de mentiuni la
organul fiscal in a carui raza teritoriala isi au domiciliul fiscal, cu
exceptia comerciantilor care isi indeplinesc aceste obligatii conform
dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.
69.2. Pentru inregistrarea mentiunilor privind luarea in/scoaterea din
evidenta ca platitor de T.V.A., comerciantii vor completa si vor depune cererea
de preschimbare a certificatului de inregistrare, potrivit dispozitiilor legale
privind inregistrarea comerciantilor, insotita de avizul organelor fiscale
competente.
69.3. In cazul persoanelor impozabile stabilite in strainatate, care
realizeaza pe teritoriul Romaniei operatiuni taxabile din punct de vedere al
taxei pe valoarea adaugata, o data cu depunerea cererii de desemnare a
reprezentantului fiscal, potrivit prevederilor Codului fiscal, se depune la
organul fiscal competent si declaratia de inregistrare fiscala a persoanei
impozabile stabilite in strainatate. Inregistrarea fiscala a persoanei straine
impozabile si atribuirea codului de identificare fiscala al acesteia se
efectueaza anterior transmiterii deciziei de aprobare a reprezentantului fiscal
propus.
69.4. Codul de identificare fiscala atribuit potrivit pct. 69.3 este si
codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal potrivit
reglementarilor speciale in materie de taxa pe valoarea adaugata si care este
diferit de codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal
pentru activitatea proprie.
69.5. Modificarile ulterioare referitoare la desemnarea reprezentantului
fiscal se fac pe baza cererii de renuntare la reprezentare si a declaratiei de
mentiuni. In cazul in care schimbarea reprezentantului fiscal se datoreaza
desemnarii de catre persoanele impozabile straine a unui alt reprezentant
fiscal, la declaratia de mentiuni se anexeaza aprobarea de catre organul fiscal
competent a noului reprezentant fiscal desemnat.
69.6. In cazul in care persoana impozabila straina isi inceteaza
activitatea sau in cazul in care este obligata sa isi inregistreze sediul permanent
in Romania, prin declaratia de mentiuni depusa, reprezentantul fiscal va
solicita radierea din registrul contribuabililor a persoanei impozabile
straine.
69.7. Orice persoana impozabila, care, ulterior inregistrarii ca platitor
de taxa pe valoarea adaugata nu mai realizeaza decat operatiuni fara drept de
deducere datorita modificarii obiectului de activitate, are obligatia sa
solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, in
termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depus declaratia de mentiuni
pentru modificarea obiectului de activitate.
Codul de procedura fiscala:
Art. 70
Obligatia inscrierii codului de identificare fiscala pe documente
Platitorii de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului
general consolidat au obligatia de a mentiona pe facturi, scrisori, oferte,
comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscala
propriu.
Art. 71
Declararea filialelor si sediilor secundare
(1) Contribuabilii au obligatia de a declara organului fiscal competent din
subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile,
infiintarea de sedii secundare.
(2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal in Romania au obligatia de a
declara in termen de 30 de zile infiintarea de filiale si sedii secundare in
strainatate.
Norme metodologice:
71.1. Prin sediu secundar se intelege o sucursala, agentie, reprezentanta
sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, inclusiv de tipul celor definite
de art. 8 din Codul fiscal.
71.2. Declararea sediilor secundare se face prin completarea datelor
corespunzatoare din declaratia privind sediile secundare. Declaratia se depune
la organul fiscal competent care va inregistra informatiile respective in
registrul contribuabililor fara a atribui cod de identificare propriu sediilor
secundare astfel declarate.
71.3. Contribuabilii care, potrivit legii, au obligatii de plata la sedii
secundare vor inregistra sediile secundare la organul fiscal in a carui raza
teritoriala se afla situate acestea, prin completarea si depunerea declaratiei
de inregistrare fiscala. Declaratia va fi insotita de o copie de pe
certificatul de inregistrare fiscala a contribuabilului de care apartine sediul
secundar si de pe dovada detinerii cu titlu legal a spatiului.
Codul de procedura fiscala:
Art. 72
Forma si continutul declaratiei de inregistrare fiscala
(1) Declaratia de inregistrare fiscala se intocmeste prin completarea unui
formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal din subordinea Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala si va fi insotita de acte doveditoare ale
informatiilor cuprinse in aceasta.
(2) Declaratia de inregistrare fiscala va cuprinde: datele de identificare
a contribuabilului, categoriile de obligatii de plata datorate potrivit Codului
fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a
imputernicitului, datele privind situatia juridica a contribuabilului, precum
si alte informatii necesare administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor
si altor sume datorate bugetului general consolidat.
Norme metodologice:
72.1. In cazul contribuabililor prevazuti la art. 68 alin. (1) lit. a) din
Codul de procedura fiscala, actele doveditoare ale informatiilor inscrise in
declaratia de inregistrare fiscala sunt:
a) copie de pe autorizatia de functionare eliberata de autoritatea
competenta sau de pe actul legal de infiintare, dupa caz;
b) dovada detinerii sediului (act de proprietate, contract de inchiriere si
altele asemenea);
c) alte acte doveditoare.
72.2. In cazul contribuabililor persoane fizice care nu au cod numeric
personal, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita de copia de pe
pasaport sau de pe alt document de identitate eliberat de organele abilitate
potrivit legii. Dispozitiile art. 8 alin. (2) din Codul de procedura fiscala
sunt aplicabile.
72.3. Pentru inregistrarea ca platitori de T.V.A. a persoanelor fizice care
nu au calitatea de comerciant, precum si a contribuabililor prevazuti la art.
68 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, declaratia de inregistrare fiscala
va fi insotita, dupa caz, de urmatoarele documente:
a) copie de pe actul de identitate;
b) copie de pe documentul eliberat de autoritatea competenta, care atesta
dreptul de exercitare a activitatii;
c) copie de pe alte acte doveditoare in baza carora se exercita activitati.
72.4. Copiile de pe documentele prevazute la pct. 72.1 - 72.3 se certifica
pe fiecare pagina de organul fiscal competent, pentru conformitate cu
originalul.
Codul de procedura fiscala:
Art. 73
Certificatul de inregistrare fiscala
(1) Pe baza declaratiei de inregistrare fiscala, depusa potrivit art. 68
alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala elibereaza certificatul de inregistrare fiscala, in termen
de 15 zile de la data depunerii declaratiei. In certificatul de inregistrare
fiscala se inscrie obligatoriu codul de identificare fiscala.
(2) Eliberarea certificatelor de inregistrare fiscala nu este supusa
taxelor de timbru.
(3) Contribuabilii care realizeaza venituri din activitatea de comert sau
prestari de servicii catre populatie sunt obligati sa afiseze certificatul de
inregistrare fiscala in locurile unde se desfasoara activitatea.
(4) In cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de
inregistrare fiscala, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, in
baza cererii contribuabililor si a dovezii de publicare a pierderii, furtului
sau distrugerii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
Norme metodologice:
73.1. Certificatul de inregistrare fiscala se emite in doua exemplare;
primul exemplar se inmaneaza contribuabilului, iar al doilea exemplar se
pastreaza la dosarul fiscal al acestuia.
73.2. Certificatul de inregistrare fiscala eliberat platitorilor de taxa pe
valoarea adaugata va avea inscrise codul de identificare fiscala precedat de
litera "R", precum si data luarii in evidenta ca platitor de T.V.A. Aceasta
data va ramane neschimbata ori de cate ori platitorul isi schimba certificatul
de inregistrare, cu exceptia situatiei in care este scos din evidenta
platitorilor de T.V.A. In acest caz, atributul fiscal "R" nu va mai
fi inscris pe certificatul de inregistrare.
73.3. Certificatul de inregistrare fiscala continand atributul fiscal
"R" constituie dovada luarii in evidenta ca platitor de taxa pe
valoarea adaugata.
Codul de procedura fiscala:
Art. 74
Modificari ulterioare inregistrarii fiscale
(1) Modificarile ulterioare ale datelor din declaratia de inregistrare
fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent din subordinea
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile de la data
producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni.
(2) La incetarea conditiilor care au generat inregistrarea fiscala,
contribuabilii au obligatia de a preda organelor fiscale, in vederea anularii,
certificatul de inregistrare fiscala, o data cu depunerea declaratiei de
mentiuni.
Norme metodologice:
74.1. Modificarile privitoare la domiciliul fiscal se inregistreaza
potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 31 din Codul de
procedura fiscala.
74.2. In cazul modificarilor intervenite in datele declarate initial si
inscrise in certificatul de inregistrare fiscala, contribuabilii vor depune, o
data cu declaratia de mentiuni, si certificatul de inregistrare fiscala in
vederea anularii acestuia si eliberarii unui nou certificat.
74.3. Declaratia de mentiuni va fi insotita de documente care atesta
modificarile intervenite.
74.4. In cazul comerciantilor, modificarile intervenite in datele declarate
initial de comercianti si inscrise in certificatul de inregistrare, inclusiv
cele privitoare la inregistrarea in/scoaterea din evidenta ca platitori de
T.V.A., se fac prin completarea si depunerea cererii de inregistrare a
mentiunilor/cererii de preschimbare a certificatului de inregistrare, potrivit
dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor. Modificarile
intervenite in datele declarate initial in vectorul fiscal vor fi declarate la
organul fiscal competent.
Codul de procedura fiscala:
Art. 75
Registrul contribuabililor
(1) Organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala organizeaza evidenta platitorilor de impozite, taxe,
contributii si alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurarilor
sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de
sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj, in cadrul registrului
contribuabililor, care contine:
a) datele de identificare a contribuabilului;
b) categoriile de obligatii fiscale de plata datorate potrivit legii,
denumite vector fiscal;
c) alte informatii necesare administrarii obligatiilor fiscale.
(2) Datele prevazute la alin. (1) se completeaza pe baza informatiilor
comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comertului, de serviciul de
evidenta a populatiei, de la alte autoritati si institutii, precum si din
constatarile proprii ale organului fiscal.
(3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori
de cate ori se constata ca acestea nu corespund starii de fapt reale si vor fi
comunicate contribuabililor.
(4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatarilor
facute potrivit alin. (3) se face prin decizie emisa de organul fiscal
competent, dupa ascultarea prealabila a contribuabilului, potrivit art. 9.
(5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entitati fara
personalitate juridica care, in decurs de 12 luni consecutive, nu au depus
declaratii fiscale si situatii financiare, nu au efectuat plati si nu au
prezentat solicitari organului fiscal vor fi trecuti intr-o evidenta speciala a
contribuabililor inactivi.
(6) Contribuabilii trecuti in evidenta speciala vor fi supusi inspectiei
fiscale, in termen de maximum 3 luni de la data trecerii in evidenta speciala.
(7) Pe perioada cat contribuabilul este considerat inactiv, certificatul de
inregistrare fiscala se suspenda.
(8) Contribuabilii trecuti in evidenta speciala vor fi reactivati incepand
cu data la care:
a) depun o declaratie fiscala sau situatie financiara;
b) efectueaza o plata voluntara;
c) formuleaza o solicitare organelor fiscale;
d) organul fiscal constata ca acesta desfasoara activitati supuse legii
fiscale.
Art. 76
Obligatia de a conduce evidenta fiscala
In vederea stabilirii starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale de
plata datorate, contribuabilii sunt obligati sa conduca evidente fiscale,
potrivit actelor normative in vigoare.
Norme metodologice:
76.1. Sunt evidente fiscale registrele, situatiile, precum si orice alte
inscrisuri care, potrivit legislatiei fiscale, trebuie intocmite in mod
obligatoriu in scopul stabilirii starii de fapt fiscale si a creantelor si
obligatiilor fiscale, cum ar fi: jurnal pentru vanzari, jurnal pentru
cumparari, registrul de evidenta fiscala si altele asemenea.
Codul de procedura fiscala:
Art. 77
Reguli pentru conducerea evidentei contabile si fiscale
(1) Evidentele contabile si fiscale vor fi pastrate la domiciliul fiscal al
contribuabilului sau la sediile secundare, dupa caz.
(2) Dispozitiile legale privind pastrarea, arhivarea si limba folosita
pentru evidentele contabile sunt aplicabile si pentru evidentele fiscale.
(3) In cazul in care evidentele contabile si fiscale sunt tinute cu
ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe langa datele arhivate in format
electronic contribuabilul este obligat sa pastreze si sa prezinte aplicatiile
informatice cu ajutorul carora le-a generat.
(4) Contribuabilii sunt obligati sa evidentieze veniturile realizate si
cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea
registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege.
(5) Contribuabilii sunt obligati sa utilizeze pentru activitatea
desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege,
achizitionate numai de la unitatile stabilite prin normele legale in vigoare,
si sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzator operatiunilor
inregistrate.
(6) Organul fiscal poate lua in considerare orice evidente relevante pentru
impunere tinute de contribuabil.
TITLUL V
Declaratia fiscala
Art. 78
Obligatia de a depune declaratii fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit
Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.
(2) In cazul in care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finantelor Publice
va stabili termenul de depunere a declaratiei fiscale.
(3) Obligatia de a depune declaratie fiscala se mentine si in cazurile in
care:
a) a fost efectuata plata obligatiei fiscale;
b) obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform
reglementarilor legale;
c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere si obligatia
fiscala.
(4) In caz de inactivitate temporara sau in cazul obligatiilor de declarare
a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe
venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte
termene sau conditii de depunere a declaratiilor fiscale, in functie de
necesitatile administrarii obligatiilor fiscale. Asupra termenelor si
conditiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin
al ministrului finantelor publice.
Norme metodologice:
78.1. Declaratiile fiscale sunt documente prin care se declara:
a) impozitele, taxele si contributiile datorate, in cazul in care, potrivit
legii, obligatia calcularii impozitelor si taxelor revine platitorului;
b) bunurile si veniturile impozabile, in cazul in care, potrivit legii,
stabilirea impozitului si a taxei se face de organul fiscal;
c) impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul
are obligatia de a calcula, de a retine si de a varsa impozite si taxe.
Codul de procedura fiscala:
Art. 79
Forma si continutul declaratiei fiscale
(1) Declaratia fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la
dispozitie gratuit de organul fiscal.
(2) In declaratia fiscala contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul
obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege.
(3) Contribuabilul are obligatia de a completa declaratiile fiscale
inscriind corect, complet si cu buna-credinta informatiile prevazute de
formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale. Declaratia fiscala se
semneaza de catre contribuabil sau de catre imputernicit.
(4) Declaratia fiscala trebuie insotita de documentatia ceruta de
prevederile legale.
(5) Pentru anumite categorii de obligatii fiscale, stabilite prin ordin al
ministrului finantelor publice, organul fiscal poate transmite contribuabililor
formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume
datorate bugetului general consolidat, instructiunile de completare a acestora,
alte informatii utile, precum si plicurile preadresate. In acest caz,
contravaloarea corespondentei se suporta de catre organul fiscal.
Norme metodologice:
79.1. In costul corespondentei intra si costul transmiterii de catre
contribuabil a plicului preadresat.
Codul de procedura fiscala:
Art. 80
Depunerea declaratiilor fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent
sau la posta prin scrisoare recomandata. Declaratia fiscala poate fi transmisa
prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta, conform
procedurii stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
(2) Declaratiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub forma de
proces-verbal, daca din motive independente de vointa contribuabilului acesta
este in imposibilitatea de a scrie.
(3) Data depunerii declaratiei fiscale este data inregistrarii acesteia la
organul fiscal sau data depunerii la posta, dupa caz.
(4) Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa
procedeze la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale prin estimarea bazei
de impunere potrivit art. 65. Stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu
se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea
contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei
fiscale.
Art. 81
Corectarea declaratiilor fiscale
Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie
initiativa.
Norme metodologice:
81.1. Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din
proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin
depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
81.2. Declaratia rectificativa se intocmeste pe acelasi model de formular
ca si cel care se corecteaza, situatie in care se va inscrie "X" in
casuta prevazuta in acest scop, cu exceptia situatiei prevazute la pct. 81.3,
precum si a impozitelor care se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau
retinere la sursa, pentru care se completeaza un formular distinct. Declaratia
rectificativa va fi completata inscriindu-se toate datele si informatiile
prevazute de formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia
initiala.
81.3. In cazul taxei pe valoarea adaugata, sumele rezultate din corectarea
erorilor de inregistrare in evidentele de taxa pe valoarea adaugata se
inregistreaza la randurile de regularizari din decontul lunii in care au fost
operate corectiile.
Codul de procedura fiscala:
TITLUL VI
Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate
bugetului general consolidat
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 82
Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate
bugetului general consolidat
(1) Impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului
general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declaratie fiscala, in conditiile art. 79 alin. (2) si art. 83
alin. (4);
b) prin decizie emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazurile in care
impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general
consolidat sunt scutite la plata conform reglementarilor legale, precum si in
cazul unei rambursari de taxa pe valoarea adaugata.
Art. 83
Decizia de impunere
(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul
fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta modifica baza de
impunere.
(2) Pentru creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice prin
Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin ordin al ministrului finantelor
publice se pot stabili si alte competente pentru emiterea deciziilor de
impunere ca urmare a inspectiei fiscale.
(3) Decizia de impunere se emite, daca este necesar, si in cazul in care nu
s-a emis decizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 86.
(4) Declaratia fiscala intocmita potrivit art. 79 alin. (2) este asimilata
cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare.
(5) In situatia in care legea nu prevede obligatia de calculare a
impozitului, declaratia fiscala este asimilata unei decizii referitoare la baza
de impunere.
(6) Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata
accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora.
Art. 84
Forma si continutul deciziei de impunere
Decizia de impunere trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art.
42. Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la
art. 42 alin. (2), si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma
datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum si cuantumul
acestora, pentru fiecare perioada impozabila.
Art. 85
Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative
fiscale:
a) deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adaugata si deciziile
privind restituiri de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale
bugetului general consolidat;
b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii.
Art. 86
Deciziile referitoare la bazele de impunere
(1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la
bazele de impunere, in urmatoarele situatii:
a) cand venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va
cuprinde si repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a
participat la realizarea venitului;
b) cand sursa venitului impozabil se afla pe raza altui organ fiscal decat
cel competent teritorial. In acest caz competenta de a stabili baza de impunere
o detine organul fiscal pe raza caruia se afla sursa venitului.
(2) Daca venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci
acestea pot sa-si numeasca un imputernicit comun in relatia cu organul fiscal.
Norme metodologice:
86.1. Pentru situatia prevazuta la art. 86 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedura fiscala, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla sursa de
venit, competent in stabilirea bazei de impunere, va transmite decizia privind
bazele de impunere organului fiscal de la domiciliul fiscal, competent pentru
emiterea deciziei de impunere.
Codul de procedura fiscala:
Art. 87
Stabilirea obligatiilor fiscale sub rezerva verificarii ulterioare
(1) Cuantumul obligatiilor fiscale se stabileste sub rezerva verificarii
ulterioare.
(2) Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi
desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal sau la solicitarea
contribuabilului, pe baza constatarilor organului fiscal competent.
(3) Rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la implinirea
termenului de prescriptie sau ca urmare a inspectiei fiscale efectuate in
cadrul termenului de prescriptie.
CAP. 2
Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale
Art. 88
Obiectul, termenul si momentul de la care incepe sa curga termenul de
prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in
termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa
curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut
creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 10 ani
in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala.
(4) Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savarsirii faptei ce
constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca
definitiva.
Art. 89
Intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de
stabilire a obligatiei fiscale
(1) Termenele prevazute la art. 88 se intrerup si se suspenda in cazurile
si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea si suspendarea
termenului de prescriptie a dreptului la actiune potrivit dreptului comun.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale
se suspenda pe perioada cuprinsa intre momentul inceperii inspectiei fiscale si
momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei
fiscale.
Norme metodologice:
89.1. Dispozitiile referitoare la cazurile si conditiile de suspendare si
intrerupere a termenului de prescriptie sunt cele cuprinse in Decretul nr.
167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, cu modificarile ulterioare.
Codul de procedura fiscala:
Art. 90
Efectul implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili
obligatii fiscale
Daca organul fiscal constata implinirea termenului de prescriptie a
dreptului de stabilire a obligatiei fiscale, va proceda la incetarea procedurii
de emitere a titlului de creanta fiscala.
TITLUL VII
Inspectia fiscala
CAP. 1
Sfera inspectiei fiscale
Art. 91
Obiectul si functiile inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a
legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si
exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii
prevederilor legislatiei fiscale si contabile, stabilirea diferentelor
obligatiilor de plata, precum si a accesoriilor aferente acestora.
(2) Inspectia fiscala are urmatoarele atributii:
a) constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor
rezultand din activitatea contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane
privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si
exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea descoperirii de
elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea confruntarii
declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse;
c) sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si dispunerea de
masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei
fiscale.
(3) Pentru ducerea la indeplinire a atributiilor prevazute la alin. (2)
organul de inspectie fiscala va proceda la:
a) examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al contribuabilului;
b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele
din evidenta contabila a contribuabilului;
c) discutarea constatarilor si solicitarea de explicatii scrise de la
reprezentantii legali ai contribuabililor sau imputernicitii acestora, dupa
caz;
d) solicitarea de informatii de la terti;
e) stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata;
f) verificarea locurilor unde se realizeaza activitati generatoare de
venituri impozabile;
g) dispunerea masurilor asiguratorii in conditiile legii;
h) efectuarea de investigatii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
i) aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor legale.
Norme metodologice:
91.1. Solicitarea de explicatii scrise se va face in timpul inspectiei
fiscale, ori de cate ori acestea sunt necesare pentru clarificarea si
definitivarea constatarilor privind situatia fiscala a contribuabilului.
91.2. In cazul in care persoana in cauza refuza sa furnizeze explicatiile
solicitate sau sa raspunda la unele intrebari, organele de inspectie fiscala
vor transmite intrebarile printr-o adresa scrisa, stabilind un termen util de
cel putin 5 zile lucratoare pentru formularea raspunsului. In cazul in care nu
se primeste raspunsul solicitat, se va consemna refuzul in raportul privind
rezultatul inspectiei fiscale sau in procesul-verbal.
91.3. In toate cazurile, explicatiile la intrebarile puse de organele de
inspectie fiscala se vor da in scris prin "nota explicativa".
91.4. Stabilirea bazei de impunere, precum si a diferentelor de impozite,
taxe si contributii, in activitatea de inspectie fiscala, se face pe baza
evidentelor contabile, fiscale sau a oricaror alte evidente relevante pentru
impunere ori folosindu-se metode de estimare in conformitate cu prevederile
art. 65 din Codul de procedura fiscala.
91.5. Cand organele de inspectie fiscala sunt indreptatite potrivit legii
sa estimeze baza de impunere, se vor mentiona in actul de inspectie motivele de
fapt si temeiul legal care au determinat folosirea estimarii, precum si
criteriile de estimare.
Codul de procedura fiscala:
Art. 92
Persoanele supuse inspectiei fiscale
Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de
forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a
impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general
consolidat, prevazute de lege.
Norme metodologice:
92.1. In cazul contribuabililor care au sedii secundare, inspectia fiscala
se va exercita, de regula, concomitent la sediul principal si la sediile secundare
de catre organul fiscal competent.
92.2. Organul fiscal competent poate delega competenta de efectuare a
inspectiei fiscale organelor fiscale in a caror raza teritoriala se afla
sediile secundare, in conditiile art. 96 alin. (3) din Codul de procedura
fiscala. In acest caz, coordonarea activitatii de inspectie fiscala se face de
catre organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al
contribuabilului.
92.3. La sediile secundare se incheie, de regula, acte de inspectie care se
centralizeaza si se definitiveaza in actul de inspectie incheiat de organul
fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al
contribuabilului.
92.4. Pentru impozitele, taxele si contributiile care, potrivit legii, se
datoreaza si se platesc de un sediu secundar, se incheie acte de inspectie
fiscala definitive de catre organul de inspectie fiscala in a carui raza
teritoriala se afla situat sediul secundar.
92.5. Activitatea de inspectie fiscala prevazuta la pct. 92.1 - 92.4 se
desfasoara cu respectarea prevederilor art. 33, 34 si 96 din Codul de procedura
fiscala.
Codul de procedura fiscala:
Art. 93
Formele si intinderea inspectiei fiscale
(1) Formele de inspectie fiscala sunt:
a) inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a
tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp
determinata;
b) inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a
uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata.
(2) Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor
relevante pentru impozitare, daca acestea prezinta interes pentru aplicarea
legii fiscale.
Norme metodologice:
93.1. Organul de inspectie fiscala decide asupra efectuarii unei inspectii
fiscale generale sau partiale, in temeiul dispozitiilor art. 6 si 7 din Codul
de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
Art. 94
Proceduri de control fiscal
(1) In realizarea atributiilor inspectia fiscala poate aplica urmatoarele
proceduri de control:
a) controlul prin sondaj, care consta in activitatea de verificare
selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative in care sunt reflectate
modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate
bugetului general consolidat;
b) controlul inopinat, care consta in activitatea de verificare faptica si
documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta
unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a
contribuabilului;
c) controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si
operatiunilor impozabile ale contribuabilului in corelatie cu cele detinute de
alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat.
(2) La finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se incheie
proces-verbal.
Norme metodologice:
94.1. Utilizarea procedurilor de control se poate face individual sau
combinat, in functie de scopul, obiectivele, complexitatea, dificultatile,
specificul activitatii desfasurate si de perioada inspectiei fiscale.
94.2. Selectarea documentelor si a operatiunilor semnificative se apreciaza
de inspector si va avea in vedere volumul, valoarea si ponderea lor in
activitatea contribuabilului.
94.3. Controlul inopinat implica o verificare faptica si documentara si se
desfasoara oricand, fara instiintarea prealabila a persoanelor supuse
inspectiei fiscale, indiferent de locul unde acestea desfasoara activitati
supuse impunerii.
94.4. Prevederile art. 55 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
Codul de procedura fiscala:
Art. 95
Perioada supusa inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a
dreptului de a stabili obligatii fiscale.
(2) La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la
sfarsitul perioadei controlate anterior, in conditiile alin. (1).
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza
asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia
depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada
de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca:
a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor
si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declaratii fiscale;
c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor,
contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
CAP. 2
Realizarea inspectiei fiscale
Art. 96
Competenta
(1) Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neingradit prin
Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de
specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, conform
dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care sunt competente,
potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume
datorate bugetului general consolidat.
(2) In cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, competenta de
exercitare a inspectiei fiscale se stabileste prin regulamentul de organizare
si functionare aprobat in conditiile legii.
(3) Competenta privind efectuarea inspectiei fiscale se poate delega altui
organ fiscal.
Norme metodologice:
96.1. Agentia Nationala de Administrare Fiscala are competenta generala
materiala si teritoriala in efectuarea inspectiei fiscale in domeniul
impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si al celorlalte sume datorate
bugetului general consolidat pentru a caror administrare este competenta
potrivit legii.
96.2. Unitatile administrativ-teritoriale, prin compartimentele de
specialitate din structura acestora, au competenta materiala si teritoriala
pentru efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor si al
altor venituri pentru a caror administrare sunt competente, potrivit legii.
96.3. Delegarea de competenta se face prin emiterea unui ordin de serviciu.
Potrivit art. 96 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, competenta se poate
delega si in cazul controalelor incrucisate sau in alte cazuri fundamentate.
Codul de procedura fiscala:
Art. 97
Selectarea contribuabililor pentru inspectie fiscala
(1) Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale
este efectuata de catre organul fiscal competent.
(2) Contribuabilul nu poate face obiectii cu privire la procedura de
selectare folosita.
Art. 98
Avizul de inspectie fiscala
(1) Inaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia
sa instiinteze contribuabilul in legatura cu actiunea care urmeaza sa se
desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala.
(2) Avizul de inspectie fiscala va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspectiei fiscale;
b) data de incepere a inspectiei fiscale;
c) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei
fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei
fiscale. Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate solicita, o
singura data, pentru motive justificate.
Norme metodologice:
98.1. La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul de
inspectie fiscala poate aproba amanarea datei inceperii inspectiei fiscale,
comunicandu-le acestora data la care a fost reprogramata inspectia fiscala.
Codul de procedura fiscala:
Art. 99
Comunicarea avizului de inspectie fiscala
(1) Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului, in scris,
inainte de inceperea inspectiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.
(2) Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este necesara:
a) pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului;
b) in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor
autoritati, potrivit legii;
c) in cazul controlului inopinat.
Norme metodologice:
99.1. Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului in
conformitate cu dispozitiile art. 43 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
Art. 100
Locul si timpul desfasurarii inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale
contribuabilului. Contribuabilul trebuie sa puna la dispozitie un spatiu
adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale.
(2) Daca nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei
fiscale, atunci activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul
organului fiscal sau in orice alt loc stabilit de comun acord cu
contribuabilul.
(3) Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul
fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in
prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
(4) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in timpul programului de
lucru al contribuabilului. Inspectia fiscala se poate desfasura si in afara
programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu
aprobarea conducatorului organului fiscal.
Norme metodologice:
100.1. Prin spatiul adecvat necesar desfasurarii inspectiei fiscale se
intelege asigurarea unui spatiu in limita posibilitatilor contribuabilului,
dupa caz, dotat cu necesarul minim de birotica si care sa permita pastrarea in
siguranta a documentelor primite pentru inspectia fiscala sau elaborate de
catre organele de inspectie fiscala. In cazul in care contribuabilul nu poate
asigura un spatiu corespunzator, va anunta in scris si motivat organul de
inspectie fiscala competent.
Codul de procedura fiscala:
Art. 101
Durata efectuarii inspectiei fiscale
(1) Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de
inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale
autoritatilor administratiei publice locale, in functie de obiectivele
inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) In cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare,
durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni.
Art. 102
Reguli privind inspectia fiscala
(1) Inspectia fiscala va avea in vedere examinarea tuturor starilor de fapt
si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2) Inspectia fiscala va fi efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai
putin activitatea curenta a contribuabililor si sa utilizeze eficient timpul
destinat inspectiei fiscale.
(3) Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit,
taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru
fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei
fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la
data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de
prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data
efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele
acestora.
(4) In situatia in care din instrumentarea cauzelor penale de catre
organele competente nu rezulta existenta prejudiciului, reverificarea dispusa
in temeiul alin. (3) nu este urmata de emiterea deciziei de impunere.
(5) Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei,
unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii.
(6) Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se desfasoara in
baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate in conditiile
stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare
Fiscala, respectiv prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale,
dupa caz.
(7) La inceperea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte
contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de
conducatorul organului de control. Inceperea inspectiei fiscale trebuie
consemnata in registrul unic de control.
(8) La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o
declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse
la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia
fiscala. In declaratie se va mentiona si faptul ca au fost restituite toate
documentele solicitate si puse la dispozitie de contribuabil.
(9) Contribuabilul are obligatia sa indeplineasca masurile prevazute in
actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale, in termenele si conditiile
stabilite de organele de inspectie fiscala.
Norme metodologice:
102.1. La examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de
impunere, organul fiscal competent va avea in vedere toate documentele
justificative si evidentele financiar-contabile si fiscale care constituie
mijloace de proba si sunt relevante pentru stabilirea drepturilor si
obligatiilor fiscale.
102.2. Cand este necesar, organul de inspectie fiscala va anexa la actul de
inspectie fiscala copii de pe documentele care au stat la baza constatarilor
efectuate cu ocazia inspectiei. Dispozitiile art. 54 din Codul de procedura
fiscala sunt aplicabile.
102.3. Cand este necesar, organele de inspectie fiscala vor dispune
masurile asiguratorii in conditiile art. 125 din Codul de procedura fiscala.
102.4. Datele suplimentare, necunoscute organelor de inspectie fiscala la
data efectuarii inspectiei fiscale la un contribuabil, pe care se fundamenteaza
decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta in situatii, cum
sunt:
a) efectuarea unui control incrucisat, potrivit prevederilor art. 94 alin.
(1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, asupra documentelor justificative
ale unui grup de contribuabili din care face parte si contribuabilul in cauza;
b) obtinerea pe parcursul actiunilor de inspectie fiscala efectuate la alti
contribuabili a unor documente sau informatii suplimentare referitoare la
activitatea contribuabilului, intr-o perioada care a fost deja supusa
inspectiei fiscale;
c) solicitari ale organelor de urmarire penala sau ale altor organe ori
institutii indreptatite potrivit legii;
d) informatii obtinute in orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele
controlului fiscal anterior.
102.5. In cazul in care, ca urmare a desfiintarii actului administrativ
conform art. 185 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, este necesara
reverificarea unei perioade impozabile, aceasta se va efectua de catre o alta
echipa de inspectie fiscala decat cea care a incheiat actul contestat.
102.6. Organul fiscal competent poate solicita, pana la implinirea
termenului de prescriptie prevazut la art. 88 din Codul de procedura fiscala,
reverificarea unei perioade impozabile, prin intocmirea unui referat in care
sunt prezentate motivele solicitarii. Referatul este supus aprobarii
conducatorului organului de inspectie fiscala competent, iar dupa aprobare se
programeaza actiunea de inspectie fiscala.
102.7. Masurile, termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie
fiscala potrivit art. 102 alin. (9) din Codul de procedura fiscala vor fi aduse
la cunostinta contribuabilului prin actul emis de organul de inspectie fiscala
competent.
Codul de procedura fiscala:
Art. 103
Obligatia de colaborare a contribuabilului
(1) Contribuabilul are obligatia sa colaboreze la constatarea starilor de
fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de
desfasurare a inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date
necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
(2) La inceperea inspectiei fiscale, contribuabilul va fi informat ca poate
numi persoane care sa dea informatii. Daca informatiile contribuabilului sau
cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul
fiscal se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii.
(3) Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale contribuabilii supusi
acesteia au dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.
Art. 104
Dreptul contribuabilului de a fi informat
(1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei
fiscale asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala.
(2) La incheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va prezenta
contribuabilului constatarile si consecintele lor fiscale, acordandu-i acestuia
posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu
exceptia cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nici o modificare
in urma inspectiei fiscale sau a cazului in care contribuabilul renunta la
acest drept si notifica acest fapt organelor de inspectie fiscala.
(3) Data, ora si locul prezentarii concluziilor vor fi comunicate
contribuabilului in timp util.
(4) Contribuabilul are dreptul sa prezinte, in scris, punctul de vedere cu
privire la constatarile inspectiei fiscale.
Art. 105
Sesizarea organelor de urmarire penala
(1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala in legatura cu
constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea intruni
elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea
penala.
(2) In situatiile prevazute la alin. (1) organele de inspectie au obligatia
de a intocmi proces-verbal semnat de organul de inspectie si de catre
contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din
partea contribuabilului. In cazul in care cel supus controlului refuza sa
semneze procesul-verbal, organul de inspectie fiscala va consemna despre
aceasta in procesul-verbal. In toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat
contribuabilului.
Art. 106
Raportul privind rezultatul inspectiei fiscale
(1) Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in
care se vor prezenta constatarile inspectiei, din punct de vedere faptic si
legal.
(2) Daca, ca urmare a inspectiei, se modifica baza de impunere, raportul
intocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere. In cazul in care baza de
impunere nu se modifica, acest fapt va fi comunicat in scris contribuabilului.
(3) In cazul in care, ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale, au fost
sesizate organele de urmarire penala, decizia de impunere privitoare la
obiectul sesizarii penale se poate emite dupa solutionarea cu caracter
definitiv a cauzei penale.
Norme metodologice:
106.1. Rezultatul inspectiei fiscale generale sau partiale va fi consemnat
intr-un raport de inspectie fiscala.
106.2. La raportul privind rezultatele inspectiei fiscale se vor anexa, ori
de cate ori este cazul, actele privind constatarile preliminare, cum sunt
procesele-verbale incheiate inclusiv cu ocazia controalelor inopinate si/sau
incrucisate si orice alte acte.
106.3. Raportul de inspectie fiscala se semneaza de catre organele de
inspectie fiscala, se verifica si se avizeaza de seful de serviciu. Dupa
aprobarea raportului de catre conducatorul organului de inspectie fiscala, se
va emite decizia de impunere de catre organul fiscal competent teritorial.
106.4. Modelul si continutul raportului privind rezultatul inspectiei
fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala.
Codul de procedura fiscala:
TITLUL VIII
Colectarea creantelor fiscale
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 107
Colectarea creantelor fiscale
(1) In sensul prezentului titlu, colectarea consta in exercitarea
actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale.
(2) Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta
sau al unui titlu executoriu, dupa caz.
(3) Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se
individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de
persoanele indreptatite, potrivit legii.
Norme metodologice:
107.1. Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se
stabileste si se individualizeaza obligatia de plata privind creantele fiscale,
intocmit de organele competente sau de alte persoane indreptatite potrivit
legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere emisa de organele competente, potrivit legii;
b) declaratia fiscala, angajamentul de plata sau documentul intocmit de
platitor prin care acesta declara obligatiile fiscale, in cazul in care acestea
se stabilesc de catre platitor, potrivit legii;
c) decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata,
pentru creantele fiscale accesorii, reprezentand dobanzi si penalitati de
intarziere, stabilite de organele competente;
d) declaratia vamala pentru obligatiile de plata in vama;
e) documentul prin care se stabileste si se individualizeaza datoria
vamala, inclusiv accesorii, potrivit legii;
f) procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, intocmit
de organul prevazut de lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor
contraventionale;
g) ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei
judecatoresti ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte in cazul
amenzilor, al cheltuielilor judiciare si al altor creante fiscale stabilite,
potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca.
Codul de procedura fiscala:
Art. 108
Termenele de plata
(1) Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de
Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza.
(2) Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile
fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in
functie de data comunicarii acestora, astfel:
a) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1 - 15 din luna,
termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;
b) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16 - 31 din luna,
termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare.
(3) Pentru obligatiile fiscale esalonate sau amanate la plata, precum si
pentru accesoriile acestora termenul de plata se stabileste prin documentul
prin care se acorda inlesnirea respectiva.
(4) Pentru creantele fiscale, administrate de Ministerul Finantelor
Publice, care nu au prevazute termene de plata, acestea vor fi stabilite prin
ordin al ministrului finantelor publice.
(5) Pentru creantele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevazute
termene de plata, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului
administratiei si internelor si al ministrului finantelor publice.
(6) Contributiile sociale administrate de Ministerul Finantelor Publice,
dupa calcularea si retinerea acestora conform reglementarilor legale in
materie, se vireaza pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se
efectueaza plata drepturilor salariale.
CAP. 2
Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire
Art. 109
Dispozitii privind efectuarea platii
(1) Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor,
trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de
plata.
(2) Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct,
pe fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general
consolidat, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere.
(3) In cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii
este:
a) in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata
eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
b) in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, inscrisa pe
mandatul postal;
c) in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile
debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice,
confirmate prin stampila si semnatura autorizata a acestora, cu exceptia
situatiei prevazute la art. 116;
d) pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale
mobile, data inregistrarii la organul competent a documentului sau a actului
pentru care s-au depus si anulat timbrele datorate potrivit legii.
Norme metodologice:
109.1. In documentul de plata platitorul definit conform art. 26 din Codul
de procedura fiscala mentioneaza in mod obligatoriu actul prin care s-a
instituit obligatia de plata, numarul si data acestuia, cuantumul obligatiei de
plata, precum si organul care l-a intocmit.
Codul de procedura fiscala:
Art. 110
Ordinea stingerii datoriilor
(1) Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe,
contributii si alte sume reprezentand creante fiscale prevazute la art. 21
alin. (2) lit. a), iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate
datoriile, atunci se sting datoriile acelui tip de creanta fiscala principala
pe care il stabileste contribuabilul.
(2) In cadrul tipului de impozit, taxa, contributie sau alta suma
reprezentand creanta fiscala stabilit de contribuabil, plata se efectueaza in
urmatoarea ordine:
a) sume datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor
fiscale, pentru care s-au aprobat esalonari si/sau amanari la plata, precum si
dobanzile datorate pe perioada esalonarii si/sau amanarii la plata si calculate
conform legii;
b) obligatii fiscale principale cu termene de plata in anul curent, precum
si accesoriile acestora, in ordinea vechimii;
c) obligatii fiscale datorate si neachitate la data de 31 decembrie a
anului precedent, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora;
d) dobanzi, penalitati de intarziere aferente obligatiilor fiscale
prevazute la lit. c);
e) obligatii fiscale cu termene de plata viitoare, la solicitarea
debitorului.
(3) Pentru creantele bugetelor locale, din categoria obligatiilor fiscale
prevazute la alin. (2) lit. b) se sting cu prioritate obligatiile stabilite ca
urmare a inspectiei fiscale.
(4) In situatia in care debitorul nu efectueaza plata obligatiilor fiscale,
conform prevederilor alin. (2), creditorul fiscal va proceda la stingerea
obligatiilor fiscale pe care le administreaza, in conformitate cu ordinea de
plata reglementata de prezentul cod, si va instiinta despre aceasta debitorul,
in termen de 10 zile de la data efectuarii stingerii.
(5) Orice plata facuta dupa comunicarea somatiei in cadrul executarii
silite va stinge, mai intai, obligatia fiscala stabilita in titlul executoriu.
Norme metodologice:
110.1. In categoria obligatiilor fiscale cu termene de plata in anul
curent, prevazute la art. 110 alin. (2) lit. b) din Codul de procedura fiscala,
intra acele obligatii care la data efectuarii platii sunt considerate scadente.
Codul de procedura fiscala:
Art. 111
Compensarea
(1) Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul
Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau
de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele
parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor,
daca legea nu prevede altfel.
(2) Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale
se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentand sume de
restituit de la bugetele locale, pana la concurenta celei mai mici sume, cand
ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de
debitor, daca legea nu prevede altfel.
(3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului
sau inainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz,
in ordinea prevazuta la art. 110 alin. (2).
(4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori
constata existenta unor creante reciproce.
(5) Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatii datorate
aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile
datorate altor bugete, in urmatoarea ordine:
a) bugetul de stat;
b) fondul de risc pentru garantii de stat, pentru imprumuturi externe;
c) bugetul asigurarilor sociale de stat;
d) bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
e) bugetul asigurarilor pentru somaj.
(6) Dispozitiile alin. (5) nu se aplica in cazul creantelor bugetelor
locale.
(7) Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura
compensarii luate potrivit alin. (3), in termen de 7 zile de la data efectuarii
operatiunii.
Norme metodologice:
111.1. Competent in efectuarea compensarii este organul fiscal in a carui
raza teritoriala debitorul isi are domiciliul fiscal.
111.2. Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare
a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul
compensarii.
111.3. Cererea de compensare va fi insotita de documente care dovedesc
dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor,
cum sunt: copii legalizate de pe hotararile judecatoresti definitive si
irevocabile sau de pe deciziile de solutionare a contestatiilor, ramase
definitive, ori de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale, precum
si copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu
reprezinta obligatie fiscala.
111.4. Compensarea din oficiu prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de
procedura fiscala poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul termenului
de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse
compensarii, incepand cu momentul in care ambele obligatii indeplinesc
conditiile prevazute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul in
care acestea sunt lichide si exigibile.
111.5. Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat
intr-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului.
Codul de procedura fiscala:
Art. 112
Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:
a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
b) cele platite in plus fata de obligatia fiscala;
c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau ale altor
organe competente potrivit legii;
g) cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art. 166;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile
prin poprire, dupa caz, in temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune
desfiintarea executarii silite.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit
reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a
impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de
organele fiscale competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data
comunicarii deciziei de impunere.
(3) In cazul restituirii sumelor in valuta confiscate, aceasta se realizeaza
conform legii, in lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro,
comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data ramanerii definitive si
irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se dispune restituirea.
(4) Daca debitorul inregistreaza obligatii fiscale restante, sumele
prevazute la alin. (1) si (2) se vor restitui numai dupa efectuarea compensarii
potrivit prezentului cod.
(5) In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decat
obligatiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la
concurenta sumei de rambursat sau de restituit.
(6) In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat
suma reprezentand obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua
compensarea pana la concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta
rezultata restituindu-se debitorului.
(7) Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget,
inclusiv modalitatea de acordare a dobanzilor prevazute la art. 119, se aproba
prin ordin al ministrului finantelor publice.
Art. 113
Obligatia bancilor supuse regimului de supraveghere speciala sau de
administrare speciala
Bancile supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare
speciala si care efectueaza platile dispuse in limita incasarilor vor deconta
zilnic, cu prioritate, sumele reprezentand obligatii fiscale cuprinse in
ordinele de plata emise de debitori si/sau creante fiscale cuprinse in
dispozitiile de incasare emise de organele de executare.
CAP. 3
Dobanzi si penalitati de intarziere
Art. 114
Dispozitii generale privind dobanzi si penalitati de intarziere
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a
obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de
intarziere.
(2) Nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pentru sumele
datorate cu titlu de amenzi, dobanzi si penalitati de intarziere stabilite
potrivit legii.
(3) Dobanzile si penalitatile de intarziere se fac venit la bugetul caruia
ii apartine creanta principala.
Art. 115
Dobanzi
(1) Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat
urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate
inclusiv.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se datoreaza dobanzi dupa
cum urmeaza:
a) pentru diferentele de impozite, taxe, contributii, precum si cele
administrate de organele vamale, stabilite de organele competente, dobanzile se
datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei impozitului, taxei sau
contributiei, pentru care s-a stabilit diferenta, pana la data stingerii
acesteia inclusiv;
b) pentru impozitele, taxele si contributiile stinse prin executare silita,
pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. In cazul
platii pretului in rate, dobanzile se calculeaza pana la data intocmirii
procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata
dobanda este datorata de catre cumparator;
c) pentru impozitele, taxele si contributiile debitorului declarat
insolvabil, pana la data incheierii procesului-verbal de constatare a
insolvabilitatii inclusiv.
(3) Modul de calcul al dobanzilor aferente sumelor reprezentand eventuale
diferente intre impozitul pe profit platit la data de 25 ianuarie a anului
urmator celui de impunere si impozitul pe profit datorat conform declaratiei de
impunere intocmite pe baza situatiei financiare anuale va fi reglementat prin
norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.
(4) Pentru obligatiile fiscale neachitate la termenul de plata,
reprezentand impozitul pe venitul global, se datoreaza dobanzi dupa cum
urmeaza:
a) pentru anul fiscal de impunere dobanzile pentru platile anticipate stabilite
de organul fiscal prin decizii de plati anticipate se calculeaza pana la data
platii debitului sau, dupa caz, pana la data de 31 decembrie;
b) dobanzile pentru sumele neachitate in anul de impunere, potrivit lit.
a), se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator pana la data
stingerii acestora, inclusiv;
c) in cazul in care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere
anuala este mai mic decat cel stabilit prin deciziile de plati anticipate,
dobanzile se recalculeaza, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator
celui de impunere, la soldul neachitat in raport cu impozitul anual stabilit
prin decizia de impunere anuala, urmand a se face regularizarea dobanzii in mod
corespunzator.
(5) Nivelul dobanzii se stabileste prin hotarare a Guvernului, la
propunerea Ministerului Finantelor Publice, corelat cu nivelul dobanzii de
referinta a Bancii Nationale a Romaniei, o data pe an, in luna decembrie,
pentru anul urmator, sau in cursul anului, daca aceasta se modifica cu peste 5
puncte procentuale.
Norme metodologice:
115.1. In exemplul urmator se prezinta modul de calcul al dobanzilor
datorate pentru neplata in termen a impozitului pe venitul global.
Exemplu:
Se considera ca un contribuabil are de achitat in cursul anului 2004,
conform deciziei de plati anticipate, urmatoarele sume:
Termenul de plata Suma datorata (lei)
15 martie 2004 1.500.000
15 iunie 2004 1.500.000
15 septembrie 2004 1.500.000
15 decembrie 2004 1.500.000
Contribuabilul achita debitul in data de 25 ianuarie 2005.
Avem urmatoarele cazuri:
a) Pentru situatia in care impozitul stabilit prin decizia de impunere
anuala este egal cu cel stabilit prin decizia de plati anticipate, respectiv de
6.000.000 lei, contribuabilul datoreaza cu titlu de dobanzi urmatoarele:
_________________________________________________________________________
| d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% = 261.900 lei | pentru anul 2004 |
| d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% = 179.100 lei | |
| d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei | |
| d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei | |
|______________________________________________________| |
| TOTAL: 550.700 lei | |
|______________________________________________________|__________________|
| Sold = 6.000.000 lei x 25 zile x 0,06% = 90.000 lei | pentru anul 2005 |
|______________________________________________________|__________________|
| TOTAL GENERAL: 640.700 lei | |
|______________________________________________________|__________________|
b) Pentru situatia in care impozitul stabilit prin decizia de impunere
anuala este mai mic decat cel stabilit prin decizia de plati anticipate, fiind
in suma de 4.000.000 lei, contribuabilul datoreaza cu titlu de dobanzi
urmatoarele:
_________________________________________________________________________
| d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% = 261.900 lei | pentru anul 2004 |
| d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% = 179.100 lei | |
| d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei | |
| d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei | |
|______________________________________________________| |
| TOTAL: 550.700 lei | |
|______________________________________________________|__________________|
| Sold = 4.000.000 lei x 25 zile x 0,06% = 60.000 lei | pentru anul 2005 |
|______________________________________________________|__________________|
| TOTAL GENERAL: 610.700 lei | |
|______________________________________________________|__________________|
Codul de procedura fiscala:
Art. 116
Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul platilor efectuate prin
decontare bancara
(1) Nedecontarea de catre unitatile bancare a sumelor cuvenite bugetului
general consolidat, in termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii
contului platitorului, nu il exonereaza pe platitor de obligatia de plata a
sumelor respective si atrage pentru acesta dobanzi si penalitati de intarziere
la nivelul celor prevazute la art. 115 si 120, dupa termenul de 3 zile.
(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului si nedecontate de
unitatile bancare, precum si a dobanzilor si penalitatilor de intarziere
prevazute la alin. (1), platitorul se poate indrepta impotriva unitatii bancare
respective.
Art. 117
Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul compensarii si in cazul
deschiderii procedurii de reorganizare judiciara
(1) In cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobanzile si
penalitatile de intarziere se datoreaza pana la data stingerii inclusiv. Data
stingerii este, pentru compensarile la cerere, data depunerii la organul
competent a cererii de compensare, iar pentru compensarile efectuate inaintea
restituirii sau rambursarii sumei cuvenite debitorului, data depunerii cererii
de rambursare sau restituire.
(2) In cazul in care in urma exercitarii controlului sau analizarii cererii
de compensare s-a stabilit ca suma ce urmeaza a se compensa este mai mica decat
suma cuprinsa in cererea de compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere
se recalculeaza pentru diferenta ramasa de la data inregistrarii cererii de
compensare.
(3) Pentru obligatiile fiscale stinse prin procedurile de compensare
prevazute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se
efectueaza compensarea prevazuta in actul normativ care o reglementeaza sau in
normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului
finantelor publice.
(4) Pentru obligatiile fiscale neplatite la termen, atat inainte, cat si
dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara, se datoreaza dobanzi si
penalitati de intarziere pana la data deschiderii procedurii de faliment.
Pentru obligatiile fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii de faliment
si neplatite la termen nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere.
Norme metodologice:
117.1. In cazul creantelor fiscale stinse prin compensarea prevazuta de
art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, data stingerii este data
notei de compensare intocmite de organul fiscal competent potrivit pct. 111.5.
Codul de procedura fiscala:
Art. 118
Dobanzi in cazul inlesnirilor la plata
Pe perioada pentru care au fost acordate inlesniri la plata obligatiilor
fiscale restante se datoreaza dobanzi.
Norme metodologice:
118.1. Pe perioada amanarii si/sau esalonarii la plata obligatiilor fiscale
restante se datoreaza dobanzi calculate incepand cu data aprobarii de catre
organul competent a inlesnirii acordate si pana la data efectuarii ultimei
plati datorate.
118.2. Dobanzile datorate pe perioada amanarii sau esalonarii la plata a
obligatiilor fiscale se calculeaza de catre organele competente care aproba
inlesnirea la plata, urmand ca acestea sa fie comunicate debitorului. Dobanzile
se achita lunar, inclusiv pe perioada de gratie acordata la esalonare si pe
perioada amanarii la plata, conform graficelor care constituie anexa la
documentul de aprobare a inlesnirilor la plata. Nu se datoreaza dobanzi pentru
amanarea sau esalonarea la plata a dobanzilor si a penalitatilor de intarziere.
118.3. Pana la data aprobarii de catre organul competent a inlesnirii la
plata debitorul datoreaza dobanzi conform prevederilor art. 115 din Codul de
procedura fiscala.
118.4. In situatia in care debitorul beneficiar al unei inlesniri la plata
achita debitul integral intr-o perioada mai mica decat cea acordata prin
inlesnire, organul fiscal competent va recalcula cuantumul dobanzilor in
functie de data la care a fost facuta plata.
118.5. Calculul dobanzilor datorate pe perioada amanarii sau esalonarii la
plata se face pentru fiecare termen de plata lunar, inclusiv pe perioada de
gratie sau pe perioada amanarii la plata, prin inmultirea soldului ramas de
plata la termenul anterior ratei curente cu numarul de zile calendaristice ale
intervalului de timp si cu nivelul cotei dobanzii, conform exemplului urmator:
118.6. Se considera, de exemplu, o inlesnire acordata in urmatoarele
conditii:
a) data aprobarii inlesnirii: 13 ianuarie 2005;
b) esalonare pe 12 luni, cu o perioada de gratie de 6 luni;
c) suma esalonata: 12.000.000 lei;
d) cota dobanzii: 0,06%/zi.
______________________________________________________________________________
| Termen de plata | Rata | Sold (suma |Nr. de zile |Nivelul |Dobanda
|
| | debitului | ramasa |calendaristice|cotei |datorata
|
| | | de plata) | |dobanzii|
|
| | - lei - | - lei - | |- lei - | - lei -
|
|___________________|___________|____________|______________|________|_________|
| 15 februarie 2005 | 0 | 12.000.000 | 33 | 0,06% | 237.600
|
| 15 martie 2005 | 0 | 12.000.000 | 28 | 0,06% | 201.600
|
| 15 aprilie 2005 | 0 | 12.000.000 | 32 | 0,06% | 223.200
|
| 13 mai 2005 | 0 | 12.000.000 | 30 | 0,06% | 201.600
|
| 15 iunie 2005 | 0 | 12.000.000 | 29 | 0,06% | 237.600
|
| 15 iulie 2005 | 0 | 12.000.000 | 32 | 0,06% | 216.000
|
| 15 august 2005 | 2.000.000 | 10.000.000 | 31 | 0,06% | 223.200
|
| 15 septembrie 2005| 2.000.000 | 8.000.000 | 31 | 0,06% | 186.000
|
| 14 octombrie 2005 | 2.000.000 | 6.000.000 | 30 | 0,06% | 139.200
|
| 15 noiembrie 2005 | 2.000.000 | 4.000.000 | 30 | 0,06% | 115.200
|
| 15 decembrie 2005 | 2.000.000 | 2.000.000 | 31 | 0,06% | 72.000
|
| 12 ianuarie 2006 | 2.000.000 | 0 | 31 | 0,06% | 34.800
|
|___________________|___________|____________|______________|________|_________|
| TOTAL: |12.000.000 | | |
|2.088.000|
|___________________|___________|____________|______________|________|_________|
Codul de procedura fiscala:
Art. 119
Dobanzi in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii
au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut de art.
112 alin. (2) sau art. 199, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea
contribuabililor.
(2) Nivelul dobanzii este cel prevazut la art. 115 alin. (5) si se suporta
din acelasi buget si acelasi venit bugetar din care se restituie ori se
ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de catre platitori.
Norme metodologice:
119.1. Dobanda se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat
urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 112 alin. (2) si art. 199 din
Codul de procedura fiscala pana la data stingerii inclusiv a obligatiei de
plata prin compensare, restituire sau rambursare.
Codul de procedura fiscala:
Art. 120
Penalitati de intarziere
(1) Plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o
penalitate de intarziere de 0,5% pentru fiecare luna si/sau pentru fiecare
fractiune de luna de intarziere, incepand cu data de intai a lunii urmatoare
scadentei acestora pana la data stingerii acestora inclusiv. Penalitatea de
intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor.
(2) Pentru situatiile prevazute la art. 115 alin. (3) si (4) penalitatilor
de intarziere li se aplica regimul stabilit pentru dobanzi.
(3) Penalitatea de intarziere se datoreaza pana la data inceperii
procedurii de executare silita.
(4) In cazul in care s-au acordat inlesniri la plata, penalitatea de
intarziere se datoreaza pana la data de intai a lunii urmatoare celei in care
s-au acordat inlesnirile. Nerespectarea inlesnirilor la plata, asa cum au fost
acordate, conduce la calculul penalitatilor de intarziere de la data incetarii,
conform legii, a valabilitatii inlesnirilor.
(5) Nivelul penalitatii de intarziere se poate modifica anual prin legea
bugetului de stat.
Norme metodologice:
120.1. Pentru obligatiile fiscale neplatite la termenul legal de plata, cu
exceptia dobanzilor, penalitatilor si a amenzilor, se datoreaza o penalitate de
intarziere de 0,5% pe fiecare luna sau fractiune de luna de intarziere,
incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care acestea aveau
scadenta si pana la data stingerii acestora inclusiv. De exemplu, in cazul unei
obligatii fiscale cu termenul de plata scadent la data de 25 martie, daca suma
a fost achitata intre 1 aprilie si 30 aprilie, se datoreaza penalitatea de
intarziere corespunzatoare unei luni, iar daca se achita in perioada 1 mai - 31
mai, se datoreaza penalitatea de intarziere corespunzatoare pentru doua luni.
120.2. Penalitatea de intarziere pentru sumele neachitate la termen se
datoreaza pentru luna in care s-a comunicat catre platitor o somatie de plata
prin care, conform prevederilor art. 140 din Codul de procedura fiscala, incepe
executarea silita.
120.3. In cazul in care s-au acordat inlesniri la plata obligatiilor
fiscale pentru care nu s-a inceput executarea silita, penalitatea de intarziere
se datoreaza inclusiv pentru luna in care a fost aprobata inlesnirea la plata.
Codul de procedura fiscala:
CAP. 4
Inlesniri la plata
Art. 121
Inlesniri la plata obligatiilor fiscale
(1) La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul fiscal
competent poate acorda pentru obligatiile fiscale restante, atat inaintea
inceperii executarii silite, cat si in timpul efectuarii acesteia, inlesniri la
plata, in conditiile legii.
(2) La cererea temeinic justificata a debitorilor, persoane fizice sau
juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritatile administratiei publice
locale care administreaza aceste bugete, pot acorda, pentru obligatiile
bugetare restante pe care le administreaza, urmatoarele inlesniri la plata:
a) esalonari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redeventelor,
contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;
b) amanari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contributiilor si a
altor obligatii la bugetul local;
c) esalonari la plata dobanzilor si/sau a penalitatilor de orice fel, cu
exceptia dobanzilor datorate pe perioada de esalonare;
d) amanari si/sau scutiri ori amanari si/sau reduceri de dobanzi si/sau
penalitati de intarziere, cu exceptia dobanzilor datorate pe perioada de
amanare;
e) scutiri sau reduceri de impozite si taxe locale, in conditiile legii.
(3) Procedura de acordare a inlesnirilor la plata pentru creantele bugetare
locale se stabileste prin acte normative speciale.
(4) Pentru acordarea inlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor
cere debitorilor constituirea de garantii.
(5) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data
de 1 iulie 2003 de catre persoanele fizice, garantia este:
a) o suma egala cu doua rate medii din esalonare, reprezentand obligatii
bugetare locale esalonate si dobanzi calculate, in cazul esalonarilor la plata;
b) o suma rezultata din raportul dintre contravaloarea debitelor amanate si
dobanzile calculate si numarul de luni aprobate pentru amanare la plata, in
cazul amanarilor la plata.
(6) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data
de 1 iulie 2003 de catre persoanele juridice, garantia este de 100% din totalul
creantei bugetare locale pentru care s-a acordat inlesnirea.
CAP. 5
Constituirea de garantii
Art. 122
Constituirea de garantii
Organul fiscal solicita constituirea unei garantii pentru:
a) suspendarea executarii silite in conditiile art. 143 alin. (6);
b) ridicarea masurilor asiguratorii;
c) asumarea obligatiei de plata de catre alta persoana prin angajament de
plata, in conditiile art. 25 alin. (2) lit. d);
d) in alte cazuri prevazute de lege.
Art. 123
Tipuri de garantii
Garantiile pentru luarea masurilor prevazute la art. 122 se pot constitui,
in conditiile legii, prin:
a) consemnarea de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garantie bancara;
c) ipoteca asupra unor bunuri imobile din tara;
d) gaj asupra unor bunuri mobile;
e) fidejusiune.
Norme metodologice:
123.1. Contractele de ipoteca si/sau de gaj vor fi incheiate cu respectarea
conditiilor de fond si de forma prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
Art. 124
Valorificarea garantiilor
Organul competent, in conditiile legii, se indestuleaza din garantiile
depuse, daca nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.
Norme metodologice:
124.1. Daca nu s-a realizat scopul pentru care s-au solicitat garantiile
prevazute la art. 122 si 123 din Codul de procedura fiscala, organul competent
va putea proceda la valorificarea garantiilor prin modalitatile si procedura
prevazute de dispozitiile art. 154 alin. (2) - (7) si ale art. 155 - 167 din
acelasi cod, care se aplica in mod corespunzator.
Codul de procedura fiscala:
CAP. 6
Masuri asiguratorii
Art. 125
Poprirea si sechestrul asiguratoriu
(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se
duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale
competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si
sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a
debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca
acesta sa se sustraga, sa-si ascunda ori sa-si risipeasca patrimoniul,
periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, precum si in cazul
suspendarii executarii actului administrativ prevazute la art. 184.
(3) Aceste masuri pot fi luate si in cazul in care creanta nu a fost inca
individualizata si nu a devenit scadenta. Masurile asiguratorii dispuse atat de
organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte
organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman
valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor
formalitati. O data cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la
scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri
executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal
competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin
constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa
caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si
semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.
(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele
dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la
indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita,
care se aplica in mod corespunzator.
(7) In cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor
imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se
comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara.
(8) Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa
inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de
dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii prevazute la alin. (7) sunt
lovite de nulitate absoluta.
(9) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral
creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi
infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna
cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.
(10) Impotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire
masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu
prevederile art. 168.
Norme metodologice:
125.1. Prin masuri asiguratorii se pot indisponibiliza bunuri si/sau
venituri ale debitorului in scopul asigurarii colectarii creantelor fiscale.
125.2. In conditiile art. 125 alin. (2) din Codul de procedura fiscala,
organele fiscale vor dispune organelor de executare competente ducerea la
indeplinire a masurilor asiguratorii.
125.3. Organul fiscal va dispune luarea masurilor asiguratorii printr-o
decizie motivata, aprobata de conducatorul acestuia, care va fi comunicata de
indata organelor de executare competente potrivit legii.
125.4. Decizia va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin.
(2) din Codul de procedura fiscala, si urmatoarele mentiuni:
a) nivelul estimat sau stabilit al creantei fiscale;
b) mentiunea ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei
stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate;
garantiile care se constituie sunt cele prevazute la art. 123 din Codul de
procedura fiscala.
125.5. Decizia va fi intocmita in doua exemplare, dintre care un exemplar
se va comunica organului de executare coordonator, astfel cum este prevazut la
art. 132 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, iar un exemplar se va pastra
la organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii. In cazul in care
debitorul are bunuri pe raza teritoriala a altor organe de executare, organul
de executare coordonator va comunica acestora copii certificate de pe decizie
in vederea ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii. Aceasta prevedere
se aplica si in cazul tertilor popriti.
125.6. Masurile asiguratorii se duc la indeplinire de indata de catre
organele de executare competente potrivit legii, care vor proceda la
indisponibilizarea bunurilor mobile si/sau imobile, precum si a veniturilor
urmaribile, potrivit legii.
125.7. O data cu ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii organul de
executare comunica debitorului decizia emisa de organul care a dispus
instituirea masurilor asiguratorii ori, dupa caz, copia certificata a actului
prin care instanta judecatoreasca sau alte organe competente au dispus masuri
asiguratorii.
125.8. Despre ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii se va
instiinta instanta judecatoreasca, organul fiscal sau alte organe competente
interesate care au dispus aceste masuri.
125.9. In cazul in care, cu ocazia ducerii la indeplinire a masurilor
asiguratorii, se constata ca bunurile si/sau veniturile debitorului nu sunt
suficiente sau lipsesc in totalitate, organul de executare va incheia un
proces-verbal in care se vor consemna cele constatate, instiintandu-se totodata
organul care le-a dispus.
Codul de procedura fiscala:
Art. 126
Ridicarea masurilor asiguratorii
Masurile asiguratorii instituite potrivit art. 125 se ridica, prin decizie
motivata, de catre creditorii fiscali, cand au incetat motivele pentru care au
fost dispuse sau la constituirea garantiei prevazute la art. 123, dupa caz.
Norme metodologice:
126.1. Masurile asiguratorii dispuse vor fi ridicate de catre organul de
executare competent, in tot sau in parte, in baza deciziei motivate emise de
organul care le-a dispus, care va fi comunicata tuturor celor carora le-a fost
comunicata decizia de dispunere a masurilor sau celelalte acte de executare in
legatura cu acestea.
Codul de procedura fiscala:
CAP. 7
Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere
compensarea sau restituirea
Art. 127
Inceperea termenului de prescriptie
(1) Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in
termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat
nastere acest drept.
(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor
provenind din amenzi contraventionale.
Art. 128
Suspendarea termenului de prescriptie
Termenul de prescriptie prevazut la art. 127 se suspenda:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea
termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) in cazurile si in conditiile in care suspendarea executarii este
prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt
organ competent, potrivit legii;
c) pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii;
d) cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executarea
silita;
e) in alte cazuri prevazute de lege.
Art. 129
Intreruperea termenului de prescriptie
Termenul de prescriptie prevazut la art. 127 se intrerupe:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea
termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii
silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute
in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt mod a datoriei;
c) pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de
executare silita;
d) pe data intocmirii, potrivit legii, a actului de constatare a
insolvabilitatii contribuabilului;
e) in alte cazuri prevazute de lege.
Art. 130
Efecte ale implinirii termenului de prescriptie
(1) Daca organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie
a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda
la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta
analitica pe platitori.
(2) Sumele achitate de debitor in contul unor creante fiscale, dupa
implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.
Norme metodologice:
130.1. Scaderea din evidenta analitica pe platitori a creantelor fiscale
pentru care s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului de a cere
executarea silita se va face pe baza unui proces-verbal de constatare a
implinirii termenului de prescriptie, insusit de seful compartimentului de
specialitate, avizat de compartimentul juridic din cadrul aceluiasi organ
fiscal sau din cadrul organului ierarhic superior, dupa caz, si care va fi
supus spre aprobare conducatorului organului fiscal, impreuna cu dosarul.
130.2. Dosarul trebuie sa cuprinda toate documentele si informatiile
necesare pentru constatarea implinirii termenului de prescriptie, precum si
procesul-verbal de constatare.
Codul de procedura fiscala:
Art. 131
Prescriptia dreptului de a cere compensarea sau restituirea
Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creantelor
fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului
urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.
CAP. 8
Stingerea creantelor fiscale prin executare silita
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Art. 132
Organele de executare silita
(1) In cazul in care debitorul nu-si plateste de bunavoie obligatiile fiscale
datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda
la actiuni de executare silita, potrivit prezentului cod.
(2) Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa
duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de
executare silita.
(3) Creantele bugetare care se incaseaza, se administreaza, se
contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri
proprii, precum si cele rezultate din raporturi juridice contractuale se
executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa duca la indeplinire
masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, potrivit
prevederilor prezentului cod.
(4) Organele prevazute la alin. (2) si (3) sunt denumite in continuare
organe de executare silita.
(5) Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul
de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile,
coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui raza
teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul. In cazul in care executarea
silita se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la
aplicarea acestei masuri de executare asupra tertului poprit, indiferent de
locul unde isi are domiciliul fiscal.
(6) Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare,
substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor
urmaribile ale debitorului, organul de executare in a carui raza teritoriala se
afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea si
executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile.
(7) Organul de executare coordonator va sesiza in scris celelalte organe
prevazute la alin. (5), comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata,
situatia debitorului, contul in care se vor vira sumele incasate, precum si
orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori
veniturilor urmaribile.
(8) In cazul in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a
fost pornita executarea, atat pentru realizarea titlurilor executorii privind
creante fiscale, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de
alte dispozitii legale, executarea silita se va face, potrivit dispozitiilor
prezentului cod, de catre organele de executare prevazute de acesta.
(9) Cand se constata ca domiciliul fiscal al debitorului se afla in raza
teritoriala a altui organ de executare, titlul executoriu impreuna cu dosarul
executarii vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, daca este cazul, organul
de la care s-a primit titlul executoriu.
Art. 133
Executarea silita in cazul debitorilor solidari
(1) Organul de executare coordonator, in cazul debitorilor solidari, este
cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul despre care
exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.
(2) Organul de executare coordonator inscrie in intregime debitul in
evidentele sale si ia masuri de executare silita, comunicand intregul debit
organelor de executare in a caror raza teritoriala se afla domiciliile fiscale
ale celorlalti codebitori, aplicandu-se dispozitiile art. 132.
(3) Organele de executare sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa
inscrierea acestuia intr-o evidenta nominala, vor lua masuri de executare
silita si vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate in
contul debitorului, in termen de 10 zile de la realizarea acestora.
(4) Daca organul de executare coordonator, care tine evidenta intregului
debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita
facute de el insusi si de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este
obligat sa ceara in scris acestora din urma sa inceteze de indata executarea
silita.
Art. 134
Executorii fiscali
(1) Executarea silita se face de organul de executare competent prin
intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de
serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii.
(2) Executorul fiscal este imputernicit in fata debitorului si a tertilor
prin legitimatia de executor fiscal si delegatie emisa de organul de executare
silita.
(3) In exercitarea atributiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor
de executare silita, executorii fiscali pot:
a) sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica,
sau in alte incinte unde acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii
bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze
evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care
datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b) sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale
debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care
acesta isi pastreaza bunurile;
c) sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care
poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
(4) Executorul fiscal poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul
sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de
refuz, organul de executare va cere autorizarea instantei judecatoresti competente
potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.
(5) Accesul executorului fiscal in locuinta, in incinta de afaceri sau in
orice alta incapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate
efectua intre orele 6,00 - 20,00, in orice zi lucratoare. Executarea inceputa
va putea continua in aceeasi zi sau in zilele urmatoare. In cazuri temeinic
justificate de pericolul instrainarii unor bunuri, accesul in incaperile
debitorului va avea loc si la alte ore decat cele mentionate, precum si in
zilele nelucratoare, in baza autorizatiei prevazute la alin. (4).
(6) In absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in oricare dintre
incaperile prevazute la alin. (3), executorul fiscal poate sa patrunda in
acestea in prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a
altui agent al fortei publice si a doi martori majori, fiind aplicabile
prevederile alin. (4) si (5).
Art. 135
Executarea silita impotriva unei asocieri fara personalitate juridica
Pentru executarea silita a creantelor fiscale datorate de o asociere fara
personalitate juridica, chiar daca exista un titlu executoriu pe numele
asocierii, pot fi executate silit atat bunurile mobile si imobile ale
asocierii, cat si bunurile personale ale membrilor acesteia.
Art. 136
Titlul executoriu si conditiile pentru inceperea executarii silite
(1) Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui
titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de
executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal
debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu
executoriu.
(2) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta
fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau
stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.
(3) Executarea silita incepe numai dupa ce organul fiscal a transmis
debitorului instiintarea de plata prin care i se comunica acestuia suma
datorata, iar dupa instiintare au trecut 15 zile de la comunicare.
(4) Instiintarea de plata este act premergator executarii silite.
(5) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare
competent va contine, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2),
urmatoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia,
precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate
si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(6) Pentru debitorii obligati in mod solidar la plata creantelor fiscale se
va intocmi un singur titlu executoriu.
(7) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc
creante fiscale, se transmit in termen de cel mult 30 de zile de la emitere,
spre executare silita, potrivit legii, organelor prevazute la art. 132.
(8) In cazul in care titlurile executorii emise de alte organe decat cele
prevazute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente:
numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul
unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul
legal, semnatura organului care l-a emis si dovada comunicarii acestora,
organul de executare va restitui de indata titlurile executorii organelor
emitente.
(9) In cazul in care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de
catre un alt organ, organul de executare ii va confirma primirea, in termen de
30 de zile.
(10) In cazul in care institutiile publice transmit titluri executorii
privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale, sumele astfel
realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, dupa caz.
(11) In cazul in care autoritatile administratiei publice locale transmit
titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor
fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sumele
astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
Norme metodologice:
136.1. Titlul executoriu se intocmeste de organul de executare pentru
fiecare tip de creanta fiscala reprezentand impozite, taxe, contributii, alte
venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.
136.2. In cazul in care exista debitori care raspund solidar pentru aceeasi
creanta fiscala, organul de executare competent emite un singur titlu
executoriu, facand mentiune despre numele si prenumele sau denumirea tuturor
debitorilor.
136.3. Titlurile executorii se transmit printr-o adresa, care trebuie sa
cuprinda:
a) denumirea completa a emitentului;
b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare;
c) numele si prenumele sau denumirea debitorului;
d) domiciliul sau sediul debitorului;
e) alte elemente de identificare a acestuia: seria si numarul actului de
identitate sau, dupa caz, codul de identificare fiscala etc.;
f) natura debitului si suma de plata;
g) alte informatii necesare incasarii creantelor fiscale prin executare
silita: bunuri urmaribile, surse de venituri, depozite bancare etc.
136.4. Atunci cand este cazul, impreuna cu titlurile executorii se vor
transmite si copii certificate de pe procesele-verbale de ducere la indeplinire
a masurilor asiguratorii.
Codul de procedura fiscala:
Art. 137
Reguli privind executarea silita
(1) Executarea silita se poate intinde asupra tuturor veniturilor si
bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar
valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea
creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare.
(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai
cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
(3) In cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau
concomitent modalitatile de executare silita prevazute de prezentul cod.
(4) Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.
(5) Executarea silita se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale
inscrise in titlul executoriu, inclusiv a dobanzilor, penalitatilor de
intarziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta,
precum si a cheltuielilor de executare.
(6) In cazul in care prin titlul executoriu sunt prevazute, dupa caz,
dobanzi, penalitati de intarziere sau alte sume, fara sa fi fost stabilit
cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre organul de executare si
consemnate intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se
comunica debitorului.
(7) Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte
sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de
la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele
prevazute de lege.
Art. 138
Obligatia de informare
In vederea inceperii executarii silite, organul de executare competent se
poate folosi de mijloacele de proba prevazute la art. 48, in vederea
determinarii averii si a venitului debitorului. La cererea organului fiscal,
debitorul este obligat sa furnizeze in scris, pe propria raspundere,
informatiile solicitate.
Art. 139
Precizarea naturii debitului
In toate actele de executare silita trebuie sa se indice titlul executoriu
si sa se arate natura si cuantumul debitului ce face obiectul executarii.
Art. 140
Somatia
(1) Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termen de
15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile
de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului
executoriu.
(2) Somatia cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2),
urmatoarele: numarul dosarului de executare; suma pentru care se incepe
executarea silita; termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca suma
prevazuta in titlul executoriu, precum si indicarea consecintelor nerespectarii
acesteia.
Art. 141
Drepturi si obligatii ale tertului
Tertul nu se poate opune sechestrarii unui bun al debitorului, invocand un
drept de gaj, drept de ipoteca sau un privilegiu. Tertul va participa la
distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
Art. 142
Evaluarea bunurilor supuse executarii silite
(1) Inaintea valorificarii bunurilor, acestea vor fi evaluate. In acest
scop, organul de executare va apela la organe si persoane de specialitate, care
sunt obligate sa isi indeplineasca atributiile ce le revin in acest sens.
Dispozitiile art. 53 se aplica in mod corespunzator.
(2) Organul de executare va actualiza pretul de evaluare tinand cont de
rata inflatiei.
(3) Atunci cand se considera necesar, organul de executare va proceda la o
noua evaluare.
Norme metodologice:
142.1. Documentul prin care se efectueaza evaluarea se anexeaza la
procesul-verbal de sechestru. Organul de executare va transmite o copie de pe
acest document debitorului.
142.2. Organul de executare va proceda la o noua evaluare in situatii cum
sunt: cand se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata libera
a bunurilor, cand valoarea bunului s-a modificat prin deteriorari sau prin
amenajari. Prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de procedura fiscala se
aplica in mod corespunzator.
Codul de procedura fiscala:
Art. 143
Suspendarea, intreruperea sau incetarea executarii silite
(1) Executarea silita se poate suspenda, intrerupe sau poate inceta in
cazurile prevazute de prezentul cod.
(2) Executarea silita se suspenda:
a) cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor, in
conditiile legii;
b) la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata, in conditiile legii;
c) in cazul prevazut la art. 151;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
(3) Executarea silita se intrerupe:
a) la data declararii starii de insolvabilitate a debitorului;
b) in alte cazuri prevazute de lege.
(4) Executarea silita inceteaza daca:
a) s-au stins integral obligatiile fiscale prevazute in titlul executoriu,
inclusiv obligatiile de plata accesorii, cheltuielile de executare si orice
alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii;
b) a fost desfiintat titlul executoriu;
c) in alte cazuri prevazute de lege.
(5) In cazul in care popririle infiintate de organul de executare genereaza
imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu
consecinte sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea
debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea
temporara totala, fie suspendarea temporara partiala a executarii silite prin
poprirea conturilor bancare.
(6) O data cu cererea de suspendare prevazuta la alin. (5) debitorul va
indica bunurile libere de orice sarcini, oferite in vederea sechestrarii, sau
alte garantii prevazute de lege.
Norme metodologice:
143.1. In cazul in care se constata implinirea termenului de prescriptie,
se va proceda potrivit art. 130 din Codul de procedura fiscala.
143.2. In cazul prevazut de art. 143 alin. (5) din Codul de procedura
fiscala, organele competente sa dispuna suspendarea popririi pentru creantele
fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice sunt directiile generale
ale finantelor publice judetene, a municipiului Bucuresti si Directia generala
de administrare a marilor contribuabili, dupa caz, cu aprobarea directorului
executiv. Pentru creantele bugetelor locale, competenta de a aproba suspendarea
popririi apartine reprezentantului legal al creditorului local. In cazul
creantelor administrate de organele vamale, cererile de suspendare a executarii
silite prin poprire sunt solutionate de catre directia regionala vamala in a
carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul si sunt aprobate de
conducatorul acesteia. Pentru creantele bugetului general consolidat,
administrate de alte organe sau institutii, cererile se aproba de catre
conducatorul organului sau al institutiei respective.
143.3. Cererea debitorului de suspendare a executarii silite se depune la
organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al
acestuia si trebuie sa cuprinda:
a) datele de identificare a debitorului, respectiv denumirea, domiciliul
fiscal, codul de identificare fiscala, precum si alte date necesare;
b) solicitarea expresa a suspendarii popririi conturilor bancare;
c) precizarea bancilor si a tuturor conturilor bancare deschise la acestea;
d) indicarea expresa a bunurilor mobile/imobile libere de orice sarcini,
aflate in proprietatea debitorului, in vederea sechestrarii acestora, precum si
orice alte garantii constituite in formele prevazute la art. 123 din Codul de
procedura fiscala, potrivit legii, de debitor sau de terte persoane in favoarea
debitorului, dupa caz;
e) motivele invocate in sustinerea cererii.
143.4. Cererea va fi insotita de urmatoarele documente:
a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate asupra
bunurilor mobile si imobile oferite de debitor drept garantie in vederea
sechestrarii;
b) dovada, in original, ca bunurile oferite drept garantie nu sunt grevate
de sarcini, emisa in conditiile legii;
c) cand este cazul, alte documente care atesta constituirea altor garantii
legale de catre debitor sau terte persoane. In cazul in care garantiile sunt
constituite, potrivit legii, de terte persoane, acestea trebuie sa faca dovada
ca nu au obligatii fiscale restante;
d) situatia privind soldurile conturilor de disponibil si/sau de depozit in
lei si in valuta la data depunerii cererii;
e) copie certificata de pe ultima balanta de verificare lunara;
f) situatia analitica a creantelor debitorului;
g) orice alte documente si date considerate utile pentru solutionarea
cererii;
h) declaratie pe propria raspundere privind cota de participare a
debitorului la capitalul social al altor societati comerciale, capitalul social
subscris si cel varsat.
143.5. Cererea debitorului si documentele anexate se vor transmite de catre
organele de executare competente sa aplice procedura de executare silita
organelor competente sa dispuna suspendarea potrivit pct. 143.2, insotite si de
urmatoarele documente:
a) copii certificate de pe actele de executare silita a debitorului;
b) referatul motivat, intocmit de organul de executare competent sa aplice
procedura de executare silita prin poprire, impreuna cu propunerile acestuia.
143.6. In baza cererii si a documentelor prezentate in sustinerea acesteia,
organele competente sa dispuna suspendarea executarii silite prin poprire
asupra conturilor bancare pot dispune aceasta masura in conditiile pct. 143.2,
comunicand totodata, in scris, atat debitorului, organului de executare
competent, cat si bancilor la care debitorul isi are deschise conturile bancare
care fac obiectul suspendarii popririi, proportia in care sumele
indisponibilizate sunt supuse masurii de suspendare a popririi si termenul de
valabilitate a masurii aprobate.
De la data primirii comunicarii bancile vor duce la indeplinire masura de
suspendare a popririi, reluand procedura de executare silita prin poprire dupa
expirarea perioadei de suspendare.
Cu 10 zile inainte de expirarea termenului de aplicare a suspendarii,
organul de executare competent va comunica bancii reluarea procedurii de
executare silita prin poprire in situatia in care creantele fiscale nu au fost
stinse in intregime prin modalitatile prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
SECTIUNEA a 2-a
Executarea silita prin poprire
Art. 144
Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor
(1) Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile
reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri
de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu
orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor
datora si/sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.
(2) In cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in
valuta, bancile sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in
valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de
acestea pentru ziua respectiva.
(3) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica,
realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau
indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai in conditiile
prevazute de Codul de procedura civila.
(4) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane
juridice se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa care va
fi trimisa prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, tertului poprit,
impreuna cu o copie certificata de pe titlul executoriu. Totodata va fi
instiintat si debitorul despre infiintarea popririi.
(5) Poprirea nu este supusa validarii.
(6) Poprirea infiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie
prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului
poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului.
(7) Tertul poprit este obligat ca, in termen de 5 zile de la primirea
comunicarii ce i s-a facut potrivit alin. (4) si (6), sa instiinteze organul de
executare daca datoreaza vreo suma de bani cu orice titlu debitorului.
(8) Poprirea se considera infiintata la data la care tertul poprit, prin
instiintarea trimisa organului de executare, confirma ca datoreaza sume de bani
debitorului sau la data expirarii termenului prevazut la alin. (7).
(9) Dupa infiintarea popririi tertul poprit este obligat sa faca de indata
retinerile prevazute de lege si sa vireze sumele retinute in contul indicat de
organul de executare, comunicand totodata in scris despre existenta altor
creditori.
(10) In cazul in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi
creditori, tertul poprit ii va anunta in scris despre aceasta pe creditori si
va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevazute la
art. 166.
(11) Pentru stingerea creantelor fiscale debitorii detinatori de conturi
bancare pot fi urmariti prin poprire asupra conturilor bancare, prevederile
alin. (4) aplicandu-se in mod corespunzator. In acest caz, o data cu
comunicarea somatiei si a titlului executoriu, facuta debitorului potrivit art.
43, o copie certificata de pe acest titlu va fi comunicata bancii la care se
afla deschis contul debitorului. Despre aceasta masura va fi instiintat si
debitorul.
(12) In masura in care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la
data sesizarii bancii potrivit alin. (11), sumele existente, precum si cele
viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta sunt
indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora
primirii adresei de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti,
bancile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv
la debitarea conturilor debitorilor, si nu vor accepta alte plati din conturile
acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale, cu exceptia
sumelor necesare platii drepturilor salariale.
(13) Daca debitorul face plata in termenul prevazut in somatie, organul de
executare va instiinta de indata in scris bancile pentru sistarea totala sau partiala
a indisponibilizarii conturilor si retinerilor. In caz contrar banca este
obligata sa procedeze conform dispozitiilor alin. (12).
(14) In situatia in care titlurile executorii nu pot fi onorate in aceeasi
zi, bancile vor urmari executarea acestora din incasarile zilnice realizate in
contul debitorului.
(15) Dispozitiile alin. (10) se aplica in mod corespunzator.
Norme metodologice:
144.1. Cand debitorii detin titluri de valoare sau alte bunuri mobile
necorporale urmaribile, organul de executare poate proceda la aplicarea
masurilor de executare silita prin poprirea veniturilor rezultate din acestea.
In acest caz tertul poprit este societatea comerciala si/sau autoritatea
publica emitenta si/sau intermediara a titlurilor de valoare respective.
144.2. Daca debitorul are conturi deschise la mai multe banci sau urmeaza
sa incaseze venituri rezultate din titluri de valoare ori alte bunuri mobile
necorporale de la terte persoane juridice pentru realizarea creantei fiscale,
in masura in care este necesar, executarea silita prin poprire se poate intinde
concomitent asupra mai multor conturi bancare ori asupra mai multor terti
popriti.
144.3. Adresa de infiintare a popririi va cuprinde:
a) denumirea si sediul organului de executare;
b) numarul si data emiterii;
c) denumirea si sediul sau numele, prenumele si domiciliul tertului poprit;
d) temeiul legal al executarii silite prin poprire;
e) datele de identificare a debitorului;
f) numarul si data titlului executoriu, precum si organul emitent;
g) natura creantei fiscale;
h) cuantumul creantei fiscale pentru care s-a infiintat poprirea, cand
acesta este mai mic decat cel evidentiat in titlul executoriu, ca urmare a
stingerii partiale a debitului;
i) contul in care urmeaza a se vira suma retinuta;
j) semnatura si stampila organului de executare.
144.4. Salariile si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile,
precum si alte sume ce se platesc periodic si sunt destinate asigurarii
mijloacelor de existenta ale debitorului sunt urmaribile in conditiile
prevazute de art. 409 din Codul de procedura civila.
144.5. In cazul in care debitorul isi schimba locul de munca sau este
pensionat, continuarea urmaririi prin poprire are loc potrivit art. 455 din
Codul de procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
Art. 145
Executarea silita a tertului poprit
(1) Daca tertul poprit instiinteaza organul de executare ca nu datoreaza
vreo suma de bani debitorului urmarit sau nu respecta dispozitiile art. 144
alin. (9) - (15), precum si in cazul in care invoca alte neregularitati in
legatura cu drepturile si obligatiile partilor privind infiintarea popririi,
instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau
sediul tertului poprit, la cererea organului de executare ori a altei parti
interesate, pe baza probelor administrate, va pronunta mentinerea sau
desfiintarea popririi.
(2) Judecata se face de urgenta si cu precadere.
(3) Pe baza hotararii de mentinere a popririi, care constituie titlu
executoriu, organul de executare poate incepe executarea silita a tertului
poprit, in conditiile prezentului cod.
SECTIUNEA a 3-a
Executarea silita a bunurilor mobile
Art. 146
Executarea silita a bunurilor mobile
(1) Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu
exceptiile prevazute de lege.
(2) In cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii
silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la
formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau
a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii
activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si
animalele de productie si de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si
familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de
acelasi fel;
c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni,
iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare
pana la noua recolta;
d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si
pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii
persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.
(3) Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii
de comert nu sunt exceptate de la executare silita.
(4) Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si
valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se
instituie printr-un proces-verbal.
(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu
este necesara o noua sechestrare.
(6) Executorul fiscal, la inceperea executarii silite, este obligat sa
verifice daca bunurile prevazute la alin. (5) se gasesc la locul aplicarii
sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa
sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la
verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei.
(7) Bunurile nu vor fi sechestrate daca prin valorificarea acestora nu s-ar
putea acoperi decat cheltuielile executarii silite.
(8) Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal
dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori
aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.
(9) De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile
sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita
debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea data, potrivit
legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage
raspunderea, potrivit legii, a celui in culpa.
(10) Actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizarii
prevazute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absoluta.
(11) In cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru
realizarea integrala a creantei fiscale si la inceperea executarii silite se
constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere
de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi
aplicata o data cu comunicarea somatiei.
Norme metodologice
146.1. In cazul bunurilor care au un regim special de circulatie, organele
de executare vor sesiza de indata organele competente potrivit dispozitiilor
art. 371^3 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
Art. 147
Procesul-verbal de sechestru
(1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei si a orei
cand s-a facut sechestrul;
b) numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numarul
legitimatiei si al delegatiei;
c) numarul dosarului de executare, data si numarul de inregistrare a
somatiei, precum si titlul executoriu in baza caruia se face executarea silita;
d) temeiul legal in baza caruia se face executarea silita;
e) sumele datorate pentru a caror executare silita se aplica sechestrul,
inclusiv cele reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere, mentionandu-se
si cota acestora, precum si actul normativ in baza caruia a fost stabilita
obligatia de plata;
f) numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in
lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieste impreuna cu debitorul sau
denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane
majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente
de identificare a acestor persoane;
g) descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative
a fiecaruia, dupa aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea si
individualizarea acestora, mentionandu-se starea de uzura si eventualele semne
particulare ale fiecarui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare,
cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla,
sau de administrare ori conservare a acestora, dupa caz;
h) mentiunea ca evaluarea se va face inaintea inceperii procedurii de
valorificare, in cazul in care executorul fiscal nu a putut evalua bunul
deoarece acesta necesita cunostinte de specialitate;
i) mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept
de gaj, ipoteca ori privilegiu, dupa caz, constituit in favoarea unei alte
persoane pentru bunurile sechestrate;
j) numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile,
precum si locul de depozitare a acestora, dupa caz;
k) eventualele obiectii facute de persoanele de fata la aplicarea
sechestrului;
l) mentiunea ca, in cazul in care in termen de 15 zile de la data
incheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile
fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
m) semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor
persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste
persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal va mentiona aceasta
imprejurare.
(2) Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului
sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si,
atunci cand este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu mentiunea de
primire a bunurilor in pastrare.
(3) In vederea valorificarii organul de executare este obligat sa verifice
daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de
sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate.
(4) Cand bunurile sechestrate gasite cu ocazia verificarii nu sunt
suficiente pentru realizarea creantei fiscale, organul de executare va face
investigatiile necesare pentru identificarea si urmarirea altor bunuri ale
debitorului.
(5) Daca se constata ca bunurile nu se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal
de sechestru sau daca au fost substituite sau degradate, executorul fiscal
incheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gasite cu prilejul
investigatiilor efectuate conform alin. (4) se va incheia procesul-verbal de
sechestru.
(6) Daca se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor
altor creditori, organul de executare le va trimite si acestora cate un
exemplar din procesul-verbal de sechestru.
(7) Executorul fiscal care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru
anterior va consemna aceasta in procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe
procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal
executorul fiscal va declara sechestrate, cand este necesar, si alte bunuri pe
care le va identifica.
(8) Bunurile inscrise in procesele-verbale de sechestru incheiate anterior
se considera sechestrate si in cadrul noii executari silite.
(9) In cazul in care executorul fiscal constata ca in legatura cu bunurile
sechestrate s-au savarsit fapte care pot constitui infractiuni va consemna
aceasta in procesul-verbal de sechestru si va sesiza de indata organele de
urmarire penala competente.
Art. 148
Custodele
(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia
debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de
executare sau de executorul fiscal, dupa caz, ori vor fi ridicate si depozitate
de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a
altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de
substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra
bunurilor.
(2) In cazul in care bunurile sechestrate constau in sume de bani in lei
sau in valuta, titluri de valoare, obiecte din metale pretioase, pietre
pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun,
cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatile specializate.
(3) Cel care primeste bunurile in custodie va semna procesul-verbal de
sechestru.
(4) In cazul in care custodele este o alta persoana decat debitorul sau
creditorul, organul de executare ii va stabili acestuia o remuneratie tinand
seama de activitatea depusa.
SECTIUNEA a 4-a
Executarea silita a bunurilor imobile
Art. 149
Executarea silita a bunurilor imobile
(1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a
debitorului.
(2) Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra
bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile
accesorii nu pot fi urmarite decat o data cu imobilul.
(3) In cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii
silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate
cu normele legale in vigoare.
(4) Dispozitiile alin. (3) nu sunt aplicabile in cazurile in care
executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din
savarsirea de infractiuni.
(5) Executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de
sechestru, dispozitiile art. 146 alin. (9) si (10) si ale art. 147 alin. (1) si
(2) fiind aplicabile.
(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile in temeiul alin. (5)
constituie ipoteca legala.
(7) Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori
aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului
comun.
(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a
instituit sechestrul va solicita de indata biroului de carte funciara
efectuarea inscriptiei ipotecare, anexand un exemplar al procesului-verbal de
sechestru.
(9) Biroul de carte funciara va comunica organelor de executare, la cererea
acestora, in termen de 10 zile, celelalte drepturi reale si sarcini care
greveaza imobilul urmarit, precum si titularii acestora, care vor fi
instiintati de catre organul de executare si chemati la termenele fixate pentru
vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului.
(10) Creditorii debitorului, altii decat titularii drepturilor mentionate
la alin. (9), sunt obligati ca, in termen de 30 de zile de la inscrierea
procesului-verbal de sechestru al bunului imobil in evidentele de publicitate
imobiliara, sa comunice in scris organului de executare titlurile pe care le au
pentru bunul imobil respectiv.
Norme metodologice:
149.1. Dispozitiile art. 489, 491, 493 si 496 din Codul de procedura civila
sunt aplicabile in mod corespunzator.
Codul de procedura fiscala:
Art. 150
Instituirea administratorului-sechestru
(1) La instituirea sechestrului si in tot cursul executarii silite, organul
de executare poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este
necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a
altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in
litigii privind imobilul respectiv.
(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta
persoana fizica sau juridica.
(3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile incasate potrivit
alin. (1) la unitatile abilitate si va depune recipisa la organul de executare.
(4) Cand administrator-sechestru este numita o alta persoana decat
creditorul sau debitorul, organul de executare ii va fixa o remuneratie tinand
seama de activitatea depusa.
Norme metodologice:
150.1. Ori de cate ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat
sa prezinte organului de executare situatia veniturilor si a cheltuielilor
facute cu administrarea bunului imobil sechestrat.
150.2. Atributiile administratorului-sechestru sunt cele stabilite prin
art. 501, 502 si 600 din Codul de procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
Art. 151
Suspendarea executarii silite a bunurilor imobile
(1) Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita
organului de executare, in termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca
plata integrala a creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil
urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
(2) De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita inceputa
asupra bunului imobil se suspenda.
(3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea
silita imobiliara inainte de expirarea termenului de 6 luni.
(4) Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea
conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silita sau
isi provoaca insolvabilitatea, se vor aplica in mod corespunzator prevederile
art. 27.
SECTIUNEA a 5-a
Executarea silita a altor bunuri
Art. 152
Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini
(1) Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de
radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza in conformitate cu
prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.
(2) Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt
aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.
(3) Organul de executare va hotari, dupa caz, valorificarea fructelor
neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi
culese.
Art. 153
Executarea silita a unui ansamblu de bunuri
(1) Bunurile mobile si/sau imobile proprietate a debitorului pot fi
valorificate in ansamblu daca organul de executare apreciaza ca astfel acestea
pot fi vandute in conditii mai avantajoase.
(2) Pentru executarea silita a bunurilor prevazute la alin. (1) organul de
executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor
prezentului cod.
(3) Prevederile sectiunii a 3-a privind executarea silita a bunurilor
mobile si ale sectiunii a 4-a privind executarea silita a bunurilor imobile,
precum si ale art. 160 privind plata in rate se aplica in mod corespunzator.
SECTIUNEA a 6-a
Valorificarea bunurilor
Art. 154
Valorificarea bunurilor sechestrate
(1) In cazul in care creanta fiscala nu este stinsa in termen de 15 zile de
la data incheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fara
efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu
exceptia situatiilor in care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea
sechestrului, suspendarea sau amanarea executarii silite.
(2) Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase,
tinand seama atat de interesul legitim si imediat al creditorului, cat si de
drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare va proceda
la valorificarea bunurilor sechestrate in una dintre modalitatile prevazute de
dispozitiile legale in vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se
dovedeste a fi mai eficienta.
(3) In sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la
valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a) intelegerea partilor;
b) vanzare in regim de consignatie a bunurilor mobile;
c) vanzare directa;
d) vanzare la licitatie;
e) alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin
case de licitatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz.
(4) Daca au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradarii,
acestea pot fi vandute in regim de urgenta.
(5) Daca din cauza unei contestatii sau a unei invoieli intre parti data,
locul sau ora vanzarii directe sau la licitatie a fost schimbata de organul de executare,
se vor face alte publicatii si anunturi, potrivit art. 157.
(6) Vanzarea bunurilor sechestrate se face numai catre persoane fizice sau
juridice care nu au obligatii fiscale restante.
(7) In sensul alin. (6), in categoria obligatiilor fiscale restante nu se
cuprind obligatiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri,
amanari sau esalonari la plata.
Norme metodologice:
154.1. Pentru valorificarea produselor accizabile sunt aplicabile
dispozitiile art. 137 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.
154.2. In cazul vanzarii in regim de consignatie, organul de executare va
preda bunurile mobile sechestrate unitatii care se ocupa cu vanzarea in regim
de consignatie. Predarea se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire,
intocmit in doua exemplare, din care fiecare parte ia cate un exemplar.
154.3. Procesul-verbal de predare-primire va cuprinde in mod obligatoriu
urmatoarele date:
a) numele si prenumele persoanelor intre care are loc predarea-primirea
bunurilor mobile;
b) datele de identificare a persoanelor intre care are loc
predarea-primirea;
c) denumirea fiecarui bun mobil, cu descrierea caracteristicilor sale;
d) valoarea fiecarui bun mobil;
e) data si locul predarii-primirii bunurilor mobile;
f) semnatura executorului fiscal si a reprezentantului unitatii de vanzare
in regim de consignatie.
154.4. Daca in perioada de expunere spre vanzare debitorul achita suma
datorata, organul de executare va comunica de indata unitatii de vanzare in
regim de consignatie sa inceteze vanzarea bunurilor. Bunurile mobile nevandute
vor fi ridicate de catre executorul fiscal pe baza de proces-verbal de
predare-primire.
Codul de procedura fiscala:
Art. 155
Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor
(1) Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor se realizeaza de
debitorul insusi, cu acordul organului de executare, astfel incat sa se asigure
o recuperare corespunzatoare a creantei fiscale. Debitorul este obligat sa
prezinte in scris organului de executare propunerile ce i s-au facut si nivelul
de acoperire a creantelor fiscale, indicand numele si adresa potentialului
cumparator, precum si termenul in care acesta din urma va achita pretul propus.
(2) Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare nu
poate fi mai mic decat pretul de evaluare.
(3) Organul de executare, dupa analiza propunerilor prevazute la alin. (1),
va comunica aprobarea indicand termenul si contul bugetar in care pretul bunului
va fi virat de cumparator.
(4) Indisponibilizarea prevazuta la art. 146 alin. (9) si (10) se ridica
dupa creditarea contului bugetar mentionat la alin. (3).
Art. 156
Valorificarea bunurilor prin vanzare directa
(1) Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza in
urmatoarele cazuri:
a) pentru bunurile prevazute la art. 154 alin. (4);
b) inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se
recupereaza integral creanta fiscala;
c) pe parcursul procedurii de valorificare prin licitatie sau dupa
finalizarea ei, daca bunul nu a fost vandut si o persoana ofera cel putin
pretul de evaluare.
(2) Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care
constituie titlu de proprietate.
(3) In cazul in care organul de executare inregistreaza in conditiile
prevazute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera
cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.
Norme metodologice:
156.1. Pentru valorificarea bunurilor prin vanzare directa catre
cumparatori, organul de executare va face anuntul privind vanzarea, prevederile
art. 157 alin. (1), (2), (3) si (4) din Codul de procedura fiscala aplicandu-se
in mod corespunzator.
156.2. Vanzarea directa a bunurilor se face chiar daca se prezinta un
singur cumparator.
156.3. La vanzarea directa, organul de executare va intocmi un
proces-verbal, care constituie titlu de proprietate si care cuprinde pe langa
elementele prevazute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedura fiscala si
urmatoarele:
a) numarul dosarului de executare silita;
b) titlul executoriu in temeiul caruia se face executarea silita;
c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;
d) codul de identificare fiscala a debitorului si al cumparatorului;
e) pretul la care s-a vandut bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este
cazul;
f) datele de identificare a bunului;
g) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate
fi inscris in cartea funciara;
h) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.
156.4. Cumparatorul va efectua plata pretului convenit in contul bugetar
indicat de organul de executare, in termenul prevazut de art. 159 alin. (1) din
Codul de procedura fiscala. Un exemplar al procesului-verbal se elibereaza
cumparatorului a doua zi dupa creditarea contului indicat de organul de
executare.
Codul de procedura fiscala:
Art. 157
Vanzarea bunurilor la licitatie
(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie
organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vanzarii cu cel
putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.
(2) Publicitatea vanzarii se realizeaza prin afisarea anuntului privind
vanzarea la sediul organului de executare, al primariei in a carei raza
teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului,
la locul vanzarii, daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile
sechestrate, pe imobilul scos la vanzare, in cazul vanzarii bunurilor imobile,
si prin anunturi intr-un cotidian national de larga circulatie, intr-un
cotidian local, in pagina de Internet sau, dupa caz, in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea a IV-a, precum si prin alte modalitati prevazute de lege.
(3) Despre data, ora si locul licitatiei vor fi instiintati si debitorul,
custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si
ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.
(4) Anuntul privind vanzarea cuprinde, pe langa elementele prevazute la
art. 42 alin. (2) si urmatoarele:
a) numarul dosarului de executare silita;
b) bunurile care se ofera spre vanzare si descrierea lor sumara;
c) pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, in cazul vanzarii
la licitatie, pentru fiecare bun oferit spre vanzare;
d) indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care
greveaza bunurile;
e) data, ora si locul vanzarii;
f) invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa
instiinteze despre aceasta organul de executare inainte de data stabilita
pentru vanzare;
g) invitatia catre toti cei interesati in cumpararea bunurilor sa se
prezinte la termenul de vanzare la locul fixat in acest scop si pana la acel
termen sa prezinte oferte de cumparare;
h) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna, in cazul vanzarii prin
licitatie, pana la termenul de vanzare, o taxa de participare reprezentand 10%
din pretul de pornire a licitatiei;
i) mentiunea ca toti cei interesati in cumpararea bunurilor trebuie sa
prezinte dovada emisa de organele fiscale ca nu au obligatii fiscale restante;
j) data afisarii publicatiei de vanzare.
(5) Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la
locul stabilit de organul de executare, dupa caz.
(6) Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei in spatiile pe
care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.
(7) Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi
inainte de data licitatiei, urmatoarele documente:
a) oferta de cumparare;
b) dovada platii taxei de participare, potrivit alin. (11);
c) imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant;
d) pentru persoanele juridice de nationalitate romana, copie de pe
certificatul unic de inregistrare eliberat de oficiul registrului comertului;
e) pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in
limba romana;
f) pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate;
g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe pasaport;
h) dovada, emisa de organele fiscale, ca nu are obligatii fiscale restante
fata de acestea.
(8) Pretul de pornire a licitatiei este pretul de evaluare pentru prima
licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru a treia
licitatie.
(9) Licitatia incepe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare
scrise, daca acesta este superior celui prevazut la alin. (8), iar in caz contrar
va incepe de la acest din urma pret.
(10) Adjudecarea se face in favoarea participantului care a oferit cel mai
mare pret, dar nu mai putin decat pretul de pornire. In cazul prezentarii unui
singur ofertant la licitatie, comisia poate sa il declare adjudecatar daca
acesta ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.
(11) Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei
si se plateste in lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. In termen
de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal de licitatie, organul de
executare va dispune in scris restituirea taxei de participare participantilor
care au depus oferte de cumparare si nu au fost declarati adjudecatari, iar in
cazul adjudecarii taxa se retine in contul pretului. Taxa de participare nu se
restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a
refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului
care nu a platit pretul, retinandu-se in contul organului de executare pentru
acoperirea cheltuielilor de executare silita.
Norme metodologice:
157.1. In ziua tinerii licitatiei pentru vanzarea bunurilor, executorul
fiscal va merge la locul unde se afla bunurile, va ridica, daca este cazul,
sigiliul si va primi de la custode ori de la administratorul-sechestru, dupa
caz, bunurile, verificand starea si numarul acestora conform procesului-verbal
de sechestru.
157.2. Ofertele de cumparare pot fi depuse direct sau transmise prin posta.
Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.
157.3. Persoanele inscrise la licitatie se pot prezenta si prin mandatari
care trebuie sa isi justifice calitatea prin procura speciala autentica.
Debitorul nu va putea licita nici personal, nici prin persoana interpusa.
157.4. In cazul platii taxei de participare la licitatie prin decontare
bancara sau prin mandat postal, executorul fiscal va verifica, la data tinerii
licitatiei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat
de organul de executare pentru virarea acesteia.
157.5. In situatia in care plata taxei de participare la licitatie se
efectueaza in numerar, dovada platii acesteia o constituie documentul eliberat
de unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului.
Codul de procedura fiscala:
Art. 158
Comisia de licitatie
(1) Vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o
comisie condusa de un presedinte.
(2) Comisia de licitatie este constituita din 3 persoane desemnate de
organul de conducere al creditorului bugetar.
(3) Comisia de licitatie verifica si analizeaza documentele de participare
si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inaintea inceperii
acesteia, lista cuprinzand ofertantii care au depus documentatia completa de participare.
(4) Ofertantii se identifica dupa numarul de ordine de pe lista de
participare, dupa care presedintele comisiei anunta obiectul licitatiei, precum
si modul de desfasurare a acesteia.
(5) La termenele fixate pentru tinerea licitatiei executorul fiscal va da
citire mai intai anuntului de vanzare si apoi ofertelor scrise primite pana la
data prevazuta la art. 157 alin. (7).
(6) Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut
cel putin pretul de pornire a licitatiei conform art. 157 alin. (8), organul de
executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei
de-a doua licitatii.
(7) In cazul in care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua
licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un
termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a treia licitatii.
(8) La a treia licitatie creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa
adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din pretul de
evaluare.
(9) Pentru fiecare termen de licitatie se va face o noua publicitate a
vanzarii, conform prevederilor art. 157.
(10) Dupa licitarea fiecarui bun se va intocmi un proces-verbal privind
desfasurarea si rezultatul licitatiei.
(11) In procesul-verbal prevazut la alin. (10) se vor mentiona, pe langa
elementele prevazute la art. 42 alin. (2), si urmatoarele: numele si prenumele
sau denumirea cumparatorului, precum si domiciliul fiscal al acestuia; numarul
dosarului de executare silita; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la
care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul;
toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare
participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor in care
vanzarea nu s-a realizat.
Art. 159
Adjudecarea
(1) Dupa adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca
pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar la
o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, in cel mult 5 zile
de la data adjudecarii.
(2) Daca adjudecatarul nu plateste pretul, procedura vanzarii la licitatie
se va relua in termen de 10 zile de la data adjudecarii. In acest caz,
adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua
licitatie si, in cazul in care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic,
diferenta de pret.
(3) Adjudecatarul va putea sa achite la urmatoarea licitatie pretul oferit
initial, caz in care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua
licitatie.
(4) Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar
este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.
(5) Termenul prevazut la alin. (1) se aplica si in cazul valorificarii
conform intelegerii partilor sau prin vanzare directa.
Art. 160
Plata in rate
(1) In cazul vanzarii la licitatie a bunurilor imobile cumparatorii pot
solicita plata pretului in rate, in cel mult 12 rate lunare, cu un avans de
minimum 50% din pretul de adjudecare a bunului imobil si cu plata unei dobanzi
stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili conditiile
si termenele de plata a pretului in rate.
(2) Cumparatorul nu va putea instraina bunul imobil decat dupa plata
pretului in intregime si a dobanzii stabilite.
(3) In cazul neplatii avansului prevazut la alin. (1), dispozitiile art.
159 se aplica in mod corespunzator.
(4) Suma reprezentand dobanda nu stinge creantele fiscale pentru care s-a
inceput executarea silita si constituie venit al bugetului corespunzator
creantei principale.
Art. 161
Procesul-verbal de adjudecare
(1) In cazul vanzarii bunurilor imobile, organul de executare va incheia
procesul-verbal de adjudecare, in termen de cel mult 5 zile de la plata in
intregime a pretului sau a avansului prevazut la art. 160 alin. (1), daca bunul
a fost vandut cu plata in rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu
de proprietate, transferul dreptului de proprietate operand la data incheierii
acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi
trimis, in cazul vanzarii cu plata in rate, biroului de carte funciara pentru a
inscrie interdictia de instrainare si grevare a bunului pana la plata integrala
a pretului si a dobanzii stabilite pentru imobilul transmis, pe baza caruia se
face inscrierea in cartea funciara.
(2) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (1) va
cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2), si urmatoarele
mentiuni:
a) numarul dosarului de executare silita;
b) numarul si data procesului-verbal de desfasurare a licitatiei;
c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;
d) codul de identificare fiscala a debitorului si cumparatorului;
e) pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca
este cazul;
f) modalitatea de plata a diferentei de pret in cazul in care vanzarea s-a
facut cu plata in rate;
g) datele de identificare a bunului;
h) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate
fi inscris in cartea funciara;
i) mentiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie
documentul pe baza caruia se emite titlul executoriu impotriva cumparatorului
care nu plateste diferenta de pret, in cazul in care vanzarea s-a facut cu
plata pretului in rate;
j) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.
(3) In cazul in care cumparatorul caruia i s-a incuviintat plata pretului
in rate nu plateste restul de pret in conditiile si la termenele stabilite, el
va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate in temeiul titlului
executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.
(4) In cazul vanzarii bunurilor mobile, dupa plata pretului, executorul
fiscal intocmeste in termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care
constituie titlu de proprietate.
(5) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (4) va
cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2), si elementele
prevazute la alin. (2) din prezentul articol, cu exceptia lit. f), h) si i),
precum si mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate. Cate un
exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de
executare coordonator si cumparatorului.
Art. 162
Reluarea procedurii de valorificare
(1) Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin
modalitatile prevazute la art. 154, acestea vor fi restituite debitorului cu
mentinerea masurii de indisponibilizare, pana la implinirea termenului de
prescriptie. In cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricand
procedura de valorificare si va putea, dupa caz, sa ia masura numirii,
mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru ori custodelui.
(2) In cazul in care debitorii carora urma sa li se restituie bunuri
potrivit alin. (1) nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si, in urma
demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va
proceda la instiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea
prin publicitate potrivit art. 43 alin. (3), ca bunul in cauza este pastrat la
dispozitia proprietarului pana la implinirea termenului de prescriptie, dupa
care va fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea
bunurilor intrate in proprietatea privata a statului, daca legea nu prevede
altfel.
(3) Cele aratate la alin. (2) vor fi consemnate intr-un proces-verbal
intocmit de organul fiscal.
(4) In cazul bunurilor imobile, in baza procesului-verbal prevazut la alin.
(3) in conditiile legii se va sesiza instanta judecatoreasca competenta cu
actiune in constatarea dreptului de proprietate privata a statului asupra
bunului respectiv.
Art. 163
Darea in plata
(1) In tot cursul executarii silite asupra bunurilor imobile ale
debitorului persoana juridica, inclusiv in perioada in care poate avea loc
reluarea procedurii de valorificare in conditiile art. 162 alin. (1), creantele
fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice si cele ale bugetelor
locale pot fi stinse, la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal,
prin trecerea in proprietatea publica a statului sau, dupa caz, a unitatii
administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executarii silite.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care executarea silita
este suspendata ca urmare a aprobarii unei inlesniri la plata obligatiilor
fiscale, potrivit art. 121.
(3) In scopul prevazut la alin. (1) organul abilitat sa efectueze procedura
de executare silita, potrivit legii, va transmite cererea, impreuna cu un
exemplar al dosarului de executare silita si propunerile sale, comisiei numite
prin ordin al ministrului finantelor publice sau, dupa caz, de catre unitatea
administrativ-teritoriala, care va decide asupra modului de solutionare a
acesteia si va dispune organului abilitat sa efectueze procedura de executare
silita, incheierea procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a
bunului imobil si stingerea creantelor fiscale administrate de Ministerul
Finantelor Publice sau a celor locale pentru care s-a inceput executarea
silita.
(4) Comisia prevazuta la alin. (3) va decide stingerea creantelor fiscale
prin trecerea in proprietatea publica a unor bunuri imobile supuse executarii
silite, numai in conditiile existentei unor solicitari de preluare in
administrare, potrivit legii, a acestor bunuri.
(5) De la data depunerii cererii de catre debitor pana la data intocmirii
procesului-verbal de trecere in proprietatea publica, bunul imobil ramane
indisponibilizat.
(6) Procesul-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil
constituie titlu de proprietate. Operatiunea de transfer al dreptului de
proprietate, ca efect al darii in plata, este scutita de taxa pe valoarea
adaugata.
(7) Bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform alin. (1) pot
fi date in administrare in conditiile legii.
(8) In cazul in care bunurile imobile trecute in proprietatea publica
conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii,
tertelor persoane, debitorul persoana juridica va fi obligat la plata sumelor
stinse prin aceasta modalitate.
Norme metodologice:
163.1. Cererea debitorului va fi depusa in scris la organul de executare
competent si va cuprinde in mod obligatoriu date referitoare la:
a) denumirea si sediul debitorului;
b) codul de identificare fiscala, precum si alte date de identificare a
debitorului;
c) structura capitalului social, a asociatilor ori a actionariatului, dupa
caz;
d) volumul si natura creantelor fiscale;
e) bunurile imobile supuse executarii silite, pentru care se solicita
trecerea in proprietatea publica a statului, denumirea, datele de identificare
a acestora, precum si o scurta descriere;
f) mentiunea cu privire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate
asupra bunurilor imobile respective;
g) titlul executoriu in temeiul caruia este urmarit prin executare silita
bunul imobil in cauza;
h) mentiunea debitorului ca bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi
reale si de alte sarcini si ca nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea
proprietatii, cu precizarea documentelor doveditoare;
i) valoarea de inventar a bunurilor imobile supuse executarii silite,
evidentiata in contabilitate, reevaluata in conformitate cu reglementarile
legale in vigoare;
j) acordul expres al debitorului privind pretul de evaluare a bunurilor
imobile supuse executarii silite, stabilit potrivit art. 142 din Codul de
procedura fiscala;
k) acceptul debitorului cu privire la compensarea diferentei, potrivit
legii, in cazul in care valoarea bunului imobil este mai mare decat creanta
fiscala pentru care s-a pornit executarea silita;
l) semnatura reprezentantului legal al debitorului persoana juridica,
precum si stampila acestuia.
163.2. La cerere se anexeaza:
a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate al
debitorului asupra bunurilor imobile pentru care acesta solicita trecerea in
proprietatea publica a statului;
b) extras de carte funciara, in original, emis la data depunerii cererii,
din care sa rezulte ca bunul imobil nu este grevat de sarcini;
c) declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca bunurile imobile
nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii sau al altor
litigii;
d) copii de pe fisa mijlocului fix;
e) alte acte necesare, potrivit legii, in sustinerea cererii.
163.3. Partile stabilesc de comun acord valoarea la care se va realiza
darea in plata, intocmindu-se in acest sens un inscris. La stabilirea acestei
valori se poate avea in vedere valoarea de inventar a bunului imobil, precum si
pretul de piata al acestuia. Prevederile art. 53 din Codul de procedura fiscala
sunt aplicabile.
163.4. La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea
publica a statului a bunului imobil supus executarii silite, organul de
executare va actualiza nivelul dobanzii aferente creantelor fiscale inscrise in
titlul executoriu sau in titlurile executorii in baza carora s-a inceput
executarea silita, precum si nivelul cheltuielilor de executare pana la aceasta
data, cu aplicarea art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
CAP. 9
Cheltuieli
Art. 164
Cheltuieli de executare silita
(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita
sunt in sarcina debitorului.
(2) Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de
executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit
prezentului cod, care are la baza documente privind cheltuielile efectuate.
(3) Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de
organele de executare, din bugetul acestora.
(4) Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documente care sa
ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite nu sunt in sarcina
debitorului urmarit.
(5) Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac
venit la bugetul din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentand
cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de Ministerul
Finantelor Publice, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede
altfel.
Norme metodologice:
164.1. Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale reprezinta
totalitatea cheltuielilor necesare efectuarii procedurii de executare silita,
reprezentand plati ale unor servicii, cum ar fi:
a) sumele reprezentand cheltuieli pentru comunicarea somatiei si a
celorlalte acte procedurale;
b) sumele reprezentand cheltuieli de evaluare a bunurilor supuse
executarii;
c) sumele reprezentand alte cheltuieli privind sechestrarea, ridicarea,
manipularea, transportul, depozitarea, conservarea, precum si culegerea
fructelor etc., dupa caz;
d) sumele reprezentand cheltuieli efectuate pentru administrarea bunurilor
imobile;
e) remuneratia custodelui sau a administratorului-sechestru;
f) sumele reprezentand cheltuieli efectuate cu organizarea licitatiei;
g) alte cheltuieli necesare indeplinirii procedurii de executare silita a
creantelor fiscale.
Codul de procedura fiscala:
CAP. 10
Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita
Art. 165
Sumele realizate din executare silita
(1) Suma realizata in cursul procedurii de executare silita reprezinta
totalitatea sumelor incasate dupa comunicarea somatiei prin orice modalitate
prevazuta de prezentul cod.
(2) Creantele fiscale inscrise in titlul executoriu se sting cu sumele
realizate conform alin. (1), in ordinea vechimii, mai intai creanta principala
si apoi accesoriile acesteia.
(3) Daca suma ce reprezinta atat creanta fiscala, cat si cheltuielile de
executare este mai mica decat suma realizata prin executare silita, cu
diferenta se va proceda la compensare, potrivit art. 111, sau se restituie, la
cerere, debitorului, dupa caz.
(4) Despre sumele de restituit debitorul va fi instiintat de indata.
Norme metodologice:
165.1. Potrivit titlului VI din Codul fiscal, taxa pe valoarea adaugata
aferenta bunurilor valorificate se stabileste si se achita in conditiile
prevazute de Codul fiscal cu privire la taxa pe valoarea adaugata.
Codul de procedura fiscala:
Art. 166
Ordinea de distribuire
(1) In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi
creditori sau cand pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din
executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele prevazute la art.
132 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta,
daca legea nu prevede altfel:
a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si
conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;
b) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora,
pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru
intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate
temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea
sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de
stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor
cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
c) creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii
sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de
existenta;
d) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte
sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului
trezoreriei statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale
si bugetelor fondurilor speciale;
e) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
f) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite
proprietatii publice prin fapte ilicite;
g) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse,
prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;
h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor
locale;
i) alte creante.
(2) Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca
legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre
creditori proportional cu creanta fiecaruia.
Art. 167
Reguli privind eliberarea si distribuirea
(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care
indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate,
in conditiile prevazute la art. 137 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate
din vanzarea fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului
respectiv.
(2) Accesoriile creantei principale prevazute in titlul executoriu vor urma
ordinea de preferinta a creantei principale.
(3) In cazul vanzarii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau
alte drepturi reale, despre care a luat cunostinta in conditiile art. 147 alin.
(6) si ale art. 149 alin. (9), organul de executare este obligat sa ii
instiinteze din oficiu pe creditorii in favoarea carora au fost conservate
aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.
(4) Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune
titlurile lor in vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin
executare silita, numai pana la data intocmirii de catre organele de executare
a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va
face numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei,
cand organul de executare va proceda, dupa caz, la eliberarea sau distribuirea
sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.
(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va
consemna de executorul fiscal de indata intr-un proces-verbal, care se va semna
de toti cei indreptatiti.
(7) Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea
sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa
consemneze in procesul-verbal obiectiile sale.
(8) Dupa intocmirea procesului-verbal prevazut la alin. (6) nici un
creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor
rezultate din executarea silita.
Norme metodologice:
167.1. Cand s-a aprobat plata in rate a pretului bunului imobil
valorificat, eliberarea sau distribuirea sumelor se va face pentru fiecare
plata efectuata.
Codul de procedura fiscala:
CAP. 11
Contestatia la executare silita
Art. 168
Contestatia la executare silita
(1) Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de
executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele
de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca
un act de executare in conditiile legii.
(2) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul
caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o
hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si
daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
(3) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se
judeca in procedura de urgenta.
Art. 169
Termen de contestare
(1) Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea
decaderii, de la data cand:
a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare
pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita
ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;
b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului
de executare de a indeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau
distribuirea sumelor pe care le contesta.
(2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de
proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel
mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.
(3) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (2) nu il
impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri
separate, potrivit dreptului comun.
Art. 170
Judecarea contestatiei
(1) La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare in a
carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii
prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.
(2) La cererea partii interesate instanta poate decide, in cadrul
contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le
detine in proprietate comuna cu alte persoane.
(3) Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, poate dispune
anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori
incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori
efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.
(4) In cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii
executarii insesi si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune
prin aceeasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine
din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.
(5) In cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la
cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin
intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta,
el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.
CAP. 12
Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati
Art. 171
Insolvabilitatea
(1) Creantele fiscale urmarite de organele de executare pot fi scazute din
evidenta acestora in cazul in care debitorul respectiv se gaseste in stare de
insolvabilitate.
(2) Procedura de insolvabilitate este aplicabila in urmatoarele situatii:
a) cand debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;
b) cand dupa incetarea executarii silite pornite impotriva debitorului
raman debite neachitate;
c) cand debitorul a disparut sau a decedat fara sa lase avere;
d) cand debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut si la
acestea ori in alte locuri, unde exista indicii ca a avut avere, nu se gasesc
venituri sau bunuri urmaribile;
e) cand, potrivit legii, debitorul persoana juridica isi inceteaza
existenta si au ramas neachitate obligatii fiscale.
(3) Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati in stare de
insolvabilitate, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei
din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata.
(4) In cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau
bunuri urmaribile dupa declararea starii de insolvabilitate, organele de
executare vor lua masurile necesare de redebitare a sumelor si de executare
silita.
Norme metodologice:
171.1. Pentru creantele fiscale pentru care s-a declarat starea de
insolvabilitate a debitorului, organele de executare sunt obligate sa
urmareasca situatia debitorilor pe toata perioada, pana la implinirea
termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, inclusiv pe
perioada in care cursul acesteia este suspendat sau intrerupt. Verificarea
situatiei debitorului se va face cel putin o data pe an, repetandu-se, cand
este necesar, investigatiile prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
Art. 172
Deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment
(1) Organul de executare este obligat ca pentru creantele fiscale datorate
de comercianti, societati comerciale, cooperative de consum ori cooperative
mestesugaresti sau persoane fizice sa ceara instantelor judecatoresti
competente inceperea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, in
conditiile legii.
(2) Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii reorganizarii
judiciare si a falimentului se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt
scutite de consemnarea vreunei cautiuni.
Art. 173
Anularea creantelor fiscale
(1) In cazuri exceptionale, pentru motive temeinice, Guvernul, respectiv
autoritatile deliberative la nivel local, prin hotarare, pot aproba anularea
unor creante fiscale.
(2) In situatiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind
comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii
silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor
respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt
suportate de organul fiscal.
(3) Creantele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a
anului, mai mici de 100.000 lei, se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului
se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.
(4) In cazul creantelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevazuta
la alin. (3) reprezinta limita maxima pana la care, prin hotarare, autoritatile
deliberative pot stabili plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.
TITLUL IX
Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative
fiscale
CAP. 1
Dreptul la contestatie
Art. 174
Posibilitatea de contestare
(1) Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte
administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia
este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui
care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal
sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.
(2) Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost
lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa
acestuia.
(3) Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin
decizie de impunere se contesta numai impreuna.
(4) Pot fi contestate in conditiile alin. (3) si deciziile de impunere prin
care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate
bugetului general consolidat.
(5) In cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate
potrivit art. 86 alin. (1), contestatia se poate depune de orice persoana care
participa la realizarea venitului.
(6) Bazele de impunere constatate separat intr-o decizie referitoare la
baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
Art. 175
Forma si continutul contestatiei
(1) Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestatiei;
c) motivele de fapt si de drept;
d) dovezile pe care se intemeiaza;
e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum si
stampila in cazul persoanelor juridice. Dovada calitatii de imputernicit al contestatorului,
persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.
(2) Obiectul contestatiei il constituie numai sumele si masurile stabilite
si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ
fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de
emitere a actului administrativ fiscal.
(3) Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act
administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.
Norme metodologice:
175.1. In contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul
sumei totale contestate, individualizata pe categorii de impozite, taxe,
datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora. In situatia in
care se constata nerespectarea acestei obligatii, organele fiscale de
solutionare competente vor pune in vedere contestatorului, printr-o adresa, sa
precizeze, in termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, cuantumul sumei
contestate, individualizata.
175.2. In situatia in care contestatia este formulata printr-un
imputernicit al contestatorului, organele de solutionare competente vor
verifica imputernicirea, care trebuie sa poarte semnatura si stampila persoanei
juridice contestatoare, dupa caz.
Codul de procedura fiscala:
Art. 176
Termenul de depunere a contestatiei
(1) Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii
actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii.
(2) In cazul in care competenta de solutionare nu apartine organului
emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestatia va fi inaintata de
catre acesta, in termen de 5 zile de la inregistrare, organului de solutionare
competent.
(3) In cazul in care contestatia este depusa la un organ fiscal
necompetent, aceasta va fi inaintata, in termen de 5 zile de la data primirii,
organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(4) Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute la art.
42 alin. (2) lit. i), contestatia poate fi depusa, in termen de 3 luni de la
data comunicarii actului administrativ fiscal, organului de solutionare
competent.
Art. 177
Retragerea contestatiei
(1) Contestatia poate fi retrasa de contestator pana la solutionarea
acesteia. Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia
prin care se ia act de renuntarea la contestatie.
(2) Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a se inainta o
noua contestatie in interiorul termenului general de depunere a acesteia.
CAP. 2
Competenta de solutionare a contestatiilor. Decizia de solutionare
Art. 178
Organul competent
(1) Contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor
administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a titlurilor
de creanta privind datoria vamala se solutioneaza dupa cum urmeaza:
a) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie
vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5 miliarde
lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul
directiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal sau, dupa caz, de
catre organul fiscal stabilit la art. 33 alin. (3);
b) contestatiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite,
taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror
cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneaza de catre organele competente
constituite in cadrul respectivelor directii generale de administrare a marilor
contribuabili;
c) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie
vamala, accesoriile acestora, al caror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai
mare, precum si cele formulate impotriva actelor emise de organe centrale se
solutioneaza de catre organe competente de solutionare constituite la nivel
central.
(2) Contestatiile formulate impotriva altor acte administrative fiscale se
solutioneaza de catre organele fiscale emitente.
(3) Contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul
nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre
organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.
(4) Contestatiile formulate impotriva actelor administrative fiscale emise
de autoritatile administratiei publice locale se solutioneaza de catre acestea.
(5) Cuantumul sumelor prevazute la alin. (1) se actualizeaza prin hotarare
a Guvernului.
Norme metodologice:
178.1. Prin organe de solutionare competente constituite la nivelul directiilor
generale unde contestatorii au domiciliul fiscal se intelege
serviciile/birourile de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor
generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti,
sau, dupa caz, Directia generala de administrare a marilor contribuabili,
pentru marii contribuabili care sunt administrati de aceasta.
178.2. Prin organe de solutionare competente constituite la nivel central
se intelege Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala.
Codul de procedura fiscala:
Art. 179
Decizia sau dispozitia de solutionare
(1) In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin
decizie sau dispozitie, dupa caz.
(2) Decizia sau dispozitia emisa in solutionarea contestatiei este
definitiva in sistemul cailor administrative de atac.
Norme metodologice:
179.1. In solutionarea contestatiei organele de solutionare competente ale
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se pronunta prin decizie, iar cele
ale autoritatilor administratiei publice locale se pronunta prin dispozitie.
Codul de procedura fiscala:
Art. 180
Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei
(1) Decizia de solutionare a contestatiei se emite in forma scrisa si va
cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea,
numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numarul de
inregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul
cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor atunci cand organul competent
de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format
convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul in
care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta.
(5) Decizia se semneaza de catre conducatorul directiei generale,
directorul general al organului competent constituit la nivel central,
conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de
inlocuitorii acestora, dupa caz.
CAP. 3
Dispozitii procedurale
Art. 181
Introducerea altor persoane in procedura de solutionare
(1) Organul de solutionare competent poate introduce, din oficiu sau la
cerere, in solutionarea contestatiei, dupa caz, alte persoane ale caror
interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei de
solutionare a contestatiei. Inainte de introducerea altor persoane,
contestatorul va fi ascultat conform art. 9.
(2) Persoanele care participa la realizarea venitului in sensul art. 174
alin. (5) si nu au inaintat contestatie vor fi introduse din oficiu.
(3) Persoanei introduse in procedura de contestatie i se vor comunica toate
cererile si declaratiile celorlalte parti. Aceasta persoana are drepturile si
obligatiile partilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formeaza
obiectul contestatiei si are dreptul sa inainteze propriile sale cereri.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la interventia
fortata si voluntara sunt aplicabile.
Art. 182
Solutionarea contestatiei
(1) In solutionarea contestatiei organul competent va verifica motivele de
fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal.
Analiza contestatiei se face in raport de sustinerile partilor, de dispozitiile
legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei.
Solutionarea contestatiei se face in limitele sesizarii.
(2) Organul de solutionare competent pentru lamurirea cauzei poate solicita
punctul de vedere al directiilor de specialitate din minister sau al altor
institutii si autoritati.
(3) Prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea
contestatorului in propria cale de atac.
(4) Contestatorul, intervenientii sau imputernicitii acestora pot sa depuna
probe noi in sustinerea cauzei. In aceasta situatie, organului fiscal emitent
al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat
activitatea de control, dupa caz, i se va oferi posibilitatea sa se pronunte
asupra acestora.
(5) Organul de solutionare competent se va pronunta mai intai asupra
exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca
acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
Norme metodologice:
182.1. In temeiul art. 182 alin. (4) din Codul de procedura fiscala,
contestatorul, intervenientii si/sau imputernicitii acestora, in fata organelor
de solutionare a contestatiilor, se pot folosi de orice probe noi relevante,
chiar daca acestea anterior nu au fost cercetate de organele de inspectie
fiscala.
Codul de procedura fiscala:
Art. 183
Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa
(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata,
solutionarea cauzei atunci cand:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in
drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei
constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie
data in procedura administrativa;
b) solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau
inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
(2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere,
daca sunt motive intemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare
competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura.
Suspendarea poate fi solicitata o singura data.
(3) Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a
determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de
organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent daca motivul
care a determinat suspendarea a incetat sau nu.
Art. 184
Suspendarea executarii actului administrativ fiscal
(1) Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda
executarea actului administrativ fiscal.
(2) Organul de solutionare a contestatiei poate suspenda executarea actului
administrativ atacat pana la solutionarea contestatiei, la cererea temeinic
justificata a contestatorului.
(3) Daca se suspenda executarea unei decizii referitoare la baza de
impunere, atunci se va suspenda si executarea deciziei de impunere ulterioare.
(4) Organele de solutionare pot dispune instituirea masurilor asiguratorii
de catre organul fiscal competent in conditiile prezentului cod.
CAP. 4
Solutii asupra contestatiei
Art. 185
Solutii asupra contestatiei
(1) Prin decizie contestatia va putea fi admisa, in totalitate sau in parte,
ori respinsa.
(2) In cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala
sau partiala a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ
atacat, situatie in care urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal
care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
(4) Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei, in conditiile
prevazute de art. 183.
Art. 186
Respingerea contestatiei pentru neindeplinirea conditiilor procedurale
(1) Daca organul de solutionare competent constata neindeplinirea unei
conditii procedurale, contestatia va fi respinsa fara a se proceda la analiza
pe fond a cauzei.
(2) Contestatia nu poate fi respinsa daca poarta o denumire gresita.
Art. 187
Comunicarea deciziei si calea de atac
(1) Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului,
persoanelor introduse, in conditiile art. 43, precum si organului fiscal
emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate la
instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta.
TITLUL X
Sanctiuni
Art. 188
Infractiuni
(1) Sustragerea, substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor
ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu
prevederile prezentului cod se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 1 an
sau cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
(2) Retinerea si nevarsarea de catre platitorii obligatiilor fiscale a
sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, in cel mult
30 de zile de la scadenta, constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare
de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei.
Art. 189
Contraventii
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de
inregistrare fiscala sau de mentiuni;
b) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor fiscale, in
conditiile art. 78;
c) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 54 si art. 55 alin. (2);
d) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 102 alin. (8);
e) neducerea la indeplinire a masurilor stabilite potrivit art. 102 alin.
(9);
f) nerespectarea obligatiei inscrierii codului de identificare fiscala pe
documente, potrivit art. 70;
g) nerespectarea de catre platitorii de salarii si venituri asimilate
salariilor a obligatiilor privind completarea si pastrarea fiselor fiscale;
h) neindeplinirea obligatiilor privind transmiterea la organul fiscal
competent sau, dupa caz, la terte persoane a formularelor si documentelor
prevazute de legea fiscala, altele decat declaratiile fiscale si declaratiile
de inregistrare fiscala sau de mentiuni;
i) nerespectarea de catre banci a obligatiilor privind furnizarea
informatiilor si a obligatiilor de decontare prevazute de prezentul cod;
j) nerespectarea obligatiilor ce-i revin tertului poprit, potrivit prezentului
cod;
k) nerespectarea obligatiei de comunicare prevazute la art. 149 alin. (9);
l) refuzul debitorului supus executarii silite de a preda bunurile
organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispozitie
acestuia pentru a fi identificate si evaluate.
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel:
a) cu amenda de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei, pentru persoanele
fizice, si cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele
juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. c);
b) cu amenda de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, pentru persoanele fizice,
si cu amenda de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei, pentru persoanele juridice,
in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. d);
c) cu amenda de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentru persoanele
fizice, si cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei, pentru persoanele
juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. e);
d) cu amenda de la 500.000 lei la 15.000.000 lei, pentru persoanele fizice,
si cu amenda de la 5.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele
juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. a), b), f) -
l).
(3) In cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevazute de lege
a declaratiilor de venit constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda
de la 100.000 lei la 1.000.000 lei.
(4) Nedepunerea la termen a declaratiilor fiscale pentru obligatiile
datorate bugetelor locale se sanctioneaza potrivit Legii nr. 571/2003 privind
Codul fiscal.
(5) Sumele incasate in conditiile prezentului titlu se fac venit la bugetul
de stat sau bugetele locale, dupa caz.
Art. 190
Contraventii si sanctiuni la regimul produselor accizabile
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) producerea de produse accizabile ce intra sub incidenta sistemului de
antrepozitare fiscala, in afara unui antrepozit fiscal autorizat de catre
autoritatea fiscala competenta;
b) detinerea de produse accizabile in afara regimului suspensiv, care nu au
fost introduse in sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;
c) neanuntarea autoritatii fiscale competente, in termenul legal, despre
modificarile aduse datelor initiale avute in vedere la eliberarea autorizatiei;
d) detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe
teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului
VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu
marcaje false;
e) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal, asa cum a
fost aprobat de autoritatea fiscala competenta;
f) practicarea, de catre producatori sau de catre importatori, de preturi
de vanzare mai mici decat costurile ocazionate de producerea sau importul
produselor accizabile vandute, la care se adauga acciza si taxa pe valoarea
adaugata;
g) neinscrierea distincta in facturi a valorii accizelor sau a impozitului
la titeiul si gazele naturale din productia interna, in cazurile prevazute la
titlul VII din Codul fiscal;
h) neutilizarea documentelor fiscale prevazute de titlul VII din Codul
fiscal;
i) neefectuarea, prin unitati bancare, a decontarilor intre furnizori si
cumparatori, ca persoane juridice, de produse accizabile;
j) amplasarea mijloacelor de masurare a productiei si a concentratiei de
alcool si distilate in alte locuri decat cele prevazute expres in titlul VIII
din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de catre supraveghetorul
fiscal si nesesizarea organului fiscal in cazul deteriorarii lor;
k) nesolicitarea desemnarii supraveghetorului fiscal in vederea desigilarii
cisternelor sau recipientelor in care se transporta alcoolul si distilatele in
vrac;
l) transportul de alcool etilic si de distilate, efectuat prin cisterne sau
recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii
deteriorate sau nu sunt insotite de documentul de insotire prevazut la titlul
VII din Codul fiscal;
m) fabricarea de alcool sanitar de catre alte persoane decat antrepozitarii
autorizati pentru productie de alcool etilic;
n) comercializarea in vrac, pe piata interna, a alcoolului sanitar;
o) circulatia si comercializarea in vrac a alcoolului etilic rafinat si a
distilatelor in alte scopuri decat cele expres prevazute in titlul VIII din
Codul fiscal;
p) neevidentierea corecta in registrul special a cantitatilor de alcool si
distilate importate in vrac;
q) neevidentierea la organele fiscale teritoriale a situatiilor privind
modul de valorificare a alcoolului si distilatelor;
r) nesolicitarea organului fiscal teritorial in vederea desigilarii
instalatiilor de fabricatie, precum si neevidentierea in registrul destinat
acestui scop a informatiilor privind capacitatile reale de distilare, data si
ora sigilarii si desigilarii cazanelor sau a celorlalte instalatii de
fabricatie a tuicii si a rachiurilor de fructe;
s) practicarea de preturi de vanzare cu amanuntul mai mici decat preturile
minime stabilite pe produse, potrivit titlului VIII din Codul fiscal, la care
se adauga taxa pe valoarea adaugata;
s) comercializarea, la preturi mai mari decat preturile maxime de vanzare
cu amanuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preturi;
t) comercializarea produselor ce nu se regasesc in listele cuprinzand
preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate de catre agentii economici
producatori si importatori;
t) refuzul agentilor economici producatori de tigarete de a prelua si de a
distruge, in conditiile prevazute de lege, cantitatile de produse din tutun
confiscate;
u) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor
conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum si
amplasarea inaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot
extrage cantitati de alcool sau distilate necontorizate;
v) comercializarea in vrac si utilizarea ca materie prima, pentru
fabricarea bauturilor alcoolice, a alcoolului etilic si a distilatelor cu
concentratia alcoolica sub 96,0% in volum;
x) comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri
minerale decat cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si
motorinelor auto, precum si a petrolului lampant, care corespund standardelor
nationale de calitate;
y) functionarea instalatiilor de producere alcool etilic sau distilate, in
afara programului de lucru aprobat de Comisia de autorizare a antrepozitelor
fiscale din cadrul Ministerului Finantelor Publice;
z) producerea sau comercializarea produselor accizabile intr-un antrepozit
fiscal in perioada in care autorizatia a fost revocata sau anulata, iar comisia
de autorizare nu a emis autorizatie speciala pentru valorificarea stocurilor de
produse.
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la
200.000.000 lei la 1.000.000.000 lei, precum si cu:
a) confiscarea produselor, iar in situatia in care acestea au fost vandute,
confiscarea sumelor rezultate din aceasta vanzare, in cazurile prevazute la
lit. a), b), d), l), m), n), o), x), y) si z);
b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport
utilizate in transportul alcoolului etilic si al distilatelor, in cazul
prevazut la lit. l);
c) revocarea autorizatiei de antrepozit fiscal sau, dupa caz, oprirea
activitatii, pe o perioada de 1 - 3 luni, pentru situatiile prevazute la lit.
d), e), j), m), n), o), u), x), y) si z). Cererea pentru o noua autorizatie
poate fi depusa numai dupa o perioada de cel putin 6 luni de la data revocarii.
Art. 191
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre
organele fiscale competente.
(2) Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie
potrivit art. 190 se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului
Finantelor Publice si al unitatilor sale teritoriale.
(3) Contraventiile prevazute la art. 189 alin. (1) lit. b) se aplica pentru
faptele constatate dupa data intrarii in vigoare a prezentului cod.
(4) In cazul aplicarii sanctiunii amenzii potrivit art. 189 si 190,
contribuabilul are posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate
din minimul amenzii prevazute in prezentul cod, agentul constatator facand
mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal de constatare si
sanctionare contraventionala.
Art. 192
Actualizarea sumei amenzilor
Limitele amenzilor contraventionale prevazute in prezentul cod pot fi actualizate
anual, in functie de evolutia ratei inflatiei, prin hotarare a Guvernului, la
propunerea Ministerului Finantelor Publice.
Art. 193
Dispozitii aplicabile
Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legale
referitoare la regimul juridic al contraventiilor.
TITLUL XI
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 194
Dispozitii privind regimul vamal
Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se
datoreaza, potrivit legii, in vama atrage interzicerea efectuarii altor
operatiuni de vamuire pana la stingerea integrala a acestora.
Art. 195
Dispozitii privind functionarii publici din cadrul organelor fiscale
(1) In exercitarea atributiilor de serviciu functionarii publici din cadrul
organelor fiscale sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice si
beneficiaza de protectie potrivit legii.
(2) Statul si unitatile administrativ-teritoriale raspund patrimonial
pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de functionarii publici din cadrul
organelor fiscale, in exercitarea atributiilor de serviciu.
(3) Raspunderea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale nu
inlatura raspunderea functionarilor publici din cadrul organelor fiscale in
exercitarea cu rea-credinta sau grava neglijenta a atributiilor de serviciu.
(4) Ministerul Finantelor Publice poate constitui fonduri pentru acordarea
de stimulente personalului din aparatul propriu si din unitatile subordonate,
dupa caz, prin retinerea unei cote de 5% din sumele incasate prin executare
silita potrivit prevederilor prezentului cod, din sumele incasate in cadrul
procedurii de reorganizare judiciara si faliment, precum si din surse
reglementate prin alte acte normative.
(5) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul
propriu si din unitatile subordonate Ministerului Finantelor Publice, care
desfasoara activitatile prevazute la alin. (4), va fi stabilit similar
sistemului de salarizare pentru personalul bugetar si va fi aprobat prin ordin
al ministrului finantelor publice.
(6) Unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de creditor fiscal
local, pot constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului
din compartimentele de specialitate, cu atributii in administrarea creantelor
fiscale locale, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor incasate:
a) prin executarea silita, conform legii;
b) in cadrul procedurii de reorganizare judiciara si a falimentului;
c) din impozitele si taxele locale stabilite ca urmare a constatarii de
bunuri sau servicii impozabile ori taxabile, stabilite suplimentar peste
nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al inspectiilor fiscale
efectuate, precum si din dobanzile si penalitatile de intarziere aferente
acestora.
(7) Aprobarea stimulentelor prevazute la alin. (6) se face de catre
ordonatorul de credite, la propunerea conducatorului compartimentului de
specialitate.
(8) Plata stimulentelor aprobate se face in cursul lunii curente pentru
luna precedenta.
(9) Sumele constituite conform alin. (6), ramase necheltuite la finele
anului curent, se reporteaza cu aceeasi destinatie in anul urmator.
Art. 196
Acte normative de aplicare
(1) In aplicarea prezentului cod, Guvernul adopta norme metodologice de
aplicare, in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonante.
(2) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora privind
administrarea creantelor fiscale se aproba prin ordin al ministrului finantelor
publice.
(3) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, pentru
administrarea impozitelor si taxelor locale, se aproba prin ordin comun al
ministrului administratiei si internelor si ministrului finantelor publice.
(4) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, privind
realizarea creantelor bugetului general consolidat administrate de alte organe,
se aproba prin ordin al ministrului de resort sau al conducatorului institutiei
publice, dupa caz.
Art. 197
Scutirea organelor fiscale de plata taxelor
Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni
pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care le indeplinesc in
vederea administrarii creantelor fiscale, cu exceptia celor privind comunicarea
actului administrativ fiscal.
Art. 198
Inscrierea creantelor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare
Pentru creantele fiscale administrate de catre Ministerul Finantelor Publice,
acesta este autorizat ca operator care, prin unitatile sale teritoriale, ca
agenti imputerniciti, sa inscrie creantele cuprinse in titluri executorii la
Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Art. 199
Dispozitii privind termenele
(1) Cererile depuse de catre contribuabil potrivit prezentului cod se
solutioneaza de catre organul fiscal, in termen de 45 de zile de la
inregistrare, cu exceptia cazurilor in care prin lege se prevede altfel.
(2) In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare
informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se
prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii
informatiilor solicitate.
(3) Termenele in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod se
calculeaza dupa normele legale in vigoare la data cand au inceput sa curga.
Art. 200
Confiscari
(1) Confiscarile dispuse potrivit legii se duc la indeplinire de catre
organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de
instantele de judecata se duc la indeplinire de catre Ministerul Finantelor
Publice, Ministerul Administratiei si Internelor sau, dupa caz, de catre alte
autoritati publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin
comun al conducatorilor institutiilor in cauza, iar valorificarea se face de
organele competente ale Ministerului Finantelor Publice, conform legii.
(2) Sumele confiscate, precum si cele realizate din valorificarea bunurilor
confiscate, mai putin cheltuielile impuse de ducerea la indeplinire si de
valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz,
conform legii.
Art. 201
Dispozitii tranzitorii privind inregistrarea fiscala
(1) Persoanele prevazute la art. 68 alin. (4), care sunt deja inregistrate,
au obligatia de a depune declaratia de inregistrare fiscala in termen de 30 de
zile de la data intrarii in vigoare a prezentului cod.
(2) Codurile de identificare fiscala si certificatele de inregistrare
fiscala atribuite anterior intrarii in vigoare a prezentului cod raman
valabile.
(3) Persoanele inregistrate in registrul contribuabililor la data intrarii
in vigoare a prezentului cod, al caror domiciliu fiscal difera de sediul
social, in cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, in cazul persoanelor
fizice, dupa caz, au obligatia de a depune declaratia de inregistrare fiscala
in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului cod. In caz
contrar se considera valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sau sediu
declarat.
Art. 202
Dispozitii tranzitorii privind solutionarea cererilor de rambursare a taxei
pe valoarea adaugata
Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adaugata, depuse potrivit legii
privind taxa pe valoarea adaugata si nesolutionate pana la data intrarii in
vigoare a prezentului cod, se solutioneaza potrivit reglementarilor in temeiul
carora au fost depuse.
Art. 203
Dispozitii tranzitorii privind inspectia fiscala
Inspectiile fiscale incepute inainte de data intrarii in vigoare a
prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data cand au
fost incepute. In aceste conditii, masurile dispuse prin procesul-verbal de
control au valoare de act administrativ fiscal.
Art. 204
Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor
(1) Contestatiile depuse inainte de data intrarii in vigoare a prezentului
cod se solutioneaza potrivit procedurii administrativ-jurisdictionale existente
la data depunerii contestatiei.
(2) In situatia contestatiilor aflate in curs de solutionare formulate
impotriva actelor de control prin care a fost reverificata aceeasi perioada si
acelasi tip de obligatie fiscala si pentru care din instrumentarea cauzelor
penale de catre organele competente nu rezulta existenta prejudiciului, se vor
mentine obligatiile stabilite anterior.
Art. 205
Dispozitii tranzitorii privind executarea silita
Executarile silite, in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod,
se continua potrivit dispozitiilor acestuia, actele indeplinite anterior
ramanand valabile.
Art. 206
Intrarea in vigoare
Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Dispozitiile
titlului X "Sanctiuni" intra in vigoare la data de 10 ianuarie 2004.
Art. 207
Conflictul temporal al actelor normative
Reglementarile emise in temeiul ordonantelor si ordonantelor de urgenta
prevazute la art. 208 raman aplicabile pana la data aprobarii actelor normative
de aplicare a prezentului cod, prevazute la art. 196, in masura in care nu
contravin prevederilor acestuia.
Norme metodologice:
207.1. Reglementarile metodologice aprobate prin ordin al ministrului
finantelor publice, emise potrivit ordonantelor si ordonantelor de urgenta
prevazute la art. 208 din Codul de procedura fiscala, raman aplicabile pana la
data intrarii in vigoare a noilor ordine ale ministrului finantelor publice,
respectiv a noilor ordine ale presedintelui Agentiei Nationale de Administrare
Fiscala, in masura in care dispozitiile acestora nu contravin prevederilor
Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice.
Codul de procedura fiscala:
Art. 208
Abrogari
La data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:
a) Ordonanta Guvernului nr. 82/1998 privind inregistrarea fiscala a
platitorilor de impozite si taxe, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificarile si completarile
ulterioare;
b) Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de intocmire si
depunere a declaratiilor de impozite si taxe, republicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificarile si
completarile ulterioare;
c) Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 14 august
2003, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr. 64/1999, cu modificarile si
completarile ulterioare;
e) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea
contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de
impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001, cu modificarile si completarile
ulterioare;
f) Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a
creantelor bugetelor locale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 358/2003;
g) pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999 privind taxele
extrajudiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;
h) art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie
2003;
i) art. IV alin. (1) - (5) din Ordonanta Guvernului nr. 29/2004 pentru
reglementarea unor masuri financiare, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 116/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
90 din 31 ianuarie 2004;
j) art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;
k) art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al
Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 1
august 1997, cu modificarile si completarile ulterioare.