LEGE
Nr. 11 din 18 decembrie 1980
pentru modificarea si completarea Legii nr. 14/1971 cu privire la gospodarirea
fondurilor fixe, resurselor materiale si aprovizionarea tehnico-materiala
ACT EMIS DE: MAREA ADUNARE NATIONALA
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 110 din 23 decembrie 1980
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania adopta prezenta
lege:
Art. 1
Legea nr. 14/1971 cu privire la gospodarirea fondurilor fixe, resurselor materiale
si aprovizionarea tehnico-materiala, publicata in Buletinul Oficial al
Republicii Socialiste Romania, nr. 133 din 22 octombrie 1971, se modifica si se
completeaza avind urmatorul cuprins:
LEGE
cu privire la gospodarirea resurselor materiale, a fondurilor fixe si
aprovizionarea tehnico-materiala
Ridicarea activitatii economice pe o noua treapta, calitativ superioara,
impune dezvoltarea bazei proprii de materii prime, perfectionarea in continuare
a gospodaririi resurselor materiale si a fondurilor fixe, a aprovizionarii
tehnico-materiale, pentru cresterea eficientei economice, potrivit principiilor
noului mecanism economico-financiar.
Asigurarea bazei tehnico-materiale a productiei, imbunatatirea permanenta a
aprovizionarii si desfacerii corespunzator cerintelor de dezvoltare a economiei
nationale, fac necesara realizarea si livrarea de catre fiecare unitate
economica a productiei fizice in concordanta cu sarcinile de plan si
contractele economice incheiate, reducerea sistematica a consumurilor si
cresterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor,
combustibililor si energiei, atragerea in circuitul economic a tuturor
resurselor materiale refolosibile.
Totodata, asigurarea resurselor necesare pentru buna desfasurare a
aprovizionarii tehnico-materiale, impune utilizarea cu maxima eficienta a
fondurilor fixe, asigurarea intretinerii, repararii si modernizarii acestora,
organizarea stiintifica a productiei si a muncii.
Folosirea si gospodarirea judicioasa a resurselor materiale si a fondurilor
fixe, componente principale ale avutiei nationale, constituie factori
determinanti ai progresului neintrerupt economic si social al tarii, a
cresterii eficientei economice in toate domeniile de activitate si pe aceasta
baza a ridicarii nivelului de trai al populatiei.
CAP. 1
Principii de baza
Art. 1
Dezvoltarea in ritm sustinut a intregii economii nationale, realizarea
progresului general al societatii, impun largirea si gospodarirea judicioasa a
bazei de materii prime, combustibili si energie, sporirea gradului de asigurare
din resurse interne a economiei, extinderea cercetarii si asimilarii in
productie de noi materiale, produse si tehnologii de inalta eficienta, cu
consumuri materiale si energetice reduse.
Art. 2
Asigurarea economiei nationale cu materii prime, combustibili si energie
face necesara cunoasterea si punerea in valoare a intregului potential de
resurse materiale ale solului si subsolului, identificarea si introducerea in
circuitul economic de noi substante utile si surse energetice, cresterea
gradului de utilizare a tuturor categoriilor de materii prime, materiale,
combustibili si energie, valorificarea integrala a materiilor prime vechi si a
celorlalte resurse materiale refolosibile.
Proiectarea si realizarea de noi capacitati de productie, dezvoltarea celor
existente, crearea si introducerea in fabricatie de noi produse si tehnologii
se pot face conditia asigurarii integrale si din surse certe, a materiilor
prime, materialelor si combustibililor necesari.
Art. 3
Pentru valorificarea superioara a bazei de materii prime, combustibili si
energie, in toate domeniile activitatii economice, trebuie sa se asigure
crearea si aplicarea de noi tehnologii, perfectionarea tehnologiilor existente,
cercetarea, proiectarea si realizarea de produse noi si modernizate, cu
parametri tehnici si economici ridicati, care sa conduca la reducerea
substantiala a consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibili
si energie, a costurilor de productie, la realizarea indicilor de valorificare
planificati, la cresterea productivitatii muncii, a eficientei economice a
intregii activitati.
Art. 4
In toate ramurile si sectoarele de activitate ale economiei se vor lua
masuri pentru tipizarea, potrivit legii, a materialelor si produselor,
reducerea la strictul necesar a numarului de tipodimensiuni de materiale,
piese, subansamble, masini, utilaje, instalatii si alte produse, in vederea
valorificarii superioare a resurselor materiale, folosirii eficiente a
capacitatilor de productie, cresterii productivitatii muncii, perfectionarii
procesului de aprovizionare-desfacere.
Fabricarea, aprovizionarea si utilizarea materialelor si produselor se va
face cu respectarea normelor de tipizare si standardizare aprobate.
Art. 5
Aprovizionarea tehnico-materiala trebuie sa asigure, in conformitate cu
prevederile planului national unic de dezvoltare economico-sociala, necesarul
fundamentat de materii prime, materiale, combustibili, energie si produse
pentru desfasurarea ritmica a productiei, investitiilor, reparatiilor, altor
lucrari si prestarilor de servicii, cu respectarea stricta a normelor si
normativelor de consum si de stoc aprobate.
Constituirea, repartizarea si folosirea resurselor necesare bunei
desfasurari a aprovizionarii tehnico-materiale se fac, in toate ramurile si
sectoarele de activitate ale economiei nationale, pe baza aplicarii ferme a
principiilor autoconducerii muncitoresti si autogestiunii economico-financiare,
asigurindu-se:
a) realizarea ritmica a productiei fizice, in cantitatile si in structura
sortimentala stabilite prin plan;
b) livrarea productiei si realizarea aprovizionarii tehnico-materiale, cu
respectarea stocurilor normate, pe baza contractelor economice incheiate
potrivit legii, in relatii de transport optimizate si cu respectarea zonarii
aprovizionarii;
c) utilizarea maxima, cu randamente superioare, a mijloacelor materiale
puse la dispozitie, incadrarea in consumurile normate, recuperarea integrala si
valorificarea resurselor materiale refolosibile;
d) gospodarirea rationala a combustibililor si energiei, incadrarea stricta
a consumului in cantitatile si sortimentele aprobate prin plan, inlocuirea
tehnologiilor invechite cu consumuri energetice ridicate, limitarea fabricarii
si utilizarii produselor energointensive, cresterea randamentelor energetice,
recuperarea resurselor energetice refolosibile, diminuarea pierderilor de
energie termica si electrica;
e) folosirea cu eficienta maxima a capacitatilor de productie, a tuturor
fondurilor fixe, asigurarea intretinerii si repararii corespunzatoare a
acestora, realizarea la termen a reparatiilor capitale, pregatirea din timp a
tuturor pieselor si subansamblelor pentru reducerea la minimum a duratei
reparatiilor si ridicarea calitatii lucrarilor, modernizarea unor utilaje si
instalatii, odata cu efectuarea reparatiilor capitale.
Art. 6
In vederea asigurarii echilibrului dintre resursele materiale si necesarul
de consum al economiei, este obligatorie elaborarea de balante pentru
principalele materii prime, materiale, combustibili, energie, masini, utilaje,
piese de schimb si alte produse destinate indeplinirii sarcinilor de productie,
de investitii, fondului pietei, exportului, prestarilor de servicii si altor
activitati stabilite prin plan.
Productia, livrarea, aprovizionarea si consumul produselor pentru care se
elaboreaza balante materiale se fac numai cu respectarea cantitatilor,
sortimentelor si destinatiilor stabilite potrivit balantelor aprobate.
Coordonatorii de balante au obligatia de a emite din timp repartitiile pe
beneficiari si furnizori, astfel incit pe aceasta baza sa se incheie contracte
economice, potrivit legii, inainte de inceperea perioadei de executie a
planului.
Art. 7
La elaborarea balantelor materiale, determinarea necesarului de materii
prime, materiale, combustibili si energie se face numai cu conditia incadrarii
in indicii de valorificare planificati, pe baza normelor si normativelor de
consum si de valorificare, precum si a coeficientilor de utilizare aprobati
potrivit legii.
Normarea consumurilor materiale se face tinind seama de extinderea
tipizarii materialelor, produselor, masinilor, utilajelor si subansamblelor si
de tehnologiile aplicate, la nivelul celor mai bune realizari obtinute in tara
si pe plan mondial, in conditii care sa asigure reducerea sistematica a
consumurilor materiale si valorificarea superioara a resurselor.
Incadrarea in limitele de consum stabilite prin norme si normative este
obligatorie pentru toate unitatile.
Art. 8
Dimensionarea stocurilor la toate materiile prime, materialele si produsele
se face pe baza de norme si normative, stabilite in functie de ritmul
productiei, consumului si livrarilor, precum si de specificul activitatii
unitatilor, de natura materialelor si produselor ce se consuma.
Unitatile economice sint obligate sa se incadreze in normele de stoc
aprobate si sa aplice masuri operative pentru prevenirea formarii de stocuri supranormative
si fara miscare, prin corelarea stricta a aprovizionarii cu necesitatile
productiei planificate.
Art. 9
Consiliul de Ministri raspunde de intreaga activitate de asigurare a bazei
de materii prime si energetice, de gospodarire rationala a combustibililor si
energiei, de recuperare si valorificare a resurselor materiale refolosibile, de
utilizare si gospodarire judicioasa a fondurilor fixe si ia masuri pentru
elaborarea si realizarea planului de aprovizionare tehnico-materiala in concordanta
cu obiectivele privind dezvoltarea economico-sociala a tarii.
Art. 10
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe raspunde, in calitate de organ central coordonator pe economie,
de asigurarea aprovizionarii tehnico-materiale, normarea judicioasa a
consumurilor si stocurilor de materii prime, materiale, combustibili, energie,
utilizarea judicioasa a resurselor materiale si a fondurilor fixe, recuperarea
si valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea si circulatia
ambalajelor si ia masuri operative pentru imbunatatirea continua a acestor
activitati.
Ministerele, celelalte organe centrale si locale raspund de asigurarea, in
cadrul unitatilor din subordine, a bazei tehnico-materiale corelata cu
sarcinile de plan si consumurile normate, de realizarea si livrarea resurselor
necesare economiei nationale din profilul lor de activitate si dezvoltarea de
noi tehnologii si capacitati pentru valorificarea completa a resurselor
materiale refolosibile, de extinderea tipizarii produselor, desfasurarea
ritmica a cooperarii in productie, de intarirea disciplinei si ordinii in
activitatea de productie, aprovizionare si desfacere.
Art. 11
Intreprinderile si centralele raspund de asigurarea derularii ritmice a
aprovizionarii tehnico-materiale a productiei, fabricarea si livrarea
produselor in conformitate cu prevederile de plan si contractele incheiate,
gospodarirea si utilizarea judicioasa a tuturor resurselor materiale,
respectarea normelor si normativelor de consum si de stoc aprobate, recuperarea
si valorificarea integrala a resurselor materiale refolosibile, exploatarea,
intretinerea si repararea, potrivit legii, a fondurilor fixe din dotare.
Art. 12
Consiliile oamenilor muncii, intregul personal muncitor din unitatile
socialiste, au obligatia sa asigure realizarea sarcinilor de productie cu
consumuri cit mai mici de materii prime, materiale, combustibili si energie,
gospodarirea judicioasa a fondurilor fixe si a celorlalte mijloace materiale
incredintate spre administrare, indeplinirea obligatiilor asumate de unitate
prin contracte, scurtarea ciclurilor de aprovizionare si de desfacere.
CAP. 2
Dezvoltarea bazei proprii de materii prime si energetice. Asigurarea
economiei cu materii prime
Art. 13
Pentru dezvoltarea bazei de materii prime si energetice se va intensifica
activitatea de cercetare geologica, care sa conduca la cunoasterea
potentialului de resurse minerale al teritoriului tarii, la sporirea gradului
de acoperire a necesitatilor economiei nationale cu rezerve geologice de
materii prime.
Totalitatea rezervelor geologice, determinate cantitativ si calitativ, de
minereuri metalifere si nemetalifere, carbuni, hidrocarburi, roci, ape
geotermale si mineralizate, constituie fondul national de rezerve geologice al
tarii, care se constituie, utilizeaza si gospodareste potrivit legii.
Pentru largirea bazei de materii prime se vor identifica continuturile de
substante utile din haldele si iazurile miniere, din zguri, cenusi, ape de mina
si ape reziduale industriale, in vederea valorificarii superioare si complexe a
acestora.
Utilizarea rocilor, ca si a unor resurse prevazute la alin. 3, ca materiale
de constructii sau pentru alte asemenea destinatii este interzisa inainte de
extragerea substantelor minerale utile.
Art. 14
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, precum si unitatile
economice care desfasoara activitati de cercetare geologica sint obligate:
a) sa dezvolte cercetarile si explorarile geologice pentru hidrocarburi,
carbuni, sisturi combustibile, combustibili nucleari, ape geotermale si energie
geotermica primara, in scopul unei mai bune asigurari a bazei energetice;
b) sa asigure cercetarea de noi zone mineralizate cu continut de substante
metalifere si nemetalifere, roci utile si alte asemenea resurse, inclusiv din
cele care urmeaza a se valorifica pe plan local;
c) sa organizeze grupe complexe, care sa cerceteze multilateral situatia
din diferite zone, spre a pune in evidenta toate rezervele din teritoriul
respectiv;
d) sa intensifice cercetarea rezervelor la mare adincime si in zonele mai
greu accesibile;
e) sa aplice noi metode si tehnici de cercetare, care sa permita
evidentierea mai rapida a tuturor substantelor utile continute in zacaminte,
inclusiv a mineralizatiilor cu continuturi sarace.
Art. 15
Unitatile industriei extractive au obligatia sa dezvolte extractia
resurselor de combustibili, minereuri metalifere si nemetalifere, roci si alte
substante, prin exploatarea si recuperarea maximala a rezervelor geologice si a
substantelor utile continute de acestea pentru obtinerea in tara a necesarului
de materii prime.
Programele de exploatare miniera si a hidrocarburilor trebuie sa asigure
continuitatea productiei in perspectiva, prin corelarea judicioasa a extractiei
cu volumul rezervelor geologice.
Art. 16
In industria extractiva este obligatorie elaborarea si generalizarea de
tehnologii care sa asigure cresterea factorului final de recuperare a titeiului
din zacaminte, sporirea substantiala a gradului de extractie a rezervelor
geologice de substante minerale utile, evitarea pierderilor si a dilutiei
componentilor utili, asigurarea protectiei zacamintelor, precum si conservarea
rezervelor geologice care, in functie de conditiile geologice sau de
tehnologiile de exploatare si de valorificare, temporar nu se extrag.
Art. 17
Unitatile de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de proiectare
sint obligate sa asigure valorificarea de noi substante minerale utile
continute in zacaminte, precum si stabilirea de noi domenii de utilizare a
resurselor materiale extrase si prelucrate, in scopul dezvoltarii continue a
bazei de materii prime.
Art. 18
Pentru prepararea substantelor minerale utile, unitatile de profil vor
asimila si aplica tehnologii pentru recuperarea tuturor componentilor utili,
precum si pentru cresterea gradului de innobilare si de prelucrare a materiilor
prime din tara, astfel incit sa se asigure obtinerea unor parametri calitativ
superiori si reducerea importului.
Art. 19
In asigurarea necesarului de energie al economiei nationale, Ministerul
Energiei Electrice, celelalte ministere, organe centrale si locale, precum si
unitatile economice producatoare de energie raspund de utilizarea la maximum a
potentialului hidroenergetic, a carbunilor inferiori, a sisturilor bituminoase
si a resurselor energetice refolosibile rezultate din procesele tehnologice. De
asemenea, sint obligate sa asigure cresterea noilor surse de energie, sa
intensifice cercetarile si aplicatiile pentru utilizarea energiei geotermale,
solare, a vintului, a valurilor, precum si pentru folosirea in scop energetic a
hidrogenului, a combustibililor sintetici, a resturilor menajere, gazeificarea
subterana a carbunilor si pentru producerea si utilizarea biogazului,
descoperirea si valorificarea altor noi surse energetice.
Art. 20
Comitetele executive ale consiliilor populare judetene si al municipiului
Bucuresti au obligatia de a asigura identificarea si punerea in valoare a
tuturor resurselor locale de materii prime si materiale, sa realizeze pe
aceasta cale o gama larga de materiale si produse, indeosebi in domeniul
constructiilor si al bunurilor de larg consum, asigurind in acest fel o aprovizionare
corespunzatoare si largirea activitatilor de productie.
Art. 21
Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, comitetele si birourile
executive ale consiliilor populare, unitatile de stat si cooperatiste din
agricultura sint obligate sa asigure accentuarea procesului de dezvoltare
intensiva a agriculturii si a zootehniei, utilizarea intensiva a fondului
funciar, obtinerea unor productii tot mai mari pentru largirea bazei de materii
prime necesare satisfacerii cerintelor industriei alimentare si celorlalte
ramuri ale industriei, aprovizionarea corespunzatoare a populatiei si
realizarea unor disponibilitati pentru export.
In domeniul silviculturii, Ministerul Economici Forestiere si Materialelor
de Constructii, comitetele si birourile executive ale consiliilor populare vor
asigura gospodarirea si exploatarea judicioasa a patrimoniului silvic, in
conformitate cu prevederile programului national pentru conservarea si
dezvoltarea fondului forestier, astfel incit sa se asigure necesarul economiei,
de masa lemnoasa si alte produse.
Art. 22
In planurile de dezvoltare economico-sociala se vor inscrie cu prioritate
obiectivele de investitii destinate dezvoltarii bazei proprii de materii prime,
precum si cele care au asigurata in mare masura baza de materii prime,
combustibili si energie din tara.
Ministerele, celelalte organe centrale si locale producatoare de materii
prime sint obligate sa elaboreze programe de masuri pentru realizarea integrala
a nivelurilor de productie planificate, la toate categoriile de materii prime,
si pentru valorificarea la maximum a tuturor resurselor.
CAP. 3
Gospodarirea judicioasa a combustibililor si energiei
Art. 23
Consumul de combustibili si energie de toate formele se face in conditiile asigurarii
unor randamente energetice maxime, a eliminarii oricarei forme de risipa sau
consum nerational, in concordanta cu prevederile planului national unic de
dezvoltare economico-sociala, a balantei energiei primare, a balantelor fizice
si a programelor energetice.
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele,
intreprinderile, toate unitatile socialiste care folosesc produse petroliere
sint obligate sa stabileasca programe de masuri concrete pentru reducerea
consumurilor si incadrarea riguroasa in normele stabilite.
Art. 24
La elaborarea planurilor nationale unice de dezvoltare economico-sociala se
va avea in vedere limitarea la strictul necesar a productiei si consumului de
materiale energointensive, dezvoltarea ramurilor si subramurilor cu consumuri
energetice reduse si inscrierea cu prioritate a lucrarilor de investitii si
modernizari care sa asigure reducerea consumurilor energetice si recuperarea
resurselor energetice refolosibile.
Art. 25
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele,
intreprinderile, unitatile de cercetare, inginerie tehnologica si de
proiectare, potrivit atributiilor ce le revin, sint obligate sa asigure:
a) normarea tuturor categoriilor de consumuri energetice, urmarirea permanenta
a modului cum acestea se realizeaza si luarea masurilor necesare pentru
incadrarea in nivelurile aprobate;
b) infaptuirea riguroasa a programelor stabilite pentru imbunatatirea
randamentelor energetice ale instalatiilor, inlocuirea tehnologiilor mari
consumatoare de combustibili si energie, modernizarea arzatoarelor, cazanelor,
a recuperatoarelor de caldura si a celorlalte utilaje energetice, realizarea
tuturor masurilor prevazute pentru economisirea combustibililor si a energiei,
eliminarea risipei de orice fel;
c) recuperarea resurselor energetice refolosibile prin montarea de
preincalzitoare, cazane recuperatoare si alte instalatii si procedee de
recuperare; se interzic proiectarea, realizarea si punerea in functiune de
instalatii termoenergetice care nu sint dotate cu echipamente recuperatoare de
caldura;
d) conducerea proceselor si instalatiilor astfel incit sa se realizeze
randamente energetice maxime, conform prevederilor din documentatiile tehnice
si din proiecte; dotarea instalatiilor in functiune cu aparatura de masura,
control, reglaj si automatizare;
e) functionarea la capacitate a instalatiilor, agregatelor si utilajelor,
evitarea opririlor accidentale, reducerea permanenta a duratei de elaborare a
sarjelor;
f) stabilirea orarelor de lucru astfel incit sa determine reducerea
consumului de energie electrica si de combustibili; utilizarea cu precadere a
iluminatului natural, limitarea iluminatului si incalzitului in schimburile II
si III numai la locurile de munca strict necesare desfasurarii activitatii;
g) elaborarea, potrivit legii, a bilanturilor energetice. Acestea vor fi
actualizate anual, pe ansamblul unitatilor, pe principalele procese, utilaje si
instalatii consumatoare si pe localitati;
h) analizarea trimestriala a stadiului de realizare a masurilor rezultate
din bilanturile energetice, a programelor pentru economisirea energiei sub
toate formele, a incadrarii in consumurile energetice normate si in
repartitiile de combustibili, energie electrica si termica, stabilind masurile
ce se impun pentru gospodarirea judicioasa a energiei.
Art. 26
In productia de energie electrica si termica, Ministerul Energiei
Electrice, celelalte ministere si organe centrale, comitetele executive ale
consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti, toate unitatile
socialiste sint obligate sa asigure:
a) reducerea consumului de hidrocarburi, in vederea valorificarii
superioare a acestora prin chimizare si trecerea centralelor electrice care
utilizeaza hidrocarburi la consumul de combustibili solizi, in special lignit,
conform programelor stabilite;
b) extinderea termoficarii urbane prin racordarea de noi consumatori la
instalatiile existente si dezvoltarea de noi retele de termoficare, conform
prevederilor de plan;
c) adaptarea, potrivit prevederilor de plan, a centralelor termoelectrice
pe carbuni care functioneaza in condensatie, astfel incit sa produca si energie
termica;
d) realizarea noilor termocentrale electrice numai ca centrale electrice de
termoficare;
e) concentrarea treptata a centralelor termice mici in centrale mari;
organizarea intretinerii si repararii centralelor termice si a retelelor de
distributie in perioada de vara, in vederea asigurarii functionarii la
randamente maxime, diminuarii pierderilor si a eliminarii risipei;
f) proiectarea si realizarea unor microhidrocentrale care sa valorifice la
maxim, pe plan local, potentialul hidroenergetic.
Art. 27
Ministerul Industriei Constructiilor de Masini, celelalte ministere care au
in profil fabricarea de agregate energetice, au obligatia de a asigura
cercetarea, proiectarea si fabricarea de cazane si alte instalatii
termoenergetice cu parametri superiori, cu randamente ridicate, de cel putin
80% pentru cazane si care utilizeaza combustibili inferiori, precum si de
cazane recuperatoare, de preincalzitoare de aer, pompe de caldura, tuburi
termice si alte mijloace moderne de recuperare, care sa acopere necesitatile
economiei nationale. De asemenea, vor asimila in fabricatie si vor produce
cantitatile necesare de aparate de masura, control, reglaj si automatizare, de
contoare pentru masurarea consumului de energie termica in unitatile economice
si la blocurile de locuinte.
Art. 28
Utilizarea combustibililor, energiei electrice si termice de catre
unitatile beneficiare se va face numai in cadrul cantitatilor repartizate care
constituie limite maxime de consum.
Consumul din retelele furnizorilor de energie electrica, energie termica
sau gaze naturale peste cantitatile repartizate, fara contract sau cu
incalcarea conditiilor stabilite prin contract, se sanctioneaza potrivit legii.
Art. 29
Se interzice folosirea de catre unitatile beneficiare a cantitatilor de
energie electrica, energie termica, combustibili si carburanti, devenite
disponibile ca urmare a realizarii de economii, modernizarii procesului de
productie, schimbarii structurii productiei, modificarii ori neindeplinirii
sarcinilor de plan sau din orice alte cauze.
Unitatile beneficiare sint obligate sa disponibilizeze cantitatile de
energie electrica, energie termica, combustibili si carburanti prevazute la
alin. 1. Comunicarile de disponibilizare, insusite de titularii de plan, vor fi
transmise lunar, in cel mult 10 zile de la inceputul lunii, unitatii furnizoare,
care va opera modificarile in contractele economice si le va comunica
coordonatorului de balanta si Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale si
Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe in vederea corectarii repartitiilor.
Art. 30
Ministerele, centralele, intreprinderile si celelalte unitati economice
raspund de realizarea unei stricte discipline energetice prin proiectarea,
construirea si exploatarea utilajelor si instalatiilor electroenergetice,
organizarea si exploatarea sistemului electroenergetic national, potrivit
normelor si normativelor tehnice privind siguranta in functionare a acestuia.
Art. 31
Organele specializate de control in domeniul energetic sint obligate sa
asigure un control riguros asupra modului de gospodarire a resurselor
energetice de catre beneficiari si sa ia masurile necesare pentru utilizarea
economica a acestor resurse.
Unitatile furnizoare de gaze naturale, de energie electrica si energie
termica sint obligate sa asigure aplicarea masurilor prevazute de lege in cazul
incalcarii de catre beneficiari a regulilor de distributie si a masurilor de
rationalizare a energiei livrate.
Art. 32
La proiectarea si asimilarea noilor procese tehnologice si la fabricarea
noilor produse si utilaje care consuma sau transforma resursele energetice de
orice fel se vor asigura consumuri specifice reduse si randamente ridicate, la
nivelul celor mai bune realizari obtinute in tara si strainatate, fundamentate
prin bilanturile energetice de proiect. In acest scop, se vor proiecta si
realiza tehnologii integrate, care valorifica in mod complex si in trepte
succesive toate resursele energetice disponibile, rezultate in diferite faze
ale proceselor de productie, in vederea cresterii randamentelor energetice.
La proiectarea si constructia noilor obiective industriale,
social-culturale si a locuintelor, precum si la executarea reparatiilor
capitale se vor stabili solutii care sa asigure iluminarea naturala, un grad
sporit de izolare termica, utilizarea acestora cu consumuri minime de energie.
Art. 33
In proiectele de executie pentru obiectivele noi sau pentru extinderea si
modernizarea celor existente se vor prevedea aparatele de masura, control,
reglaj si automatizare si, dupa caz, calculatoarele de proces, necesare
urmaririi consumurilor energetice, functionarii economice si in conditii de
siguranta a utilajelor, agregatelor si instalatiilor, precum si instalatiile de
recuperare si valorificare a tuturor resurselor energetice refolosibile.
Art. 34
Este interzisa executarea si respectiv punerea in functiune a obiectivelor
noi sau a extinderilor si modernizarilor daca prin solutiile de realizare nu se
respecta avizele date in ceea ce priveste natura combustibililor sau a energiei
primare folosite, daca au randament scazut, daca nu sint dotate cu instalatiile
de recuperare a resurselor energetice refolosibile sau daca nu s-au realizat
schemele de alimentare si masurile tehnologice prevazute in proiectele
aprobate.
Art. 35
Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, impreuna cu ministerele,
celelalte organe centrale si locale, unitatile de cercetare stiintifica,
inginerie tehnologica si de proiectare, centralele, intreprinderile si
celelalte unitati economice au obligatia de a asigura modernizarea
tehnologiilor si a structurii productiei, stabilirea de noi solutii pentru
reducerea consumurilor si economisirea combustibililor si a energiei electrice,
folosirea de noi surse de energie, o inalta eficienta economica in utilizarea
energiei.
De asemenea, sint obligate sa ia masuri pentru imbunatatirea permanenta a
standardelor si normativelor referitoare la instalatiile care consuma sau
transforma resursele energetice de orice fel.
CAP. 4
Recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile
Art. 36
Intreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale si
locale au obligatia sa asigure recuperarea integrala si valorificarea tuturor
materiilor prime vechi, materialelor si celorlalte resurse refolosibile ce pot
fi utilizate ca atare sau prin prelucrari.
Predarea spre achizitionare sau colectare a materialelor, bunurilor uzate
de folosinta indelungata celor de uz personal, care nu se mai utilizeaza in
gospodariile populatiei, constituie o importanta indatorire cetateneasca.
Se interzice distrugerea sau degradarea materialelor si produselor
refolosibile, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
Art. 37
Unitatile socialiste sint obligate sa intocmeasca anual, odata cu lucrarile
de plan, bilanturi materiale, din care sa rezulte cantitatile de materii prime
si materiale folosite in procesele de productie, se vor regasi in produsele
finite, precum si cantitatile si structura resurselor materiale refolosibile.
Art. 38
Unitatile socialiste sint obligate sa asigure, identificarea, stringerea,
sortarea, depozitarea, gospodarirea si predarea resurselor materiale
refolosibile si raspund de realizarea tehnologiilor, utilajelor si
capacitatilor de productie necesare prelucrarii, in scopul valorificarii superioare
a acestor resurse, precum si de perfectionarea continua a proceselor de
prelucrare, eliminarea pierderilor de orice fel.
Intreaga activitate de colectare, recuperare, pregatire, reconditionare,
reutilizare si valorificare a resurselor materiale refolosibile trebuie
realizata cu costuri minime, astfel incit unitatile sa-si acopere integral
cheltuielile si sa obtina beneficii.
Art. 39
Activitatea de predare, preluare, sortare, gospodarire si valorificare a
resurselor materiale refolosibile se organizeaza cu respectarea urmatoarelor
reguli de baza:
a) unitatile din activitatea carora rezulta resurse materiale refolosibile
sint obligate sa asigure utilizarea intr-o proportie cit mai mare a acestora in
cadrul propriei activitati;
b) cantitatile ce nu pot fi reutilizate in unitatea in care rezulta vor fi
livrate direct unitatilor carora le-au fost repartizate spre valorificare;
c) resursele materiale provenite de la populatie, institutii precum si cele
in cantitati mici, nevagonabile, predate de unitatile socialiste se preiau de
unitatile specializate de recuperare si valorificare; in cadrul acestora se pot
organiza, potrivit legii, formatii care sa asigure prelucrarea materialelor
refolosibile.
Pentru asigurarea capacitatilor necesare de pregatire si valorificare a
tuturor categoriilor de resurse materiale refolosibile si indeosebi metal, mase
plastice, textile, hirtie, lemn, sticla, anvelope si alte produse din cauciuc,
se vor elabora programe speciale, pe baza tehnologiilor cunoscute, cu
asigurarea utilajelor din tara si folosirea la maximum a spatiilor construite
existente.
Art. 40
Activitatea de recuperare si de valorificare a resurselor materiale
refolosibile se desfasoara in conditiile prevazute de lege si are ca scop
realizarea urmatoarelor obiective:
a) valorificarea la maximum a masei miniere exploatate prin recuperarea
substantelor utile metalifere si nemetalifere, extragerea minereurilor din
iazuri, halde, namoluri, diminuarea pierderilor de substante combustibile din
halde si valorificarea potentialului caloric al acestora;
b) cresterea indicilor de scoatere si a coeficientilor de valorificare a
metalului, recuperarea si valorificarea integrala a materialelor metalice,
indeosebi a sutajelor, capetelor laminate, straifurilor de tabla si alte
asemenea, aplicarea unor tehnologii care sa valorifice pulberile, slamurile,
haldele metalurgice si alte resurse care contin metal, precum si recuperarea si
refolosirea elementelor de aliere;
c) cresterea gradului de valorificare a resurselor materiale recuperabile
de cauciuc, mase plastice, fire si fibre chimice, acid sulfuric rezidual,
lesie, gudroane, namoluri, recuperarea continutului util al unor gaze si ape
reziduale, a uleiurilor minerale uzate, a liantilor si a altor substante;
d) resaparea anvelopelor de orice categorie, proprietate de stat, obsteasca
sau personala; rularea anvelopelor noi auto si de tractor este admisa pina la
atingerea limitei de uzura stabilita potrivit legii care permite resaparea acestora;
unitatile socialiste si persoanele fizice care detin anvelope resapabile sint
obligate sa le predea spre resapare, urmind a primi in schimb anvelope noi sau
resapate; unitatile socialiste care nu predau spre resapare anvelopele nu vor
primi, in masura in care nu si-au indeplinit aceasta obligatie, anvelopele noi
sau resapate alocate prin plan; in cazul in care anvelopa apartinind unei
unitati socialiste a fost rulata peste limita de uzura ce permite resaparea,
contravaloarea acesteia se va imputa persoanei vinovate;
e) cresterea ponderii materialelor recuperabile din lemn la producerea de
PAL, PFL, celuloza si semiceluloza, sporirea utilizarii hirtiei si cartoanelor
rezultate din colectare la obtinerea de sortimente de hirtie si cartoane
inclusiv de calitate superioara;
f) refolosirea, in conditiile legii, a sticlelor, borcanelor, recipientelor
din sticla utilizate la ambalarea marfurilor, asigurarea integritatii acestora
si valorificarea productiva a cioburilor de sticla in industria geamurilor si
sticlei;
g) selectarea tesaturilor in functie de tipurile de fire si compozitia
fibroasa, utilizarea maxima a materialelor textile refolosibile, valorificarea
superioara a cantitatilor de piele, talpa si blana rezultate din colectare;
h) extragerea tuturor substantelor utile din resursele refolosibile animale
si vegetale.
Art. 41
Recuperarea, valorificarea si, dupa caz, livrarea de catre unitati a
resurselor materiale refolosibile se fac in conformitate cu prevederile de
plan, cu respectarea repartitiilor emise si a contractelor economice incheiate.
Pentru toate categoriile de materii prime si materiale care se refolosesc
se stabilesc norme si normative de recuperare, refolosire si reconditionare,
dupa caz, specifice diferitelor domenii de utilizare.
Livrarea de catre furnizori a materiilor prime si materialelor si,
respectiv, primirea acestora de catre beneficiari nu se vor face decit daca se
asigura de catre consumatori recuperarea si refolosirea materiilor prime vechi,
materialelor si celorlalte resurse materiale refolosibile, in conformitate cu
prevederile de plan sau cu normele si normativele de recuperare si
reconditionare.
Art. 42
Unitatile socialiste au obligatia de a aplica solutii care sa asigure,
intr-o proportie cit mai mare, refolosirea ca atare sau cu prelucrari simple a
materialelor recuperate, evitindu-se astfel cheltuielile pentru prelucrarea
acestora prin operatii tehnologice primare.
Pentru resursele refolosibile ce nu pot fi utilizate ca atare se vor aplica
si dezvolta tehnologii care sa asigure extragerea maxima a substantelor utile
continute, obtinerea de materiale si produse cu valoare de intrebuintare
ridicata, economisirea de materii prime noi si valorificarea superioara a
resurselor refolosibile.
La elaborarea planurilor de aprovizionare tehnico-materiala, in balantele
materiale se vor prevedea distinct cantitatile de resurse materiale
refolosibile, precum si repartizarea acestora pe beneficiari, pentru
valorificare si consum. Livrarea si consumul resurselor materiale refolosibile
se fac numai pe baza de repartitii emise de coordonatorul de balanta, in
conformitate cu prevederile din balantele materiale aprobate.
Art. 43
Normele privind activitatea de recuperare si valorificare a resurselor
materiale refolosibile, precum si obligatiile unitatilor socialiste in acest
domeniu, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.
CAP. 5
Asigurarea necesarului de masini, utilaje, instalatii si piese de schimb
Art. 44
Dotarea cu masini, utilaje si instalatii pentru punerea in functiune a
capacitatilor de productie noi sau in dezvoltare si inzestrarea cu masini si
utilaje a industriei, agriculturii, a unitatilor de constructii-montaj, de
transporturi si a altor activitati se fac in conformitate cu prevederile
planului national unic de dezvoltare economico-sociala, pe baza documentatiilor
tehnico-economice aprobate sau a normativelor de dotare.
Art. 45
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele, intreprinderile
beneficiare, precum si coordonatorii de balante vor determina necesarul de
masini, utilaje, instalatii si piese de schimb in conditiile utilizarii
parcului existent la nivelul indicatorilor tehnico-economici aprobati sau al
indicilor de utilizare planificati, cu respectarea normativelor de dotare
stabilite.
Se interzic solicitarea si repartizarea de masini, utilaje si instalatii,
daca cele existente nu sint folosite la intreaga capacitate.
Art. 46
Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii
Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, ministerele,
celelalte organe centrale si locale, centralele si intreprinderile sint
obligate sa asigure din productia interna necesarul de masini, utilaje,
instalatii si piese de schimb al economiei, prin folosirea intensiva a
capacitatilor de productie, dezvoltarea acestora, organizarea cooperarii intre
unitatile producatoare, extinderea actiunilor de autoutilare.
Importurile de masini, utilaje, instalatii, subansamble si piese de schimb
se contracteaza cu precadere in cadrul unor actiuni de cooperare in productie
si comerciala, in contrapartida cu produse din ramura constructiei de masini.
Art. 47
Ministerul Industriei Constructiilor de Masini, Consiliul National pentru
Stiinta si Tehnologie, celelalte ministere, organe centrale sau locale,
unitatile producatoare, unitatile de cercetare stiintifica, inginerie
tehnologica si de proiectare au obligatia sa asigure tipizarea masinilor,
utilajelor si instalatiilor, respectarea stricta a gamei tipizate de produse,
realizarea acestora la parametri tehnici si economici ridicati.
Prin activitatea de cercetare, proiectare si tipizare se va asigura
cresterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor
si energiei, imbunatatirea calitatii produselor fabricate, reducerea continua a
pierderilor tehnologice, cresterea productivitatii muncii.
Art. 48
In activitatea de planificare si de fabricare a masinilor, utilajelor si
instalatiilor se va acorda prioritate producerii utilajelor tehnologice
destinate obiectivelor de investitii cu termene de punere in functiune in
cursul anului de plan si in primul semestru al anului urmator, potrivit
graficului de livrare aprobat, asigurindu-se corelarea lansarii in fabricatie
si a livrarii cu termenele din graficele de montaj. Unitatile economice
furnizoare sint obligate sa livreze, cu prioritate, materialele, subansamblele
si echipamentele necesare pentru fabricatia de utilaje tehnologice.
Art. 49
Livrarile complexe de utilaje, echipamente, instalatii si linii tehnologice
se asigura de catre furnizorul general, pe baza contractului economic incheiat
intre acesta si beneficiar, precum si pe baza contractelor de cooperare
incheiate cu unitatile specializate in fabricarea unor parti componente, piese,
ansamble sau subansamble.
Furnizorul general impreuna cu intreprinderile care realizeaza utilaje
complexe raspund de livrarea utilajelor la termenele stabilite prin graficele
de coordonare a investitiei, de asigurarea asistentei tehnice si de
supravegherea asamblarii in intregime a utilajelor.
Centralele industriale si unitatile producatoare furnizoare sint obligate a
efectua in uzina toate probele tehnice prescrise in documentatii la
echipamentele, utilajele si instalatiile pe care le livreaza, folosind
aparatura de control specifica si metodele de control tehnic activ.
Pentru produsele la care, din motive tehnologice, constructive sau
economice, efectuarea incercarilor complete in unitatea producatoare nu este
posibila, acestea se vor executa la beneficiar, sub raspunderea si cu asistenta
tehnica de specialitate a uzinelor furnizoare.
Art. 50
Sarcinile privind asigurarea necesarului de piese de schimb, recuperarea si
reconditionarea pieselor uzate, asimilarea pieselor provenite din import si a
pieselor necesare reparatiilor se stabilesc prin planul national unic de
dezvoltare economico-sociala, pe baza de nomenclatoare si normative de consum,
recuperare si reconditionare, cu motivare tehnica, in functie de parcul de
masini, utilaje, instalatii si bunuri de folosinta indelungata aflate in
exploatare si de cerintele de export. Nomenclatoarele si normativele se
elaboreaza si se actualizeaza de catre Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale
si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, la propunerea coordonatorilor de
balante facuta impreuna cu unitatile producatoare si beneficiare de piese de
schimb, precum si cu proiectantii utilajelor si celorlalte produse.
Pentru utilajele, masinile, instalatiile si bunurile de folosinta
indelungata noi, asimilate in productie, unitatile de cercetare stiintifica si
inginerie tehnologica si de proiectare, impreuna cu unitatile producatoare, vor
elabora nomenclatoare si normative de consum experimentale de piese de schimb.
Art. 51
Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii
Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe si ministerele
producatoare raspund de asigurarea prin plan a capacitatilor de productie si a
bazei materiale pentru acoperirea integrala a necesarului de piese de schimb
destinat consumului intern si exportului.
La realizarea de noi obiective de investitii si dezvoltarea unitatilor
existente din ramura constructiilor de masini este obligatorie asigurarea
capacitatilor care sa satisfaca integral necesarul de piese de schimb aferente
masinilor, utilajelor si instalatiilor ce urmeaza a se realiza.
Art. 52
Intreprinderile si centralele producatoare de masini, utilaje, instalatii
si bunuri de folosinta indelungata, precum si cele care coopereaza in
executarea unor piese sau subansamble sint obligate sa asigure, cu prioritate,
piesele de schimb necesare intretinerii si reparatiei acestora, in cantitatile
si conform specificatiei prevazute in repartitiile emise de coordonatorii de
balante.
Unitatile producatoare sint obligate sa asigure, potrivit legii,
activitatea de service pentru masinile, utilajele si bunurile de folosinta
indelungata din exploatarea carora rezulta aceasta necesitate.
Art. 53
In cazul incetarii fabricatiei unor masini, aparate, utilaje, instalatii,
intreprinderile si centralele producatoare ale pieselor de schimb sint obligate
sa produca si sa asigure in continuare necesarul pe perioada de functionare a
acestora. Stabilirea perioadei de continuare a fabricatiei pieselor de schimb
se face de catre coordonatorii balantelor de piese de schimb, impreuna cu
beneficiarii si furnizorii, cu acordul Ministerului Aprovizionarii
Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, tinind seama de
normativele prevazute la art. 50.
In situatiile justificate din punct de vedere tehnico-economic, in care
fabricatia pieselor de schimb inceteaza, unitatile producatoare vor executa in
devans intreg necesarul de piese de schimb, stabilit de organele prevazute la
alineatul precedent.
Art. 54
La transferarea productiei unor masini, utilaje, instalatii si bunuri de
folosinta indelungata, noul producator este obligat sa asigure fara intrerupere
piesele de schimb necesare. Daca productia de piese de schimb la noul
producator necesita o perioada de asimilare, producatorul initial este obligat
sa execute in continuare piesele de schimb pina la asimilarea acestora la
termenul stabilit prin protocol.
Transferul productiei pieselor de schimb la un alt producator se face numai
cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului
Gospodaririi Fondurilor Fixe si Comitetului de Stat al Planificarii.
Art. 55
In cazul pieselor de schimb necesare in cantitati anuale reduse, unitatile
producatoare pot fabrica loturi care sa asigure necesarul pe o perioada mai
indelungata.
Fabricarea de piese de schimb potrivit alineatului precedent, precum si
incetarea productiei de piese de schimb in conditiile art. 53 se fac cu acordul
Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe si Ministerului Finantelor.
Art. 56
Pentru stocurile de piese de schimb realizate in conditiile art. 53 alin. 2
si art. 55 se acorda, pina la scoaterea din functiune a utilajelor, credite
curente potrivit legii.
Art. 57
La contractarea importurilor de masini, utilaje, instalatii si bunuri de
folosinta indelungata, unitatile beneficiare vor asigura piesele de schimb
necesare pentru prima dotare, precum si documentatiile tehnice de executie
pentru asimilarea in tara a tuturor pieselor de schimb necesare.
Art. 58
Unitatile beneficiare ale importurilor de masini, utilaje si instalatii
raspund de integrarea maxima, in fabricatie proprie sau prin cooperare cu
unitati specializate, a pieselor de schimb aferente. In acest scop, titularii
de plan, impreuna cu coordonatorii de balante si Ministerul Industriei
Constructiilor de Masini, vor elabora programe de asimilare, ale caror sarcini vor
fi cuprinse distinct in planul national unic de dezvoltare economico-sociala,
prevazindu-se si capacitatile de productie corespunzatoare.
Pentru masinile, utilajele si instalatiile realizate in tara cu componente
din import, sarcina asigurarii in totalitate a pieselor de schimb revine
unitatilor furnizoare, inclusiv pentru componentele din import, pina la
asimilarea lor in productie.
Art. 59
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, impreuna cu coordonatorii
de balante, raspund de constituirea stocurilor de siguranta de agregate,
subansamble si unele piese de schimb, destinate efectuarii operative a unor
reparatii accidentale la instalatiile, masinile si utilajele de importanta
deosebita pentru economia nationala, precum si pentru efectuarea reparatiilor
cu schimb de agregate.
CAP. 6
Recuperarea, reconditionarea si refolosirea pieselor si subansamblelor
Art. 60
Intreprinderile, centralele, ministerele si celelalte organe centrale si
locale sint obligate sa asigure recuperarea si refolosirea, ca atare sau prin
reconditionare, a pieselor si subansamblelor, rezultate la efectuarea
reparatiilor sau la dezmembrarea masinilor, utilajelor si instalatiilor scoase
din functiune.
Se interzice distrugerea, degradarea sau predarea ca materii prime vechi a
masinilor, utilajelor si instalatiilor scoase din functiune, mai inainte de a
fi dezmembrate, precum si a pieselor si subansamblelor rezultate care pot fi
refolosite ca atare sau prin reconditionare.
Art. 61
Sarcinile privind recuperarea, refolosirea si reconditionarea pieselor si
subansamblelor, precum si mijloacele necesare pentru aceste activitati se
stabilesc prin planul national unic de dezvoltare economico-sociala.
Repartitiile pentru piese de schimb si subansamble vor cuprinde cantitatile
de piese noi precum si cele obtinute din recuperari si reconditionari, atit din
activitatea proprie de reparatii si dezmembrari cit si de la alte unitati.
Livrarea pieselor de schimb si subansamblelor noi se face numai pe masura
indeplinirii de catre beneficiar a obligatiei de recuperare, refolosire si
reconditionare, rezultata din plan si din repartitiile emise.
Art. 62
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe, la propunerea coordonatorilor de balante de piese de schimb,
va stabili norme si normative de recuperare, refolosire si reconditionare a
pieselor si subansamble lor, obligatorii pentru toate unitatile, indiferent de
subordonare.
Art. 63
Unitatile socialiste sint obligate sa identifice, sa sorteze si sa
depoziteze toate piesele si subansamblele refolosibile si raspund de
reutilizarea lor ca atare, precum si de reutilizarea tehnologiilor, utilajelor
si capacitatilor de productie necesare reconditionarii acestora.
Unitatile socialiste din a caror activitate rezulta piese si subansamble
refolosibile sint obligate sa utilizeze aceste piese si subansamble, intr-o
proportie cit mai mare, in cadrul propriei activitati.
Piesele si subansamblele ce nu pot fi refolosite de unitatea in care
rezulta se vor livra unitatilor beneficiare carora le-au fost repartizate.
Art. 64
Piesele si subansamblele rezultate la efectuarea reparatiilor sau la
dezmembrarea masinilor, utilajelor si instalatiilor, care nu pot fi folosite ca
atare, se reconditioneaza de catre unitatea care efectueaza reparatia sau
dezmembrarea in ateliere de productie sau, dupa caz, in formatii de lucru,
ateliere sau sectii special organizate.
Pentru piesele si subansamblele care prin gradul de complexitate si
tehnicitate depasesc nivelul tehnic de dotare al unitatilor prevazute la alin.
1, reconditionarea se va efectua de catre unitatile producatoare, care in
functie de volumul de reconditionari si de capacitatile de productie de care
dispun, vor putea organiza sectii si ateliere de reconditionare specializate,
pe zone teritoriale sau ansamblul economiei.
Categoriile de piese si subansamble ce urmeaza a fi reconditionate potrivit
alineatului precedent se stabilesc de catre ministerele care au in subordine
unitatile producatoare, cu consultarea principalilor beneficiari.
Art. 65
Pentru piesele si subansamblele rezultate de la repararea sau dezmembrarea
bunurilor de folosinta indelungata provenite de la populatie sau de la
organizatiile cooperatiste si alte organizatii obstesti, reconditionarea se
efectueaza de catre unitatile cooperatiei mestesugaresti si de consum precum si
de catre alte unitati ale industriei mici.
Art. 66
Organizarea si desfasurarea activitatilor de recuperare, refolosire si
reconditionare a pieselor si subansamblelor trebuie sa se realizeze cu costuri
minime si consumuri reduse de materiale si manopera astfel incit sa contribuie
la cresterea eficientei in intretinerea si repararea masinilor, utilajelor si
instalatiilor.
Unitatile economice, centralele, ministerele sint obligate sa organizeze
sistemul de evidenta a tuturor pieselor si subansamblelor si agregatelor
recuperate din reparatii dezmembrari, a cantitatilor reconditionate, precum si
a modului de folosire a acestora, in conformitate cu reglementarile privind
gestiunea materiala a bunurilor.
CAP. 7
Utilizarea si gospodarirea judicioasa a fondurilor fixe
Art. 67
Utilizarea si gospodarirea in conditii de eficienta maxima a fondurilor
fixe reprezinta o obligatie de baza a intreprinderilor, centralelor,
ministerelor si celorlalte organe centrale sau locale, in care scop sunt
obligate sa asigure:
a) incarcarea si utilizarea completa a capacitatilor de productie ale
masinilor, utilajelor si instalatiilor si functionarea capacitatilor de
productie la parametri proiectati, in concordanta cu necesitatile economiei
nationale;
b) cresterea in ritm sustinut a productivitatii muncii, prin organizarea
stiintifica a productiei si a muncii, aplicarea de metode moderne de pregatire
- programare - lansare - urmarire a productiei, realizarea programelor de
mecanizare si automatizare, reducerea la strictul necesar a personalului
auxiliar si neproductiv;
c) folosirea rationala si eficienta a spatiilor construite;
d) aprovizionarea ritmica a proceselor de productie cu materii prime,
materiale, combustibili, energie, piese si subansamble, in conformitate cu
normele de consum stabilite;
e) utilitatile - abur, aer comprimat, apa industriala, gaze inerte - la
parametri prescrisi si in cantitatile necesare desfasurarii corespunzatoare a
proceselor tehnologice;
f) calificarea corespunzatoare si ridicarea permanenta a nivelului de
cunostinte ale personalului de exploatare, intretinere si reparatii, intarirea
ordinii si disciplinei;
g) respectarea riguroasa a prescriptiilor tehnice de exploatare, asigurarea
asistentei tehnice in toate schimburile;
h) intretinerea, revizia si repararea fondurilor fixe conform
prescriptiilor tehnice, a planurilor si programelor stabilite, in vederea
mentinerii in stare de functionare a fondurilor fixe si pentru evitarea
avariilor si intreruperilor accidentale;
i) modernizarea fondurilor fixe si a tehnologiilor in conditii de maxima
eficienta, tinind seama de progresele realizate pe plan national si in
strainatate, prin folosirea indeosebi a cercetarilor si studiilor proprii,
autoutilare, extinderea operatiilor de exploatare a agregatelor, aplicarea de
inovatii si inventii.
Art. 68
Unitatile economice raspund de organizarea rationala a tuturor locurilor de
munca, precum si de organizarea judicioasa a muncii in schimburi. Programarea
schimburilor se va face in conditii care sa conduca la incarcarea optima a
capacitatilor de productie si la folosirea judicioasa a fortei de munca in
fiecare schimb de lucru, cu respectarea urmatoarelor reguli:
a) incarcarea completa a schimburilor de lucru prin concentrarea
mijloacelor si a fortei de munca, eliminindu-se dispersarea acestora in
schimburi incomplet folosite;
b) unitatile care au asigurate comenzi pentru desfacerea productiei, precum
si toate mijloacele necesare pentru productie, inclusiv forta de munca, vor
organiza munca in trei schimburi complete;
c) in unitatile in care exista masini si utilaje ce constituie locuri
inguste, acestea vor fi concentrate, in functie de specificul procesului de
productie, in sectii speciale care vor lucra in trei schimburi;
d) in unitatile cu foc continuu se va asigura procesul normal de productie
cu asistenta tehnica prin repartizarea judicioasa a personalului tehnic cu
pregatire corespunzatoare, numit pe fiecare schimb, prin decizia conducatorului
unitatii.
Art. 69
Conducerile unitatilor, sefii de sectii, sefii de ateliere, maistrii si
ceilalti conducatori ai proceselor de productie sint obligati sa asigure:
a) dotarea fiecarui loc de munca cu instructiuni tehnice specifice privind
exploatarea in conditii normale a masinilor, utilajelor si instalatiilor si
masurile ce trebuie luate in caz de avarii, intreruperi si dereglare a
proceselor tehnologice sau a instalatiilor;
b) efectuarea instructajelor periodice ale personalului muncitor din
subordine referitoare la exploatarea si intretinerea fondurilor fixe;
c) stabilirea, prin dispozitia conducerii unitatii, pentru fiecare utilaj
si instalatie, in functie de importanta si complexitate, a personalului
autorizat sa decida repunerea in functiune a acestora, dupa opriri sau
reparatii;
d) evidenta avariilor si opririlor accidentale ale masinilor, utilajelor si
instalatiilor si analizarea periodica a acestora in organele colective de
conducere ale unitatilor, precum si cu personalul din schimburi, in vederea
stabilirii masurilor de evitare a repetarii lor;
e) raportarea imediata, catre inspectoratele teritoriale pentru controlul
gospodaririi fondurilor fixe, a aparitiei avariilor si opririlor accidentale la
instalatii si utilaje de baza.
Art. 70
Pentru eliminarea locurilor inguste care limiteaza folosirea unor
capacitati de productie, ministerele, celelalte organe centrale si locale,
centralele si intreprinderile au, in principal, urmatoarele obligatii:
a) sa asigure exploatarea si intretinerea utilajelor care constituie locuri
inguste cu personal avind calificarea necesara functionarii acestora la
parametri maximi si prevenirii opririlor accidentale, precum si, dupa caz,
concentrarea acestora in sectii speciale care lucreaza in trei schimburi;
b) sa asigure modernizarea utilajelor respective prin autoutilare sau in
colaborare cu unitatile de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de
proiectare, precum si cu unitatile producatoare de asemenea utilaje;
c) sa inlocuiasca utilajul, cu respectarea normelor legale, sau sa faca
dotari suplimentare in cazul cind prin modernizare, concentrarea acestuia
potrivit art. 68 lit. c, sau asigurare cu personal calificat, nu se elimina
locul ingust.
Art. 71
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele,
intreprinderile, unitatile de proiectare, de comert exterior si celelalte
unitati raspund, potrivit legii, de luarea tuturor masurilor necesare pentru
functionarea in conditii de siguranta a cazanelor de abur si similare,
recipientelor sub presiune, instalatiilor de ridicat si a aparatelor
consumatoare de combustibili, a tuturor fondurilor fixe din dotare, in
conformitate cu dispozitiile legale si prescriptiile tehnice in vigoare.
Art. 72
Unitatile de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de proiectare
sint obligate sa prevada, in documentatiile tehnice pe care le elaboreaza,
instructiuni tehnice pentru exploatarea, intretinerea, revizia periodica si
repararea fondurilor fixe, lista pieselor de uzura si de siguranta, aparatura
de masura, control si automatizare care sa permita desfasurarea proceselor de
productie in conditii de siguranta, interventii operative pentru prevenirea
dereglarilor accidentale, precum si mijloacele pentru limitarea efectelor
eventualelor avarii.
Darea in exploatare a instalatiilor si liniilor tehnologice se va face numai
daca au asigurate prescriptiile tehnice de exploatare si sint dotate cu
aparatura de masura, control si automatizare prevazuta in proiecte.
Art. 73
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele si
intreprinderile sint obligate sa asigure aplicarea si respectarea riguroasa in
procesele de productie a tehnologiilor proiectate si omologate, perfectionarea
tehnologiilor pentru imbunatatirea permanenta a parametrilor tehnici si
economici ai utilajelor si instalatiilor, cresterea gradului de valorificare a
materiilor prime si materialelor.
Perfectionarea tehnologiilor se aproba potrivit legii, pe baza
experimentarii, verificarii si omologarii prealabile si numai daca prin aceasta
se atesta indeplinirea conditiilor de siguranta in functionarea utilajelor si
instalatiilor respective.
Se interzic abaterile de la tehnologiile stabilite sau aplicarea de
tehnologii neomologate.
Art. 74
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele si
intreprinderile raspund de mentinerea in stare de functionare a intregului parc
de masini, utilaje, instalatii si a celorlalte fonduri fixe din dotare, prin
lucrari de intretinere curenta, revizii tehnice, reparatii curente si prin
reparatii capitale.
Art. 75
Lucrarile de intretinere, reviziile si reparatiile curente se efectueaza pe
baza programelor si graficelor stabilite de organul de conducere al unitatii
care detine fondul fix si trebuie sa asigure exploatarea in conditii de
siguranta si la nivelul parametrilor proiectati a masinilor, utilajelor si
instalatiilor, pina la perioada de efectuare a reparatiei capitale.
Art. 76
Reparatiile capitale se efectueaza potrivit legii. Principalele instalatii
tehnologice, cladiri si constructii, precum si grupele mai importante de masini
si utilaje standardizate, la care urmeaza sa se efectueze lucrari de reparatii
capitale, se nominalizeaza, pe titularii de plan, in planurile de dezvoltare
economico-sociala, cu precizarea necesarului de piese de schimb, a costului
lucrarilor, a executantilor si a termenelor de realizare.
In plan se vor stabili si principalele lucrari de modernizare care se
efectueaza cu ocazia reparatiilor capitale, in scopul cresterii capacitatii de
productie, imbunatatirii calitatii produselor, ridicarii randamentelor,
reducerii consumurilor specifice materiale si energetice, sporirii gradului de
automatizare, cresterii productivitatii muncii.
Art. 77
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele si
intreprinderile raspund de executarea lucrarilor de intretinere si reparatii,
in care scop:
a) asigura folosirea corespunzatoare, dezvoltarea si dotarea sectoarelor de
intretinere, reparatii, fabricatie si reconditionare de piese de schimb,
corelate cu volumul si tehnicitatea masinilor, utilajelor si instalatiilor
aflate in dotare;
b) organizeaza unitati specializate pentru repararea centralizata a
masinilor si utilajelor standardizate, de serie, pe economie, zone teritoriale,
pe ministere sau centrale;
c) iau masuri pentru reducerea la minimum a duratei de imobilizare a
masinilor, utilajelor si instalatiilor pentru reparatii, prin asigurarea
pieselor de schimb, subansamblelor, materialelor, sculelor, dispozitivelor si
verificatoarelor, a fortei de munca calificata, precum si prin extinderea pe
scara larga a metodei repararii prin inlocuirea de subansamble si agregate
componente;
d) organizeaza recuperarea si reconditionarea pieselor si subansamblelor
uzate, precum si a materialelor refolosibile, care rezulta la repararea fondurilor
fixe;
e) asigura urmarirea sistematica a indeplinirii planurilor, programelor si
graficelor de intretinere, revizii si reparatii, analizeaza periodic in cadrul
organelor de conducere colectiva modul de realizare si stabilesc masuri de
respectare riguroasa a acestora.
Art. 78
Planificarea si efectuarea lucrarilor de revizii si reparatii ale
fondurilor fixe se fac pe baza de:
a) normative tehnice privind duratele de functionare intre revizii si
reparatii;
b) normative de timp pe operatii si categorii de lucrari.
Normativele prevazute la lit. a) stabilesc ciclurile de functionare intre
diferitele categorii de revizii si reparatii, timpul maxim de stationare in
revizii sau reparatii, precum si limita costurilor reparatiilor in procente din
valoarea de inventar sau, dupa caz, de inlocuire a fondurilor fixe. Aceste
normative se elaboreaza si se aproba dupa cum urmeaza:
- normativele cu caracter republican si cele de ramura se stabilesc de
catre ministerele coordonatoare de ramura, cu avizul Ministerului
Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe si
sint obligatorii pentru toate unitatile, indiferent de subordonare;
- normativele de intreprindere se elaboreaza pentru fondurile fixe
necuprinse in normativele republicane sau de ramura, de catre unitatile
economice si se aproba de catre centrala in subordinea careia functioneaza
unitatea elaboratoare.
Normativele prevazute la lit. b) se elaboreaza de institutele de cercetare
stiintifica si inginerie tehnologica si se aproba de ministerele si celelalte
organe centrale in subordinea carora se afla. Ele determina volumul manoperei
pe operatiuni si categorii de lucrari necesare in executarea reviziilor si
reparatiilor si sint obligatorii pentru toate unitatile care executa asemenea
lucrari, indiferent de subordonare.
Art. 79
Comitetul de Stat al Planificarii impreuna cu Ministerul Aprovizionarii
Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, Ministerul
Finantelor si Directia Centrala de Statistica organizeaza evidenta fondurilor
fixe si a utilizarii capacitatilor de productie pe ansamblul economiei,
elaboreaza normative generale de determinare a capacitatilor de productie.
Art. 80
Dupa indeplinirea duratelor normate de serviciu, fondurile fixe pot fi
scoase din functiune in conditiile si cu aprobarile prevazute de lege.
Dezmembrarea si demolarea fondurilor fixe se va face numai cu recuperarea
si valorificarea tuturor pieselor, subansamblelor si celorlalte materiale refolosibile.
Pentru fondurile fixe amortizate, care se justifica din punct de vedere
economic sa fie mentinute in functiune, se vor examina si aplica solutii
eficiente de modernizare a acestora, in conditiile legii.
CAP. 8
Normarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili si energie
Art. 81
Materiile prime, materialele, combustibilii si energia precum si celelalte
resurse materiale se folosesc in intreaga economie nationala numai pe baza de
norme si normative de consum aprobate potrivit legii.
Normele si normativele de consumuri materiale si energetice pentru
produsele si tehnologiile existente in fabricatie se revizuiesc anual si se
aproba odata cu adoptarea planului.
Pentru obiectivele de investitii, produsele si tehnologiile noi, normele si
normativele de consumuri materiale si energetice se elaboreaza si se supun
aprobarii odata cu proiectele de executie.
Produsele si tehnologiile noi, precum si modernizarea celor existente nu
pot fi proiectate si introduse in productie decit daca asigura consumuri
specifice materiale si energetice mai reduse fata de cele aflate in fabricatie,
urmarindu-se de regula atingerea celor mai bune performante realizate in tara
si strainatate in domeniul respectiv.
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele,
intreprinderile, institutele de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica,
de proiectare si de invatamint superior raspund de reducerea sistematica a
normelor de consum, cresterea permanenta a eficientei utilizarii si
valorificarii resurselor materiale, in care scop sint obligate sa asigure:
a) crearea de produse noi si reproiectarea celor existente, in constructie
usoara, miniaturizate si cu parametri functionali competitivi, prin
perfectionarea principiilor functionale, sporirea valorii de intrebuintare,
imbunatatirea calitatii, durabilitatii si a fiabilitatii, simplificarea
operatiilor de intretinere si reparatii, astfel incit sa se asigure cresterea
sistematica a gradului de valorificare a resurselor materiale;
b) aplicarea sau extinderea tehnologiilor noi care sa asigure cresterea
gradului de utilizare a materialelor, a randamentelor si performantelor
masinilor-unelte si utilajelor din dotare, cresterea productivitatii muncii;
c) utilizarea de materiale tipizate, eficiente, produse in tara si
limitarea la strictul necesar a intrebuintarii celor provenite din import;
d) extinderea utilizarii materialelor noi inlocuitoare avantajoase
tehnico-economic;
e) cresterea gradului de recuperare si refolosire eficienta a materialelor
recuperabile si a resurselor energetice refolosibile rezultate din procesele
tehnologice;
f) asigurarea functionarii utilajelor si instalatiilor la parametrii
proiectati, imbunatatirea calitatii reparatiilor si a asistentei tehnice de
exploatare;
g) cresterea randamentului proceselor termice, concomitent cu micsorarea
pierderilor de transport si distributie a agentilor energetici;
h) extinderea tehnologiilor economice de debitare, debitarilor complexe,
concomitent cu asigurarea aprovizionarii materialelor la dimensiuni fixe si
multiple, conform necesitatilor productiei.
Art. 82
Intreprinderile, centralele, unitatile de cercetare, inginerie tehnologica
si de proiectare, ministerele, celelalte organe centrale si locale au obligatia
de a asigura normarea consumurilor pentru toate categoriile de materii prime,
materiale, combustibili, energie prin:
a) norme si normative de consum, care stabilesc limitele maxime ale
consumurilor materiale si energetice pe unitatea de produs;
b) normative de valorificare, prin care se determina limita minima a
valorii produselor ce trebuie obtinuta prin prelucrarea unei unitati de
material;
c) coeficienti de utilizare, care reprezinta proportia minima in care
materialele utilizate se regasesc in produsele finite.
Art. 83
Normele si normativele de consum, ceilalti indicatori utilizati in normarea
consumurilor se determina pe baza documentatiilor tehnice ale produselor,
imbunatatite la nivelul celor mai bune realizari din tara si din strainatate,
corespunzator sarcinilor din planul de cercetare stiintifica si de introducere
a progresului tehnic, inventiilor, inovatiilor si masurilor
tehnico-organizatorice din programele de reducere a consumurilor materiale cu
efect in perioada pentru care se face normarea.
Determinarea normelor si normativelor de consum se face luind in
considerare numai materii prime, materiale, repere si subansamble prevazute in
normele de tipizare aprobate.
Prin actiunea de tipizare a materiilor prime, materialelor, reperelor si
subansamblelor trebuie sa se asigure, in principal:
a) stabilirea tipurilor optime si reducerea la strictul necesar a numarului
de tipodimensiuni;
b) reducerea consumurilor normate de materii prime, materiale, combustibili
si energie, cresterea eficientei economice prin introducerea pe scara larga a
progresului tehnic, imbunatatirea calitatii si fiabilitatii produselor;
c) extinderea posibilitatii de utilizare multipla intre repere si
sortimente, la o gama cit mai larga de produse;
d) cresterea ponderii materiilor prime, materialelor si produselor din
productia interna, precum si a gradului de valorificare a materiilor prime si
materialelor introduse in ciclurile de fabricatie.
Art. 84
In activitatea de constructii-montaj, normele de consum se stabilesc pe
baza normelor de deviz si in functie de volumul si structura lucrarilor de
constructii-montaj planificate. Normele de deviz vor cuprinde materialele de
constructii tipizate, prevazute in proiectele tip aprobate si vor fi revazute
sistematic, in vederea reducerii consumurilor, extinderii utilizarii de noi
materiale din tara, cu consumuri energetice reduse.
La elaborarea proiectelor tip si refolosibile, a tuturor documentatiilor
tehnice pentru obiectivele de investitii, institutele de cercetare si
proiectare de profil au obligatia sa asigure reducerea consumurilor specifice
de materiale comparativ cu solutiile existente.
Art. 85
Normele de consum pentru produsele care se executa prin cooperare se
elaboreaza pentru intregul produs de catre intreprinderile coordonatoare a
produsului, pe baza datelor transmise de intreprinderile colaboratoare.
Art. 86
Indicatorii de plan pentru normarea consumurilor materiale se aproba dupa
cum urmeaza:
a) plin planul national unic de dezvoltare economico-sociala, pentru
principalele consumuri de materii prime, materiale, combustibili si energie
electrica ale caror balante se aproba prin planul national unic de dezvoltare
economico-sociala; indicatorii se elaboreaza de catre Ministerul Aprovizionarii
Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, in colaborare cu
Comitetul de Stat al Planificarii, pe baza propunerilor primite de la centrale,
ministere si celelalte organe centrale si locale;
b) de catre Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului
Gospodaririi Fondurilor Fixe, pentru consumurile detaliate din indicatorii de
consum aprobati prin planul national unic de dezvoltare ecomico-sociala, la
propunerea ministerelor si celorlalte organe centrale sau locale;
c) de catre ministere, celelalte organe centrale si locale, pentru
principalele consumuri privind materialele ale caror balante se aproba de
acestea, la propunerea centralelor si celorlalte unitati din subordine;
d) de catre centrale si intreprinderi, pentru alte consumuri materiale
decit cele aprobate potrivit prevederilor de la lit. a) - c).
Indicatorii de plan pentru normarea consumurilor materiale se elaboreaza in
deplina concordanta cu productia nominalizata in plan la nivelul fiecarei
trepte organizatorice.
Art. 87
Normele de consum stau la baza elaborarii planului de aprovizionare
tehnico-materiala, contractarii, livrarii, introducerii in consum si utilizarii
materiilor prime, materialelor, combustibililor si energiei in industrie,
agricultura, constructii-montaj, transporturi, prestarea de servicii si in alte
activitati economice.
Art. 88
Ministerele, celelalte organe centrale sau locale si unitatile economice
sint obligate sa asigure imbunatatirea sistematica a indicatorilor de normare a
consumurilor, pe baza de programe pentru reducerea consumurilor normate.
Programele se elaboreaza in fiecare intreprindere, la nivel de reper,
subansamblu si produs si vor cuprinde: masuri tehnico-organizatorice cu efecte
de reducere a consumurilor materiale in perioada pentru care se elaboreaza
programul; cuantumul reducerilor materiale aferente fiecarei masuri propuse;
termenele principalelor faze de realizare si termenul de aplicare.
Art. 89
Pe baza programelor elaborate de intreprinderi, a analizelor proprii, a
rezultatelor lucrarilor de cercetare si proiectare, centralele, ministerele,
celelalte organe centrale si locale vor elabora programe pentru reducerea
consumurilor normate, pe grupe de produse, tehnologii si categorii de materiale
pe ansamblul centralei, respectiv ministerului.
Art. 90
Programele de reducere a consumurilor normate se vor elabora in cadrul
lucrarilor pentru intocmirea si definitivarea planurilor cincinale, cu
esalonare pe ani, si se vor actualiza anual potrivit legii, tinind seama si de
masurile stabilite in actiunile de reducere a consumurilor materiale.
Art. 91
Ministerele si celelalte organe centrale si locale, centralele si
intreprinderile au obligatia sa asigure baza tehnico-materiala a masurilor
propuse in programele de reducere a consumurilor si sa includa in planul de
cercetare stiintifica si de introducere a progresului tehnic sarcinile de
proiectare si asimilare in productie rezultate din aceste programe.
De asemenea, sint obligate sa conlucreze pentru solutionarea operativa a
problemelor si indeosebi a celor de cooperare si sa reflecte in indicatorii de
plan pentru normarea consumurilor efectele reducerii consumurilor materiale
rezultate ca urmare a aplicarii prevederilor programelor.
Elaborarea si urmarirea realizarii programelor de reducere a consumurilor,
a normelor si normativelor de consum se fac prin compartimentele tehnice din
intreprinderi, centrale si ministere.
CAP. 9
Planificarea si realizarea aprovizionarii tehnico-materiale
SECTIUNEA 1
Planificarea aprovizionarii tehnico-materiale
Art. 92
Planul de aprovizionare tehnico-materiala asigura baza materiala necesara
indeplinirii sarcinilor si obiectivelor planului national unic de dezvoltare
economico-sociala, in conditiile fundamentarii consumurilor prin norme si
normative, corelat cu structura fizica a productiei, precum si a valorificarii
complete a tuturor materiilor prime si a resurselor materiale refolosibile, a
intregului potential tehnico-productiv, incadrarii in normele de stoc,
stabilirii unor rezerve de plan care sa permita desfasurarea continua a
proceselor productive.
Planul de aprovizionare tehnico-materiala se elaboreaza in cadrul
activitatii de intocmire a planului national unic de dezvoltare
economico-sociala, pe toate treptele organizatorice pornind de la unitatile de
baza economice, social-culturale si teritorial-administrative.
A. Balantele materiale
Art. 93
Sarcina elaborarii si prezentarii proiectelor balantelor materiale si
solutiilor de echilibrare ale acestora pentru planurile cincinale si anuale,
adaptarii balantelor materiale potrivit imbunatatirilor ce se aduc planurilor
anuale, emiterii repartitiilor pentru incheierea sau adaptarea contractelor
economice si raspunderea pentru executarea balantelor aprobate revine
coordonatorilor de balante.
Coordonator de balanta este principalul producator: intreprindere,
centrala, minister. Coordonator poate fi si unitatea de desfacere sau, dupa
caz, principalul beneficiar.
Art. 94
Coordonatorii de balante, pe baza resurselor alocate titularilor de plan
prin balantele materiale din planul cincinal, vor emite repartitii desfasurate
pe fiecare an al cincinalului, pe beneficiari, cu indicarea furnizorilor,
precum si repartitii anuale cu defalcare pe trimestre, corespunzator
prevederilor actualizate din planurile anuale.
Repartitiile se vor emite atit pentru materiile prime, materialele,
produsele, piesele si subansamblele noi, cit si pentru cele refolosibile,
provenite din propria unitate sau de la alte unitati, precum si pentru
materialele inlocuitoare a unor resurse deficitare.
Art. 95
Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale
si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, impreuna cu ministerele si
celelalte organe centrale sau locale, precum si cu coordonatorii de balante,
unitatile producatoare si consumatoare vor lua masuri pentru ca la elaborarea
balantelor energetice si de materiale sa fie cuprinse toate resursele
disponibile, inclusiv cele recuperabile de orice fel, iar repartizarea acestora
sa se faca pe categorii de consumuri, pe baza de norme fundamentate tehnic.
Organele si unitatile prevazute la alineatul precedent raspund de:
a) includerea integrala in balante a resurselor din tara, astfel incit sa
asigure dezvoltarea bazei interne de materii prime, incarcarea optima a
capacitatilor de productie, cu evidentierea distincta a tuturor resurselor materiale
refolosibile;
b) asigurarea volumului de marfuri pentru export, in conformitate cu
sarcinile fizice nominalizate in planul de comert exterior si cooperare
economica internationala;
c) repartizarea judicioasa a resurselor pe consumatori, pe baza de norme si
normative de consum si de stoc, a structurii planificate a productiei fizice si
cu promovarea in consum a materialelor inlocuitoare, eficiente din punct de
vedere economic;
d) acoperirea necesarului de marfa pentru fondul pietei;
e) prevederea de rezerve dimensionate in functie de natura materialelor si
specificul proceselor productive, in vederea acoperirii unor nevoi neprevazute
sau cerinte suplimentare care apar in cursul executarii planului.
Destinatia rezervelor din balantele materiale se stabileste de catre
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe, tinind seama de prioritatile stabilite in utilizarea
resurselor materiale, de sarcinile de productie sau de prestatii si de normele
de consum si de stoc; pentru produsele ale caror balante se aproba prin planul
national unic de dezvoltare economico-sociala, stabilirea destinatiei
rezervelor se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii.
Art. 96
Odata cu propunerea construirii de noi capacitati, de dezvoltare a celor
existente sau de introducere in fabricatie a noi produse, ministerele, impreuna
cu coordonatorii de balante, vor stabili masurile ce se impun pentru asigurarea
certa si in perspectiva, indeosebi din tara, a necesarului de materii prime,
materiale, produse de completare, piese de schimb si ambalaje, precum si pentru
desfacerea productiei ce urmeaza a se realiza pe aceste capacitati dupa punerea
lor in functiune.
Art. 97
In scopul elaborarii balantelor materiale, centralele sint obligate sa
transmita coordonatorilor de balante necesarul de consum fundamentat
tehnico-economic pentru materiile prime, materialele, ambalajele, piesele de
schimb, combustibilii, carburantii, energia, masinile si utilajele la care se
elaboreaza balante, respectiv datele privind nivelurile de productie si
celelalte resurse ce se cuprind in balante.
Pentru unitatile direct subordonate ministerelor, celorlalte organe
centrale si locale, obligatiile prevazute la alin. 1 se aduc la indeplinire de
acestea.
Fundamentarea necesarului de aprovizionare se va face pe baza de norme si
normative de consum si de stoc aprobate, in conditiile valorificarii superioare
a tuturor resurselor materiale, accentuarii reducerii consumurilor specifice,
cresterii indicilor de valorificare si de utilizare a materiilor prime,
intensificarii recuperarii si reutilizarii tuturor materiilor prime,
materialelor si resurselor energetice refolosibile.
Art. 98
Balantele materiale pentru planurile cincinale si anuale se aproba astfel:
a) prin planul national unic de dezvoltare economico-sociala, pentru
materiile prime, materialele, combustibilii, carburantii, energia, masinile si
utilajele cu rol hotaritor in dezvoltarea economiei si in stabilirea
proportiilor intre ramurile acesteia;
b) de catre organele de conducere colectiva din ministere si celelalte
organe centrale sau de organele locale, cu avizul Ministerului Aprovizionarii
Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe si Comitetului de
Stat al Planificarii, pentru alte produse importante care conditioneaza
indeplinirea unor sarcini din planul national unic de dezvoltare
economico-sociala sau la care sint necesare importuri ori se prevad sarcini de
export;
c) de catre organele de conducere colectiva din centrale si intreprinderi,
insusite de catre ministerul tutelar si cu avizul Ministerului Aprovizionarii
Tehnico-Materiale si Controlului Gospodarii Fondurilor Fixe, pentru celelalte
produse.
Art. 99
Nomenclatorul produselor pentru care se elaboreaza balante, coordonatorii
de balante, precum si competentele de aprobare a balantelor materiale se
stabilesc prin hotarire a Consiliului de Ministri, la propunerea Ministerului
Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe si
Comitetului de Stat al Planificarii.
Actualizarea nomenclatorului balantelor materiale, ca urmare a
modificarilor ce rezulta din aplicarea unor dispozitii legale privind
indicatori ai planului national unic de dezvoltare economico-sociala sau din
schimbarea structurii organizatorice ori a profilului de activitate al
titularilor de plan se va face de catre Ministerul Aprovizionarii
Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe si Comitetul de
Stat a Planificarii.
Art. 100
Pe baza resurselor si destinatiilor din balantele materiale aprobate si a
specificatiilor pe sortimente, tipuri si dimensiuni primite de la beneficiari,
coordonatorii de balante vor elabora balantele analitice, programele de
fabricatie, precum si cele de optimizare a transporturilor si vor emite
repartitiile pe beneficiari in limita cantitatilor repartizate prin balante
titularilor de plan.
Cantitatile de materiale care se aloca unitatilor economice trebuie sa fie
in stricta concordanta cu productia fizica sau cu volumul de prestari de
servicii planificat si cu normele de consum si de stoc.
Coordonatorii de balante vor putea modifica sau anula repartitiile emise
numai in cazurile in care aceasta masura este consecinta modificarii unor
sarcini din planul national unic de dezvoltare economico-sociala sau a
dispozitiei obligatorii emise de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si
Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe in conditiile prezentei legi.
Se interzice modificarea sau anularea repartitiilor de catre coordonatorii
de balante dupa expirarea perioadei pentru care acestea au fost emise.
B. Normarea stocurilor de materii prime, materiale, combustibili si
carburanti
Art. 101
Normele de stoc trebuie sa asigure desfasurarea ritmica a productiei
conform planului si a proceselor tehnologice, in conditiile folosirii cu
maximum de eficienta a resurselor materiale si a capacitatilor de productie.
Normele de stoc se revizuiesc anual si se aproba odata cu adoptarea
planului national unic de dezvoltare economico-sociala.
In activitatea de aprovizionare tehnico-materiala unitatile economice sint
obligate sa se incadreze in normele de stoc aprobate.
Art. 102
La dimensionarea nivelului normelor de stoc, intreprinderile, centralele,
ministerele, celelalte organe centrale si locale sint obligate sa asigure:
a) desfasurarea continua, ritmica, a proceselor de productie, folosirea
intensiva a capacitatilor de productie si a fortei de munca, in conditiile
respectarii stricte a consumurilor normate, evitind golurile in aprovizionare;
b) reflectarea modificarilor intervenite in structura productiei si
consumului, in cresterea complexitatii tehnologiilor si a calitatii produselor
ce se executa;
c) reducerea sistematica a consumurilor materiale pe baza perfectionarii
continue a produselor si tehnologiilor, precum si a largirii bazei de materii
prime interne;
d) corelarea judicioasa intre dinamica stocurilor materiale si dinamica
productiei nete, astfel incit pe ansamblul economiei volumul stocurilor
materiale raportat la 1.000 lei venit national creat sa prezinte o dinamica
descrescatoare;
e) reflectarea masurilor de perfectionare continua a procesului de
aprovizionare tehnico-materiala, in special in ce priveste optimizarea
fluxurilor de transport si zonarea aprovizionarii, precum si a surselor
aprovizionare; pentru produsele cu pondere la import, nivelul stocurilor va
tine seama de durata ciclurilor de aprovizionare pe diferite piete;
f) scurtarea ciclului de fabricatie specific diferitelor subramuri si grupe
de produse, imbunatatirea organizarii productiei si optimizarea fluxurilor de
productie si a loturilor de fabricatie, corelarea stocurilor de produse finite
cu marimea ciclurilor de livrare si facturare, eliminindu-se imobilizarile in
stocuri de produse finite.
Determinarea nivelului normelor de stoc de materii prime, materiale si
produse se face potrivit metodologiei aprobate de Consiliul de Ministri.
Art. 103
Nivelurile normelor de stoc se stabilesc dupa cum urmeaza:
a) nivelul normelor de stoc la producatori pentru fiecare materie prima,
material, combustibil si produse se stabileste prin balantele materiale;
b) nivelul normelor de stoc la consumatori pentru fiecare materie prima,
material, combustibil, carburant si produs la care se elaboreaza balante
materiale se stabileste de catre ministere si celelalte organe centrale si
locale, impreuna cu coordonatorii de balante si se aproba de Ministerul
Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe si
Comitetul de Stat al Planificarii, in cadrul resurselor materiale prevazute
prin planul national unic de dezvoltare economico-sociala;
c) pentru alte produse, normele de stoc la producator si consumator se
stabilesc de organul de conducere colectiva al unitatii economice.
Desfasurarea nivelurilor normelor de stoc stabilite potrivit lit. a) si b)
se face odata cu ceilalti indicatori ai planului national unic de dezvoltare
economico-sociala.
Art. 104
Se interzice consumarea de catre unitatile economice a stocurilor normate
in scopul depasirii planului de productie sau pentru acoperirea unor consumuri
mai mari decit cele aprobate.
Art. 105
In cadrul stocurilor normate se stabilesc stocuri de siguranta, pentru
asigurarea continuitatii procesului de productie in cazul eventualelor
intreruperi in aprovizionare, ca urmare a unor neregularitati in procesul de
productie al furnizorilor sau in transporturi.
Stocurile de siguranta vor putea fi consumate numai cu aprobarea organului
ierarhic superior, in cazuri temeinic justificate, cu obligatia reintregirii
lor, in termenul cel mai scurt, din livrarile curente. Pentru materiile prime
si materialele ale caror balante se aproba odata cu planul national unic de
dezvoltare economico-sociala, stocurile de siguranta vor putea fi consumate
numai cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului
Gospodaririi Fondurilor Fixe.
Pentru rezolvarea unor probleme care apar in procesul de aprovizionare
tehnico-materiala, determinate de intreruperi in livrari, modificari in
structura productiei, pentru interventii urgente in cazul unor avarii,
calamitati si in alte situatii similare, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale
si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe va constitui stocuri de interventie
in bazele de aprovizionare tehnico-materiala din subordine; stocurile de
interventie nu sint considerate ca stocuri cu miscare lenta si fara miscare si
se crediteaza cu dobinda curenta.
Art. 106
Intreprinderile, centralele, ministerele si celelalte organe centrale si
locale sint obligate ca, in cazul modificarilor de plan, sa adapteze in mod
corespunzator normele de stoc si sa ia masuri pentru introducerea in circuitul
economic, potrivit prevederilor prezentei legi, a stocurilor devenite
disponibile ca urmare a acestor modificari.
Art. 107
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe, Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finantelor,
Ministerul Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale, Directia
Centrala de Statistica impreuna cu ministerele si celelalte organe centrale si
locale vor analiza periodic stocurile de materii prime si materiale existente
in economie comparativ cu cele avute in vedere la elaborarea planului si vor
face propuneri de reglementare a acestora.
SECTIUNEA 2
Desfasurarea aprovizionarii tehnico-materiale si gospodarirea judicioasa a
resurselor materiale
Art. 108
Aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibili si alte produse
din tara si din import se efectueaza in temeiul contractelor incheiate, astfel:
a) cantitatile vagonabile, prin livrari directe de la producatori sau, dupa
caz, de la punctul de frontiera la consumatorul efectiv;
b) cantitati nevagonabile:
- prin reteaua de baze a Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale si
Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, pentru materialele de uz general si
pentru materialele din import care necesita sa fie lotizate in bazele de la
frontiera inainte de livrarea catre diferiti consumatori din tara;
- prin bazele specializate ale ministerelor si centralelor, in cadrul
nomenclatoarelor stabilite cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale
si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, pentru materialele si produsele
specifice unor ramuri de activitate, pentru cele de valoare ridicata sau care
sint usor perisabile ori degradabile, precum si pentru materialele si produsele
speciale din import sau care se importa in cantitati mici.
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe poate prelua, cu avizul Ministerului Finantelor, desfacerea
integrala prin reteaua proprie de baze si depozite a unor materiale si
aprovizionarea integrala a unor unitati economice, in conditiile in care se
asigura o eficienta economica sporita a procesului de desfacere si
aprovizionare, urmind ca livrarile cantitatilor vagonabile sa se efectueze
direct de la furnizor la consumator.
Este interzisa derularea prin bazele de aprovizionare-desfacere a masinilor
si utilajelor.
Art. 109
Coordonatorii de balante sint obligati sa emita repartitiile iar
intreprinderile si centralele sa incheie contractele pe baza calculelor
prealabile de optimizare a transporturilor, asigurind reducerea distantelor de
transport, eliminarea transporturilor inutile, incadrarea in zonele de
desfacere-aprovizionare aprobate.
Totodata, se va asigura ca bazele de la care se transporta materiale, mai
cu seama pentru constructii, sa se afle cit mai aproape de locul de consum, de
regula, in judetul respectiv.
La stabilirea amplasamentelor noilor capacitati producatoare sau
consumatoare de materii prime si materiale de masa, titularii de plan sint
obligati sa tina seama de solutiile optimizate de transport pentru
aprovizionare si desfacerea produselor.
Art. 110
Unitatile economice trebuie sa asigure aprovizionarea tehnico-materiala
numai cu materii prime, materiale, piese, subansamble si ansamble de uz general
care, prin parametrii lor tehnico-economici, se incadreaza in normele de
tipizare si sa livreze produsele finite numai daca intrunesc conditiile
prevazute in aceste documente.
Art. 111
Pentru prevenirea formarii de stocuri disponibile sau fara miscare de
materii prime, materiale, piese de schimb, ambalaje si produse, in situatiile
in care unitatile socialiste realizeaza economii de materiale, folosesc
inlocuitori ai unor materiale deficitare, apar schimbari in structura
productiei, modificari ale sarcinilor de plan sau din alte cauze, planul de
aprovizionare, repartitiile si contractele economice se modifica sau se
adapteaza pe baza cererilor fundamentate ale unitatilor beneficiare, in
conditiile prezentei legi.
In acest scop, unitatile beneficiare vor transmite organului ierarhic
superior cererile fundamentate de renuntare, pentru produsele la care se
elaboreaza balante materiale, astfel:
a) pentru masini, utilaje si instalatii de serie, organe de asamblare,
scule, impletituri si tesaturi din sirma, cabluri si conductori electrici,
rulmenti, armaturi, produse electrotehnice si electronice, cu cel putin 90 de
zile inainte de inceperea trimestrului in care este prevazuta livrarea;
b) pentru materii prime, materiale si alte produse, cu cel putin 60 de zile
inainte de inceperea trimestrului in care este prevazuta livrarea.
In cazul produselor specificate prin bazele de aprovizionare
tehnico-materiala, cererile de renuntare se transmit acestora, iar termenele de
mai sus se reduc cu 15 zile.
La masini, utilaje si instalatii complexe, cu ciclu lung de fabricatie,
unitatile beneficiare pot renunta in conditiile si la termenele stabilite de
parti prin contract, in functie de specificul de fabricatie a fiecarui produs.
La produsele la care nu se elaboreaza balante materiale, modificarea
contractelor se va face prin acordul de vointa al partilor contractante,
potrivit legii.
Art. 112
Pe baza cererilor de renuntare, organul ierarhic superior, in termen de 10
zile, va redistribui cantitatile respective unitatilor din subordine, in
functie de cererile temeinic fundamentate aparute in cursul executarii planului
si va incunostinta despre aceasta coordonatorii de balante.
Pentru cantitatile ramase neredistribuite, ministerele si celelalte organe
centrale si locale vor transmite cererile de renuntare, temeinic fundamentate,
Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe, cu cel putin 75 de zile inainte de inceperea trimestrului la
care se refera pentru produsele prevazute la art. 111 lit. a), respectiv 45 de
zile, pentru produsele prevazute la art. 111 lit. b).
Art. 113
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe va include in rezerva de plan cantitatile comunicate potrivit
art. 112 alin. 2, in vederea stabilirii destinatiilor potrivit legii.
Art. 114
Coordonatorii de balante sint obligati sa modifice in termen de 5 zile de
la primirea comunicarii privind masurile de redistribuire, repartitiile emise
unitatilor furnizoare si beneficiare, in vederea adaptarii contractelor
economice. In acest scop, beneficiarii transmit coordonatorilor de balante, in
aceleasi termene prevazute la art. 111 alin. 2, cererile de renuntare, cu
precizarea modificarii specificatiilor.
Art. 115
Pentru modificari de specificatii in cadrul cantitatilor repartizate si a
contractelor incheiate, cererile justificate se transmit direct coordonatorilor
de balante, cu respectarea termenelor prevazute la art. 112 alin. 2.
Coordonatorii de balante sint obligati sa accepte modificari, daca se
incadreaza in capacitatile si profilul de productie si sa comunice in termen de
cel mult 5 zile modificarile celor interesati.
Art. 116
In cazul modificarii, adaptarii sau incetarii executarii contractelor,
partile contractante, organele lor ierarhic superioare si coordonatorii de
balante vor lua masuri operative pentru evitarea formarii de stocuri
supranormative sau disponibile, prin modificarea, in conditiile legii, a
programelor de fabricatie, a graficelor de livrari si de aprovizionare sau,
dupa caz, a balantelor materiale.
Art. 117
Stocurile de materiale disponibile sau fara miscare, care nu au putut fi
valorificate de catre unitatile detinatoare potrivit legii, vor fi comunicate
bazelor de aprovizionare tehnico-materiala din subordinea Ministerului
Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe,
pentru materialele si produsele de uz general, sau bazelor departamentale
specializate, pentru materialele si produsele specifice, pina la data de 15 ale
lunii urmatoare. Bazele vor asigura redistribuirea directa, de la detinator, a
acestor stocuri sau, dupa caz, le vor prelua in depozite proprii, in termen de
20 de zile prin contract sau confirmare scrisa a ofertei de preluare si pe baza
de certificat de calitate.
Stocurile preluate vor fi creditate cu dobinda curenta, creditele urmind a
fi rambursate pe masura valorificarii stocurilor respective, dar nu mai tirziu
de doi ani de la acordarea creditelor.
Art. 118
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe, impreuna cu ministerele si celelalte organe centrale si locale
vor organiza in cadrul sistemului informational al aprovizionarii
tehnico-materiale evidenta centralizata, pe calculator, a stocurilor de
materiale disponibile sau fara miscare si vor lua masuri pentru redistribuirea
operativa a acestora unitatilor care intimpina dificultati in asigurarea bazei
materiale necesare realizarii sarcinilor de productie.
Art. 119
In activitatea de depozitare, manipulare si conservare a bunurilor
materiale, unitatile socialiste au obligatia sa asigure:
a) receptia, depozitarea si conservarea corespunzatoare, astfel incit sa se
mentina calitatea si integritatea produselor;
b) circulatia rationala in depozite, utilizarea judicioasa a spatiilor de
depozitare prin incarcarea optima a suprafetelor existente;
c) mecanizarea operatiilor de manipulare, transport si depozitare a
produselor, cresterea gradului de dotare cu mijloace mecanice de ridicat si
transportat;
d) evitarea pierderilor in manipularea, depozitarea si transportul
produselor si crearea conditiilor de reducere continua a coeficientilor de
perisabilitate stabiliti potrivit legii si de restringere a nomenclatorului de
produse perisabile;
e) asigurarea unei gestionari si evidente stricte a bunurilor materiale si
a integritatii patrimoniului incredintat spre gospodarire.
Art. 120
Ministerele si celelalte organe centrale coordonatoare de ramura sau
domenii de activitate, cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale
si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, vor elabora si propune norme
maxime fundamentate tehnic si conditiile in care se pot acorda scazamintele la
bunurile perisabile, specifice ramurilor sau domeniilor ce le coordoneaza.
Normele de perisabilitate se aproba de Consiliul de Ministri.
Pentru marfurile din reteaua comerciala, normele de perisabilitate se
propun de Ministerul Comertului Interior.
SECTIUNEA 3
Gospodarirea si circulatia ambalajelor
Art. 121
Ambalarea marfurilor se face in functie de specificul fiecarei categorii de
marfa, cu limitarea la strictul necesar a ambalajelor si materialelor de
ambalare, in conditii care sa asigure pastrarea calitatii, integritatea si
conservarea produselor pe intregul parcurs de la producator la consumator,
reducerea greutatii ambalajelor, stabilirea unor unitati de incarcatura
judicioase, aplicarea tehnologiilor moderne de transport si de manipulare,
eliminarea materialelor scumpe si deficitare, reducerea cheltuielilor de
circulatie.
Art. 122
Pentru fiecare tip de ambalaj de transport se stabilesc durate normate de
serviciu in functie de viteza anuala de rotatie a acestuia, de specificul
marfii, de conditiile de manipulare, conservare si transport, precum si de
materialele din care este confectionat ambalajul.
In cadrul duratei normate de serviciu unitatile socialiste sint obligate sa
asigure rotatia cit mai rapida a ambalajelor, cu respectarea normativelor
privind numarul minim de cicluri ce trebuie efectuate de fiecare tip de
ambalaj.
Dotarea prin plan cu ambalaje noi a unitatilor socialiste se face numai
dupa indeplinirea duratei de serviciu si a numarului de cicluri de utilizare
normate a ambalajelor din folosinta.
Art. 123
Circulatia marfurilor ambalate si a ambalajelor dupa utilizare se face cu
reducerea la strictul necesar a operatiilor de manipulare si depozitare si cu eliminarea
verigilor intermediare, potrivit urmatoarelor reguli de baza:
a) pentru marfurile ambalate care se livreaza intre unitati producatoare,
ambalajele se restituie de catre unitatea beneficiara direct unitatii
furnizoare;
b) marfurile destinate fondului pietei, ambalate de producator, circula, de
regula, direct de la unitatea producatoare la magazinul de desfacere cu
amanuntul, iar restituirea ambalajelor se face catre unitatea producatoare cu
mijloacele de transport utilizate pentru aducerea marfurilor;
c) marfurile livrate in vrac, containere, cisterne, butoaie, lazi, vagoane
si alte asemenea mijloace circula direct de la producator la magazinele de
desfacere sau la depozitele din centrele de consum. Depozitele sint obligate sa
asigure sortarea, impartirea in loturi, imbutelierea, preambalarea si celelalte
operatiuni prealabile livrarii catre beneficiar. Ambalajele de transport se
restituie producatorului de catre depozit si respectiv depozitului de catre
beneficiar, cu mijloacele de transport cu care a fost adusa marfa.
Unitatile beneficiare sint obligate sa asigure buna gospodarire,
manipularea cu grija, efectuarea de reparatii si livrarea in termen a
ambalajelor catre unitatile furnizoare de marfa, iar acestea sint obligate sa
primeasca integral ambalajele de la unitatile beneficiare, in conformitate cu
repartitiile emise si contractele incheiate si sa asigure repararea acestora
inainte de recirculare, cu respectarea stricta a normativelor de circulatie
stabilite.
Art. 124
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele,
intreprinderile si celelalte unitati economice raspund de:
a) modernizarea si perfectionarea ambalajelor si ambalarii produselor,
extinderea tipurilor eficiente de ambalaje care se intrebuinteaza repetat,
realizarea de ambalaje rezistente la transport, manipulare si depozitare,
igienice si cu aspect atragator, in conditiile unui consum rational de
materiale;
b) asigurarea depozitarii, intretinerii, repararii si manipularii
corespunzatoare a ambalajelor, respectarea stricta a normativelor de utilizare
stabilite;
c) livrarea potrivit prevederilor de plan a bunurilor de consum destinate
populatiei in sistem preambalat;
d) stabilirea modurilor de ambalare si de formare a unitatilor de incarcatura
in functie de caracteristicile tehnice ale sistemelor de manipulare, transport,
depozitare si distribuire pe intregul parcurs al produselor, pina la
beneficiari; adoptarea de solutii care sa satisfaca toate cerintele determinate
de aplicarea tehnicilor moderne de manipulare, transport si depozitare;
e) extinderea mecanizarii operatiilor de incarcare-descarcare, precum si a
paletizarii, containerizarii si transcontainerizarii, urmarind reducerea
continua a timpului de imobilizare a mijloacelor de transport.
Art. 125
Unitatile socialiste raspund de gospodarirea si intretinerea ambalajelor pe
toata durata normata de serviciu, precum si de folosirea intensiva, cu maxima
eficienta, a materialelor de ambalare si ambalajelor alocate prin plan.
Dupa indeplinirea duratei de serviciu si a numarului de cicluri normate ale
ambalajelor, unitatile socialiste sint obligate:
a) sa utilizeze in continuare ambalajele care sint in stare de
functionalitate, economiile obtinute prin depasirea duratei de serviciu normata
a ambalajelor vor constitui unul dintre criteriile de premiere a personalului
muncitor care a contribuit la obtinerea acestora;
b) sa repare, in vederea refolosirii, ambalajele deteriorate care, dupa
indeplinirea duratei de serviciu si a numarului de cicluri de utilizare
normate, pot fi folosite in continuare;
c) sa valorifice, ca materii prime vechi, ambalajele deteriorate cu durata
totala de serviciu indeplinita si care nu mai pot fi reparate.
Art. 126
Introducerea in circuitul economic a oricaror categorii de ambalaje se
poate face numai cu respectarea normelor de tipizare aprobate potrivit legii si
daca se asigura prin aceasta masura cresterea eficientei economice in
activitatea de productie si de circulatie a marfurilor. Asimilarea si productia
de ambalaje noi sau de serie mare se fac pe baza avizului Ministerului
Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe,
in urma efectuarii de catre acesta a verificarilor si incercarilor privind materialele
utilizate, numarul de cicluri de refolosire, durabilitatea si a altor parametri
tehnici si economici.
Art. 127
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe si Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor impreuna cu
celelalte ministere si organe centrale sau locale vor asigura introducerea si
extinderea containerizarii si paletizarii, luind masuri pentru adaptarea
corespunzatoare a mijloacelor existente de transport feroviare, navale si auto,
precum si pentru mecanizarea operatiunilor de incarcare si descarcare a
marfurilor.
Art. 128
Ministerele, celelalte organe centrale sau locale si unitatile socialiste
raspund de elaborarea de programe speciale anuale, cincinale si de perspectiva,
in vederea extinderii tipurilor eficiente de ambalaje, folosirii de noi
materiale si tipuri de ambalaje, cu consumuri specifice reduse, utilizarii de
tehnologii de mare randament pentru ambalare, manipulare, transport si
conservare a produselor si raspund de realizarea acestora.
CAP. 10
Atributii in domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, gospodaririi
resurselor materiale si a fondurilor fixe
Art. 129
Consiliul de Ministri raspunde de infaptuirea sarcinilor cuprinse in planul
national unic de dezvoltare economico-sociala cu privire la asigurarea
aprovizionarii tehnico-materiale si ia masuri pentru extinderea bazei interne
de materii prime si energetice, intarirea disciplinei in gospodarirea
combustibililor si a energiei, recuperarea si valorificarea tuturor resurselor
materiale refolosibile, realizarea necesarului de masini, utilaje, instalatii
si piese de schimb. De asemenea, controleaza si urmareste folosirea optima, in
intreaga economie, a fondurilor fixe, a tuturor capacitatilor de productie, in
conditii de siguranta si de eficienta economica.
Consiliul de Ministri raspunde de luarea masurilor necesare pentru
aprovizionarea ritmica a economiei cu materii prime, materiale, combustibili si
energie, in concordanta cu cerintele de realizare a sarcinilor de plan, pentru
respectarea riguroasa a normelor si normativelor de consum si de stoc aprobate,
pentru perfectionarea continua a intregului proces de aprovizionare
tehnico-materiala.
Art. 130
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe infaptuieste politica partidului si statului in domeniul
aprovizionarii tehnico-materiale, al gospodaririi resurselor materiale si al
controlului gospodaririi fondurilor fixe, in care scop:
a) raspunde de realizarea aprovizionarii tehnico-materiale si intervine
operativ in vederea preintimpinarii intreruperilor ce pot apare in fluxurile de
aprovizionare si in redistribuirea resurselor materiale pentru evitarea
imobilizarilor;
b) raspunde, in calitate de organ central coordonator pe economie, de
activitatile de normare a consumurilor, de utilizare rationala a resurselor
materiale, de recuperare si valorificare a resurselor materiale refolosibile;
c) asigura prin reteaua proprie de baze si depozite aprovizionarea
materialelor din profilul de activitate al acestora; constituie in aceste
unitati, prin ordin, stocuri de interventie pentru produse, sortimente si in
cantitati corelate cu specificul consumului din fiecare zona;
d) participa la elaborarea si fundamentarea planului de aprovizionare
tehnico-materiala; elaboreaza, in colaborare cu Comitetul de Stat al
Planificarii, ministerele, celelalte organe centrale si locale, precum si cu
centralele, normele si normativele de consum si de stoc pentru principalele
materii prime, materiale si produse care se aproba prin planul national unic;
e) coordoneaza pe economie activitatea de optimizare a transporturilor,
colaborind in acest scop cu Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor si
cu ministerele si celelalte organe centrale si locale, furnizoare si
beneficiare; raspunde de elaborarea indicatorilor de plan pentru optimizarea
transporturilor de materiale si produse; asigura zonarea aprovizionarii;
f) organizeaza reintroducerea in circuitul economic a stocurilor materiale
disponibile si fara miscare, in conditiile prezentei legi;
g) indeplineste functia de organ central coordonator pe economie in
domeniul utilizarii si circulatiei ambalajelor si al paletizarii, pachetizarii,
containerizarii si transcontainerizarii si expedierii mecanizate a produselor;
emite, cu consultarea ministerelor si celorlalte organe centrale
interesate, normative si dispozitii privind utilizarea si circulatia
ambalajelor, paletelor si containerelor, obligatorii pentru toate unitatile
socialiste care executa activitati supuse coordonarii;
h) ia sau, dupa caz, propune masuri cu privire la perfectionarea continua a
organizarii aprovizionarii tehnico-materiale in economie.
Art. 131
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe exercita, in intreaga economie, controlul cu privire la:
a) asigurarea mentinerii echilibrului balantelor materiale in cursul
executarii planului, emiterea repartitiilor, incheierea si executarea
contractelor economice, utilizarea si circulatia ambalajelor, materialelor de
ambalare, paletelor si containerelor, desfasurarea intregului proces de
aprovizionare tehnico-materiala;
b) respectarea de catre coordonatorii de balante, de catre toate unitatile
socialiste, a programelor anuale de optimizare a transporturilor;
c) respectarea normelor si normativelor de consum si de stoc, precum si
indeplinirea sarcinilor cuprinse in programele de reducere a consumurilor
materiale;
d) recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile;
reconditionarea pieselor de schimb uzate si valorificarea materialelor si
pieselor rezultate, dezmembrarea fondurilor fixe;
e) utilizarea cu maxima eficienta a combustibililor si energiei, recuperarea
si valorificarea resurselor energetice refolosibile, modernizarea instalatiilor
consumatoare in vederea ridicarii randamentelor si reducerii continue a
consumurilor specifice energetice, reducerii pierderilor si eliminarii risipei;
f) folosirea in conditii de siguranta a masinilor, utilajelor,
instalatiilor si celorlalte fonduri fixe, exploatarea, intretinerea, repararea
corespunzatoare a acestora si asigurarea cu piese de schimb; propune masuri
pentru incarcarea rationala a utilajelor si redistribuirea celor nefolosite sau
slab incarcate la alte unitati economice;
g) functionarea in conditii de siguranta a instalatiilor sub presiune,
instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibili, potrivit
legii si prescriptiilor tehnice in vigoare;
h) indeplinirea de catre centrale si intreprinderi a obligatiilor ce le
revin cu privire la dotarea, mentinerea in stare de functionare, intretinerea
si repararea aparaturii de masura, control si automatizare;
i) asigurarea cu personal calificat corespunzator nivelului productiei si
indicilor de utilizare planificati, pentru exploatarea, intretinerea si
repararea masinilor, utilajelor si instalatiilor, precum si organizarea
instruirii periodice pentru insusirea de catre acesta a instructiunilor de
lucru.
Organele de control raspund de stabilirea de masuri, potrivit legii, care
sa asigure inlaturarea neajunsurilor constatate, tragerea la raspundere a
persoanelor vinovate, imbunatatirea permanenta a activitatii.
Art. 132
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe, cu consultarea, dupa caz, a ministerelor, celorlalte organe
centrale si locale, emite decizii obligatorii cu privire la:
a) derularea in conditii normale a aprovizionarii tehnico-materiale,
normarea consumurilor si a stocurilor;
b) utilizarea, in conditiile prevazute de lege, a rezervelor din balantele
materiale, stabilirea de prioritati in contractare, in fixarea termenelor de
livrare, in distribuirea de stocuri;
c) modificarea repartitiilor si adaptarea corespunzatoare a unor contracte
incheiate, in cazul in care lipsa de resurse materiale pericliteaza
indeplinirea unor sarcini de importanta deosebita pentru economia nationala; in
aceasta situatie partile vor pune de acord contractul cu decizia comunicata;
d) interzicerea aprovizionarii si livrarilor, atunci cind se constata
stocuri nejustificate, utilizari nerationale, risipa si pierderi, precum si
atunci cind prin plan sau prin alte reglementari s-a stabilit folosirea unor
inlocuitori mai eficienti.
Masurile privind organizarea aprovizionarii tehnico-materiale si a
retelelor de baze se stabilesc de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale
si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, cu acordul ministerelor,
celorlalte organe centrale sau locale.
Art. 133
Compartimentele de aprovizionare si desfacere din ministere si din
unitatile subordonate acestora sint subordonate si Ministerului Aprovizionarii
Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, in ceea ce
priveste asigurarea bazei materiale a planului, derularea aprovizionarii
tehnico-materiale si optimizarea transporturilor, aplicarea masurilor de
reducere a consumurilor materiale si energetice, valorificarea resurselor
materiale refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor, paletizarea,
containerizarea si alte activitati privind desfasurarea aprovizionarii
tehnico-materiale.
Adjunctii ministrului si asimilatii acestora care coordoneaza in cadrul
ministerelor si departamentelor activitatea de aprovizionare si desfacere sint
subordonati si ministrului aprovizionarii tehnico-materiale si controlului
gospodaririi fondurilor fixe, fata de care raspund de intreaga activitate
desfasurata in aceste domenii in cadrul ministerului sau departamentului
respectiv.
Numirea si eliberarea din functie a directorilor generali, directorilor
generali adjuncti, directorilor si directorilor adjuncti ai directiilor
generale si directiilor de aprovizionare-desfacere din ministere si departamente
se fac prin ordin al ministrului sau sefului departamentului respectiv, cu
acordul ministrului aprovizionarii tehnico-materiale si controlului
gospodaririi fondurilor fixe.
Art. 134
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi
Fondurilor Fixe, Ministerul Finantelor, Comitetul de Stat al Planificarii,
bancile finantatoare, ministerele, celelalte organe centrale si locale raspund
de stabilirea si controlul masurilor care sa asigure incadrarea in normele de
stoc de materii prime si materiale, semifabricate, productie neterminata si
produse finite si de prevenirea si lichidarea stocurilor supranormative si a
imobilizarilor financiare.
Art. 135
Comitetul de Stat al Planificarii raspunde, impreuna cu ministerele si celelalte
organe centrale si locale, de echilibrul material al planului national unic de
dezvoltare economico-sociala, de asigurarea bazei tehnico-materiale necesare
infaptuirii obiectivelor si sarcinilor prevazute si de asigurarea prin plan a
utilizarii intensive, cu eficienta maxima, a fondurilor fixe. In acest scop:
a) asigura echilibrarea balantelor materiale care se aproba odata cu planul
national unic de dezvoltare economico-sociala si balantei energiei primare,
precum si stabilirea solutiilor de realizare a acestor balante; stabileste,
impreuna cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului
Gospodaririi Fondurilor Fixe si coordonatorii de balante, solutii de
echilibrare a balantelor materiale deficitare;
b) colaboreaza cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si
Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe la elaborarea indicatorilor de consum
din planul national unic de dezvoltare economico-sociala;
c) raspunde, impreuna cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si
Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, cu celelalte ministere, organe
centrale si locale, de dezvoltarea bazei interne de materii prime, materiale si
energie, de valorificarea superioara a resurselor naturale si a rezervelor
existente in economie, in concordanta cu cerintele pietei interne si tendintele
conjuncturale ale pietei externe;
d) analizeaza, pe parcursul executarii planului, modul de asigurare a
materiilor prime, materialelor, utilajelor, pieselor de schimb si propune
Consiliului de Ministri masuri pentru mentinerea echilibrului planului national
unic de dezvoltare economico-sociala si desfasurarea ritmica si eficienta a
activitatii economice;
e) analizeaza incalcarea principalelor capacitati de productie,
suprafetelor productive, masinilor si utilajelor si asigura prin plan folosirea
deplina a acestora, eliminarea locurilor inguste.
Art. 136
Ministerele, celelalte organe centrale si locale au, in domeniul
aprovizionarii tehnico-materiale si gospodaririi resurselor materiale si a
fondurilor fixe, urmatoarele raspunderi si obligatii principale:
a) raspund de realizarea productiei planificate, precum si de asigurarea
bazei tehnico-materiale pentru indeplinirea sarcinilor de plan ce le revin;
b) asigura realizarea aprovizionarii tehnico-materiale, elaborarea,
echilibrarea si realizarea balantelor materiale, respectarea normelor si
normativelor de consum si de stoc aprobate, precum si intocmirea si
actualizarea bilanturilor materiale si energetice;
c) raspund de incheierea si executarea contractelor economice, indeplinirea
programelor de asimilare a produselor noi si reproiectate si de tipizare a
produselor;
d) elaboreaza programele pentru reducerea consumurilor normate, asigura
baza tehnico-materiala necesara realizarii masurilor prevazute si includerea in
planul de cercetare stiintifica si de introducere a progresului tehnic a
sarcinilor de cercetare, proiectare si asimilare in productie, rezultate din
aceste programe;
e) controleaza si iau masuri pentru preintimpinarea imobilizarilor in
stocuri si pentru redistribuirea operativa a stocurilor disponibile sau fara
miscare;
f) asigura recuperarea si reutilizarea materiilor prime, materialelor si
resurselor energetice refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor, preambalarea,
paletizarea, pachetizarea si containerizarea produselor;
g) raspund de organizarea expedierii si primirii marfurilor fara ambalaje
de transport, prin utilizarea paletelor-lazi, containerelor, vehiculelor
speciale pentru transport in vrac sau mijloacelor de transport de uz general,
in toate cazurile in care acest mod de livrare asigura integritatea calitativa
si cantitativa a produselor;
h) raspund de stabilirea masurilor necesare pentru ca proiectarea,
executarea si punerea in functiune, precum si exploatarea, intretinerea si
repararea fondurilor fixe sa se realizeze in conditii de eficienta economica
maxima si in deplina siguranta in functionare;
i) raspund de organizarea de unitati sau sectii de reparatii pentru
tipurile de masini, utilaje si instalatii la care sint producatori sau
principali detinatori, care sa satisfaca necesarul de reparatii capitale la
nivelul economiei nationale, precum si de recuperarea si reconditionarea
pieselor de schimb;
j) organizeaza si controleaza intocmirea si difuzarea de cataloage
cuprinzind produsele ce se fabrica de catre unitatile in subordine.
Art. 137
Centralele au, in domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, gospodaririi
resurselor materiale si a fondurilor fixe, urmatoarele raspunderi si obligatii
principale:
a) raspund de realizarea productiei, in structura, sortimentatia si in
cantitatile prevazute in plan, precum si de asigurarea prin contracte a
aprovizionarii si desfacerii productiei, inclusiv pentru unitatile care urmeaza
sa intre in functiune in perioada de plan;
b) stabilesc nomenclatorul produselor pentru care aprovizionarea sau
desfacerea se realizeaza centralizat de catre centrala si obligatiile ce revin
unitatilor subordonate din contractele incheiate direct de centrala;
c) asigura incadrarea consumurilor in nivelurile planificate, controleaza
si sprijina intreprinderile subordonate pentru realizarea la termen a masurilor
prevazute in programele de reducere a consumurilor materiale si a oricaror alte
propuneri cu efecte de reducere a consumurilor materiale;
d) raspund de preintimpinarea formarii de stocuri supranormative si pentru
readucerea in circuitul economic a stocurilor disponibile si fara miscare;
e) verifica bilanturile materiale elaborate de catre unitatile in
subordine, asigura aplicarea masurilor pentru valorificarea superioara a
tuturor resurselor puse la dispozitie, inclusiv pentru recuperarea si
valorificarea resurselor materiale refolosibile;
f) asigura reducerea continua a consumurilor specifice energetice, verifica
bilanturile energetice elaborate si actualizate de intreprinderile din
subordine, aplica masurile de economisire a combustibililor si energiei
rezultate din acestea, precum si masurile de rationalizare si economisire prevazute
in planurile energetice;
g) asigura proiectarea, realizarea si exploatarea masinilor, utilajelor,
instalatiilor, a celorlalte fonduri fixe in conditii de eficienta economica si
deplina siguranta in procesul de productie;
h) raspund de respectarea stricta in procesele de productie a tehnologiilor
stabilite;
i) intocmesc si difuzeaza cataloage comerciale, care sa cuprinda produsele
ce se fabrica in unitatile din subordine si a caror desfacere este realizata de
catre centrala.
Art. 138
Intreprinderile au, in asigurarea bazei materiale a productiei si
desfacerii produselor, in gospodarirea resurselor materiale de care dispun si a
fondurilor fixe din dotare, urmatoarele raspunderi si obligatii principale:
a) raspund de realizarea integrala si ritmica a productiei in sortimentele
fizice planificate, de asigurarea bazei tehnico-materiale necesare realizarii
productiei si de livrarea produselor, potrivit contractelor incheiate direct
sau de catre centrala;
b) raspund de dimensionarea judicioasa a necesarului de materii prime,
materiale, utilaje, ambalaje si alte produse, in conformitate cu sarcinile de
plan si cu productia contractata, cu normele, normativele de consum si ceilalti
indicatori de consum, cu normele de stoc aprobate, de defalcarea indicatorilor
de consum aprobati pe produse si sectii de productie si de stabilirea masurilor
necesare pentru respectarea stricta a consumurilor normate;
c) aplica masuri pentru reducerea consumurilor normate, prevazind in acest
scop sarcinile de cercetare, proiectare, introducerea in fabricatie a
produselor noi si modernizate si asigura baza tehnico-materiala necesara
realizarii in termen a masurilor propuse;
d) raspund de preintimpinarea formarii de stocuri supranormative si de
valorificarea operativa a stocurilor disponibile sau fara miscare;
e) iau masuri de utilizare rationala a combustibililor si energiei, cu
respectarea stricta a repartitiilor emise, de modernizare a instalatiilor,
agregatelor, proceselor energetice si tehnologice, precum si de recuperare si
valorificare a resurselor energetice refolosibile;
f) raspund de gospodarirea judicioasa a materiilor prime si materialelor,
de utilizarea de materiale inlocuitoare ale materiilor prime si materialelor
deficitare si de recuperarea si valorificarea integrala a resurselor materiale
refolosibile, de reconditionarea pieselor schimb;
g) asigura ambalarea si formarea unitatilor de incarcatura, manipularea,
depozitarea si expeditia mecanizata a produselor;
h) asigura functionarea continua, incarcarea optima, intretinerea si
repararea fondurilor fixe, potrivit prescriptiilor tehnice, utilitatile
necesare si raspund de evidenta capacitatilor de productie;
i) raspund de dotarea masinilor, utilajelor si instalatiilor cu aparatura
de masura, control, reglare si automatizare prevazuta in documentatii si de
luarea masurilor necesare pentru mentinerea acesteia in stare de functionare,
la precizia prescrisa;
j) asigura pregatirea din timp a personalului necesar pentru exploatarea,
intretinerea si repararea fondurilor fixe, conform normelor de structura si
normativelor de personal aprobate si raspund de indrumarea tehnica
corespunzatoare a proceselor de productie de catre sefii de sectii, sefii de
instalatii si maistri si de dotarea locurilor de munca cu instructiuni tehnice
specifice;
k) stabilesc si aplica masuri pentru respectarea regimului de lucru
prevazut de tehnologiile de fabricatie, a prescriptiilor tehnice in legatura cu
utilizarea si intretinerea masinilor, utilajelor si instalatiilor si pentru
executarea la timp si de calitate a lucrarilor de revizii si reparatii, in
conformitate cu normativele tehnice in vigoare;
l) organizeaza, impreuna cu organul ierarhic superior, activitatea de
service pentru produsele fabricate, potrivit legii;
m) intocmesc si difuzeaza cataloage comerciale, care sa cuprinda produsele
pe care le fabrica si a caror desfacere este in sarcina lor.
Art. 139
Institutele de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica, unitatile de
cercetare si proiectare au, in domeniul valorificarii superioare a resurselor
materiale si perfectionarii fondurilor fixe, urmatoarele obligatii principale:
a) elaboreaza studii si proiecte pentru materiale si produse noi sau
modernizate, care sa asigure obtinerea de parametri calitativi, tehnici si
economici ridicati, cu consumuri materiale si energetice reduse la fabricatie
si in exploatare;
b) asigura, la intocmirea documentatiilor tehnice, solutii pentru
incadrarea in consumurile materiale aprobate, respectarea stricta a normelor de
tipizare;
c) participa la elaborarea programelor privind asigurarea materialelor noi,
modernizarea produselor din fabricatia curenta si perfectionarea tehnologiilor,
precum si la stabilirea si realizarea masurilor de reducere a consumurilor
materiale, in vederea cresterii continue a eficientei acestora;
d) adopta solutii constructive optime din punct de vedere tehnico-economic,
care sa permita functionarea in conditii de siguranta a masinilor, utilajelor
si instalatiilor noi proiectate sau reproiectate;
e) prevad in documentatiile tehnice verificarile si incercarile ce trebuie
efectuate in uzine si pe santiere pentru controlul parametrilor de siguranta in
functionare, subansamblele si piesele de rezerva importante si asigura, la
cererea beneficiarilor, asistenta tehnica necesara la punerea in functiune,
exploatarea si efectuarea reparatiilor capitale ale fondurilor fixe;
f) elaboreaza norme tehnice pentru exploatarea, intretinerea, revizia
periodica si repararea masinilor, utilajelor, instalatiilor, pentru
reconditionarea pieselor uzate, precum si pentru calificarea necesara a
personalului de exploatare.
CAP. 11
Sanctiuni
Art. 140
Incalcarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea
disciplinara, materiala, civila, contraventionala sau penala a celor vinovati.
Art. 141
Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun
apartinind avutului obstesc ori impiedicarea masurilor de conservare sau de
salvare a unui astfel de bun constituie infractiune si se pedepseste potrivit
Codului penal.
Art. 142
Constituie contraventie la prevederile prezentei legi urmatoarele fapte,
daca nu sint savirsite in astfel de conditii incit potrivit legii penale sa
constituie infractiuni, si se sanctioneaza astfel:
I. Cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei:
a) neluarea masurilor pentru buna gospodarire a materiilor prime,
materialelor si produselor;
b) incalcarea obligatiilor cu privire la constituirea, repartizarea si
folosirea rezervei de plan;
c) incalcarea obligatiilor cu privire la normarea integrala a consumurilor
in industrie, constructii-montaj si prestarea de servicii, precum si cu privire
la normarea stocurilor;
d) consumarea stocurilor normate in scopul depasirii, fara aprobare, a
planului de productie sau ca urmare a depasirii consumurilor normate, precum si
consumarea stocurilor de siguranta cu incalcarea legii;
e) neintocmirea planului de reparatii sau neexecutarea reparatiilor in
conformitate cu normativele tehnice in vigoare, precum si receptia acestora cu
incalcarea normelor tehnice;
f) nerespectarea deciziilor date, potrivit legii, de Ministerul
Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe in
domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, obligatorii pentru unitati,
indiferent de subordonare;
g) incalcarea obligatiilor cu privire la aplicarea si respectarea in
procesele de productie a tehnologiilor proiectate si omologate;
h) neprevederea in documentatiile tehnice a aparatelor de masura, control
si automatizare sau neasigurarea aparatelor de masura, control si automatizare
prevazute in documentatiile tehnice la darea in exploatare a instalatiilor si
liniilor tehnologice.
II. Cu amenda de la 1.000 la 3.000 lei:
a) nerespectarea prevederilor legale privind elaborarea balantelor
materiale, incalcarea obligatiei de repartizare si contractare a resurselor
conform destinatiilor din balantele materiale aprobate, emiterea sau anularea
de repartitii de catre coordonatorii de balante cu incalcarea legii, livrarea
fara repartitii intre unitatile socialiste de produse pentru care se elaboreaza
balante, precum si incalcarea de catre beneficiar a conditiilor de elaborare a
specificatiilor;
b) elaborarea, cu incalcarea prevederilor legale, a normelor si
normativelor de consum sau neintocmirea programelor pentru reducerea
consumurilor normate;
c) neelaborarea de catre proiectant a instructiunilor tehnice pentru
exploatarea, intretinerea, revizia periodica si repararea fondurilor fixe,
precum si a listelor pieselor de uzura si siguranta necesare bunei exploatari a
masinilor, utilajelor si instalatiilor;
d) neluarea masurilor prevazute de lege pentru preintimpinarea formarii de
stocuri disponibile sau fara miscare din productia interna sau din import,
precum si pentru reintroducerea acestora in circuitul economic;
e) nerespectarea prescriptiilor si normelor tehnice de intretinere,
reparare, exploatare si siguranta in functionare a masinilor, utilajelor si
instalatiilor, inclusiv cazanelor de abur si similare, recipientelor sub
presiune, instalatiilor de ridicat si aparatelor consumatoare de combustibili;
f) impiedicarea sub orice forma a organelor de control de a-si exercita
atributiile prevazute de lege;
g) prezentarea de cereri de materiale si produse nefundamentate pe baza de
norme de consum si de stoc.
Art. 143
Constatarea contraventiilor prevazute la art. 142 si aplicarea sanctiunilor
se fac de catre:
a) personalul cu atributii de control si inspectie din cadrul Ministerului
Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe,
personalul de inspectie financiara al Ministerului Finantelor si personalul de
inspectie al bancilor, desemnat de conducerile acestora;
b) personalul cu atributii de control din cadrul ministerelor, celorlalte
organe centrale, din aparatul comitetelor executive ale consiliilor populare
judetene si al municipiului Bucuresti si din cadrul centralelor, anume
imputernicit de conducatorii organelor respective, pentru contraventiile
savirsite in unitatile subordonate, precum si in celelalte unitati daca
personalul imputernicit functioneaza in unitati care au calitate de coordonator
de balanta.
Art. 144
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se poate face
plingere in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia.
Plingerea se depune la organul din care face parte agentul constatator si
va fi insotita de copia procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Art. 145
Dispozitiile privind contraventiile din prezenta lege se intregesc cu
prevederile din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea
contraventiilor.
Art. 146
Contraventiile in domeniul gospodaririi combustibililor si energiei, precum
si cele din domeniul refolosirii si valorificarii resurselor materiale
reutilizabile si a circulatiei ambalajelor, sint cele prevazute de lege.
CAP. 12
Dispozitii finale
Art. 147
Dispozitiile prezentei legi se aplica in mod corespunzator si
organizatiilor cooperatiste si celorlalte organizatii obstesti.
Art. 148
Pentru unitatile din subordinea Ministerului Agriculturii si Industriei
Alimentare si unitatile cooperatiei agricole de productie prevederile prezentei
legi se completeaza cu dispozitiile legale specifice acestor domenii.
Art. 2
Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 ianuarie 1981.
Pe aceeasi data se abroga:
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 1106/1959 privind imbunatatirea
normarii consumurilor, a stocurilor si normativelor mijloacelor circulante,
publicata in Buletinul Oficial nr. 28 bis din 19 august 1959;
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 879 din 29 iulie 1972 privind
stabilirea competentelor de aprobare a normelor si normativelor de consum si de
stoc, publicata in Buletinul Oficial nr. 85 din 4 august 1972;
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 413 din 17 aprilie 1972 pentru
stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind aprovizionarea tehnico-materiala,
gospodarirea fondurilor fixe, a combustibililor, energiei si ambalajelor,
publicata in Buletinul Oficial nr. 37 din 17 aprilie 1972;
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 1285 din 25 octombrie 1972 privind
unele masuri pentru readucerea in circuitul economic a stocurilor disponibile
de materiale de uz general si creditarea stocurilor disponibile si de
interventie;
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 742 din 24 iunie 1974 privind unele
masuri pentru imbunatatirea activitatii de planificare, normare, fabricatie si
gospodarire a consumului si stocurilor de piese de schimb pentru masini,
utilaje, instalatii, aparate si bunuri de consum de folosinta indelungata;
- Art. 7, 8 si 9 din Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 1270/1975
privind aprobarea nomenclatorului produselor pentru care se elaboreaza balante,
coordonatorii si competentele de aprobare a balantelor materiale, republicata
in Buletinul Oficial nr. 122 din 22 noiembrie 1977, precum si orice alte
dispozitii contrare prezentei legi.
Aceasta lege a fost adoptata de Marea Adunare Nationala in sedinta din 18
decembrie 1980.
Presedintele
Marii Adunari Nationale,
NICOLAE GIOSAN