LEGE   Nr. 150 din 14 mai 2004

privind siguranta alimentelor

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 462 din 24 mai 2004

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    CAP. 1
    Dispozitii generale

    Art. 1
    (1) Prezenta lege reprezinta baza pentru asigurarea unui nivel inalt de protectie a sanatatii oamenilor si a intereselor consumatorilor in ceea ce priveste alimentele, tinand cont de diversitatea ofertei alimentare, incluzand si produsele traditionale, precum si functionarea eficienta a pietei interne.
    (2) Prezenta lege stabileste principii si responsabilitati comune, mijloacele de a asigura o baza stiintifica solida, cerinte si proceduri organizatorice eficiente pentru a sustine luarea celor mai potrivite decizii in domeniul sigurantei alimentelor si al hranei pentru animale.
    (3) Avand in vedere prevederile alin. (1), prezenta lege stabileste principiile generale care se aplica alimentelor si hranei pentru animale, in general, si sigurantei acestora, in special.
    (4) Prezenta lege stabileste proceduri cu privire la problemele care au un impact direct sau indirect asupra sigurantei alimentelor si a hranei pentru animale.
    (5) Prevederile prezentei legi se aplica la toate etapele productiei, prelucrarii, distributiei si comercializarii alimentelor si hranei pentru animale, cu exceptia productiei primare pentru uz particular casnic ori prepararii, manipularii sau depozitarii alimentelor destinate consumului casnic.
    Art. 2
    (1) In sensul prezentei legi, prin aliment ori produs alimentar se intelege orice produs sau substanta, indiferent daca este procesat integral, partial sau neprocesat, destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat consumului uman.
    (2) Alimentele includ si bauturile, guma de mestecat si orice alta substanta, inclusiv apa incorporata intentionat in alimente in timpul producerii, pregatirii sau tratarii acestora.
    (3) In notiunea de aliment nu se includ:
    a) hrana pentru animale;
    b) animalele vii, in afara cazului in care acestea sunt destinate a fi procesate in vederea punerii pe piata a produselor destinate consumului uman;
    c) plantele inaintea recoltarii;
    d) produsele medicinale;
    e) produsele cosmetice;
    f) tutunul si produsele din tutun;
    g) substantele narcotice si psihotrope;
    h) reziduurile si contaminantii.
    Art. 3
    In intelesul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:
    a) legislatie in domeniul alimentelor - actele normative care reglementeaza alimentele, in general, si siguranta alimentelor, in special, si se aplica in toate etapele productiei, procesarii si distributiei alimentelor, precum si hranei pentru animale, produsa sau utilizata pentru animalele destinate productiei de alimente;
    b) activitate in domeniul alimentar - orice activitate corelata cu una dintre etapele de productie, procesare si distributie a alimentelor;
    c) intreprindere sau unitate cu profil alimentar - orice unitate, indiferent daca are sau nu are drept scop obtinerea de profit si indiferent daca este publica sau privata, care desfasoara oricare dintre activitatile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare si distributie a alimentelor;
    d) agent cu activitate in domeniul alimentar - persoana fizica sau persoana juridica abilitata sa raspunda de indeplinirea cerintelor legislatiei in domeniul alimentelor in intreprinderea proprie;
    e) operator din industria alimentara - persoana fizica obligata sa aplice, in cadrul activitatii pe care o realizeaza in intreprinderea sau in unitatea in care lucreaza, conformitatea cu prevederile legislatiei in domeniul alimentelor;
    f) hrana pentru animale - orice substanta sau produs, inclusiv aditivii, procesat integral, partial sau neprocesat, destinat alimentatiei animalelor pe cale orala;
    g) intreprindere sau unitate avand ca profil hrana pentru animale - orice unitate, indiferent daca are sau nu are drept scop obtinerea de profit si indiferent daca este publica sau privata, care desfasoara oricare dintre activitatile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare, depozitare, transport si distributie a hranei pentru animale;
    h) activitate din domeniul hranei pentru animale - orice activitate de productie, procesare, depozitare, transport sau distributie a hranei pentru animale, inclusiv activitatea oricarui producator agricol care produce, proceseaza sau depoziteaza hrana pentru animale destinata animalelor din exploatatia proprie;
    i) agent cu activitate in domeniul hranei pentru animale - persoana fizica sau persoana juridica abilitata sa raspunda de indeplinirea cerintelor legislatiei in domeniul hranei pentru animale in intreprinderea proprie;
    j) operator din domeniul hranei pentru animale - persoana fizica obligata sa aplice, in cadrul activitatii pe care o realizeaza in intreprinderea sau in unitatea in care lucreaza, conformitatea cu prevederile legislatiei in domeniul hranei pentru animale;
    k) comert cu amanuntul - manipularea si/sau procesarea alimentelor si depozitarea acestora in punctele de vanzare ori de livrare catre consumatorul final, inclusiv terminalele de distributie, operatiunile de catering, cantinele fabricilor, restaurantele si alte operatiuni similare in domeniul serviciilor alimentare, magazine, centre de distributie tip supermarket, piete de vanzare angro;
    l) punere pe piata - detinerea de alimente sau hrana pentru animale in vederea vanzarii, inclusiv oferirea spre vanzare sau orice alte forme de transfer, gratuit ori nu, precum si vanzarea, distributia si alte forme de transfer propriu-zise;
    m) risc - probabilitatea aparitiei unui efect nociv pentru sanatate, precum si severitatea acestui efect, ca urmare a expunerii la un pericol;
    n) analiza riscului - procesul care cuprinde 3 componente intercorelate: evaluarea riscurilor, managementul riscurilor si comunicarea riscurilor;
    o) evaluarea riscului - procesul stiintific format din 4 etape, si anume: identificarea pericolului (hazardului), caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii si caracterizarea riscului;
    p) managementul riscului - procesul, distinct de evaluarea riscului, constand in aprecierea diferitelor politici posibile, in consultare cu partile interesate, tinand cont de evaluarea riscului si de alti factori posibili si, daca se impune, de selectarea masurilor adecvate de preventie si control;
    r) comunicarea riscului - schimbul interactiv de informatii si opinii, pe parcursul derularii analizei riscului, cu privire la pericole si riscuri, la factorii corelati riscurilor si la perceptia riscului, dintre evaluatorii riscului, managerii riscului, consumatori, operatorii din industria alimentara si din domeniul hranei pentru animale, mediile universitare si alte parti interesate, incluzand explicarea rezultatelor evaluarii riscului si a bazei deciziilor de management al riscului;
    s) pericol - un agent biologic chimic sau fizic ori o stare a acestuia, prezent in alimente sau in hrana pentru animale, cu potential de a cauza un efect nociv pentru sanatate;
    s) trasabilitate - posibilitatea identificarii si urmaririi, pe parcursul tuturor etapelor de productie, procesare si distributie, a unui aliment, a hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru productia de alimente sau a unei substante care urmeaza ori care poate fi incorporata intr-un aliment sau in hrana pentru animale;
    t) etapele productiei, procesarii si distributiei - oricare etapa, incepand cu productia primara, inclusiv importul unui aliment, pana la, inclusiv, depozitarea, transportul, vanzarea sau furnizarea catre consumatorul final si, unde este cazul, importul, productia, prelucrarea, depozitarea, transportul, distributia, vanzarea si livrarea hranei pentru animale;
    t) productia primara - cresterea animalelor sau cultivarea plantelor, inclusiv recoltarea productiei de la acestea, mulsul si productia rezultata de la animale inainte de abatorizare. Productia primara include, de asemenea, activitati de vanatoare si pescuit, precum si culegerea fructelor de padure;
    u) consumatorul final - persoana fizica sau un grup de persoane fizice care consuma in mod independent un aliment definit in sensul prezentei legi.

    CAP. 2
    Legislatia in domeniul alimentelor

    SECTIUNEA 1
    Domeniul de aplicare

    Art. 4
    (1) Prevederile legislatiei in domeniul alimentelor se aplica in toate etapele productiei, procesarii si distributiei alimentelor sau hranei pentru animale, destinata sau administrata animalelor pentru productia de alimente.
    (2) Principiile generale prevazute la art. 5 - 10 formeaza cadrul general care trebuie sa fie respectat prin masurile care se vor lua.
    (3) Principiile si procedurile in vigoare privind legislatia din domeniul alimentelor vor fi adaptate in cel mai scurt termen, dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2007, in vederea conformarii cu principiile prevazute la art. 5 - 10.
    (4) Pana la data de 1 ianuarie 2007 si prin exceptie de la prevederile alin. (3) legislatia in vigoare se aplica in conformitate cu principiile prevazute la art. 5 - 10.
    (5) In baza prezentei legi se va elabora legislatia specifica in domeniul alimentelor si hranei pentru animale.

    SECTIUNEA a 2-a
    Principii generale

    Art. 5
    (1) Legislatia in domeniul alimentelor urmareste unul sau mai multe obiective generale ale protectiei vietii si sanatatii umane, a intereselor consumatorilor, folosirea de practici corecte in comertul cu alimente, avand in vedere, atunci cand este cazul, protectia sanatatii si bunastarii animalelor, a sanatatii plantelor si a mediului inconjurator.
    (2) Legislatia in domeniul alimentelor urmareste realizarea liberei circulatii a alimentelor si a hranei pentru animale fabricate, precum si comercializarea in conformitate cu principiile si cerintele generale prevazute in prezentul capitol.
    (3) La elaborarea sau adaptarea legislatiei in domeniul alimentelor vor fi luate in considerare standardele internationale existente sau in stadiul de a fi adoptate, in afara cazurilor in care aceste standarde ori elementele vizate de aceste standarde nu vor constitui un mijloc eficient sau adecvat in realizarea obiectivelor acestei legislatii, ori daca exista o motivatie stiintifica sau in cazul in care acestea pot determina un nivel de protectie diferit de cel stabilit ca adecvat la nivel comunitar.
    Art. 6
    (1) In vederea realizarii obiectivului general care vizeaza asigurarea unui nivel inalt de protectie a sanatatii si vietii oamenilor, legislatia in domeniul alimentelor se bazeaza pe analiza riscurilor, in afara cazului in care aceasta abordare nu este adecvata circumstantelor sau naturii masurii.
    (2) Evaluarea riscurilor este bazata pe informatiile stiintifice disponibile si este realizata in mod independent, obiectiv si transparent.
    (3) Managementul riscurilor ia in considerare rezultatele evaluarii riscurilor si opiniile Agentiei Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, alti factori relevanti pentru managementul riscurilor si principiul precautiei.
    Art. 7
    (1) In cazurile specifice cand, in urma evaluarii informatiilor existente, este identificata posibilitatea efectelor daunatoare asupra sanatatii, dar subzista o incertitudine stiintifica, pot fi adoptate masuri provizorii de management al riscului, necesare pentru asigurarea unui nivel inalt de protectie a sanatatii, pana la colectarea altor informatii stiintifice in vederea unei evaluari mai complete a riscului.
    (2) Masurile adoptate in baza prevederilor alin. (1) vor fi proportionale cu posibilele efecte ale riscului si nu vor restrictiona comertul cu alimente mai mult decat este necesar pentru asigurarea unui nivel inalt de protectie a sanatatii, cu luarea in calcul a posibilitatilor tehnice si economice si a altor factori relevanti.
    (3) Masurile adoptate pe baza prevederilor alin. (1) sunt reexaminate in cadrul unei perioade rezonabile, care depinde de natura riscului identificat pentru viata sau sanatate, precum si de tipul informatiilor stiintifice necesare pentru clarificarea incertitudinii stiintifice si pentru realizarea unei evaluari mai complete a riscului.
    Art. 8
    Legislatia in domeniul alimentelor urmareste sa protejeze interesele consumatorilor si sa le furnizeze informatiile necesare, pentru a alege in cunostinta de cauza alimentele pe care le consuma, si vizeaza prevenirea:
    a) practicilor frauduloase sau inselatoare;
    b) falsificarii alimentelor;
    c) oricaror practici care pot sa induca in eroare consumatorul.

    SECTIUNEA a 3-a
    Principii de realizare a transparentei

    Art. 9
    Elaborarea, evaluarea si modificarea legislatiei in domeniul alimentelor trebuie sa se realizeze in cadrul unui proces deschis si transparent de consultare a publicului, direct sau prin intermediul organizatiilor reprezentative, cu exceptia cazurilor in care urgenta solutionarii nu permite realizarea acestei actiuni.
    Art. 10
    In cazurile in care exista motive de suspiciune cu privire la existenta unui risc pentru sanatatea umana sau animala, determinat de un aliment ori hrana pentru animale, in functie de natura, gravitatea si aria de cuprindere a acestui risc, autoritatile publice competente in domeniu iau masurile necesare in vederea informarii populatiei cu privire la natura riscului, prin identificarea cat mai exacta a alimentului sau hranei pentru animalele respective ori tipului de aliment sau hrana pentru animale, a riscului pe care il poate prezenta si a masurilor care se vor lua in vederea prevenirii, reducerii sau eliminarii acelui risc.

    SECTIUNEA a 4-a
    Obligatii generale privind comertul cu alimente

    Art. 11
    Alimentele si hrana importate pentru animale trebuie sa fie in conformitate cu cerintele legislatiei in domeniul alimentelor sau cu cele prevazute in acordurile incheiate intre Romania si tara exportatoare.
    Art. 12
    (1) Alimentele si hrana pentru animale, care se exporta sau se reexporta, trebuie sa fie in conformitate cu cerintele legislatiei in domeniul alimentelor, in afara cazurilor in care se dispune altfel de catre autoritatile competente din tara importatoare sau de legislatia in vigoare din tara importatoare.
    (2) In alte situatii, in afara cazurilor in care alimentele sunt daunatoare pentru sanatate sau hrana pentru animale nu este sigura, acestea pot fi exportate sau reexportate numai in cazul in care autoritatile competente din tara de destinatie au fost de acord in mod expres, dupa ce au beneficiat de toate informatiile privitoare la motivele si situatiile pentru care alimentele sau hrana pentru animale nu pot fi puse pe piata.
    (3) In cazul in care se aplica prevederile unui acord bilateral incheiat intre Romania si alt stat, alimentele si hrana pentru animale, exportate din Romania, trebuie sa fie in conformitate cu prevederile acestuia.
    Art. 13
    In domeniul comertului cu alimente autoritatile competente au, in principal, urmatoarele obligatii:
    a) sa contribuie la elaborarea de norme tehnice pentru alimente si hrana pentru animale si la elaborarea de norme sanitare si fitosanitare;
    b) sa asigure coordonarea activitatilor privind aplicarea normelor specifice alimentelor si hranei pentru animale, adoptate de organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale;
    c) sa contribuie, in cazul in care este nevoie, la incheierea de acorduri cu privire la recunoasterea echivalentei masurilor specifice privind alimentele si hrana pentru animale;
    d) sa acorde o atentie deosebita problemelor specifice de dezvoltare, finantare si comerciale ale tarilor in curs de dezvoltare, pentru a se asigura ca normele internationale nu creeaza obstacole in realizarea exporturilor din aceste tari;
    e) sa promoveze concordanta dintre normele tehnice internationale si legislatia in domeniul alimentelor, astfel incat nivelul inalt de protectie sa nu fie diminuat.

    SECTIUNEA a 5-a
    Cerinte generale

    Art. 14
    Pentru asigurarea sigurantei alimentelor se vor respecta urmatoarele cerinte:
    a) alimentele nu trebuie puse pe piata daca nu sunt sigure;
    b) alimentele sunt considerate nesigure, daca sunt daunatoare pentru sanatate sau inadecvate consumului uman;
    c) pentru a determina daca un aliment nu este sigur, se va tine seama de conditiile normale de utilizare a alimentelor de catre consumator la fiecare etapa a productiei, procesarii si distributiei, precum si de informatiile furnizate consumatorului, inclusiv informatiile de pe eticheta sau alte informatii generale puse la dispozitie consumatorului, privind evitarea efectelor daunatoare sanatatii personale, determinate de un anumit aliment sau categorie de alimente;
    d) pentru a stabili daca un aliment este daunator sanatatii, trebuie avute in vedere efectele probabile imediate si/sau pe termen scurt si/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sanatatii persoanei care il consuma, precum si efectele asupra generatiilor viitoare, posibilele efecte toxice cumulate, precum si sensibilitatea din punctul de vedere al sanatatii a unei anumite categorii de consumatori;
    e) pentru a determina daca un aliment este sau nu este inadecvat pentru consumul uman, trebuie sa se analizeze daca alimentul este inacceptabil pentru consumul uman in conformitate cu destinatia sa, din punctul de vedere al contaminarii determinate de factori externi sau nu, de alterare, deteriorare ori degradare;
    f) in cazul in care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, sarja sau transport de alimente din aceeasi clasa ori cu aceeasi descriere, se va presupune ca toate alimentele din respectivul lot, sarja sau transport sunt nesigure, in afara cazului in care in urma unei evaluari detaliate nu se descopera nici o dovada care sa indice ca si restul lotului/sarjei sau transportului este nesigur;
    g) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va impiedica autoritatile competente sa ia masurile necesare in vederea impunerii de restrictii la punerea pe piata sau in vederea retragerii acestuia de pe piata, in cazul in care exista motive care arata ca alimentele nu sunt sigure, desi aparent acestea sunt conforme.
    Art. 15
    Pentru garantarea sigurantei hranei animalelor se vor respecta urmatoarele cerinte:
    a) hrana pentru animale nu va fi pusa pe piata sau utilizata in hrana animalelor destinate productiei de alimente decat daca este sigura;
    b) avand in vedere destinatia ei, hrana pentru animale este considerata nesigura in cazul in care are un efect daunator pentru sanatatea oamenilor sau animalelor ori face ca alimentele derivate din animalele destinate productiei de alimente sa devina nesigure pentru consumul uman;
    c) in cazul in care hrana pentru animale care a fost identificata ca fiind nesatisfacatoare din punctul de vedere al cerintelor privind siguranta acesteia face parte dintr-un lot, sarja sau transport de hrana pentru animale din aceeasi clasa sau cu aceeasi descriere, se presupune ca toata hrana pentru animalele din lot, sarja sau transport este afectata, in afara cazului in care in urma realizarii unei evaluari detaliate nu se obtin dovezi care sa arate ca restul lotului/sarjei sau transportului nu satisface cerintele de siguranta a hranei pentru animale;
    d) conformitatea hranei pentru animale cu prevederile specifice aplicabile acesteia nu va impiedica autoritatile competente sa ia masurile necesare pentru impunerea de restrictii la punerea pe piata sau in vederea retragerii acesteia de pe piata, in cazul in care exista suspiciuni care arata ca hrana pentru animale nu este sigura, cu toate ca este conforma cu prevederile specifice.
    Art. 16
    Etichetarea, publicitatea si prezentarea alimentelor si hranei pentru animale, inclusiv forma, aspectul sau ambalajul, materialele utilizate pentru ambalaj, modul de prezentare si cadrul in care sunt dispuse, precum si informatiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie sa induca in eroare consumatorul.
    Art. 17
    (1) Operatorii din industria alimentara si din industria hranei pentru animale, in toate etapele productiei, procesarii si distributiei realizate in cadrul activitatii proprii, trebuie sa ia masurile necesare ca alimentele si hrana pentru animale sa indeplineasca cerintele legislatiei in domeniul alimentelor si sa verifice daca aceste cerinte sunt realizate.
    (2) Autoritatile competente trebuie sa asigure aplicarea legislatiei in domeniul alimentelor. Acestea controleaza si verifica respectarea legislatiei in domeniul alimentelor de catre operatorii din industria alimentara si din industria hranei pentru animale in toate etapele productiei, procesarii si distributiei. In acest scop, autoritatile competente trebuie sa mentina un sistem de control oficial si alte activitati necesare in functie de situatie, inclusiv activitati de comunicare publica cu privire la siguranta si riscurile alimentelor si hranei pentru animale, de supraveghere a sigurantei alimentelor si alte activitati de control care sa acopere toate etapele productiei, procesarii si distributiei.
    (3) Masurile si sanctiunile care se aplica in cazul incalcarii prevederilor legislatiei privind alimentele si hrana pentru animale se stabilesc in conditiile legii. Masurile si sanctiunile trebuie sa fie eficiente, proportionale si descurajatoare.
    Art. 18
    (1) Trasabilitatea alimentelor, a hranei pentru animale, a animalelor destinate productiei de alimente si a oricaror altor substante destinate ori preconizate a fi destinate incorporarii in alimente sau in hrana pentru animale trebuie sa fie stabilita in toate etapele productiei, procesarii si distributiei.
    (2) Agentii si operatorii din industria alimentara si din industria hranei pentru animale trebuie sa fie capabili sa identifice originea si sursa care a furnizat un aliment ori o hrana pentru animale, un animal destinat pentru productia de alimente sau orice substanta destinata ori preconizata a fi incorporata intr-un aliment sau in hrana pentru animale. In acest scop agentii si operatorii trebuie sa dispuna de sisteme si de proceduri care sa le permita ca, la solicitarea autoritatilor competente, sa puna la dispozitie aceste informatii.
    (3) Agentii si operatorii din industria alimentara si din industria hranei pentru animale trebuie sa dispuna de sisteme si de proceduri pentru identificarea altor activitati carora le sunt destinate produsele lor. Aceste informatii vor fi puse la dispozitie autoritatilor competente, la cererea acestora.
    (4) Alimentele sau hrana pentru animale, care sunt puse pe piata sau care sunt preconizate a fi puse pe piata, trebuie sa fie etichetate ori identificate intr-un mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea, prin intermediul documentatiei sau informatiilor, in conformitate cu cerintele si cu prevederile specifice.
    Art. 19
    (1) In cazul in care un agent din industria alimentara considera sau are motive sa creada ca un aliment pe care l-a importat, produs, procesat, fabricat sau distribuit nu este in conformitate cu cerintele privind siguranta alimentelor, va retrage imediat alimentul respectiv de pe piata daca acesta nu se mai gaseste sub controlul direct al primului agent din industria alimentara si va informa autoritatile competente. In cazul in care produsul a ajuns la consumator, acesta trebuie sa fie informat in mod eficient si exact de catre agent privind motivele retragerii alimentului de pe piata si, daca este necesar, va prelua de la acesta alimentele deja furnizate, atunci cand alte masuri nu sunt suficiente in vederea asigurarii unui nivel inalt de protectie a sanatatii.
    (2) Orice agent din industria alimentara care desfasoara activitati de comert cu amanuntul sau de distributie care nu afecteaza ambalarea, etichetarea, siguranta ori integritatea alimentelor va retrage imediat de pe piata produsele care nu sunt in conformitate cu cerintele sigurantei alimentului, in limitele activitatii proprii, si va furniza informatii in vederea asigurarii trasabilitatii acestora, participand la actiunile producatorilor, procesatorilor si/sau autoritatilor competente.
    (3) Orice agent din industria alimentara va informa imediat autoritatile competente in cazul in care considera sau are motive sa considere ca un aliment pe care l-a pus pe piata poate fi daunator pentru sanatatea oamenilor. Agentul trebuie sa informeze autoritatile competente cu privire la masurile luate in vederea prevenirii riscului pentru consumatorul final si nu va impiedica ori descuraja nici o persoana sa coopereze cu autoritatile, conform legislatiei si practicilor juridice nationale, in cazurile in care aceasta actiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de un aliment.
    (4) Agentii din industria alimentara trebuie sa colaboreze cu autoritatile competente in ceea ce priveste actiunile intreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor determinate de alimentele pe care le furnizeaza.
    Art. 20
    (1) In cazul in care un agent din industria hranei pentru animale considera sau are motive sa creada ca hrana pentru animale importata, produsa, procesata, fabricata sau distribuita nu este in conformitate cu cerintele privind siguranta hranei pentru animale, va retrage hrana in cauza de pe piata si va informa autoritatile competente. In aceasta situatie sau in situatia prevazuta la art. 15 lit. c), hrana pentru animale trebuie distrusa, in afara cazului in care autoritatile competente decid altfel.
    (2) Agentul trebuie sa informeze eficient si exact consumatorii cu privire la motivele retragerii de pe piata a hranei pentru animale si, daca este necesar, va colecta de la acestia produsele furnizate deja, atunci cand alte masuri nu sunt suficiente in vederea realizarii unui nivel inalt al protectiei.
    (3) Orice agent din industria hranei pentru animale, care desfasoara activitati de comert cu amanuntul sau de distributie care nu afecteaza ambalarea, etichetarea, siguranta ori integritatea hranei pentru animale, va retrage de pe piata, in limitele activitatii proprii, produsele care nu sunt in conformitate cu cerintele de siguranta si va furniza informatii in vederea asigurarii trasabilitatii, participand la actiunile producatorilor, procesatorilor si/sau autoritatilor competente.
    (4) Orice agent din industria hranei pentru animale va informa imediat autoritatile competente, in cazul in care considera sau are motive sa considere ca hrana pentru animale pusa pe piata nu satisface cerintele de siguranta pentru hrana destinata animalelor. Agentul trebuie sa informeze autoritatile competente cu privire la masurile luate in vederea prevenirii riscului si nu va impiedica ori descuraja nici o persoana sa coopereze cu autoritatile, conform legislatiei si practicilor juridice nationale, in cazurile in care aceasta actiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de hrana pentru animale pusa pe piata.
    (5) Agentii din industria hranei pentru animale trebuie sa colaboreze cu autoritatile competente in actiunile intreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului, determinate de hrana pentru animale pe care o furnizeaza.
    Art. 21
    Raspunderea privind siguranta alimentelor si hranei pentru animale revine agentilor si operatorilor din industria alimentara si din industria hranei pentru animale.
    Art. 22
    Agentia Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor va elabora reglementari privind sistemul de alerta rapida, gestiunea crizelor si situatii de urgenta.

    SECTIUNEA a 6-a
    Dispozitii finale

    Art. 23
    Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 4 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

                         PRESEDINTELE SENATUI
                            NICOLAE VACAROIU

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 27 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

                   p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
                             VIOREL HREBENCIUC