ORDIN   Nr. 498/731/289 din 31 iulie 2003

pentru aprobarea Normelor privind metodele comunitare de analiza a alcoolului neutru utilizat in sectorul vinului si in obtinerea bauturilor spirtoase, a vinurilor aromatizate, a bauturilor aromatizate pe baza de vin si a cocteilurilor aromatizate obtinute din produse vitivinicole

ACT EMIS DE: MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR SI MEDIULUI

              Nr. 498 din 31 iulie 2003
              MINISTERUL SANATATII
              Nr. 731 din 1 august 2003
              AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR
              Nr. 289 din 1 august 2003
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 581 din 14 august 2003

    Vazand Referatul de aprobare nr. 144.586 din 24 iulie 2003 al Directiei generale de elaborare si armonizare a politicilor, strategiilor si programelor,
    avand in vedere prevederile art. 34 lit. c), d) si e) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 57/2002,
    in temeiul Hotararii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, al Hotararii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii si al Hotararii Guvernului nr. 755/2003 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

    ministrul agriculturii, padurilor, apelor si mediului, ministrul sanatatii si presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emit urmatorul ordin:

    Art. 1
    Se aproba Normele privind metodele comunitare de analiza a alcoolului neutru utilizat in sectorul vinului si in obtinerea bauturilor spirtoase, a vinurilor aromatizate, a bauturilor aromatizate pe baza de vin si a cocteilurilor aromatizate obtinute din produse vitivinicole, prezentate in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
    Art. 2
    Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, Ministerul Sanatatii, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, agentii economici care desfasoara activitati de producere, utilizare si comercializare a alcoolului neutru utilizat in sectorul vinului si in obtinerea bauturilor spirtoase, a vinurilor aromatizate, a bauturilor aromatizate pe baza de vin si a cocteilurilor aromatizate obtinute din produse vitivinicole, care fac obiectul normelor prevazute la art. 1, vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
    Art. 3
    Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si intra in vigoare la 31 ianuarie 2004.

                         Ministrul agriculturii,
                         padurilor, apelor si mediului,
                         Ilie Sarbu

                         Ministrul sanatatii,
                         Mircea Beuran

                         Presedintele Autoritatii Nationale
                         pentru Protectia Consumatorilor,
                         Rovana Plumb,
                         secretar de stat

    ANEXA 1

                                  NORME
privind metodele comunitare de analiza a alcoolului neutru utilizat in sectorul vinului si in obtinerea bauturilor spirtoase, a vinurilor aromatizate, a bauturilor aromatizate pe baza de vin si a cocteilurilor aromatizate obtinute din produse vitivinicole

    I. Generalitati

    1. Intrucat caracteristicile alcoolului etilic de origine agricola sunt identice cu cele ale elementelor alcoolului obtinut prin distilarea vinurilor si a subproduselor de vinificatie, se impune recunoasterea metodelor de analiza comunitare.
    2. Pentru aplicarea prezentelor norme este necesar sa se asigure:
    a) limita de repetabilitate (r) reprezinta valoarea sub care se poate situa, cu o probabilitate specifica, diferenta absoluta dintre doua rezultate individuale ale unor teste, obtinute in conditii identice (acelasi operator, aceeasi aparatura, acelasi laborator si un interval scurt de timp);
    b) limita de reproductibilitate (R) reprezinta valoarea sub care se poate situa, cu o probabilitate specifica, diferenta absoluta dintre doua rezultate individuale ale unor teste, obtinute in conditii diferite (operatori diferiti, aparatura diferita si/sau laboratoare diferite si/sau un interval diferit de timp).
    Termenul rezultat individual al unui test desemneaza valoarea obtinuta atunci cand se aplica in totalitate, o singura data, metoda standard de testare unei singure mostre. Daca nu exista dispozitii diferite in acest sens, probabilitatea este de 95% .

    II. Pregatirea probei pentru analiza

    1.1. Generalitati. Volumul probei destinate analizei trebuie sa fie de 1,5 l, daca determinarea specifica nu solicita sa se preleveze o cantitate mai mare de esantion.
    1.2. Pregatirea probei. Este necesar ca inainte de inceperea determinarilor proba sa se omogenizeze.
    1.3. Conservare. Proba trebuie sa fie pastrata intr-un recipient etans, la aer si umiditate, si conservat in conditii care sa permita evitarea tuturor deteriorarilor; in particular, dopurile de pluta, de cauciuc si din plastic nu trebuie sa fie in contact direct cu alcoolul, iar utilizarea de ceara este in mod expres interzisa.
    2. Reactivi
    2.1. Apa
    2.1.1. De fiecare data cand se pune problema utilizarii apei pentru prepararea unei solutii, pentru diluare sau pentru spalare, se convine sa se utilizeze apa distilata sau apa demineralizata avand o puritate cel putin echivalenta.
    2.1.2. De fiecare data cand apare problema "disolutiei" sau "dilutiei" fara indicatii suplimentare ale reactivului, se intelege ca este vorba despre o solutie apoasa.
    2.2. Substante chimice. Fara specificatii contrare, toate substantele chimice trebuie sa fie de calitatea impusa reactivilor pentru analize.
    3. Aparatura de laborator
    3.1. Aparatura necesara este specifica fiecarei determinari.
    3.2. Balanta analitica. Prin balanta analitica se intelege o balanta de precizie cu o sensibilitate de cel putin 0,1 mg sau superioara.
    4. Exprimarea rezultatelor
    4.1. Rezultatele mentionate in buletinul de analiza reprezinta media a cel putin doua determinari care au fost realizate cu o repetabilitate (factor r) satisfacatoare.
    4.2. Calculul rezultatelor. Cand nu sunt specificatii contrare, rezultatele trebuie sa fie calculate in grame pe hectolitru alcool 100% vol.
    4.3. Numarul de cifre semnificative. Rezultatul nu trebuie sa aiba mai multe cifre semnificative decat cel indicat de precizia metodei de analiza.

    III. Metode de analiza

    1. Determinarea continutului in alcool
    1.1. Definitie. Concentratia alcoolica volumetrica se exprima in procente de volum si se determina conform dispozitiilor nationale in vigoare, respectiv conform STAS 184/2/A1.
    1.2. Concentratia alcoolica se determina prin:
    - metoda cu picnometrul;
    - metoda cu alcoolmetrul.
    In caz de litigiu se foloseste metoda cu picnometrul.

    2. Evaluarea culorii si limpiditatii
    2.1. Obiect si domeniu de aplicare. Metoda permite evaluarea culorii si limpiditatii alcoolului neutru.
    2.2. Definitie. Prin culoare si limpiditate se intelege culoarea si limpiditatea determinate prin metoda specificata.
    2.3. Principiu. Culoarea si limpiditatea sunt evaluate vizual, prin comparatie cu apa pe un fond negru si pe un fond alb.
    2.4. Aparatura: eprubete incolore, cu o lungime de cel putin 40 cm.
    2.5. Mod de lucru. Se asaza doua eprubete pe un fond alb sau negru si se introduce in una o cantitate de proba corespunzand unei inaltimi in jur de 40 cm; se introduce in alta eprubeta apa pana la aceeasi inaltime. Se observa proba de sus, pe axa longitudinala a eprubetei, si se compara cu etalonul.
    2.6. Exprimarea rezultatelor. Se evalueaza culoarea si limpiditatea probei in comparatie cu etalonul (apa).

    3. Determinarea timpului de decolorare a unei solutii de permanganat de potasiu
    3.1. Obiect si camp de aplicare. Metoda vizeaza determinarea timpului in care un alcool neutru poate sa decoloreze o solutie de permanganat de potasiu.
    3.2. Definitie. Timpul de decolorare a unei solutii de permanganat de potasiu, determinat prin metoda specificata, reprezinta numarul de minute necesar astfel incat culoarea probei sa fie identica cu cea a etalonului dupa adaugarea unui mililitru de solutie de permanganat de potasiu de 1 mmol/l la 10 ml esantion.
    3.3. Principiu. Se determina timpul necesar pentru ca tenta probei dupa adaugarea solutiei de permanganat de potasiu sa fie identica cu cea a etalonului; acest timp se numeste timp de decolorare a solutiei de permanganat de potasiu.
    3.4. Reactivi:
    3.4.1. solutie de permanganat de potasiu 1 mmol/l; solutia trebuie sa fie preparata in momentul efectuarii analizei;
    3.4.2. solutie coloranta A (rosie); se cantaresc cu precizie 59,50 g CoCl2.6H2O; se prepara un amestec compus din 25 ml acid clorhidric (d20 = 1,19 g/ml) si din 975 ml apa; se introduc cantitatea de clorura de cobalt cantarita si amestecul HCl - apa intr-un balon cotat de 1.000 ml; se aduce amestecul pana la semn la temperatura de 20 grade C;
    3.4.3. solutie coloranta B (galbena); se cantaresc cu precizie 45,00 g FeCl3.6H2O; se prepara un amestec compus din 25 ml acid clorhidric (d20 = 1,19 g/ml) si din 975 ml apa, apoi se procedeaza cu cantitatea de clorura ferica in mod identic cu solutia coloranta A;
    3.4.4. etalonul de culoare; se iau cu o pipeta 13 ml solutie coloranta A si 5,5 ml solutie coloranta B si se introduc intr-un balon cotat de 100 ml, apoi se aduce la semn cu apa la temperatura de 20 grade C;
    Remarca: La temperatura de 4 grade C si in lipsa luminii solutiile colorante A si B pot sa fie conservate mai multe luni; etalonul de culoare trebuie sa fie refacut periodic.
    3.5. Aparatura:
    3.5.1. tub Nessler de 100 ml din sticla transparenta incolora, gradat la 50 ml, cu un dop rodat sau eprubete incolore, cu diametrul in jur de 20 mm;
    3.5.2. pipete de 1, 2, 5, 10 si 50 ml;
    3.5.3. termometru pana la 50 grade C cu gradatia de 0,1 sau 0,2;
    3.5.4. balanta pentru analiza;
    3.5.5. baie termostat la 20 grade C +/- 0,5;
    3.5.6. baloane cotate de 1.000 ml si 100 ml cu dop rodat de sticla.
    3.6. Mod de lucru. Se iau cu pipeta 10 ml de proba intr-o eprubeta sau 50 ml de proba intr-un tub Nessler; se plaseaza intr-o baie termostat la 20 grade C, adaugandu-se 1 sau 5 ml solutie de KMnO4 de 1 mmol/l, in functie de cantitatea de proba utilizata; se amesteca si se lasa pe baie la 20 grade C; se noteaza timpul; se adauga cu ajutorul unei pipete 10 ml solutie-etalon intr-o eprubeta cu diametrul identic sau 50 ml de solutie-etalon intr-un tub Nessler; se observa schimbarea tentei probei si se compara din timp in timp cu etalonul de culoare pe un fond alb; daca culoarea etalonului este identica cu cea a probei, se determina timpul in care s-a scurs pana la schimbarea tentei acesteia.
    Remarca: Solutia analizata nu trebuie sa fie expusa direct razelor solare cat timp dureaza determinarea.
    3.7. Exprimarea rezultatelor
    3.7.1. Interpretare. Timpul de decolorare este timpul necesar pentru ca tenta eprubetei continand proba sa devina identica cu cea a eprubetei continand etalonul. Pentru un alcool neutru aceasta durata trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu 18 minute la temperatura de 20 grade C.
    3.7.2. Repetabilitatea. Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in succesiune rapida de catre acelasi operator, pe aceeasi proba, in conditii identice nu trebuie sa depaseasca 2 minute.
    3.8. Nota
    3.8.1. Urmele de dioxid de mangan au un efect catalizant asupra reactiei; este necesar ca pipetele si eprubetele utilizate sa fie atent curatate si sa nu se utilizeze decat in acest scop. Este obligatoriu sa se spele cu acid clorhidric si sa se clateasca bine cu apa; sticla nu trebuie sa aiba tenta de culoare bruna.
    3.8.2. Este necesar sa se urmareasca calitatea apei utilizate pentru prepararea solutiei de permanganat de potasiu; aceasta nu trebuie sa decoloreze solutia de permanganat de potasiu. Daca este imposibil sa se obtina calitatea ceruta, se fierbe apa distilata si se adauga o cantitate mica de solutie de permanganat de potasiu, de asa maniera incat sa se obtina o foarte usoara coloratie roz; apoi se raceste aceasta solutie pentru a putea fi utilizata la dilutie.
    3.8.3. Pentru anumite probe decolorarea se poate produce fara sa se treaca prin nuanta exacta a solutiei de referinta.
    3.8.4. Determinarea cu permanganat de potasiu poate fi facuta daca proba de alcool pentru analizat a fost depozitata intr-un flacon din sticla perfect curat, inchis cu un dop de sticla clatit cu alcool sau cu un alt dop infasurat in staniol.

    4. Determinarea continutului in aldehide
    4.1. Obiect si domeniu de aplicare. Metoda consta in determinarea continutului de aldehide din alcoolul neutru, exprimat in acetaldehida.
    4.2. Definitie. Continutul de aldehide, exprimat in acetaldehida, este determinat prin metoda specificata.
    4.3. Principiu. Culoarea pe care o capata proba dupa reactia cu reactivul Schiff este comparata cu culoarea solutiei-etalon avand un continut cunoscut in acetaldehida.
    4.4. Reactivi:
    4.4.1. clorhidrat de p-rosanilina (fucsina bazica);
    4.4.2. sulfit de sodiu sau metabisulfit de sodiu, anhidru;
    4.4.3. acid clorhidric (d20 = 1,19 g/ml);
    4.4.4. carbune activ pudra;
    4.4.5. solutie de amidon, preparata din 1 g amidon solubil si 5 mg Hgl2 (conservat), care se pune in suspensie in putina apa rece; se amesteca apoi cu 500 ml apa fierbinte (se fierbe apa 5 minute, apoi se filtreaza dupa racire);
    4.4.6. solutie iodata 0,05 mol/l;
    4.4.7. 1-amino-etanol CH3CH(NH2)OH.
    - Prepararea reactivului Schiff. Se dizolva 5,0 g clorhidrat de p-rosanilina pulbere in aproximativ 1.000 ml apa calda, intr-un balon cotat de 2.000 ml - daca este cazul; se lasa in repaus pe baie pana la dizolvarea completa; 30 g sulfit de sodiu (sau o cantitate echivalenta de metabisulfit de sodiu), anhidru se dizolva in aproximativ 200 ml apa si se adauga la solutia racita de p-rosanilina; se lasa in repaus aproximativ 10 minute, apoi se adauga 60 ml acid clorhidric (d20 = 1,19 g/ml); dupa decolorarea solutiei (poate sa apara o usoara coloratie bruna) se adauga apa pana la semn si daca este necesar se filtreaza pe filtru cutat, cu carbune activ, incat solutia sa devina incolora.
    NOTA: 1. Reactivul Schiff trebuie sa fie preparat cu cel putin 14 zile inainte de utilizare.
    2. Continutul in dioxid de sulf liber din reactiv trebuie sa se situeze intre 2,8 si 6,0 mmol/100 ml, iar pH trebuie sa fie 1,0.
    - Determinarea continutului de dioxid de sulf liber. Se introduc cu pipeta 10 ml reactiv Schiff intr-un balon Erlenmayer de 250 ml; se adauga 200 ml apa si 5 ml solutie de amidon; se titreaza cu ajutorul unei solutii de iod 0,05 mol/l pana cand vireaza culoarea; daca continutul in dioxid de sulf liber nu este cuprins intre limitele indicate, se pot intampla urmatoarele:
    a) fie se mareste la o valoare acceptabila prin adaugarea unei cantitati adecvate de metabisulfit de sodiu (0,126 g Na2SO3/100 ml) de reactiv pe mmol dioxidul de sulf care lipseste;
    b) fie se coboara valoarea prin barbotare de aer in reactiv.
    - Calculul dioxidului de sulf liber in reactiv: mmol de SO2 liber / 100 ml reactiv = ml solutie de iod consumata (0,05 mol/l) x 3,2 x 100/64 x 10 = ml solutie de iod consumata (0,05 mol/l) / 2.
    NOTA: In cazul in care exista alta modalitate de preparare a reactivului Schiff, trebuie retinut ca este necesara verificarea sensibilitatii reactivului; aceasta trebuie sa fie aceeasi daca incercarile:
    a) nu dau nici o coloratie cu alcoolul, dovada ca aldehidele lipsesc;
    b) coloratia roz trebuie sa fie perceptibila plecandu-se de la 0,1 g acetaldehida/hl alcool 100% vol.
    - Purificarea 1-amino-etanol din comert - se dizolva complet 5 g de 1-amino-etanol in aproximativ 15 ml alcool absolut; se adauga aproximativ 50 ml eter dietilic anhidru (precipitat de 1-amino-etanol); se raceste in frigider timp de mai multe ore; se filtreaza cristalele si se clateste cu eter dietilic anhidru; se usuca timp de 3 - 4 ore in exsicator sub vid in prezenta acidului sulfuric.
    NOTA: 1-amino-etanol purificat trebuie sa fie alb; in situatia in care nu este, trebuie sa se repete cristalizarea.
    4.5. Aparatura:
    4.5.1. tub colorimetric, inchis cu un dop de sticla rodat;
    4.5.2. pipete de 1, 2, 3, 4, 5 si 10 ml;
    4.5.3. baie termostat reglabila la 20 +/- 0,5 grade C;
    4.5.4. spectrofotometru de absorbtie echipat cu cuve cu grosimea stratului optic de 50 mm.
    4.6. Mod de lucru:
    4.6.1. Remarca: Daca se determina continutul in aldehide dupa aceasta metoda, trebuie sa se verifice ca proba sa aiba concentratia de minimum 90,0% vol. In situatia in care proba nu are aceasta concentratie, continutul in alcool se va ridica prin adaosul unei cantitati adecvate de alcool etilic lipsit de aldehide.
    4.6.2. Curba de etalonare. Se cantaresc cu precizie, la balanta analitica, 1,3860 g de 1-amino-etanol anhidru purificat; se introduce alcoolul lipsit de aldehide intr-un balon cotat de 1.000 ml si se aduce la semn la temperatura de 20 grade C; solutia contine 1% acetaldehida/litru; se prepara o serie de dilutii in doua etape in asa fel incat sa se obtina 10 solutii-etalon cu un continut de 0,1 pana la 1,0 mg acetaldehida la 100 ml solutie; cu ajutorul acestor solutii-etalon se determina conform pct. 4.6.3 valoarea de absorbtie si se stabileste o diagrama.
    4.6.3. Determinarea continutului in aldehide. Cu o pipeta se introduc 5 ml de proba intr-un tub colorimetric; se adauga 5 ml apa; se omogenizeaza si se mentine la temperatura constanta de 20 grade C; in paralel se prepara o proba-martor din 5 ml alcool etilic cu concentratia 96% vol. lipsit de aldehide, se adauga 5 ml apa, se omogenizeaza si se mentine la temperatura constanta de 20 grade C; se adauga cate 5 ml de reactiv Schiff in tuburile colorimetrice, care se inchid cu un dop de sticla rodat si bine securizat si se mentin pe baie la 20 grade C timp de 20 de minute; se varsa continutul in cuva si se determina valoarea de absorbtie la lungimea de unda de 546 nm.
    NOTA: 1. Pentru determinarea valorii aldehidelor este necesar sa se verifice, la fiecare analiza, validitatea curbei de etalonare in comparatie cu solutiile de referinta, daca nu, este necesar sa se refaca curba de etalonare.
    2. Este necesar ca proba-martor sa fie incolora in fiecare caz.
    4.7. Exprimarea rezultatelor
    4.7.1. Formule si metode de calcul. Se construieste un grafic reprezentand variatiile densitatii optice, in functie de continutul in acetaldehida, si se determina pe acest grafic continutul in acetaldehide al esantionului. Continutul in acetaldehida, exprimat in grame acetaldehida la hectolitru alcool 100% vol., este dat de formula:
    100 x A / T, in care:
    A = continutul, exprimat in g/hl, de acetaldehida al probei, valoare determinata prin raportare la curba de etalonare;
    T = concentratia alcoolica volumetrica a probei.
    4.7.2. Repetabilitatea. Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in succesiune rapida de catre acelasi operator, pe aceeasi proba, in conditii identice nu trebuie sa depaseasca 0,1 g aldehide la hectolitru alcool 100% vol.

    5. Determinarea continutului de alcooluri superioare
    5.1. Obiect si domeniu de aplicare. Metoda vizeaza determinarea continutului de alcooluri superioare din alcoolul etilic neutru, exprimat in metil-2-propanol-1.
    5.2. Definitie. Continutul de alcooluri superioare, exprimat in metil-2-propanol-1, este determinat prin metoda specificata.
    5.3. Principiu. Se determina la lungimea de unda de 560 nm, cu o corectie in cazul prezentei aldehidelor in esantion, absorbtiile complecsilor colorati rezultati din reactia alcoolurilor superioare cu o aldehida aromatica in acid sulfuric diluat la cald (reactia Komarowsky) si compararea cu o coloratie obtinuta prin reactia cu metil-2-propanol-1 in aceleasi conditii.
    5.4. Reactivi:
    5.4.1. solutie de aldehida salicilica 1% m/m preparata prin adaugarea de 1 g de aldehida salicilica in 99 g alcool etilic cu concentratia de 96% vol. (lipsit de ulei de fuzel);
    5.4.2. acid sulfuric concentrat (d20 = 1,84 g/ml);
    5.4.3. metil-2-propanol-1;
    5.4.4. solutii-etalon de metil-2-propanol-1. Se dilueaza metil-2-propanol-1 intr-o solutie apoasa de alcool etilic cu concentratia de 96% vol. pentru a obtine o serie de solutii-etalon continand 0,1; 0,2; 0,4; 0,6 si 1,0 g metil-2-propanol-1 la hl solutie;
    5.4.5. solutie-etalon de acetaldehida. Solutia-etalon de acetaldehida se prepara dupa cum urmeaza: se cantaresc cu precizie cu balanta 1,3860 g de 1-amino-alcool etilic anhidru purificat; se introduce alcoolul fara aldehide intr-un balon cotat de 1.000 ml si se umple pana la semn la temperatura de 20 grade C; solutia contine 1% acetaldehide la litru; se prepara o serie de dilutii in doua etape in asa fel incat sa se obtina 10 solutii-etalon cu un continut de 0,1 pana la 1,0 mg acetaldehide la 100 ml solutie; cu ajutorul acestor solutii-etalon se determina valoarea de absorbtie si se stabileste o diagrama;
    5.4.6. alcool etilic cu concentratia de 96% vol., lipsit de alcooluri superioare si de aldehide.
    5.5. Aparatura:
    5.5.1. spectrofotometru UV-VIS care permite determinarea absorbtiei solutiei la lungimea de unda de 560 nm;
    5.5.2. cuve spectrofotometrice cu grosimea stratului optic de 10, 20 si 50 mm;
    5.5.3. baie termostat reglabila la 20 +/- 0,5 grade C;
    5.5.4. eprubete pentru colorimetrie (pyrex sau similar) din sticla cu fata laterala compacta, echipate cu dop rodat, cu capacitatea de aproximativ 50 ml.
    5.6. Mod de lucru
    5.6.1. Continutul in aldehide. Determinarea continutului in aldehide al probei, exprimat in acetaldehide, se face conform metodei de analiza nr. 4.
    5.6.2. Curba de etalonare: metil-2-propanol-1. Se introduc cu pipeta 10 ml din fiecare dintre solutiile-etalon de metil-2-propanol-1 si se introduc in eprubetele de 50 ml echipate fiecare cu un dop rodat. Se introduce cu pipeta cate 1 ml solutie de aldehida salicilica in eprubete; se adauga 20 ml de acid sulfuric. Se omogenizeaza continutul eprubetelor prin rasturnare si se ridica cu grija dopul din cand in cand. Se lasa la temperatura camerei timp de 10 minute, apoi se pune pe baie la 20 +/- 0,5 grade C. Dupa 20 de minute se pune continutul din eprubete in cuvele spectrofotometrice. Dupa exact 30 de minute se adauga acidul sulfuric si se determina absorbtia solutiilor la lungimea de unda de 560 nm, utilizandu-se apa din cuva de referinta a spectrofotometrului. Se pun apoi intr-un grafic valorile de absorbtie, in functie de concentratia in metil-2-propanol-1.
    5.6.3. Curba de etalonare: aldehide. Se repeta operatiile de la punctul anterior, inlocuind cei 10 ml din fiecare solutie de referinta de metil-2-propanol-1 cu 10 ml de solutie de referinta de acetaldehida. Se pun apoi intr-un grafic valorile de absorbtie la lungimea de unda de 560 nm, in functie de concentratia in acetaldehida.
    5.6.4. Determinarea probei. Se repeta operatiile descrise la pct. 5.6.2, inlocuind cei 10 ml solutie de referinta de metil-2-propanol-1 cu 10 ml proba. Se determina valoarea de absorbtie a probei.
    5.7. Exprimarea rezultatelor
    5.7.1. Formule si metode de calcul
    5.7.1.1. Se corecteaza valoarea de absorbtie a probei, scazand valoarea de absorbtie corespunzatoare continutului in aldehide al probei (determinata plecand de la curba de etalonare construita conform pct. 5.6.3).
    5.7.1.2. Se determina continutul in alcooluri superioare, exprimat in metil-2-propanol-1, al probei cu ajutorul curbei de etalonare, construita conform pct. 5.6.2, insa utilizand valoarea corectata (5.7.1.1).
    5.7.1.3. Continutul in alcooluri superioare, exprimat in grame de metil-2-propanol-1 la hl alcool cu concentratia de 100% vol., este dat de formula urmatoare:
    A x 100 / T, in care:
    A = continutul probei in alcooluri superioare, calculat conform pct. 5.7.1.2;
    T = concentratia alcoolica volumetrica a probei.
    5.7.2. Repetabilitatea. Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in succesiune rapida de catre acelasi operator, pe aceeasi proba, in conditii identice nu trebuie sa depaseasca 0,2 g la hl alcool 100% vol.

    6. Determinarea aciditatii totale
    6.1. Obiect si domeniu de aplicare. Metoda permite determinarea aciditatii totale, exprimata in acid acetic, a alcoolului neutru.
    6.2. Definitie. Aciditatea totala, exprimata in acid acetic, este determinata prin metoda specificata.
    6.3. Principiu. Dupa degazeificare, proba este titrata cu o solutie-etalon de hidroxid de sodiu, iar aciditatea este exprimata in acid acetic.
    6.4. Reactivi:
    6.4.1. solutie de hidroxid de sodiu 0,01 mol/l si 0,1 mol/l conservata in conditii care sa permita reducerea la minimum a contactului cu dioxidul de carbon;
    6.4.2. solutie de indigo carmin (A); se cantaresc 2 g de indigo carmin, se dizolva in 40 ml apa si se completeaza pana la 100 g cu alcool etilic;
    6.4.3. solutie de rosu de fenol (B); se cantaresc 2 g de rosu de fenol, se dizolva in 6 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l si se adauga apa pana la semn intr-un balon cotat de 100 ml.
    6.5. Aparatura:
    6.5.1. biurete sau aparate de titrat;
    6.5.2. pipete de 100 ml;
    6.5.3. balon rotund de 250 ml cu dop rodat;
    6.5.4. refrigerent ascendent.
    6.6. Mod de lucru. Se introduc cu pipeta 100 ml proba intr-un balon rotund de 250 ml; se adauga piatra ponce pentru a usura fierberea si se aduce rapid la fierbere la reflux. Se adauga in solutia calda o picatura din fiecare dintre solutiile indicatoare A si B. Se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,01 mol/l pana vireaza culoarea verde-galben in violet.
    6.7. Exprimarea rezultatelor
    6.7.1. Formule si metoda de calcul. Aciditatea totala, exprimata in grame de acid acetic la hl alcool etilic 100% vol., este data de formula:
    V x 60 / T, in care:
    V = numarul de ml de solutie de hidroxid de sodiu de 0,01 mol/l necesari pentru neutralizare;
    T = concentratia alcoolica volumetrica a probei.
    6.7.2. Repetabilitatea. Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in succesiune rapida de catre acelasi operator, pe aceeasi proba, in conditii identice nu trebuie sa depaseasca 0,1 g la hl alcool 100% vol.

    7. Determinarea continutului in esteri
    7.1. Obiect si domeniu de aplicare. Metoda consta in determinarea continutului de esteri din alcoolul neutru, exprimat in acetat de etil.
    7.2. Definitie. Continutul in esteri se determina prin metoda specificata si este exprimat in acetat de etil.
    7.3. Principiu. In prezenta clorurii de hidroxilamina in solutie alcalina, esterii reactioneaza cantitativ pentru a forma acizi hidroxamici; in prezenta ionilor ferici in solutie acida acestia formeaza complecsi colorati. Se masoara absorbanta acestor complecsi la lungimea de unda de 525 nm.
    7.4. Reactivi:
    7.4.1. acid clorhidric, solutie 4 mol/l;
    7.4.2. solutie de clorura ferica 0,37 mol/l, preparata in solutie de acid clorhidric 1 mol/l;
    7.4.3. solutie de clorura de hidroxilamina 2 mol/l, pastrata la rece (in frigider);
    7.4.3. solutie de hidroxid de sodiu 3,5 mol/l;
    7.4.4. solutii-etalon de acetat de etil continand, respectiv: 0,0; 0,2; 0,4; 0,6; 0,8; 1,0 g acetat de etil la litru de alcool 96,0% vol. lipsit de esteri.
    7.5. Aparatura:
    7.5.1. spectrofotometru de absorbtie echipat cu cuve cu grosimea stratului optic de 50 mm grosime.
    7.6. Mod de lucru
    7.6.1. Curba de etalonare. Se cantareste cu precizie pe o balanta analitica 1 g acetat de etil si se pune intr-un balon cotat de 1.000 ml impreuna cu alcool etilic lipsit de esteri; se umple pana la semn la o temperatura de 20 grade C; se prepara apoi o serie de solutii, in doua etape, de asa maniera incat sa se obtina 20 de solutii-etalon cu un continut de 0,1 pana la 2,0 mg acetat de etil la 100 ml solutie. Cu ajutorul acestor solutii se determina valoarea extinctiei in conformitate cu pct. 7.6.2 si se stabileste o diagrama.
    7.6.2. Determinarea continutului in esteri. Se introduc cu pipeta 10 ml proba in eprubeta inchisa cu un dop rodat; se adauga 2 ml solutie de hidroxilamina; in paralel, se prepara o proba-martor din 10 ml etanol 96% vol. lipsit de esteri si 2,0 ml solutie de clorura de hidroxilamina; se adauga de fiecare data cate 2,0 ml de solutie de hidroxid de sodiu si se inchide eprubeta cu dopul rodat; se pune pe baia termostat la temperatura de 20 grade C timp de 15 minute; se adauga apoi cate 2,0 ml de acid clorhidric si cate 2 ml solutie ferica in fiecare eprubeta, se agita repede si se pune continutul in cuve; se determina valoarea extinctiei la lungimea de unda de 525 nm.
    7.7. Exprimarea rezultatelor
    7.7.1. Formule si metode de calcul. Se pun pe un grafic valorile densitatii optice ale solutiilor-etalon, in functie de concentratie. Continutul in esteri corespunzator valorii extinctiei (exprimat in acetat de etil = A) este relevat pe grafic si este dat de formula:
    A x 100 / T si este exprimat in g/hl alcool 100% vol., in care:
    T = concentratia alcoolica volumetrica a probei.
    7.7.2. Repetabilitatea. Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in succesiune rapida de catre acelasi operator, pe aceeasi proba, in conditii identice nu trebuie sa depaseasca 0,1 g esteri la hl alcool 100% vol., exprimat in acetat de etil.

    8. Determinarea continutului in baze azotate volatile
    8.1. Obiect si domeniu de aplicare. Metoda consta in determinarea continutului in baze azotate volatile al alcoolurilor neutre, exprimat in azot.
    8.2. Definitie. Continutul in baze azotate volatile este continutul exprimat in azot, determinat prin metoda specificata.
    8.3. Principiul metodei. Se evapora proba pana la obtinerea unui volum scazut in prezenta acidului sulfuric si apoi se determina continutul in amoniac prin metoda microdifuziei a lui Conway.
    8.4. Reactivi:
    8.4.1. acid sulfuric, 1 mol/l;
    8.4.2. solutia indicatoare de acid boric. Se dizolva 10 g acid boric, 8 mg verde de bromcresol si 4 mg metil in propanol-2 cu concentratia de 30% vol. si se adauga pana la 1.000 ml propanol-2 cu concentratia de 30% vol.;
    8.4.3. solutie de hidroxid de potasiu 500 g/l, fara anhidrida carbonica;
    8.4.4. acid clorhidric cu concentratia de 0,02 mol/l;
    8.5. Aparatura:
    8.5.1. capsula de evaporare de capacitate suficienta pentru a putea contine 50 ml de proba;
    8.5.2. baie de apa;
    8.5.3. vas Conway dotat cu capac, cu inchidere ermetica si cu dimensiunile din fig. 1;
    8.5.4. microbiureta de 2 - 5 ml, gradata in 0,01 ml.
    8.6. Mod de lucru
    8.6.1. Se introduc cu ajutorul unei pipete 50 ml de proba (in cazul in care se prevede un continut in azot inferior limitei de 0,2 g/hl de proba, se va introduce o cantitate de 200 ml de proba) intr-o capsula de sticla, se adauga 1 ml de acid sulfuric 1 mol/l, se plaseaza capsula pe baie si se evapora pana la obtinerea unui reziduu de circa 1 ml.
    8.6.2. Se introduce cu ajutorul unei pipete 1 ml solutie indicatoare de acid boric in vasul intern al reactorului Conway si se clateste reziduul lichid obtinut prin evaporare in vasul extern. Se inclina usor reactorul Conway si se adauga 1 ml solutie de hidroxid de potasiu in vasul extern, cat mai rapid posibil, dar si cat mai departe posibil de lichidul din acest vas extern. Se inchide imediat vasul Conway cu ajutorul unui capac ermetic, gresat.
    8.6.3. Se amesteca cele doua solutii in vasul extern, avand grija sa nu se verse lichidul dintr-un vas in altul. Se lasa in repaus timp de 2 ore.
    8.6.4. Titrarea amoniacului in vasul intern cu ajutorul unei solutii de acid clorhidric 0,02 mol/l folosind o microbiureta pentru neutralizare. Volumul de acid utilizat ar trebui sa fie cuprins intre 0,2 si 0,9 ml. (V1 este volumul de acid utilizat, exprimat in ml.)
    8.6.5. Se efectueaza un dozaj cu proba-martor repetand operatiunile descrise la pct. 8.6.1 - 8.6.4, dar inlocuind cei 50 ml de esantion mentionati la pct. 8.6.1, prin acelasi volum de apa. (V2 este volumul de acid clorhidric utilizat, exprimat in ml.)
    8.7. Exprimarea rezultatelor
    8.7.1. Formule si metode de calcul. Continutul in baze azotate volatile, exprimat in grame de azot/hl alcool 100% vol., este dat de formula:
    (V1 - V2) x 2.800 / E x T, in care:
    V1 = volumul in ml de acid clorhidric necesar pentru neutralizarea probei;
    V2 = volumul in ml de acid clorhidric utilizat in proba-martor;
    T = concentratia alcoolica volumetrica a probei;
    E = volumul probei utilizate, in ml.
    8.7.2. Repetabilitatea. Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in succesiune rapida de catre acelasi analist, pe aceeasi proba, in conditii identice nu trebuie sa depaseasca 0,05 g la hl alcool 100% vol.

    9. Determinarea continutului de alcool metilic
    9.1. Obiect si domeniu de aplicare. Metoda consta in determinarea continutului de alcool metilic in alcoolul neutru.
    9.2. Definitie. Continutul in alcool metilic este continutul care este determinat prin metoda specificata.
    9.3. Principiul metodei. Concentratia in alcool metilic este determinata prin injectia directa a probei intr-un cromatograf in faza gazoasa.
    9.4. Mod de lucru. Este buna orice metoda de cromatografie gazoasa, cu conditia ca coloana de cromatografie in faza gazoasa sa permita, in conditiile operatorii adoptate, o separare neta a diversilor compusi: alcool metilic, acetaldehida, alcool etilic si acetat de etil. Limita de detectare a alcoolului metilic in alcool etilic trebuie sa fie mai mica de 2 g/hl.
    9.5. Repetabilitatea. Diferenta dintre doua rezultate a doua determinari efectuate simultan sau in succesiune rapida de catre acelasi operator, pe aceeasi proba, in conditii identice nu trebuie sa depaseasca 2 g de alcool metilic la hl alcool 100% vol.

    10. Determinarea extractului sec
    10.1. Obiect si domeniu de aplicare. Metoda consta in determinarea continutului in reziduu sec al alcoolurilor neutre.
    10.2. Definitie. Continutul in extract sec este dat de continutul de materie uscata, determinat de metoda specificata.
    10.3. Principiu. O fractiune de proba este uscata la 103 grade C si se va determina concentratia in reziduu prin metoda gravimetrica.
    10.4. Aparatura:
    10.4.1. baie de apa, la fierbere:
    10.4.2. capsula de evaporare de o capacitate suficienta;
    10.4.3. exsicator, continand gel de siliciu proaspat activat (sau un exsicator echivalent) prevazut cu un indicator in grade higrometrice;
    10.4.4. balanta analitica;
    10.4.5. etuva, in care temperatura este reglata la 103 +/- 2 grade C.
    10.5. Mod de operare. Se cantareste cu atentie, la o zecime de mg, o capsula de evaporare curata si uscata (M0); se introduce cu pipeta, eventual de mai multe ori, un volum convenabil de proba in capsula (intre 100 si 250 ml) (V0 ml); se asaza capsula continand proba in baie de apa adusa la fierbere, lasand sa se evapore; se asaza in etuva, reglata la 103 +/- 2 grade C, timp de 30 de minute, apoi se asaza capsula continand reziduul (M1) in exsicator; se lasa sa se raceasca capsula timp de 30 de minute, apoi se cantareste capsula continand reziduul (M1) la o zecime de mg.
    10.6. Exprimarea rezultatelor
    10.6.1. Formule si metode de calcul. Continutul in reziduu sec, exprimat in g/hl alcool 100% vol., este dat de formula:
    (M1 - M0) x 10^7 / V0 x T, in care:
    M0 = masa, exprimata in g, din capsula curata si uscata;
    M1 = masa, exprimata in g, din capsula continand reziduul dupa uscare;
    V0 = volumul esantionului supus uscarii;
    T = concentratia alcoolica volumetrica a probei.
    10.6.2. Repetabilitatea. Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in succesiune rapida de catre acelasi operator, pe aceeasi proba, in conditii identice, nu trebuie sa depaseasca 0,5 g la hl alcool 100% vol.

    11. Identificarea prezentei furfuralului
    11.1. Obiect si domeniu de aplicare. Metoda vizeaza detectarea prezentei furfuralului in alcoolul neutru.
    11.2. Definitie. Concentratia limita de furfural detectabil este valoarea determinata prin metoda specificata.
    11.3. Principiu. Esantionul de alcool este amestecat cu anilina si acid acetic glacial. Aparitia unei coloratii "roz somon" in 20 de minute dupa amestec indica prezenta furfuralului.
    11.4. Reactivi:
    11.4.1. anilina proaspat distilata;
    11.4.2. acid acetic glacial.
    11.5. Aparatura: eprubete prevazute cu dopuri rodate din sticla.
    11.6. Mod de lucru. Intr-o eprubeta se introduc cu pipeta 10 ml de proba, se adauga 0,5 ml anilina si 2 ml acid acetic glacial; se agita eprubeta pana la amestecul reactivilor.
    11.7. Exprimarea rezultatelor
    11.7.1. Interpretarea analizei. Daca apare o culoare "roz somon" in mai putin de 20 de minute, analiza este considerata ca pozitiva si esantionul contine furfural.
    11.7.2. Repetabilitatea. Rezultatele a doua incercari efectuate simultan sau in succesiune rapida de catre acelasi operator, pe aceeasi proba, in conditii identice trebuie sa fie identice.

    12. Testarea absorbtiei in lumina ultravioleta
    12.1. Obiect si domeniu de aplicare. Aceasta metoda permite determinarea permeabilitatii optice a alcoolului neutru.
    12.2. Principiu. Permeabilitatea optica a probei in domeniul lungimii de unda de la 220 la 270 va fi masurata prin raportarea la o substanta de referinta definita si care poseda o mare permeabilitate optica.
    12.3. Aparatura:
    12.3.1. spectrofotometru UV-VIS;
    12.3.2. cuva de cuart de 10 mm grosime, cu transmisie spectrala identica.
    12.4. Reactivi: n-hexan pentru spectroscopie.
    12.5. Mod de lucru. Se clatesc in prealabil cuvele curate cu o solutie de proba; se umplu cu proba si se usuca cuva la exterior; se trateaza cuva de referinta (n) cu n-hexan in acelasi fel, apoi se umple; se determina valoarea de extinctie si se alcatuieste un grafic.
    12.6. Exprimarea rezultatelor. Valorile de extinctie citite la 270, 240, 230 si 220 mm nu trebuie sa depaseasca urmatoarele valori: 0,02; 0,08; 0,18 si 0,3. Curba de extinctie trebuie sa aiba o alura neteda si regulata.

    13. Determinarea continutului de C-14 in alcoolul etilic
    13.1. Procedura care va fi urmata pentru determinarea naturii alcoolului. Determinarea continutului de C-14 in alcoolul etilic permite sa se faca distinctia intre alcoolul pe baza de materii prime fosile (numit alcool de sinteza) si alcoolul pe baza de materii prime agricole (numit alcool de fermentatie).
    13.2. Definitie. Prin continut de C-14 al alcoolului etilic se intelege continutul in C-14 determinat prin metoda specificata. Continutul natural al atmosferei in C-14 (valoare de referinta), care este asimilata de catre plantele vii, nu este o valoare constanta. In consecinta, valoarea de referinta, numita valoarea anuala de referinta, este determinata in fiecare an prin analize colaborative organizate de Biroul comunitar de referinta si Centrul comun de cercetare Ispra.
    13.3. Principiu. Continutul in C-14 este determinat direct prin numararea la scintilatie lichida a probelor continand alcool de cel putin 85% in procente de masa de alcool etilic.
    13.4. Reactivi:
    13.4.1. scintilator cu toluen 5,0 g 2,5-difeniloxazol (PPO) 0,5 g p-bis [4-metil-5-feniloxazol (2)]-benzen (dimetilPOPOP) intr-un litru de toluen p.a. Scintilatoarele cu toluen cu aceasta compozitie, disponibile in comert, pot fi, de asemenea, folosite;
    13.4.2. etalon C-14. C-14 n-hexadecan cu o activitate de circa 1x106 dpm/g (circa 1,67x106 cBq/g) si o precizie garantata a activitatii determinata de  +/- 2% rel.;
    13.4.3 etanol fara continut de C-14. Alcool de sinteza pe baza de materii prime de origine fosila cu cel putin 85% m/m alcool etilic pentru a determina efectul nul;
    13.4.4. alcool pe baza de materii prime agricole provenind de fiecare data de la ultima perioada de crestere cu cel putin 85% m/m alcool etilic, ca solutie de referinta.
    13.5. Aparatura:
    13.5.1. spectrometrul cu scintilatie lichida, cu mai multe canale, cu calculator si standardizare externa automatica si indicarea conditiilor de canal standard extern (constructie obisnuita: trei canale cu capacitatea masurata si doua canale standard externe);
    13.5.2. flacoane gradate sarace in potasiu, adaptate la aparatura, prevazute cu dopuri cu filet de culoare inchisa care prezinta o protectie interioara de polietilena;
    13.5.3. pipete volumetrice de 10 ml;
    13.5.4. dozator automat de 10 ml;
    13.5.5. balon rotund de 250 ml;
    13.5.6. aparat de distilare cu manta, de exemplu de tip Micko;
    13.5.7. injector microlitru 50 microlitri;
    13.5.8. palnie de picnometru, picnometre de 25 si de 50 ml;
    13.5.9. termostat, cu o variatie de  +/- 0,01 grade C;
    13.5.10. tabele alcoolmetrice.
    13.6. Mod de lucru
    13.6.1. Reglarea aparaturii. Reglarea aparaturii se va face conform indicatiilor fabricantului. Conditiile de masurare vor fi optime atunci cand valoarea E2 / B, numita si factor de merit, este maxima.
    E = eficienta (randament), B = fundal (zgomot de fundal). Doar doua canale de masura vor fi optimizate; al treilea canal de masura va ramane deschis in totalitate pentru a permite controlul.
    13.6.2. Selectia flacoanelor de etalonare. Mai multe flacoane de etalonare decat cele cerute ulterior vor fi umplute fiecare cu 10 ml alcool de sinteza lipsit de C-14 si de 10 ml de scintilator cu toluen si se masoara cel putin timp de 4 x 100 minute. Flacoanele care au zgomot de fond cu o abatere mai mare de +/- 1% rel. din valoarea minima vor fi indepartate. Pentru selectie, doar flacoanele de etalonare noi provenind din acelasi lot vor fi utilizate.
    13.6.3. Determinarea raportului canal standard extern (RCSE). Concomitent cu reglarea canalului, efectuat conform pct. 13.6.1, se va determina, in timpul calculului coeficientului de eficacitate cu ajutorul programului de calcul corespondent, raportul canal standard extern (RCSE). Pentru starea externa este de preferat utilizarea cesiumului 137 care este deja integrat solid de fabricant.
    13.6.4. Prepararea probei. Pentru masurare se va face apel la probe care prezinta cel putin un continut de alcool de 85% in masa, fara impuritati, si care prezinta o absorbanta inferioara la 450 nm. Reziduul scazut de aldehida si de esteri nu are efect disturbator. Dupa inlaturarea primilor mililitri de distilat, distilarea se face direct in picnometru, apoi continutul de alcool este masurat cu ajutorul picnometrului. Valorile care vor fi determinate vor fi preluate din tabelele alcoolmetrice.
    13.7. Masurarea esantioanelor cu standard extern
    13.7.1. Esantioanele cu absorbanta scazuta, ca cele descrise la pct. 13.6.4, cu o valoare a RCSE (raportul canal standard extern) de circa 1,8, pot fi masurate si constituie o masura indirecta pentru coeficientul de eficacitate.
    13.7.2. Mod de lucru. Se introduc de fiecare data, cu ajutorul unei pipete, intr-un flacon de masurat, controlat pentru zgomot de fond, 10 ml de proba pregatita conform pct. 13.6.4, apoi se adauga cate 10 ml scintilator cu toluen cu ajutorul unui dozator automat. Probele sunt omogenizate in flaconul de etalonare prin miscari de rotatie, avand grija ca lichidul sa nu inmoaie protectia interna de polietilena a dopului filetat. Pentru determinarea zgomotului de fundal se va prepara in aceeasi maniera un flacon de etalonare cu alcool de sinteza fara C-14. Pentru a verifica valoarea anuala a C-14, se va prepara un alcool de origine agricola provenind din ultima perioada de crestere, in amestec cu un flacon contor cu un standard intern conform pct. 13.8. Probele de control si probele pentru zgomot de fond vor fi plasate la inceputul seriei de masuratori. Seria de masuratori nu trebuie sa cuprinda mai mult de 10 esantioane de analiza. Durata totala a masuratorilor pe esantion este de 2 x 100 minute minimum, masuratorile de probe individuale fiind efectuate pe etape partiale de 100 de minute fiecare, putandu-se astfel identifica o eventuala derivare sau alta perturbare. (Un ciclu cuprinde astfel, de fiecare data, pe proba, un interval de 100 de minute.) Probele pentru zgomot de fond sau probele de control trebuie sa fie reinnoite dupa 4 saptamani. Aceasta procedura de masura nu necesita decat putin material si timp. Ea este de preferat in laboratoarele experimentale care trateaza un numar mare de probe. Pentru probele cu absorbanta scazuta (raport canal standard extern de circa 1,8) randamentul nu este decat in mica masura influentat de modificarea acestei valori. Daca aceasta modificare nu depaseste +/- 5% rel., calculul se poate face cu acelasi randament. Pentru probele cu absorbtie mare, ca de exemplu pentru alcoolurile denaturate, randamentul poate fi calculat prin curba numita corectoare de absorbanta; daca nu se dispune de un program potrivit de calcul, se va masura cu un standard intern, ceea ce determina in mod clar randamentul.
    13.8. Masurarea probelor cu standard extern hexadecan C-14
    13.8.1. Mod de operare. Probele de control si probele pentru zgomot de fond (alcool etilic de fermentatie si alcool etilic de sinteza), precum si proba de analizat vor fi fiecare calculate dublu. O proba dubla va fi preparata intr-un flacon la care se va adauga o cantitate bine dozata (30 ml) de hexadecan C-14 ca standard intern (activitate suplimentara de circa 26.269 dpm/g C (circa 43.782 cBq/gC). Pentru prepararea altor probe si timpi de masura, este de preferat sa se procedeze ca la pct. 13.7.2, probele cu standard intern avand un timp de masura limitat de circa 5 minute pe un prereglaj de 105 impulsuri. Pentru seria de masuratori (10 probe) se va prepara de fiecare data un dublu pentru probele de control si pentru zgomot de fond, care vor fi asezate la inceputul seriei de analiza.
    13.8.2. Utilizarea standardului intern si a flacoanelor de etalonaj. Pentru utilizarea standardului intern si a flacoanelor de etalonaj pentru masuratorile cu un standard intern, va trebui, pentru a se evita contaminarile, ca stocarea si manipularea acestor standarde sa se faca in alt loc decat prepararea si masurarea probelor de analiza. Dupa masurare, flacoanele controlate pentru zgomot de fond vor putea fi reutilizate. Dopurile filetate si flacoanele continand standarde interne vor fi aruncate.
    13.9. Evaluarea rezultatelor
    13.9.1. Unitatea activitatii unei substante radioactive este Becquerel.
    1 Bq = 1 dezintegrare/sec. Indicarea radioactivitatii specifice se face in Becquerel, raportandu-se la 1 gr de carbon = Bq / gC. Pentru a obtine valori apropiate de realitate, este de preferat sa se indice rezultatul in centi-Becquerel: cBq / gC. Specificatiile si formulele de calcul indicate in publicatii si care sunt bazate pe valori stabilite de dpm pot fi pastrate pentru moment. Aceasta valoare corespunzatoare in centi-Becquerel se obtine multiplicand rezultatul dpm cu factorul 100 / 60.
    13.9.2. Evaluarea cu un standard extern:
    cBq / gC = (cpmpr - cpmNE ) x 1,918 x 100 / V x F x Z x 60
    13.9.3. Evaluarea cu un standard intern:
    cBq / Gc = (cpmpr - cpmNE ) x dpmlS x 1,918 x 100 / (cpmlS - cpmpr ) x V x F x 60
    13.9.4. Abrevieri:
    cpmpr = media procentului de numarare a esantioanelor calculate pe parcursul intregii durate a masuratorilor;
    cpmNE = media procentului de numarare a zgomotului de fond calculat in aceeasi maniera;
    cpmlS = procentul de numarare a esantioanelor, prevazut cu un standard intern;
    dpmlS = cantitatea standardului intern adaugata (radioactivitate etalonata dpm);
    V = volumul esantioanelor utilizate, in ml;
    F = continutul in grame de alcool pur/ml, in functie de concentratia sa;
    Z = coeficientul de eficacitate (randament) in functie de valoarea raportului canal standard extern;
    1,918 = grame de alcool / 1 g de carbon.
    13.10. Fiabilitatea metodei
    13.10.1. Repetabilitatea (r) r = 0,632 cBq/gC; s(r) = +/- 0,223 cBq/gC
    13.10.2. Reproductibilitatea (R) R = 0,821 cBq/gC; s(R) = +/- 0,290 cBq/Gc.

    Figura 1: Reactorul Conway

    Figura 1   Reactorul Conway   se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003, la pagina 16.