ORDIN
Nr. 544/843 din 21 august 2003
pentru aprobarea Normelor cu privire la metodele de prelevare si de analiza
pentru tipurile de cazeina si cazeinati destinate consumului uman
ACT EMIS DE: MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR SI
MEDIULUI
Nr. 544 din 21 august 2003
MINISTERUL SANATATII
Nr. 843 din 11 septembrie 2003
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 662 din 18 septembrie 2003
Vazand Referatul de aprobare nr. 133.645 din 12 august 2003, intocmit de
Directia generala de implementare si reglementare,
avand in vedere prevederile art. 34 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 57/2002,
in temeiul Hotararii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si
functionarea Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului si al
Hotararii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea
Ministerului Sanatatii,
ministrul agriculturii, padurilor, apelor si mediului si ministrul
sanatatii emit urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Normele cu privire la metodele de prelevare si de analiza pentru
tipurile de cazeina si cazeinati destinate consumului uman, prevazute in anexa
care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2
Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului si Ministerul
Sanatatii, prin directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene si
a municipiului Bucuresti, precum si prin directiile de sanatate publica
judetene si a municipiului Bucuresti, vor duce la indeplinire prevederile
prezentului ordin.
Art. 3
Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
si va intra in vigoare in termen de 90 de zile de la data publicarii.
Ministrul agriculturii, padurilor,
apelor si mediului,
Ilie Sarbu
Ministrul sanatatii,
Mircea Beuran
ANEXA 1
NORME
cu privire la metodele de prelevare si de analiza pentru tipurile de cazeina si
cazeinati destinate consumului uman
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
(1) Prezentele norme cuprind metode de prelevare si de analiza pentru
tipurile de cazeina si cazeinati destinate consumului uman.
(2) Metodele de prelevare pentru analizele chimice ale tipurilor de cazeina
si cazeinati destinate consumului uman sunt recomandate si descrise in anexa
nr. 1A care face parte integranta din prezentele norme.
(3) Metodele de analiza pentru tipurile de cazeina si cazeinati destinate
consumului uman sunt recomandate si descrise in anexele nr. 1B si nr. 1C care
fac parte integranta din prezentele norme.
CAP. 2
Domenii de aplicare
Art. 2
Prezentele norme se refera la: cazeinele acide, cazeinele cheag si
cazeinati.
ANEXA 1A
la norme
I. Prevederi generale
1. Instructiuni administrative
1.1. Personalul
Prelevarea probelor va fi realizata de o persoana calificata autorizata
dupa cum se specifica in prezentele norme.
1.2. Sigilarea si etichetarea probelor
Fiecare proba luata pentru uzul oficial va fi sigilata la locul de unde
s-au prelevat probele si identificata conform prezentelor norme.
1.3. Probele duplicate
Cel putin doua probe reprezentative echivalente vor fi pregatite simultan
pentru analiza.
Probele vor fi trimise la laborator cat de curand posibil dupa prelevare.
1.4. Raportul
Probele vor fi insotite de un raport care poate fi stabilit conform
legislatiei statelor membre.
2. Echipamentele de prelevare a probelor
2.1. Specificatii
Toate echipamentele de prelevare a probelor vor fi facute din material
corespunzator de rezistenta adecvata care sa nu modifice proba si sa nu
influenteze orice rezultat al examinarii ulterioare si care sa nu modifice
proba in timpul procesului de prelevare a acesteia. Se recomanda utilizarea
otelului inoxidabil.
Toate suprafetele vor fi netede si fara fisuri, iar colturile vor fi
rotunjite. Echipamentele de prelevare a probelor vor respecta cerintele
referitoare la fiecare produs pentru care este efectuata prelevarea de probe.
3. Recipientele de prelevare a probelor
3.1. Specificatii
Recipientele pentru probe si sistemele de inchidere vor fi facute din
materiale in asa fel incat sa protejeze proba si sa nu o modifice, modificare
care ar putea influenta orice rezultat al analizei sau al examinarii efectuate
ulterior. Materialele corespunzatoare cuprind sticla, cateva metale si
materiale plastice. Este preferabil ca recipientele sa fie opace. Daca sunt
transparente sau translucide, recipientele in care se afla un continut vor fi
tinute intr-un loc intunecos.
Recipientele si sistemele de inchidere vor fi curate si uscate. Forma si
capacitatea recipientelor vor fi corespunzatoare cerintelor stabilite pentru
produsele din care urmeaza a fi prelevate probe.
Pot fi utilizate recipiente din material plastic de unica folosinta,
recipiente din material plastic, laminate incluzand o folie de aluminiu sau
pungi de plastic corespunzatoare cu sisteme de inchidere adecvate.
Alte recipiente in afara de pungile de plastic vor fi bine inchise fie cu
un dop corespunzator sau un dop filetat din metal sau din material plastic
avand, daca este cazul, o captuseala din material plastic etansa. Orice dop sau
captuseala utilizate trebuie sa fie insolubile, neabsorbante si impermeabile la
grasimi si sa nu influenteze mirosul, aroma, proprietatile sau compozitia
probei.
Dopurile vor fi facute sau acoperite cu materiale neabsorbante, inodore.
4. Tehnica de prelevare a probei
Recipientul pentru probe va fi inchis imediat dupa prelevarea probelor.
5. Depozitarea probelor
Temperaturile recomandate de depozitare a probelor pentru diferitele
cazeine si cazeinati nu vor depasi 25 grade C.
6. Transportul probelor
Probele vor fi duse la laboratorul responsabil cu testarea cat de curand
posibil (de preferat in 24 de ore de la prelevarea lor).
In timpul transferului, se vor lua precautii pentru prevenirea expunerii la
mirosuri contaminante, expunerii la soare si la temperaturi mai mari de 25
grade C.
II. Metoda - Prelevarea de probe de cazeine si cazeinati comestibili
1. Obiectul si domeniul de aplicare
Aceasta metoda descrie prelevarea de probe pentru analizele chimice ale:
a) cazeinelor acide comestibile;
b) cazeinelor cheag comestibile;
c) cazeinatilor comestibili.
2. Echipamente
Vezi pct. 2 din prevederile generale.
2.1. Sonde
De lungime suficienta incat sa atinga fundul recipientului produsului.
Sondele care respecta descrierea prezentata in partea a III-a din aceasta anexa
sunt corespunzatoare.
2.2. Lingura de prelevat, spatula sau caus adanc
2.3. Recipiente pentru prelevarea probelor
Vezi pct. 3 din prevederile generale.
3. Procedura
3.1. Notiuni generale
Va fi acordata atentie pentru a elimina absorbtia umiditatii in continutul
recipientului in timpul sau anterior prelevarii probelor pentru analize.
Recipientul care contine produsul va fi reinchis cu grija dupa prelevarea
probelor.
3.2. Procedura
3.2.1. Prelevarea probelor
Va fi luata o proba nu mai mica de 200 grame. Sonda curata si uscata va fi
trecuta prin produs, daca este cazul cu recipientul inclinat sau orizontal.
Canelul va fi orientat in jos, iar viteza de avansare a sondei va fi
uniforma. Cand sonda va atinge fundul recipientului, aceasta va fi rotita cu
180 grade, va fi scoasa, iar continutul va fi introdus in recipientul probei.
Vor fi facute una sau mai multe prelevari pentru a se obtine o proba nu mai
mica de 200 grame. Recipientul ce contine proba va fi inchis imediat dupa ce
s-a efectuat prelevarea probei. Prelevarea de probe de acest fel va fi
efectuata pe acelasi lot.
3.2.2. Prelevarea probelor in cazul produselor ambalate in ambalaje de
dimensiuni mici, destinate vanzarii cu amanuntul
Un ambalaj intact si nedeschis poate reprezenta o proba. Pe cat posibil se
vor lua unul sau mai multe ambalaje din acelasi lot pentru a forma o proba de
minimum 200 grame.
Daca acest lucru nu este posibil, se utilizeaza alta metoda de constituire
a unei probe reprezentative.
3.2.3. Pastrarea, depozitarea si transportul probei
Vezi pct. 5 si 6 din prevederile generale.
III. Sonde pentru prelevarea probelor din cazeinele si cazeinatii in vrac
1. Tipuri de sonde
Tipul A: lunga (vezi figura*));
Tipul B: scurta (vezi figura).
------------
*) Figura este reprodusa in facsimil.
2. Materiale
Lama si tija vor fi din metal lustruit, de preferat otel inoxidabil.
Manerul tipului lung ar trebui sa fie din otel inoxidabil. Sonda de tip scurt
va avea un maner detasabil din lemn sau din material plastic, iar lama va fi
prevazuta cu un sistem de prindere tip baioneta.
3. Alcatuirea
3.1. Forma, materialul si finisarea vor fi in asa fel incat sa permita
curatarea cu usurinta a sondei.
3.2. Marginea iesita in afara a lamei de tip A va fi suficient de ascutita
incat sa poata fi folosita pentru prelevare.
3.3. Varful lamei va fi suficient de ascutit incat sa permita prelevarea
probelor.
4. Dimensiuni principale
Sondele vor fi in conformitate cu dimensiunile date in tabelul de mai jos
(supuse unei tolerante de 10%):
in mm
________________________________________________________________________
| |Tipul A - lung|Tipul B - scurt|
|_________________________________________|______________|_______________|
| Lungimea lamei | 800 | 400 |
| Grosimea lamei | 1 pana la 2 | 1 pana la 2 |
| Diametrul interior al lamei la varf | 18 | 32 |
| Diametrul interior al lamei | | |
| la maner sau la tija | 22 | 28 |
| Latimea canelului la varf | 4 | 20 |
| Latimea canelului la maner sau la tija | 14 | 14 |
|_________________________________________|______________|_______________|
Figura 1, reprezentand sonde pentru prelevarea probelor din cazeinele si
cazeinatii in vrac, tipul A si B, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 662 din 18 septembrie 2003, la pagina 8.
5. Nota privind utilizarea sondelor
5.1. Sondele pot fi introduse vertical daca exista mai putine particule care
plutesc liber.
Sondele de tipul A se umplu complet prin rasucire si apoi pot fi scoase
vertical.
Sondele de tipul B sunt deja complet umplute in timpul prelevarii, dar
trebuie scoase in pozitie oblica pentru a preveni pierderile din partea de jos.
5.2. In cazul in care sunt prezente particule ce plutesc liber,
recipientele vor fi inclinate, sondele vor fi introduse aproape orizontal cu
canelul in jos si scoase cu canelul in sus.
ANEXA 1B
la norme
I. Prevederi generale
II. Determinarea umiditatii in:
a) cazeinele acide, utilizand metoda 1 descrisa in anexa nr. 1C;
b) cazeinele cheag, utilizand metoda 1 descrisa in anexa nr. 1C;
c) cazeinati, utilizand metoda 1 descrisa in anexa nr. 1C.
III. Determinarea continutului de proteine in:
a) cazeinele acide, utilizand metoda 2 descrisa in anexa nr. 1C;
b) cazeinele cheag, utilizand metoda 2 descrisa in anexa nr. 1C;
c) cazeinati, utilizand metoda 2 descrisa in anexa nr. 1C.
IV. Determinarea aciditatii libere in:
- cazeinele acide, utilizand metoda 3 descrisa in anexa nr. 1C.
V. Determinarea cenusii (incluzand P2O5) in:
a) cazeinele acide, utilizand metoda 4 descrisa in anexa nr. 1C;
b) cazeinele cheag, utilizand metoda 5 descrisa in anexa nr. 1C.
VI. Determinarea pH-ului in:
- cazeinati, utilizand metoda 6 descrisa in anexa nr. 1C.
ANEXA 1C
la norme
Prevederi generale
1. Pregatirea probei de analiza
1.1. Generalitati
Masa probei prezentate laboratorului pentru analiza va fi de cel putin 200
grame.
1.2. Pregatirea probei pentru analiza in laborator
1.2.1. Se amesteca bine si se sfarama cocoloasele din proba de laborator,
prin agitare repetata si rasturnarea recipientului, daca este cazul dupa
transferarea in totalitate a probei de laborator intr-un recipient etans, de
capacitate suficienta, de doua ori volumul probei, pentru a permite realizarea
acestei operatii.
1.2.2. Se transfera o cantitate reprezentativa din proba, de exemplu 50
grame de proba de laborator amestecata bine (pct. 1.2.1) intr-o sita de testare
(pct. 3.3).
1.2.3. Daca o cantitate de 50 grame trece prin sita in intregime sau
aproape in intregime (cel putin 95% din greutate) (pct. 3.3), se utilizeaza
pentru determinare proba pregatita conform pct. 1.2.1.
1.2.4. Altfel, se macina cantitatea de 50 grame utilizandu-se dispozitivul
de macinare (pct. 3.4) pana cand va indeplini criteriul de strecurare (pct.
1.2.3). Se transfera imediat toata proba strecurata intr-un recipient etans, de
capacitate suficienta, de doua ori volumul probei, si se amesteca bine prin
agitare repetata si prin rasturnare. Pe parcursul acestor operatii se vor lua
masuri de precautie pentru a se evita orice fel de modificare in continutul de
umiditate al produsului.
1.2.5. Dupa pregatirea probei de testare orice metoda de determinare va fi
continuata cat de curand posibil.
1.3. Recipientele
Proba va fi pastrata intotdeauna intr-un recipient etans la aer si
umiditate.
2. Reactivii
2.1. Apa
2.1.1. Acolo unde se mentioneaza apa pentru dizolvare, diluare sau spalare,
va fi utilizata apa distilata sau apa demineralizata de puritate cel putin
echivalenta.
2.1.2. Acolo unde se face referire la "dizolvare" sau
"diluare" fara vreo alta indicatie, se intelege "dizolvare in
apa" sau "diluare in apa".
2.2. Reactivi chimici
Toti reactivii chimici utilizati vor fi de calitatea reactivilor
recunoscuti analitic, cu exceptia cazurilor in care se fac alte precizari.
3. Echipamentele
3.1. Lista de echipamente
Lista de echipamente contine doar acele aparate cu o utilizare specializata
si aparatele cu anumite specificatii.
3.2. Balanta analitica
Prin balanta analitica se intelege o balanta care poate sa cantareasca cu o
precizie de cel putin 0,1 mg.
3.3. Sita de testare
Sitele de testare ce urmeaza a fi utilizate trebuie sa fie prevazute cu un
capac, sa aiba diametrul de 200 mm, sa fie facute din tesatura de sarma cu o
marime a gaurii nominale de 500 micro m. Tolerantele gaurii si diametrele
sarmei permise sunt cele date in ISO 3310/1. (Site de testare - Cerinte tehnice
si testare - partea 1: Retea de sarma de metal. ISO 3310/1-1975).
Sitele trebuie sa fie prevazute cu un colector.
3.4. Dispozitivul de macinare
Pentru macinarea probei de laborator (pct. 1.2.4), daca este cazul, fara
dezvoltarea de caldura exagerata si fara pierdere sau absorbtie de umiditate,
nu va fi utilizata o moara cu ciocane.
4. Exprimarea rezultatelor
4.1. Rezultatele
Rezultatul prezentat in raportul analitic va fi valoarea medie obtinuta din
doua determinari care indeplinesc criteriul de repetabilitate pentru acea
metoda.
4.2. Calcularea procentajului
Cu exceptia cazului unde se fac alte precizari, rezultatul va fi calculat
ca procent raportat la masa probei.
5. Raportul testului
Raportul testului va identifica metoda de analiza utilizata, precum si
rezultatele obtinute. In plus, acesta va preciza toate detaliile privind
procedura, nespecificate in metoda de analiza sau care sunt optionale, precum
si orice situatie care ar putea influenta rezultatele obtinute. Raportul
testului va furniza toate informatiile necesare pentru completa identificare a
probei.
METODA 1
Determinarea continutului de umiditate
1. Obiectul si domeniul de aplicare
Aceasta metoda determina continutul de umiditate in:
a) cazeinele acide;
b) cazeinele cheag;
c) cazeinati.
2. Definitie
Continutul de umiditate al cazeinelor si cazeinatilor: pierderea de masa,
asa cum este determinata prin metoda 1.
3. Principiul
Masa reziduala a unei cantitati de testare este determinata dupa uscarea la
presiunea atmosferica intr-o etuva la 102 grade C +/- 1 grad C pana se ajunge
la o masa constanta. Pierderea de masa este calculata ca procent raportat la
masa probei.
4. Aparatura
4.1. Balanta analitica
4.2. Platanele sunt cu fundul plat din material anticoroziv in conditii de
testare, de exemplu nichel, aluminiu, otel inoxidabil sau sticla. Platanele
trebuie sa aiba capace care sa se potriveasca bine, dar care sa poata fi
indepartate cu usurinta. Dimensiunile corespunzatoare sunt: diametrul de la 60
la 80 mm si adancimea de circa 25 mm.
4.3. Etuva electrica termoreglabila cu ventilator cu termostat de reglare a
temperaturii (la 102 grade C +/- 1 grad C). Temperatura ar trebui sa fie
uniforma in etuva.
4.4. Exsicatorul ce contine gel de siliciu proaspat activat cu un indicator
higrometric sau un echivalent deshidratant.
4.5. Dispozitive corespunzatoare de manevrare a platanelor, de exemplu
cleste de laborator.
5. Procedura
5.1. Procedura probei de testare
Asa cum s-a prezentat la pct. 1.2 din prevederile generale.
5.2. Pregatirea platanului
5.2.1. Se incalzesc platanul descoperit si capacul acestuia (pct. 4.2) in
etuva (pct. 4.3), reglata la temperatura de 102 grade C +/- 1 grad C, timp de
cel putin o ora.
5.2.2. Se acopera platanul cu capacul, se transfera in exsicator (pct.
4.4), se lasa sa se raceasca la temperatura incaperii in care se face
cantarirea si se cantareste cu o precizie de aproape 0,1 mg (m0).
5.3. Cantitatea de testare
Se introduc 3 pana la 5 grame din proba de testare (pct. 5.1) in platan, se
acopera cu capacul si se cantareste cu o precizie de aproape 0,1 mg (m1).
5.4. Determinarea
5.4.1. Se descopera platanul si se introduce o data cu capacul sau in etuva
(pct. 4.3), reglata la 102 grade C +/- 1 grad C, timp de 4 ore.
5.4.2. Se repune capacul pe platan, se transfera in exsicator, se lasa sa
se raceasca la temperatura camerei in care se efectueaza cantarirea si se
cantareste cu o precizie de aproape 0,1 mg.
5.4.3. Se descopera platanul si se incalzeste din nou o data cu capacul sau
in etuva timp de o ora. Apoi se repeta operatia prevazuta la pct. 5.4.2.
5.4.4. Daca masa obtinuta conform pct. 5.4.3 este mai mica decat masa
obtinuta conform pct. 5.4.2 cu mai mult de 1 mg, se repeta operatia prevazuta
la pct. 5.4.3.
Daca are loc o crestere a masei, se utilizeaza cea mai mica masa
inregistrata in calcule (vezi pct. 6.1).
Greutatea finala inregistrata va fi m2 g. Durata totala de tratare nu va
depasi in mod normal 6 ore.
6. Exprimarea rezultatelor
6.1. Metoda de calcul
Pierderea de masa la uscarea probei, exprimata ca procent raportat la masa,
este data de formula:
m1 - m2
-------- x 100,
m1 - m0
in care:
m0 = masa in grame a platanului si a capacului sau dupa procesul pct. 5.2.;
m1 = masa in grame a platanului, a capacului sau si a cantitatii de testare
inainte de uscare (procesul pct. 5.3);
m2 = masa in grame a platanului, capacului sau si a cantitatii de testare
dupa procesul de uscare (procesul pct. 5.4.3 sau 5.4.4).
A se calcula pierderea la uscare cu o precizie de aproape 0,01% .
6.2. Repetabilitatea
Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in
succesiune rapida asupra aceleiasi probe, de catre acelasi analist, in aceleasi
conditii, nu va depasi 0,1 g de umiditate pe 100 grame de produs.
Intervalul de repetabilitate ar trebui realizat in 95% din cazurile in care
se efectueaza metoda.
METODA 2
Determinarea continutului de proteine
1. Obiectul si domeniul de aplicare
Aceasta metoda determina continutul de proteine al:
a) cazeinelor acide;
b) cazeinelor cheag;
c) cazeinatilor,
cu exceptia celor care contin cazeinat de amoniu sau alti compusi care
contin azot neproteic.
2. Definitie
Continutul de proteine: continutul de azot, asa cum a fost determinat prin
metoda specificata si apoi inmultit cu 6,38 si exprimat ca procent raportat la
masa.
3. Principiul
O cantitate de testare este mineralizata cu un amestec de sulfat de potasiu
si acid sulfuric in prezenta sulfatului de cupru (II) avand functie de
catalizator, pentru a transforma azotul organic in azot amoniacal. Amoniacul
este distilat si absorbit in solutia de acid boric si apoi titrat cu solutie
standard de acid clorhidric. Continutul de azot este transformat in continut de
proteine prin inmultirea cu 6,38.
4. Reactivi
4.1. Acid sulfuric concentrat, ro20 1,84 g/ml
4.2. Sulfat de potasiu anhidru (K2SO4)
4.3. Sulfat de cupru pentahidratat (II) (CuSO45H2O)
4.4. Zaharoza (C12H22O11)
4.5. Acid boric, solutie 40 g/l
4.6. Hidroxid de sodiu, solutie apoasa concentrata 30% (m/m) fara carbonat
4.7. Acid clorhidric, 0,1 mol/l
4.8. Indicator mixt. Se amesteca volume egale de solutie 2 g/l de rosu de
metil in alcool etilic minimum 95% (V/V) si o solutie de 1 g/l albastru de
metilen in alcool etilic minimum 95% (V/V).
5. Aparatura
5.1. Balanta analitica
5.2. Balon Kjeldahl, capacitate de 500 ml
5.3. Aparatul de mineralizare pentru mentinerea balonului Kjeldahl (pct.
5.2) intr-o pozitie inclinata si cu un dispozitiv de incalzire care nu va
incalzi partea balonului de deasupra suprafetei continutului de lichid
5.4. Refrigerent cu teava interioara dreapta
5.5. Teava de evacuare cu bulb de siguranta conectat la partea de jos a
refrigerentului (pct. 5.4) printr-o imbinare cu sticla slefuita sau un furtun
din cauciuc. Daca se utilizeaza furtunul din cauciuc, capetele de sticla
trebuie sa fie unul langa altul.
5.6. Deflecmator conectat la balonul Kjeldahl (pct. 5.2) si la refrigerent
(pct. 5.4) printr-un dop din cauciuc etans, flexibil sau alte dopuri
corespunzatoare
5.7. Balon conic, capacitate de 500 ml
5.8. Cilindri gradati, de capacitati de 50 ml si 100 ml
5.9. Biureta de capacitate de 50 ml, gradata de 0,1 ml
5.10. Mijloace auxiliare de fierbere:
5.10.1. pentru mineralizare: bucati mici de portelan dur sau de granule de
sticla;
5.10.2. pentru distilare: bucati de piatra ponce proaspat, calcinata
6. Procedura
6.1. Pregatirea probei de testare
Asa cum s-a descris la pct. 1.2 din prevederile generale.
6.2. Testarea prezentei azotului amoniacal
Daca se banuieste prezenta cazeinatului de amoniu sau a altor componente
ale amoniului, se realizeaza urmatorul test. Se adauga 1 gram din proba intr-un
balon conic mic cu 10 ml de apa si 100 mg de oxid de magneziu. Se clateste de
orice urma de oxid de magneziu aderent la pereti si se inchide balonul cu un
dop de pluta, introducand o bucata de hartie de turnesol rosie intre dop si
gatul balonului. Se amesteca continutul balonului cu grija si se incalzeste
balonul intr-o baie de apa la o temperatura de 60 grade pana la 65 grade C.
Daca hartia de turnesol se coloreaza in albastru in termen de 15 minute, se
semnaleaza prezenta amoniacului si metoda nu este aplicabila (vezi pct. 1).
6.3. Test blanc
O data cu determinarea continutului de azot al probei se face o proba blanc
utilizandu-se 0,5 grame de zaharoza (pct. 4.4) in locul cantitatii de testare,
utilizandu-se aceeasi aparatura, aceleasi cantitati de reactanti si aceeasi
procedura descrisa la pct. 6.5. Daca titrarea in proba blanc depaseste 0,5 ml
acid 0,1 mol/l, reactivii vor fi verificati, iar reactivul sau reactivii impuri
vor fi purificati ori inlocuiti.
6.4. Cantitatea de testare
Se introduc in balonul Kjeldahl (pct. 5.2) 0,3 pana la 0,4 grame din
cantitatea de testare (pct. 6.1) cantarita cu o precizie de aproape 0,1 mg.
6.5. Determinarea
6.5.1. Se transfera in balon cateva bucati de portelan sau cateva granule
de sticla (pct. 5.10.1) si circa 10 grame de sulfat de potasiu anhidru (pct.
4.2).
Se adauga 0,2 grame de sulfat de cupru (II) (pct. 4.3) si se spala gatul
balonului cu putina apa. Se adauga 20 ml de acid sulfuric concentrat (pct.
4.1). Se amesteca continutul balonului.
Se incalzeste usor pe aparatul de mineralizare (pct. 5.3) pana inceteaza
spumarea, se fierbe usor pana ce solutia devine clara si de culoare
verde-albastrui deschis persistent. In timpul incalzirii se agita din cand in
cand balonul.
Se continua fierberea reglandu-se caldura astfel incat sa condenseze
vaporii la mijlocul gatului balonului. Se continua incalzirea timp de 90 de
minute, evitandu-se supraincalzirea locala.
Se permite racirea la temperatura incaperii. Se adauga cu grija circa 200
ml apa si cateva bucati de piatra ponce (pct. 5.10.2). Se amesteca si se
raceste din nou.
6.5.2. Se transfera in balonul conic (pct. 5.7) 50 ml solutie de acid boric
(pct. 4.5) si patru picaturi de indicator (pct. 4.8). Se amesteca. Se
amplaseaza balonul conic sub refrigerent (pct. 5.4) astfel incat varful tubului
de evacuare (pct. 5.5) sa fie scufundat in solutie de acid boric. Utilizandu-se
un cilindru gradat (pct. 5.8), se adauga in balonul Kjeldahl 80 ml solutie de
hidroxid de sodiu (pct. 4.6). In timpul acestei operatii se tine balonul in
pozitie inclinata astfel incat solutia de hidroxid de sodiu sa curga in partea
de jos a balonului, formand un strat inferior.
Se conecteaza imediat balonul Kjeldahl la refrigerent prin intermediul
deflecmatorului (pct. 5.6).
Se roteste usor balonul Kjeldahl pentru a amesteca continutul sau. Se
fierbe usor la inceput, evitand orice fel de spumare. Se continua distilarea
astfel incat 150 ml din solutia distilata sunt colectati in aproximativ 30 de
minute. Solutia distilata ar trebui sa aiba o temperatura sub 25 grade C. La
circa 2 minute inainte de sfarsitul distilarii, se coboara balonul conic,
astfel incat varful tubului de evacuare sa nu mai fie scufundat in solutia
acida, si se clateste varful cu putina apa. Se opreste incalzirea, se
indeparteaza tubul de evacuare si se clatesc peretii sai interiori si exteriori
cu putina apa, colectand apele de spalare in balonul conic.
6.5.3. Se titreaza solutia distilata in balonul conic, utilizandu-se
solutia standard volumetrica de acid clorhidric (pct. 4.7).
7. Exprimarea rezultatelor
7.1. Formula si metoda de calcul
Continutul de proteine al probei, exprimat ca procent raportat la masa,
este dat de formula:
(V1 - V2) x T x 14 x 100 x 6,38 8,932 (V1 - V2) x T
------------------------------- = -------------------
m x 1.000 m
in care:
V1 = volumul in mililitri al solutiei standard volumetrice de acid
clorhidric (pct. 4.7), utilizata la determinare (pct. 6.5);
V2 = volumul in mililitri al solutiei volumetrice standard de acid
clorhidric (pct. 4.7), utilizata in testul blanc (6.3);
T = concentratia solutiei volumetrice standard a solutiei de acid
clorhidric (pct. 4.7) in mol/l;
m = masa in grame a cantitatii de testare.
Se calculeaza continutul de proteine cu o precizie de aproape 0,1% .
7.2. Repetabilitatea
Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in
succesiune rapida ale aceleiasi probe, de catre acelasi analist, in aceleasi
conditii, nu va depasi 0,5 grame de proteine pe 100 grame de produs.
Acest interval de repetabilitate ar trebui realizat in 95% din cazuri
pentru ca metoda sa fie corect aplicata.
METODA 3
Determinarea aciditatii libere
1. Obiectul si domeniul de aplicare
Aceasta metoda determina aciditatea libera a cazeinelor acide.
2. Definitie
Aciditatea libera a cazeinelor acide: volumul in mililitri al unei solutii
standard de hidroxid de sodiu de 0,1 mol/l, necesara pentru neutralizarea unui
extract apos dintr-un gram de produs.
3. Principiul
Se obtine un extract apos al probei la 60 grade C si se filtreaza. Solutia
filtrata este titrata cu hidroxid de sodiu standard, utilizandu-se indicatorul
fenolftaleina.
4. Reactivi
Orice tip de apa utilizata in metoda sau la pregatirea reactivilor va fi
fara dioxid de carbon, fierband-o 10 minute inainte de utilizare.
4.1. Solutia de hidroxid de sodiu: 0,1 mol/l
4.2. Solutia indicator: fenolftaleina, 10 g/l in etanol (95% V/V),
utilizata ca indicator.
5. Aparatura
5.1. Balanta analitica
5.2. Balon conic de capacitate de 500 ml, prevazut cu dop rodat
5.3. Pipeta marcata cu capacitatea de 100 ml
5.4. Pipeta corespunzatoare pentru masurarea a 0,5 ml din solutia indicator
(pct. 4.2)
5.5. Balon conic de capacitate de 250 ml
5.6. Cilindru de masurare de capacitate de 250 ml
5.7. Biureta gradata de 0,1 ml
5.8. Baie de apa care se poate regla la o temperatura de 60 grade C +/- 2
grade C
5.9. Filtru corespunzator.
6. Procedura
6.1. Pregatirea probei de testare
Asa cum s-a descris la pct. 1.2 din prevederile generale.
6.2. Cantitatea de testare
Se cantaresc aproximativ 10 grame din proba de testare (pct. 6.1), cu o
precizie de aproape 10 mg, si se transfera in balonul conic (pct. 5.2).
6.3. Determinarea
Utilizandu-se cilindrul de masurare de 250 ml (pct. 5.6), se adauga 200 ml
apa proaspat fiarta si racita, incalzita anterior la 60 grade C, peste proba de
analizat. Se inchide balonul, se amesteca prin rotire si se asaza in baia de
apa la 60 grade C (pct. 5.8), timp de 30 de minute. Se agita balonul la
intervale de circa 10 minute.
Se filtreaza, se raceste substanta filtrata la aproximativ 20 grade C. Aceasta
trebuie sa fie limpede.
Se transfera 100 ml din substanta filtrata, racita in balonul conic (pct.
5.5), utilizandu-se pipeta (pct. 5.3). Se adauga 0,5 ml solutie indicator
fenolftaleina (pct. 4.2), utilizandu-se pipeta (pct. 5.4). Se titreaza cu
solutia volumetrica standard de hidroxid de sodiu (pct. 4.1) pana la aparitia
unei culori roz pal ce persista pentru cel putin 30 de secunde. Se determina si
se inregistreaza volumul utilizat, cu o precizie de aproape 0,01 ml.
7. Exprimarea rezultatelor
7.1. Formula si metoda de calcul
Aciditatea libera a cazeinei acide este data de formula:
20 x V x T
-----------,
m
in care:
V = volumul in mililitri al solutiei volumetrice standard de hidroxid de
sodiu (pct. 4.1) utilizate;
T = concentratia solutiei volumetrice standard de hidroxid de sodiu (pct.
4.1) in mol/l;
m = masa in grame a cantitatii de testare.
Se calculeaza aciditatea libera cu o precizie de pana la doua zecimale.
7.2. Repetabilitatea
Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in
succesiune rapida asupra aceleiasi probe, de catre acelasi analist, in aceleasi
conditii, nu va depasi 0,02 ml din hidroxidul de sodiu 0,1 mol/l pe 1 gram de
produs.
Acest interval de repetabilitate ar trebui realizat in 95% din cazuri
pentru ca metoda sa fie desfasurata corect.
METODA 4
Determinarea cenusii
(inclusiv P2O5)
1. Obiectul si domeniul de aplicare
Aceasta metoda determina continutul de cenusa (inclusiv P2O5) al cazeinelor
acide.
2. Definitie
Continutul de cenusa (inclusiv P2O5): continutul de cenusa asa cum a fost
determinat prin metoda specificata.
3. Principiul
O cantitate din proba este calcinata la 825 grade C +/- 25 grade C in
prezenta acetatului de magneziu pentru a calcina tot fosforul de origine
organica. Cenusa finala este calculata dupa cantarirea reziduului rezultat din
proba analizata, din care se scade masa cenusii ce provine din acetatul de
magneziu.
4. Reactivi
4.1. Solutia de acetat de magneziu tetrahidrat, 120 g/l. Se dizolva 120
grame de acetat de magneziu tetrahidrat [Mg (CH3CO2)2 4 H2O] in apa si se
completeaza pana la un litru.
5. Aparatura
5.1. Balanta analitica
5.2. Pipeta marcata, 5 ml
5.3. Platane de siliciu sau platina cu diametrul de circa 70 mm si
adancimea de 25 pana la 50 mm
5.4. Etuva de uscare care poate fi reglata la 102 grade C +/- 1 grad C
5.5. Cuptor electric ce poate fi reglat la 825 grade C +/- 25 grade C
5.6. Baia de apa de fierbere
5.7. Exsicator ce contine silicagel proaspat activat cu un indicator
higrometric sau un deshidratant echivalent.
6. Procedura
6.1. Pregatirea probei de testare
Asa cum s-a descris la pct. 1.2 din prevederile generale.
6.2. Pregatirea platanelor
Se incalzesc doua platane (A, B) (pct. 5.3) intr-un cuptor electric (pct.
5.5), reglat la 825 grade C +/- 25 grade C, timp de 30 de minute. Se lasa ca
platanele sa se raceasca intr-o anumita masura si apoi se asaza in exsicator
(pct. 5.7) la temperatura camerei unde se face cantarirea si se cantaresc cu o
precizie de aproape 0,1 mg.
6.3. Cantitatea de testare
Se cantaresc cu o precizie de aproape 0,1 mg aproximativ 3 grame din proba
de testare (pct. 6.1) direct in unul dintre platanele pregatite (A).
6.4. Determinarea
Utilizandu-se pipeta (pct. 5.2), se adauga in platanul A exact 5 ml solutie
acetat de magneziu (pct. 4.1), astfel incat sa fie udata toata cantitatea de
testare, si se lasa timp de 20 de minute.
In celalalt platan pregatit (B) se adauga cu pipeta (pct. 5.2) exact 5 ml
solutie de acetat de magneziu (pct. 4.1).
Se evapora continutul ambelor platane (A si B) pana la deshidratare in baia
de apa de fierbere (pct. 5.6).
Se amplaseaza ambele platane in etuva (pct. 5.4) reglata la o temperatura
de 102 grade C +/- 1 grad C, timp de 30 de minute.
Se incalzesc platanul A si continutul acestuia la flacara mica, la o plita
electrica sau la o lampa cu infrarosu, pana cand cantitatea de testare este
complet carbonizata, avandu-se grija sa nu ia foc.
Se transfera ambele platane (A si B) in cuptorul electric (pct. 5.5) reglat
la temperatura 825 grade C +/- 25 grade C si se incalzeste timp de cel putin o
ora, pana la disparitia in totalitate a carbonului din platanul A. Se lasa sa
se raceasca intr-o anumita masura ambele platane si apoi se asaza in exsicator
(pct. 5.7) la temperatura camerei in care se face cantarirea si se cantareste
cu o precizie de aproape 0,1 mg.
Se repeta operatiile de incalzire timp de aproximativ 30 de minute in
cuptorul electric (pct. 5.5), se raceste si se cantareste pana cand masa ramane
constanta, cu o abatere de 1 mg, sau incepe sa creasca. Se inregistreaza masa
minima.
7. Exprimarea rezultatelor
7.1. Metoda de calcul
Continutul de cenusa, inclusiv P2O5, dintr-o proba, exprimat ca procentaj
raportat la masa, este dat de formula:
(m1 - m2) - (m3 - m4)
---------------------------- x 100,
m0
in care:
m0 = masa in grame a cantitatii de testare;
m1 = masa in grame a platanului A si a reziduului;
m2 = masa in grame a platanului A pregatit;
m3 = masa in grame a platanului B si a reziduului;
m4 = masa in grame a platanului B pregatit.
Se calculeaza rezultatul final cu o precizie de aproape 0,01% .
7.2. Repetabilitatea
Diferenta rezultatelor determinarilor efectuate simultan sau in succesiune
rapida asupra aceleiasi probe, de catre acelasi analist, in aceleasi conditii,
nu va depasi 0,1 grame pe 100 grame de produs.
Intervalul de repetabilitate ar trebui realizat in 95% din cazuri pentru ca
metoda sa fie efectuata corect.
METODA 5
Determinarea cenusii
(inclusiv P2O5)
1. Obiectul si domeniul de aplicare
Aceasta metoda determina continutul de cenusa (inclusiv P2O5) al cazeinei
cheag.
2. Definitie
Continutul de cenusa (inclusiv P2O5): continutul de cenusa asa cum a fost
determinat prin metoda specificata.
3. Principiul
O cantitate din proba este calcinata la 825 grade C +/- 25 grade C pana se
ajunge la masa constanta. Reziduul este determinat prin cantarire si calculat
ca procentaj raportat la masa probei.
4. Aparatura
4.1. Balanta analitica
4.2. Platan de siliciu sau platina cu diametrul de circa 70 mm si adancime
de 25 pana la 50 mm.
4.3. Cuptor electric cu circularea aerului, ce poate fi reglat la 825 grade
C +/- 25 grade C.
4.4. Exsicator ce contine silicagel proaspat activat cu un indicator
higrometric sau un deshidratant echivalent.
5. Procedura
5.1. Pregatirea probei de testare
Asa cum s-a descris la pct. 1.2 din prevederile generale.
5.2. Pregatirea platanului
Se incalzeste platanul (pct. 4.2) intr-un cuptor electric (pct. 4.3),
reglat la 825 grade C +/- 25 grade C, timp de 30 de minute. Se lasa platanul sa
se raceasca intr-o anumita masura si apoi se asaza in exsicator (pct. 4.4) pana
se ajunge la temperatura camerei in care se face cantarirea si se cantareste cu
o precizie de aproape 0,1 mg.
5.3. Cantitatea de testare
Se cantaresc aproximativ 3 grame din proba de testare (pct. 5.1), cu o
precizie de aproape 0,1 mg, direct in platanul pregatit.
5.4. Determinarea
Se incalzesc platanul si continutul acestuia la flacara mica, la o plita
electrica sau la o lampa cu infrarosu, pana cand cantitatea de testare este
complet carbonizata, avandu-se grija sa nu ia foc.
Se transfera platanul in cuptorul electric (pct. 4.3) reglat la temperatura
de 825 grade C +/- 25 grade C si se incalzeste timp de cel putin o ora, pana la
disparitia in totalitate a carbonului din platan. Se lasa platanul sa se
raceasca intr-o anumita masura si apoi se asaza in exsicator (pct. 4.4) pana se
ajunge la temperatura camerei in care se face cantarirea si se cantareste cu o
precizie de aproape 0,1 mg.
Se repeta operatiile de incalzire, timp de aproximativ 30 de minute, in
cuptorul electric (pct. 4.3), se raceste si se cantareste pana cand masa ramane
constanta, cu o abatere de 1 mg, sau incepe sa creasca. Se inregistreaza masa minima.
6. Exprimarea rezultatelor
6.1. Metoda de calcul si formula
Continutul de cenusa al probei, inclusiv P2O5, exprimat ca procent raportat
la masa, este dat de formula:
m1 - m2
------- x 100,
m0
in care:
m0 = masa in grame a cantitatii de testare;
m1 = masa in grame a platanului si a reziduului;
m2 = masa in grame a platanului pregatit.
Se calculeaza rezultatul final cu o precizie de aproape 0,01 % .
6.2. Repetabilitatea
Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in
succesiune rapida asupra aceleiasi probe, de catre acelasi analist, in aceleasi
conditii, nu va depasi 0,15 grame de cenusa pe 100 grame de produs.
Intervalul de repetabilitate ar trebui realizat in 95% din cazuri pentru ca
metoda sa fie efectuata corect.
METODA 6
Determinarea pH-ului
1. Obiectul si domeniul de aplicare
Aceasta metoda determina pH-ul cazeinatilor.
2. Definitie
pH-ul cazeinatilor: pH-ul la 20 grade C al unei solutii apoase de
cazeinati, asa cum a fost determinat prin metoda specificata.
3. Principiul
Determinarea electrometrica a pH-ului unei solutii apoase de cazeinati,
utilizandu-se un aparat de masurare a pH-ului.
4. Reactivi
Orice tip de apa utilizat la pregatirea reactantilor sau in procedura
prevazuta la pct. 6 va fi o apa recent distilata care a fost protejata de
absorbtia de dioxid de carbon.
Solutii-tampon pentru calibrarea dispozitivului de masurare a pH-ului (pct.
5.2)
Doua solutii-tampon standard cu valorile pH-ului la 20 grade C ce sunt
cunoscute cu aproximare de doua zecimale si care vor delimita valoarea pH-ului
probei in cadrul testului, de exemplu solutia-tampon de ftalat cu pH-ul
aproximativ 4 si solutia-tampon borax cu pH-ul aproximativ 9.
5. Aparatura
5.1. Balanta cu precizia de 0,1 grame
5.2. Un pH-metru cu o sensibilitate de 0,05 unitati pH, cu un electrod
calibrat corespunzator, de exemplu electrod de sticla si un calomel sau alt
electrod de referinta
5.3. Termometru cu exactitate de 0,5 grade C
5.4. Balon conic cu capacitatea de 100 ml prevazut cu dop rodat
5.5. Pahar de laborator cu capacitatea de 50 ml
5.6. Mixer
5.7. Pahar de laborator pentru mixerul (pct. 5.6) cu o capacitate de cel
putin 250 ml.
6. Procedura
6.1. Pregatirea probei de testare
Asa cum s-a descris la pct. 1.2 din prevederile generale.
6.2. Determinarea
6.2.1. Etalonarea pH-metrului
Se regleaza temperatura solutiilor-tampon (pct. 4.1) la 20 grade C si se
etaloneaza pH-metrul conform instructiunilor de fabricatie.
NOTA:
1. Etalonarea trebuie realizata in timp ce baloanele sunt asezate timp de
20 de minute (pct. 6.2.2).
2. Daca se testeaza o serie de probe, se verifica etalonarea pH-metrului cu
una sau mai multe dintre solutiile-tampon standard, fiecare cel putin 30 de
minute.
6.2.2. Pregatirea solutiei de testare
Se transfera in paharul de laborator (pct. 5.7) 95 ml apa, se adauga 5
grame din proba de testare (pct. 6.1) si se amesteca cu mixerul (pct. 5.6) timp
de 30 de secunde.
Se lasa sa stea timp de 20 de minute la o temperatura de circa 20 grade C,
acoperit cu o sticla de ceas.
6.2.3. Masurarea pH-ului
6.2.3.1. Se toarna 20 ml solutie in paharul de laborator pct. 5.5) si se
determina imediat pH-ul acestui lichid, utilizandu-se pH-metrul (pct. 5.2) dupa
ce s-a clatit cu grija electrodul de sticla cu apa.
6.2.3.2. Se masoara pH-ul.
7. Exprimarea rezultatelor
7.1. Inregistrarea pH-ului
Se inregistreaza, ca pH al solutiei apoase de cazeinati, valoarea citita pe
cadranul pH-metrului, cu cel putin doua zecimale.
7.2. Repetabilitatea
Diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate simultan sau in
succesiune rapida asupra aceleiasi probe, de catre acelasi analist, in aceleasi
conditii, nu va depasi 0,05 unitati pH.
Acest interval de repetabilitate ar trebui realizat in 95% din cazuri
pentru ca metoda sa fie efectuata corect.