DECIZIE   Nr. 114 din  8 octombrie 1996.

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 294 din 19 noiembrie 1996

    Ioan Muraru          - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Ioan Deleanu         - judecator
    Lucian Stangu        - judecator
    Romul Petru Vonica   - judecator
    Ioan Griga           - procuror
    Doina Suliman        - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursurilor declarate de Abrudan Alexandru, Agud Viorel, Galea Valer si Mihut Marius impotriva Deciziei nr. 23, pronuntata la data de 29 februarie 1996, prin care Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^9 din Codul de procedura penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 1 octombrie 1996 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 8 octombrie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 decembrie 1995, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^9 din Codul de procedura penala, invocata de inculpatii recurenti Abrudan Alexandru, Agud Viorel, Galea Valer si Mihut Marius.
    Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 23 din 29 februarie 1996, a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, retinand, in esenta, ca art. 385^9 din Codul de procedura penala a mai facut obiectul controlului Curtii si ca acest control nu poate privi neconstitutionalitatea prin omisiune. De asemenea, s-a retinut ca textul atacat este in concordanta cu art. 21, art. 23 alin. (9), art. 24 alin. (1) si cu art. 47 din Constitutie, precum si cu art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Impotriva deciziei sus-mentionate au declarat recurs toti inculpatii, in esenta, pentru urmatoarele motive:
    Solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, fara citarea partilor, a incalcat grav dreptul la aparare, constituind expresia unui formalism juridic a carui justificare in prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 este un abuz de drept. De aceea, se invoca, in recurs, exceptia de neconstitutionalitate a acestor prevederi, aratandu-se ca incalca art. 21 si art. 24 din Constitutie.
    Jurisprudenta Curtii Constitutionale pe care se bazeaza motivarea deciziei atacate este "esentialmente gresita", art. 385^9 din Codul de procedura penala nefiind constitutional atat sub aspect comisiv, cat si omisiv, deoarece cele 21 de motive nu organizeaza materia, ci o restrictioneaza, nereglementand cel mai important motiv de recurs, si anume individualizarea pedepsei, ceea ce este contrar prevederilor art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (1) si (9) si art. 47 alin. (1) din Constitutie.
    Curtea, facand aplicarea prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza exceptia de neconstitutionalitate a art. 385^9 din Codul de procedura penala ca vadit nefondata, fiind contrara practicii jurisdictionale a Curtii.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand decizia atacata cu recurs, motivele de recurs, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza, concluziile procurorului, dispozitiile art. 385^9 din Codul de procedura penala, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Motivul de recurs vizand necitarea partilor, in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca si neconstitutionalitatea acestei prevederi nu pot fi retinute.
    Rezolvarea exceptiei de neconstitutionalitate, in conditiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, intrucat liberul acces al partii la justitia constitutionala nu este impiedicat de procedura instituita de acest articol, ci, dimpotriva, el este confirmat prin solutionarea sesizarii adresate Curtii.
    De asemenea, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu contravin nici dispozitiilor constitutionale ale art. 24, partile nemultumite avand deschisa posibilitatea recursului, care, in toate cazurile, se face cu citarea partilor si se solutioneaza in sedinta publica.
    Procedura prevazuta de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 urmareste numai solutionarea, in prima instanta, a exceptiilor vadit nefondate, in care scop legea a instituit doua garantii esentiale: adoptarea deciziei cu unanimitatea judecatorilor ce alcatuiesc completul de judecata, la propunerea judecatorului-raportor, ceea ce evidentiaza caracterul de exceptie si restrictiv al acestei proceduri fata de aceea de drept comun privind solutionarea exceptiei in sedinta publica; dreptul partii de a ataca decizia pronuntata prin recurs, care, asa cum s-a aratat, se solutioneaza numai in sedinta publica si cu citarea partilor.
    In sensul celor aratate este si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, astfel cum rezulta din Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 si din Decizia nr. 77 din 25 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 165 din 27 iulie 1996.
    Ceea ce, in conceptia recurentilor, rezulta a fi motivul principal de recurs reprezinta reluarea argumentelor invocate la judecarea in fond a exceptiei, anume ca, intrucat art. 385^9 din Codul de procedura penala nu ingaduie instantei de recurs sa controleze si individualizarea pedepsei aplicate, textul de lege ar contraveni art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 23 alin. (9) privind libertatea individuala, art. 24 alin. (1) privind dreptul la aparare si art. 47 privind dreptul de petitionare, din Constitutie.
    In ceea ce priveste nereglementarea individualizarii pedepsei, ca temei de recurs, se constata ca nu contravine prevederilor Constitutiei, dat fiind ca dreptul constitutional al cetatenilor se exercita numai cu respectarea regulilor procedurale instituite si nu implica, in mod necesar, controlul instantei de recurs asupra individualizarii pedepsei, cu atat mai mult cu cat acest aspect a facut obiectul controlului judecatoresc in etapele anterioare ale procesului.
    Aceasta solutie corespunde practicii constante a Curtii Constitutionale, practica de la care Curtea apreciaza ca nu exista motive sa se indeparteze, astfel cum rezulta si din Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994.

    Fata de considerentele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursurile declarate de Abrudan Alexandru, Agud Viorel, Galea Valer si Mihut Marius impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 23 din data de 29 februarie 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 octombrie 1996.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman