Decizia Nr.1231 din 22.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism şi ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mono View Fruct“ - S.R.L. din Afumaţi, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 3.917/94/2010 al Judecătoriei Buftea şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.743D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.917/94/2010, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism şi ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Mono View Fruct“ - S.R.L. din Afumaţi, judeţul Ilfov, cu ocazia soluţionării unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 45 referitoare la libertatea economică şi ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia de piaţă, deoarece impun administratorului unei societăţi comerciale să angajeze o persoană căreia să-i achite drepturi salariale şi care să facă servicii unei autorităţi publice, şi anume Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Totodată, obligarea salariaţilor să informeze această persoană, atunci când au suspiciuni că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, promovează delaţiunea ca obligaţie de serviciu, instituind un sistem similar cu cel din perioada comunistă. De asemenea, consideră că prevederile art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, prin stabilirea unui plafon maxim al plăţilor în numerar pe care le pot efectua persoanele juridice, aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia de piaţă, întrucât instituie o nouă piedică în operaţiunile de plăţi în numerar între operatorii economici. Restricţia priveşte doar plăţile fragmentate către furnizorii de bunuri şi servicii pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei, nu şi plăţile unor taxe sau impozite către stat, ceea ce creează o discriminare în favoarea societăţilor bancare, care încasează comisioanele aferente fiecărei operaţiuni în parte. Totodată, această restricţie, care încalcă dreptul operatorilor economici de a dispune liber asupra proprietăţii private şi de a hotărî în ce mod înţeleg să-şi achite obligaţiile către terţi, nu se justifică prin interesul naţional, nu respectă libertatea comerţului şi nici principiul proporţionalităţii.Judecătoria Buftea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 30 aprilie 2008, şi dispoziţiile art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996, modificate prin Legea nr. 507/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 3 din Legea nr. 656/2002: „(1) De îndată ce salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizice prevăzute la art. 8 are suspiciuni că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, va informa persoana desemnată conform art. 14 alin. (1), care va sesiza imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul. Persoana desemnată va analiza informaţiile primite şi va sesiza Oficiul cu privire la suspiciunile motivate rezonabil. Acesta va confirma primirea sesizării.(1¹) Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private va informa de îndată Oficiul cu privire la autorizarea ori refuzul autorizării operaţiunilor prevăzute la art. 28 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, comunicând şi motivul pentru care s-a dispus soluţia respectivă. (2) Dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea efectuării operaţiunii pe o perioadă de 48 de ore. În cazul în care cele 48 de ore se împlinesc într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă până la prima zi lucrătoare. Suma pentru care s-a dispus suspendarea operaţiunii rămâne blocată în contul titularului până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la dispunerea altei măsuri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii.(3) Dacă Oficiul consideră că perioada prevăzută de alin. (2) nu este suficientă, poate solicita, motivat, înainte de expirarea acestui termen, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 72 de ore. În cazul în care cele 72 de ore se împlinesc într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă până la prima zi lucrătoare. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza o singură dată prelungirea solicitată sau, după caz, poate dispune încetarea suspendării operaţiunii. Decizia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se comunică de îndată Oficiului.(4) Oficiul trebuie să comunice persoanelor prevăzute la art. 8, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operaţiunii ori, după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.(5) Dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul prevăzut la alin. (4), persoanele la care se referă art. 8 vor putea efectua operaţiunea.(6) Persoanele prevăzute la art. 8 ori persoanele desemnate potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) vor raporta Oficiului, în cel mult 10 zile lucrătoare, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.(7) Prevederile alin. (6) se aplică şi transferurilor externe în şi din conturi pentru sume a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro.(8) Persoanele prevăzute la art. 8 lit. e) şi f) nu au obligaţia de a raporta către Oficiu informaţiile pe care le primesc sau pe care le obţin de la unul dintre clienţii lor în cursul determinării situaţiei juridice a acestuia ori al apărării sau reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legătură cu acestea, inclusiv al acordării de consultanţă cu privire la declanşarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacă aceste informaţii au fost primite sau obţinute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilor.(9) Forma şi conţinutul raportului pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1), (6) şi (7) vor fi stabilite prin decizie a plenului Oficiului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Raportările prevăzute la alin. (6) şi (7) se transmit Oficiului o dată la 10 zile lucrătoare, în baza unei metodologii de lucru elaborate de Oficiu.(10) În cazul persoanelor prevăzute la art. 8 lit. e) şi f), raportările se fac către persoanele desemnate de către structurile de conducere ale profesiilor liberale, care au obligaţia de a le transmite Oficiului în cel mult 3 zile de la primire. Informaţiile se transmit Oficiului nealterate.(11) Autoritatea Naţională a Vămilor comunică lunar Oficiului toate informaţiile pe care le deţine, potrivit legii, în legătură cu declaraţiile persoanelor fizice privind numerarul în valută şi/sau în monedă naţională, care este egal sau depăşeşte limita stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului privind controlul numerarului la intrarea sau la ieşirea din Comunitate, deţinute de acestea la intrarea sau ieşirea din Comunitate. Autoritatea Naţională a Vămilor va comunica Oficiului de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, toate informaţiile legate de suspiciunile de spălare de bani sau finanţare a terorismului ce sunt identificate în cursul activităţii specifice.(12) Sunt exceptate de la obligaţiile de raportare prevăzute la alin. (6) următoarele operaţiuni derulate în nume şi pe cont propriu: între instituţii de credit, între instituţii de credit şi Banca Naţională a României, între instituţii de credit şi trezoreria statului, între Banca Naţională a României şi trezoreria statului. Prin hotărâre a Guvernului se pot stabili, la propunerea plenului Oficiului, şi alte exceptări de la cerinţele de raportare prevăzute la alin. (6), pe durată determinată.“;– Art. 8 lit. k) din Legea nr. 656/2002: „Intră sub incidenţa prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice: [...] k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri şi/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.“; – Art. 14 din Legea nr. 656/2002: „(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor menţionate.(1¹) Persoanele prevăzute la art. 8 lit. a)-d), g)-j), precum şi structurile de conducere ale profesiilor liberale prevăzute la art. 8 lit. e) şi f) vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, cu precizarea naturii şi limitelor responsabilităţilor încredinţate, şi vor stabili politici şi proceduri adecvate în materie de cunoaştere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidenţelor secundare sau operative, de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preveni şi a împiedica operaţiunile suspecte de spălarea banilor sau finanţarea terorismului, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaţilor. Instituţiile de credit şi instituţiile financiare au obligaţia de a desemna un ofiţer de conformitate subordonat conducerii executive, care coordonează implementarea politicilor şi procedurilor interne pentru aplicarea prezentei legi. (2) Persoanele desemnate conform alin. (1) şi (1¹) răspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea prezentei legi.(3) Dispoziţiile alin. (1), (1¹) şi (2) nu sunt aplicabile persoanelor fizice şi juridice prevăzute la art. 8 lit. k).(4) Instituţiile de credit şi instituţiile financiare trebuie să informeze toate sucursalele şi filialele lor situate în state terţe asupra politicilor şi procedurilor stabilite potrivit alin. (1¹).“;– Art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996: „Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăţi în numerar în următoarele cazuri: [... ] c) plăţi către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plăţile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plăţi către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în sumă de 100.000.000 lei, în cazul plăţilor către reţelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 100.000.000 lei.“ În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia de piaţă. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 şi ale art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 635 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 31 octombrie 2006, Decizia nr. 464 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 8 iunie 2007, şi Decizia nr. 71 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a textelor din Legea nr. 656/2002 supuse controlului de constituţionalitate, reţinând că, în vederea realizării scopului Legii nr. 656/2002, care constă în prevenirea şi combaterea spălării banilor, precum şi a finanţării actelor de terorism, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul acesteia o serie de obligaţii ce revin persoanelor care intră sub incidenţa sa, expres prevăzute la art. 8 din lege. Una dintre aceste obligaţii este cea reglementată de art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ şi constă în desemnarea uneia sau mai multor persoane care au responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 656/2002, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor menţionate. Instituirea acestei obligaţii s-a realizat în scopul protejării unui interes general, şi anume prevenirea şi combaterea spălării banilor, şi nu aduce atingere cu nimic principiilor economiei de piaţă. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.268 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 17 decembrie 2008. Totodată, prin Decizia nr. 394 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, reţinând că dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor juridice care efectuează plăţi şi încasări în numerar, fără privilegii şi fără discriminări. Băncile, ca mijlocitori de plăţi şi încasări între operatori economici, nu se află în aceeaşi situaţie cu celelalte persoane juridice, iar comisionul reprezintă o plată pentru serviciile efectuate. În ceea ce priveşte pretinsa poziţie privilegiată a statului, Curtea a reţinut că art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 nu creează o situaţie privilegiată pentru stat, ci asigură îndeplinirea obligaţiilor constituţionale ce îi revin acestuia. De asemenea, Curtea a stabilit că, potrivit prevederilor art. 45 din Constituţie, accesul persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă pot fi exercitate numai în condiţiile legii. Or, dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu îngrădesc în niciun fel exerciţiul dreptului de acces la o activitate economică şi nici pe cel al liberei iniţiative, reglementând doar condiţiile în care pot fi efectuate plăţile şi încasările în numerar. În fine, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate, aşa cum este consacrat de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, nu este un drept absolut, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate fiind stabilite prin lege. Astfel, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Prevederile de lege criticate nu fac decât să dea expresie acestui text din Constituţie, stabilind cadrul exercitării dreptului de proprietate în acord cu necesitatea stabilirii unei ordini în operaţiunile financiare desfăşurate de către persoanele juridice, a căror monitorizare facilitează evidenţa circulaţiei monetare, între altele, şi pentru a preveni eventualele acte de evaziune fiscală. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism şi ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mono View Fruct“ - S.R.L. din Afumaţi, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 3.917/94/2010 al Judecătoriei Buftea. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică