Decizia Nr.142 din 14.03.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Cleopatra Iurchevici în Dosarul nr. 1.217/116/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 86D/2016 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 105D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 164/2014, excepţie ridicată de Victoria Lupu, Răzvan Lupu, Elena Sotir, Teodora Daria Balaciu, Constanţa Păunescu, Elena Antipa, Eduard Alexandru Antipa, Valina Angelica Neghina, Valeria Tamazlîcaru, Andrei Marian Tamazlîcaru în Dosarul nr. 2978/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocatul Adrian Bobanga din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie de substituire a avocatului Bogdan Mihail Giurea depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autorilor excepţiei în Dosarul nr. 105D/2016 este de acord cu conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 105D/2016 la Dosarul nr. 86D/2016, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei în Dosarul nr. 105D/2016, care invocă renunţarea la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi, în consecinţă, solicită respingerea acesteia. În acest sens depune note scrise şi înscrisuri privind decesul autoarei excepţiei Elena Antipa.8. Reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:9. Prin Încheierea din 24 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.217/116/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace intre România şi Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cleopatra Iurchevici cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei civile nr. 1133 din 3 decembrie 2014, pronunţate de Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă într-o cauză având ca obiect cererea de acordare a unor despăgubiri. 10. Prin Încheierea din 7 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.978/3/2014*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 164/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Victoria Lupu, Răzvan Lupu, Elena Sotir, Teodora Daria Balaciu, Constanţa Păunescu, Elena Antipa, Eduard Alexandru Antipa, Valina Angelica Neghina, Valeria Tamazlîcaru, Andrei Marian Tamazlîcaru într-o cauză având ca obiect pretenţii.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că prevederile Legii nr. 164/2014 sunt neconstituţionale, deoarece eşalonarea plăţii unor creanţe asupra statului pentru perioade de timp foarte mari sau incerte aduc atingere dreptului la un proces echitabil, protejat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dreptului de proprietate. Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 sunt neconstituţionale, deoarece dispun că acest act normativ se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Totodată, se creează o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptăţite a beneficia de compensaţiile băneşti, întrucât o parte dintre acestea şi-au îndestulat deja patrimoniul, în timp ce alte persoane sunt obligate să mai aştepte cel puţin încă 5 ani pentru a-şi vedea realizate drepturile băneşti. Cu atât mai mult, se creează o discriminare, având în vedere că pentru perioada de 5 ani, stabilită pentru plata despăgubirilor băneşti, prevederile Legii nr. 164/2014 nu instituie o altă reactualizare a sumelor eşalonate. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că situaţia juridică analizată în prezenta cauză este în curs de formare, iar legiuitorul a optat pentru aplicarea legii noi - Legea nr. 164/2014, care produce efecte doar pentru viitor. De asemenea, instanţa judecătorească consideră că sistemul de eşalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja de apreciere a statutului în alegerea soluţiilor economice, în vederea păstrării echilibrului bugetar între venituri si cheltuieli.13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră ca sunt constituţionale prevederile ce reglementează aplicarea Legii nr. 164/2014 şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.592 din 13 decembrie 2011.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.15. Guvernul consideră ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Consideră că dispoziţiile legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. În raport de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, menţionează că prevederile legale care fac obiectul prezentei excepţii nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti atât în cazul în care este nemulţumită de soluţia dată, cât şi în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent al plăţii eşalonate, stabilite de legiuitor. Cu privire la problema de drept a plăţii eşalonate a despăgubirilor, precizează că aceasta a mai fost supusă controlului de constituţionalitate exercitat în raport cu critici similare, sens în care invocă Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, deciziile nr. 1.534 şi nr. 1.535 din 28 noiembrie 2011, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010. Reţine că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata despăgubirilor, iar modalitatea de executare este impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte , stabilitatea economica a statului român.16. Avocatul Poporului apreciază că prevederile Legii nr. 164/2014 sunt constituţionale, sens în care reţine că reglementarea unor măsuri noi pentru finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, diferite de cele din actele normative pe care le modifică, nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată. Prin instituirea unei noi proceduri de stabilire şi acordare a despăgubirilor, precum şi de plată a sumelor reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 164/2014 (măsuri justificate şi de contextul economico-financiar cu care se confrunta statul) nu se aduce atingere dreptului de proprietate privată în substanţa sa. Pe de altă parte, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie. În realitate, normele legale criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare în anumite termene, care nu apar ca fiind nerezonabile. De asemenea, în Dosarul nr. 105D/2016, Avocatul Poporului reţine că normele supuse controlului de constituţionalitate nu sunt de natură a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie, întrucât se aplică tuturor celor prevăzuţi de ipoteza normei după intrarea acesteia în vigoare având domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speţă, Legea nr. 164/2014) nu face altceva decât să refuze supravieţuirea anumitor dispoziţii din legislaţia anterioară pe care le-a înlăturat din fondul activ legislativ, tocmai pentru a reglementa modul de acţiune în timpul următor intrării acesteia în vigoare. Reţine, totodată, că dispoziţiile Legii nr. 164/2014 nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru valorificarea drepturilor pretinse, dar şi a intereselor lor legitime şi de a se prevala, în tot cursul litigiului, de toate garanţiile care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil.17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, susţinerile avocatului autorilor excepţiei în Dosarul nr. 105D/2016, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014.20. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile Legii nr. 164/2014 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul la respectarea bunurilor. 21. Referitor la cererea de renunţare la excepţia de neconstituţionalitate formulată în Dosarul nr. 105D/2016, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului". Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, iar soluţionarea acesteia este de interes general. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o, cu consecinţa că aceasta nu poate renunţa la soluţionarea excepţiei.22. În continuare, examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 164/2014, în ansamblul lor, au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin mai multe decizii, spre exemplu, deciziile nr. 173 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 17 mai 2016, şi nr. 248 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 30 august 2016, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate. 23. Astfel, Curtea a statuat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, dispoziţiile Legii nr. 164/2014 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii civile. În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Curtea a mai constatat că ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014. Prin urmare, dispoziţiile art. 78 din Constituţie nu sunt încălcate.24. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. Altfel spus, raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.25. De asemenea, prin Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia anterioară ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile art. 1 cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice şi juridice la respectarea bunurilor, lasă în competenţa statelor semnatare ale Convenţiei adoptarea măsurilor legislative concrete şi a procedurii de urmat, necesare în vederea acordării de despăgubiri (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013). Curtea a constatat că, prin prevederile de lege criticate, statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora.26. În ceea ce priveşte critica eşalonării plăţii despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, Curtea a reţinut că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).27. Referitor la constituţionalitatea eşalonării plăţii unor sume datorate de stat, Curtea a statuat că executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Executarea uno ictu constituie o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura. Prin urmare, Curtea a constatat că eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii, urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003. Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social - valoare constituţională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală - are obligaţia de a imprima acţiunilor sale cu caracter economic un conţinut just proporţionat, astfel încât să asigure tuturor cetăţenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale.28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată de instanţa de contencios constituţional, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cleopatra Iurchevici în Dosarul nr. 1.217/116/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Victoria Lupu, Răzvan Lupu, Elena Sotir, Teodora Daria Balaciu, Constanţa Păunescu, Elena Antipa, Eduard Alexandru Antipa, Valina Angelica Neghina, Valeria Tamazlîcaru, Andrei Marian Tamazlîcaru în Dosarul nr. 2.978/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Simina Popescu-Marin