Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Ardelean în Dosarul nr. 1.529/309/2015/a1 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 160D/2016.2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 18 din 17 ianuarie 2017. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea penală nr. 5 din 20 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.529/309/2015/a1, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Ardelean cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate de inculpat împotriva încheierii penale prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecăţii, în condiţiile în care, în cauză, nu au fost formulate cereri şi excepţii şi nici nu au fost ridicate din oficiu excepţii.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă principiul legalităţii pedepsei, accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât exclud posibilitatea inculpatului de a face contestaţie împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul dispoziţiilor art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, adică în ipoteza în care nu au fost formulate cereri şi excepţii şi nici nu au fost ridicate din oficiu excepţii. În acest sens arată că nu poate face obiectul contestaţiei încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară dispune - ca urmare a unei erori materiale - începerea judecăţii cu privire la o faptă pentru care instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriu.6. Tribunalul Sălaj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că nu există o obligaţie a judecătorului de cameră preliminară de a menţiona, în mod expres, în dispozitivul încheierii finale infracţiunile pentru care dispune începerea judecăţii. Consideră că în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate se poate discuta cel mult despre o eroare materială, având în vedere faptul că a fost indicat numărul rechizitoriului cu privire la care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei. O atare situaţie nu este de natură a îngrădi accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare al inculpatului, întrucât există un remediu procesual.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că procedura de cameră preliminară a fost concepută ca o procedură-filtru, în cadrul căreia se verifică competenţa instanţei şi legalitatea actului de sesizare a instanţei, precum şi legalitatea actelor efectuate şi a probelor administrate în faza de urmărire penală, în scopul identificării eventualelor neregularităţi şi al remedierii acestora, astfel încât faza de judecată să se desfăşoare cu celeritate şi cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor, asigurându-se liberul acces la justiţie. De asemenea consideră că dispoziţiile de lege criticate asigură inculpatului dreptul la apărare, întrucât acesta are dreptul de a formula cereri şi de a ridica excepţii cu privire la aspectele ce fac obiectul procedurii în camera preliminară. Mai mult, în raport cu cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, inculpatul are dreptul de a participa personal la procedura în camera preliminară şi de a pune concluzii, asigurându-se astfel, în ceea ce îl priveşte, caracterul echitabil al procedurii şi contradictorialitatea dezbaterilor. Consideră că motivul pentru care legiuitorul a exceptat de la calea de atac a contestaţiei încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii - în temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală - rezidă în faptul că, în ipoteza textului, nici judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, şi nici părţile nu au formulat cereri sau excepţii în legătură cu aspectele ce fac obiectul procedurii. Or, în cazul inculpatului, aceasta echivalează cu renunţarea la posibilitatea oferită de lege de a sesiza anumite neregularităţi şi de a le supune aprecierii judecătorului de cameră preliminară. Aşadar, deşi legea îi recunoaşte dreptul de a contesta legalitatea rechizitoriului, a probatoriului administrat şi a actelor de urmărire penală, inculpatul înţelege să nu uzeze de acest drept. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie arată că aceasta nu poate fi susţinută, întrucât textul de lege criticat nu reglementează cu privire la condiţiile de stabilire şi aplicare a pedepselor.9. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere transmis Curţii şi în alte dosare, în sensul că dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016. Având în vedere însă că, în cauză, a produs efecte norma de procedură prevăzută de art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale, aceasta se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016. Textul criticat are următorul cuprins: „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5)". 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016, care exclude posibilitatea de a face contestaţie împotriva soluţiei prevăzute la art. 346 alin. (2). Curtea observă că, prin Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017*), nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016, care exclude posibilitatea de a face contestaţie împotriva soluţiei prevăzute la art. 346 alin. (2), este neconstituţională. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a statuat că soluţia legislativă mai sus menţionată încalcă egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea dreptului fundamental de acces liber la justiţie (paragraful 19). De asemenea, pornind de la scopul contestaţiei - acela de a asigura posibilitatea îndreptării erorilor de drept comise pe parcursul soluţionării cauzei în faza de cameră preliminară - şi de la rolul procurorului, care acţionează ca apărător al intereselor generale ale societăţii, dar şi ale părţilor din proces, în spiritul legalităţii, prin decizia mai sus menţionată, Curtea a apreciat că exigenţele art. 131 din Constituţie impun legiuitorului să asigure posibilitatea ca, pe calea contestaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 75/2016, să se verifice - inclusiv la iniţiativa procurorului - legalitatea încheierilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 346 alin. (2) din acelaşi cod (paragraful 25). Prin urmare, Curtea a statuat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 75/2016, care exclude calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 346 alin. (2), încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 131 referitor la rolul Ministerului Public (paragraful 28). Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 18 din 17 ianuarie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017.15. Ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că instanţa de contencios constituţional a fost sesizată în prezenta cauză anterior publicării deciziei mai sus menţionate în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea urmează a respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016, cu privire la soluţia legislativă care exclude posibilitatea de a face contestaţie împotriva soluţiei prevăzute la art. 346 alin. (2).16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă care exclude posibilitatea de a face contestaţie împotriva soluţiei prevăzute la art. 346 alin. (2), excepţie ridicată de Dumitru Ardelean în Dosarul nr. 1.529/309/2015/a1 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică