DECIZIE   Nr. 166 din 26 septembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 549 din  7 noiembrie 2000

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Mariana Trofimescu     - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Ion Gheorghe Lupu in Dosarul nr. 179/2000 al Tribunalului Brasov.
    La apelul nominal se prezinta personal Ion Gheorghe Lupu si Doina-Elena Bartos. Lipseste Elisabeta Lupu, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Autorul exceptiei, Ion Gheorghe Lupu, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat textul de lege criticat favorizeaza proprietarii prin aceea ca da posibilitate instantelor de judecata sa cenzureze dispozitiile Legii nr. 112/1995, incurajand astfel abuzurile. De asemenea, arata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contine dispozitii care sa reglementeze recuperarea de catre chiriasi a sumelor cheltuite cu ocazia litigiilor. In final, depune la dosar concluzii scrise.
    Doina-Elena Bartos solicita respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata, deoarece considera ca ordonanta criticata nu contravine nici unui principiu sau norme constitutionale. Depune la dosar concluzii scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale si faptul ca in speta nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 februarie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 179/2000, Tribunalul Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Ion Gheorghe Lupu.
    Din examinarea incheierii de sesizare rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate, asa cum a fost ridicata de autorul sau, priveste si dispozitiile art. 6, 10, 14 si 22 din ordonanta mentionata.
    Instanta de judecata arata insa ca "va sesiza Curtea Constitutionala numai cu privire la art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, care constituie o prevedere de care depinde solutionarea cauzei, intrucat actiunea introductiva la instanta are ca obiect evacuarea paratilor pentru lipsa de titlu locativ, fiind intemeiata pe prevederile acestui text [...]".
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea in drepturi, "prin favorizarea proprietarilor in detrimentul chiriasilor, dand totodata instantelor judecatoresti posibilitatea de a cenzura prevederile Legii nr. 112/1995". De asemenea, considera ca este incalcat art. 54 din Constitutie referitor la exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna-credinta, fara incalcarea drepturilor si libertatilor celorlalti.
    Tribunalul Brasov, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata in raport cu motivele expuse, deoarece art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 "este o norma juridica ce trebuie interpretata restrictiv, in sensul ca aplicarea nu se poate extinde si la alte situatii neenumerate in cuprinsul sau, deci proprietarul nu poate invoca si alte motive, neprevazute de lege, ca temei al refuzului de a prelungi contractul de inchiriere".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 13 din ordonanta de urgenta criticata "nu prevad situatiile in care nu se aplica prelungirea contractelor de inchiriere", ci stabilesc "situatiile in care proprietarul poate refuza in mod justificat prelungirea contractelor de inchiriere, datorita conduitei culpabile a chiriasului". De aceea Guvernul apreciaza ca solutiile adoptate prin aceasta ordonanta de urgenta nu pot fi considerate contrare prevederilor art. 16 si 54 din Constitutie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.
    Acest text de lege are urmatorul continut: "Prelungirea contractelor de inchiriere nu se aplica:
    a) in cazul contractelor de inchiriere incheiate de chiriasi cu proprietari persoane fizice, altele decat cele prevazute la art. 2 - 7;
    b) in cazul contractelor de inchiriere pentru spatiile cu destinatia de locuinte, prevazute la art. 1 - 7, ai caror titulari de contract sau membri de familie mentionati in contract sunt proprietari ai unei locuinte corespunzatoare ori au instrainat o locuinta corespunzatoare dupa data de 1 ianuarie 1990, in aceeasi localitate. Fac exceptie contractele de inchiriere ai caror titulari sau membri de familie mentionati in contract au redobandit, in calitate de fosti proprietari sau mostenitori ai acestora, locuinte care sunt efectiv ocupate de chiriasi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevazute la art. 1 sau de o institutie publica;
    c) chiriasului care refuza sa preia in folosinta o alta locuinta pusa la dispozitie in conditiile prezentei ordonante de urgenta de catre fostul proprietar sau de mostenitorii acestuia ori de catre autoritatile publice locale;
    d) in cazul litigiilor determinate de refuzul chiriasilor carora li s-a notificat sa incheie un nou contract de inchiriere cu proprietarul potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicata;
    e) in cazul litigiilor dintre proprietar si chirias avand ca obiect schimbul obligatoriu de locuinte;
    f) in cazul chiriasilor care au subinchiriat locuinta fara consimtamantul scris al proprietarului;
    g) in cazul chiriasilor care au schimbat total sau partial destinatia ori structura interioara a locuintei fara consimtamantul scris al proprietarului si fara aprobarile legale;
    h) chiriasului care a pricinuit insemnate stricaciuni locuintei, cladirii in care este situata aceasta, instalatiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a instrainat fara drept parti din acestea;
    i) chiriasului care are un comportament ce face imposibila convietuirea sau care impiedica folosirea normala a locuintei;
    j) in cazul prevazut la art. 6, daca persoana care a cumparat locuinta in baza Legii nr. 112/1995 a instrainat-o sub orice forma, inclusiv prin schimb;
    k) in cazul prevazut la art. 6, daca persoana care a cumparat locuinta in baza Legii nr. 112/1995 a ipotecat-o, a concesionat-o sau a incheiat un contract de leasing pentru o parte sau pentru intreaga locuinta;
    l) in cazul prevazut la art. 6, daca persoana care a cumparat locuinta in baza Legii nr. 112/1995 a inchiriat-o in totalitate sau in parte. Daca locuinta a fost inchiriata in parte, prevederile prezentului articol se aplica numai pentru suprafata din locuinta, inchiriata de persoana care a cumparat-o in baza Legii nr. 112/1995."
    Autorul exceptiei considera ca acest text de lege contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea in drepturi si ale art. 54 referitor la exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor fundamentale.
    Examinand sub aceste aspecte exceptia de neconstitutionalitate, se constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 are ca scop protectia chiriasilor prin prelungirea contractelor de inchiriere pentru o perioada de 5 sau 3 ani, dupa caz, asigurarea stabilitatii in viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriasului la reinnoirea contractului de inchiriere si crearea unor garantii impotriva unei evacuari abuzive, precum si a unui drept de preemtiune in cazul in care proprietarul intentioneaza sa vanda locuinta.
    Cu privire la sustinerea ca prin ordonanta a fost incalcat principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece principiul egalitatii nu pretinde uniformitate. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotriva, sunt admise solutii legislative diferite pentru situatii diferite. Dispozitiile legale criticate ocrotesc in mod egal pe proprietar si pe chirias, stabilind, pe de o parte, in ce masura proprietarul poate refuza, in mod justificat, prelungirea contractului, iar pe de alta parte, dand chiriasului posibilitatea sa isi apere dreptul locativ in conditiile in care nu i se poate reprosa vreo conduita culpabila.
    De asemenea, referirile autorului exceptiei la art. 54 din Constitutie sunt irelevante, intrucat acest text constitutional nu este cu nimic prejudiciat de dispozitiile ordonantei criticate. De altfel aceasta problema este una de aplicare a legii, de competenta exclusiva a instantei judecatoresti, deoarece buna-credinta este un element de fapt care caracterizeaza conduita unei persoane, iar nu o chestiune de drept care sa poata fi examinata de Curtea Constitutionala.
    In sfarsit, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a mai fost supusa controlului de constitutionalitate, Curtea constatand ca dispozitiile sale sunt constitutionale in raport cu art. 16 si 54 din Constitutie. In acest sens a fost pronuntata Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Ion Gheorghe Lupu in Dosarul nr. 179/2000 al Tribunalului Brasov.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 septembrie 2000.

                          PRESEDINTE,
                  prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman