DECIZIE   Nr. 280 din  1 iulie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 286 din 22 octombrie 1997

    Ioan Muraru           - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu  - judecator
    Nicolae Popa          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Victor Dan Zlatescu   - judecator
    Raul Petrescu         - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Carabas Ioan impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997*).
------------------
    *) Decizia Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 202 din 21 august 1997.

    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 17 iunie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 24 iunie 1997 si apoi, datorita imposibilitatii intrunirii completului, pentru 1 iulie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 25 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civila, ridicata de Carabas Ioan.
    Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila. Aceasta solutie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
    Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 a declarat recurs, in termen legal, Carabas Ioan, pentru urmatoarele motive: exercitiul cailor de atac trebuie sa fie deschis in mod egal tuturor participantilor la procesul civil, intrucat ei au drepturi si indatoriri egale, in caz contrar incalcandu-se art. 128 din Constitutie; partile care doresc sa critice o decizie a instantelor judecatoresti au la dispozitie cai extraordinare de atac, care, absolut in toate cazurile, se pot exercita doar intr-un anumit termen, in timp ce pentru recursul in anulare nu este stipulat un termen; prin recursul in anulare, procurorul general critica instantele pentru ca si-ar fi depasit atributiile si ca ar urma sa apara o lege care sa solutioneze cazurile ivite in temeiul Decretului nr. 223/1974, ceea ce este profund eronat, deoarece instantele dispun de aceasta competenta chiar potrivit art. 4 din decret; se instituie pentru Ministerul Public o pozitie privilegiata, incalcandu-se astfel art. 128 din Constitutie.
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Senatul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este vadit neintemeiata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este nefondat, intrucat, cu privire la constitutionalitatea art. 330 din Codul de procedura civila, Curtea s-a pronuntat prin decizii definitive, care sunt obligatorii potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie.
    Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului si Guvernului si raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Primul si ultimul motiv de recurs, care vizeaza aceeasi pozitie, pretins privilegiata, a Ministerului Public in raport cu celelalte parti din proces, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 128 din Constitutie, sunt neconstitutionale si urmeaza a fi respinse.
    Art. 128 din Constitutie prevede ca exercitarea cailor de atac se poate realiza in conditiile prevazute de lege. O asemenea lege este Codul de procedura civila si nici o dispozitie constitutionala nu limiteaza dreptul legiuitorului la o anumita reglementare a unei cai de atac, cu conditia, desigur, de a nu aduce atingere altor texte constitutionale. Cat priveste dreptul exclusiv al procurorului general de a declara recurs in anulare, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 130 din Constitutie, care prevad ca Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept. Cele doua situatii prevazute de art. 330 din Codul de procedura civila - cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti si cand s-au savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea pronuntata -, in care procurorul general poate promova recurs in anulare, releva tocmai apararea acestor valori fundamentale ale statului de drept.
    Rezulta ca, departe de a constitui un privilegiu, recursul in anulare reprezinta o modalitate legala de reparare a unor grave erori judiciare, ce se realizeaza printr-o autoritate publica abilitata constitutional in acest sens.
    Motivul de recurs, potrivit caruia pentru recursul in anulare nu este stipulat un termen in care acesta poate fi promovat, nu poate fi retinut, deoarece acesta este un aspect ce priveste art. 330^1 din Codul de procedura civila, iar exceptia de neconstitutionalitate cu care Curtea a fost investita in acest dosar prin Incheierea din 10 decembrie 1996 priveste dispozitiile art. 330 din cod. Rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civila este ridicata pentru prima data in fata Curtii, in recurs.
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala hotaraste "asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
    Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct in fata ei. Solutia contrara nu poate fi primita si pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, in sensul carora, in fata instantei judecatoresti, partile sunt in drept sa dezbata exceptia, depunand dovezile si probele pe care le cred de cuviinta si exercitandu-si astfel drepturile procesuale ce le apartin, ca in orice cauza pendinte pe rolul unei instante judecatoresti. In finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta insasi este obligata sa-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sa sesizeze, prin incheiere, Curtea Constitutionala. Daca aceste reguli se refera la conditiile in care poate fi sesizata Curtea pentru judecata in fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate in cazul in care Curtea solutioneaza pricina in recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata in fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitarii caii de atac a recursului.
    Admiterea posibilitatii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate pentru prima data in recursul declarat la Curtea Constitutionala ar inlesni exercitarea abuziva a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanta in situatia de a se pronunta in legatura cu noi probleme litigioase care nu au fost avute in vedere la judecata in fond.
    In sensul celor aratate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, si, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.
    Si ultimul motiv de recurs, care priveste modul in care a fost formulat recursul in anulare de catre procurorul general, cu invocarea unui act normativ, Decretul nr. 223/1974, care nu mai este in vigoare, urmeaza a fi respins. Acest motiv de recurs priveste fondul litigiului, care este de competenta exclusiva a instantei judecatoresti, Curtea Constitutionala statuand, asa cum prevede art. 29 din regulamentul sau de organizare si functionare, numai asupra problemelor de drept.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Carabas Ioan impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 1 iulie 1997.

                 PRESEDINTELE
                 CURTII CONSTITUTIONALE,
                 prof. univ. dr. IOAN MURARU

                           Magistrat-asistent,
                           Gabriela Dragomirescu