DECIZIE Nr. 29 din 18 februarie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 40 din 12 martie 1997
Ioan Muraru - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Georgeta Panoviciu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Aliman Maria-Eugenia
impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 131 din 29 octombrie 1996.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 11 februarie 1997, in
prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor, legal
citate, fiind consemnate in incheierile din acea data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 18 februarie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie, prin Incheierea din 17 aprilie 1996, pronuntata
in Dosarul nr. 3.292/1995, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de
procedura civila, invocata de Aliman Maria-Eugenia.
Prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996 s-a respins ca vadit nefondata
exceptia de neconstitutionalitate invocata. Pentru a pronunta aceasta solutie
s-a retinut ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitiva,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie
1996, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 330^1 sunt neconstitutionale in
masura in care se aplica hotararilor pronuntate inainte de 26 iulie 1993, data
intrarii in vigoare a Legii nr. 59/1993.
Impotriva acestei decizii a fost declarat recurs in termenul legal.
In motivarea acestuia, recurenta sustine ca dispozitiile art. 330^1 din
Codul de procedura civila "sunt neconstitutionale sub dublu aspect, si
anume ca dreptul de a exercita recursul in anulare a fost rezervat in
exclusivitate procurorului general si ca legea nu prevede un termen in care sa
poata fi exercitat recursul in anulare". In aceste conditii, se considera
de catre recurenta ca "dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura
civila contravin dispozitiilor art. 128 din Constitutie, ale art. 11 alin. (2),
coroborat cu art. 20 din Constitutie si cu art. 6 pct. i) din Conventia europeana
a drepturilor omului, ale art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului, ale art. 14 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile
civile si politice". Se sustine, de asemenea, ca, intrucat la judecarea in
fond a exceptiei au fost solicitate puncte de vedere Guvernului, Senatului si
Camerei Deputatilor, urmeaza ca in recurs acestea sa fie solicitate
"noilor organe democratice abilitate legal sa se pronunte asupra
exceptiei, cu atat mai mult cu cat in cauza este vorba de apararea unui drept
fundamental - dreptul de proprietate".
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul
judecatorului-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila,
raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Asupra motivelor de casare invocate in recurs Curtea Constitutionala s-a
pronuntat prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitiva si
obligatorie, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, asa cum, de altfel,
se motiveaza si in decizia recurata, in care se arata ca:
- prevederile art. 128 din Constitutie nu sunt incalcate, ele precizand ca
impotriva hotararilor judecatoresti caile de atac se pot exercita in conditiile
stabilite de lege, fapt care a fost realizat prin dispozitiile actuale ale
Codului de procedura civila, care prevad calea de atac - recursul in anulare -
si conditiile exercitarii lui;
- practica Comisiei si a Curtii Europene, rezultata din aplicarea art. 6
pct. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului, este constanta in a
aprecia ca invocata cerinta a termenului rezonabil nu se analizeaza in
abstract, ci se raporteaza de la caz la caz, in concret, tinandu-se seama de o
serie de elemente specifice fiecarei pricini (durata procedurii, natura
pretentiilor, complexitatea procesului etc.); textul invocat nu are in vedere
interzicerea unei cai de atac a carei exercitare ar putea doar ipotetic sa
conduca la depasirea unui termen rezonabil; simpla posibilitate de a se
exercita oricand recursul in anulare nu contravine cerintei de a se solutiona
cauza intr-un termen rezonabil, examinarea respectarii ei facandu-se la o speta
determinata.
In legatura cu cererea recurentei de a se solicita din nou punctele de
vedere ale fiecarei Camere a Parlamentului si al Guvernului, este de observat
ca dispozitiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 instituie aceasta
obligatie numai la judecarea in fond a exceptiei de neconstitutionalitate, nu
si pentru judecarea recursului impotriva deciziei pronuntate la fond. Din
examinarea dosarului se constata ca, la fond, judecatorul-raportor a comunicat
incheierea prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala, Camerelor
Parlamentului si Guvernului, indicandu-li-se sa depuna punctele lor de vedere.
Guvernul a depus punctul sau de vedere, care a fost avut in vedere la
pronuntarea deciziei ce face obiectul recursului. O data indeplinita aceasta
obligatie, legea nu mai dispune ca procedura prevazuta la art. 24 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 sa se repete si in recurs.
Fata de cele aratate, rezulta ca recursul este nefondat, urmand a fi
respins.
In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art.
26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Aliman Maria-Eugenia impotriva Deciziei
Curtii Constitutionale nr. 131 din 29 octombrie 1996.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta din 18 februarie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Georgeta Panoviciu