DECIZIE   Nr. 71 din 15 aprilie 1997

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 173 din 29 iulie 1997

    Ioan Muraru              - presedinte
    Nicolae Popa             - judecator
    Florin Bucur Vasilescu   - judecator
    Romul Petru Vonica       - judecator
    Victor Dan Zlatescu      - judecator
    Raul Petrescu            - procuror
    Constantin Burada        - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Simulescu Gheorghe impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 131 din 29 octombrie 1996*).
---------
    *) Decizia Curtii Constitutionale nr. 131 din 29 octombrie 1996 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei. Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997.

    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 8 aprilie 1997, in prezenta recurentului, asistat de avocat Aurel Sitaru, si in lipsa celorlalte parti cu care procedura de citare a fost legal indeplinita, si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 15 aprilie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996 Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila, invocata de Simulescu Gheorghe in Dosarul nr. 2.889/1995 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila. In motivarea deciziei s-a retinut ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitiva, Curtea a constatat ca prevederile acestui articol sunt neconstitutionale in masura in care se aplica hotararilor pronuntate inainte de 26 iulie 1993, data intrarii in vigoare a Legii nr. 59/1993.
    Impotriva acestei decizii Simulescu Gheorghe a declarat recurs, sustinand ca:
    - s-a violat principiul convingerii intime si principiul independentei judecatorilor, deoarece, in realitate, nu s-a judecat exceptia, solutia intemeindu-se pe precedentul creat la aceiasi nivel de jurisdictie si fara a se verifica daca completul de fond a fost format din aceiasi judecatori care au pronuntat si decizia la care se face referire in motivare;
    - recursul in anulare formulat de procurorul general este neconstitutional, intrucat instantele, prin hotararile pronuntate, nu si-au depasit atributiile puterii judecatoresti, actionand in baza art. 21 din Constitutie, in limitele art. 3 din Codul civil si ale principiului tempus regit actum;
    - Legea nr. 112/1995, prin continutul sau, este neconstitutionala.
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este neintemeiat, deoarece Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996 se fundamenteaza pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitiva, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, este obligatorie.
    Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Primul motiv de recurs privind intemeierea solutiei pe precedentul judiciar, violandu-se astfel principiile intimei convingeri si cel al independentei judecatorilor, este nefondat. Adoptarea acestei solutii se bazeaza pe dispozitiile art. 145 alin. (2) din Constitutie si ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor. De asemenea, art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale prevede ca aceasta statueaza numai asupra problemelor de drept, asa incat o prevedere legala nu poate fi apreciata constitutionala intr-o cauza si neconstitutionala in alta, cat timp legitimitatea sa constitutionala se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozitiile sau principiile constitutionale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii Curtii, in mod intemeiat, la judecata in fond, exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civila a fost respinsa ca vadit nefondata. Totodata, nu poate fi primita sustinerea ca prin referirea la o decizie anterioara, in speta Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, se incalca principiile intimei convingeri si al independentei judecatorilor, cat timp acestia au posibilitatea sa sesizeze Plenul Curtii Constitutionale in vederea schimbarii practicii, potrivit dispozitiilor art. 26 alin. 2 din regulamentul Curtii, care prevede ca "In cazul in care completul de 3 judecatori sau completul de 5 judecatori doreste sa se indeparteze de interpretarea juridica continuta intr-o decizie a plenului sau intr-o decizie definitiva a unui complet se va adresa plenului acordand termen in cauza pe care o dezbate. Interpretarea data de plen cu votul majoritatii judecatorilor este obligatorie pentru completul de judecata". Cu privire la art. 330^1 din Codul de procedura civila, Curtea constata insa ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului in anulare. In aceste conditii, urmeaza a se admite recursul, a se modifica decizia atacata si, pe fond, a se respinge exceptia, intrucat, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a ramas fara obiect.
    Al doilea motiv, prin care se sustine ca declararea recursului in anulare, pentru depasirea de catre instanta a atributiilor puterii judecatoresti, este neconstitutional, urmeaza a fi respins. Curtea Constitutionala nu poate cenzura daca instantele, prin hotararile atacate cu recurs in anulare, si-au depasit sau nu atributiile puterii judecatoresti, aceasta nefiind o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare si de aplicare a legii, care, potrivit practicii constante a Curtii, este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
    Nici ultimul motiv de recurs referitor la neconstitutionalitatea Legii nr. 112/1995 nu este intemeiat. Exceptia de neconstitutionalitate invocata de recurent priveste exclusiv prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila, asa cum rezulta din incheierea de sesizare. Invocarea in recurs si a neconstitutionalitatii Legii nr. 112/1995 este inadmisibila, deoarece, asa cum s-a statuat in mod constant in practica jurisdictionala a Curtii, in conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, o exceptie de neconstitutionalitate nu poate fi invocata in mod direct in fata Curtii Constitutionale, ci numai in fata unei instante judecatoresti.
    Fata de considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite recursul declarat de Simulescu Gheorghe si modifica Decizia Curtii Constitutionale nr. 131 din 29 octombrie 1996, in sensul ca respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedura civila, fiind lipsita de obiect.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 15 aprilie 1997.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN MURARU

                               Magistrat asistent,
                               Constantin Burada