Legea Nr.53 din 24.01.2003Codul Muncii forma consolidata la data de 29.03.2010
ACT EMIS DE: Parlamentul Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 72 din 05 februarie 2003
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Titlul I Dispoziţii generale
Capitolul I
Domeniul de aplicare Articolul 1(1)Prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.(2)Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii. Articolul 2Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod se aplică:a)cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează munca în România;b)cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă;modificat prin PCT 1. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României c)cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează munca pentru un angajator român pe teritoriul României;d)persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;e)ucenicilor care prestează munca în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă;f)angajatorilor, persoane fizice şi juridice;g)organizaţiilor sindicale şi patronale.
Capitolul II Principii fundamentale
Articolul 3
(1)Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la munca nu poate fi îngrădit.
(2)Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează sa o presteze.
(3)Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.
(4)Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1)-(3) este nul de drept. Articolul 4
(1)Munca forţată este interzisă.
(2)Termenul munca forţată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber.
(3)Nu constituie munca forţată munca sau activitatea impusă de autorităţile publice:a)în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu;b)pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege;c)în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă, în condiţiile legii;d)în caz de forţă majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte şi, în general, în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţa ale ansamblului populaţiei ori ale unei părţi a acesteia. Articolul 5
(1)În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
(2)Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenenţa naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţa ori activitate sindicală, este interzisă.
(3)Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4)Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe. Articolul 6
(1)Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare.
(2)Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.modificat prin PCT 1. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României
(3)Pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare.introdus prin PCT 2. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 7Salariaţii şi angajatorii se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor şi promovarea intereselor lor profesionale, economice şi sociale. Articolul 8
(1)Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe.
(2)Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă. Articolul 9Cetăţenii români sunt liberi să se încadreze în muncă în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului internaţional al muncii şi a tratatelor bilaterale la care România este parte. Titlul II Contractul individual de muncă Capitolul I Încheierea contractului individual de muncă Articolul 10Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obliga să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoana fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu. Articolul 11Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă. Articolul 12
(1)Contractul individual de muncă se încheie pe durata nedeterminată.
(2)Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durata determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege. Articolul 13
(1)Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.
(2)Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
(3)Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.
(4)Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă.
(5)Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Articolul 14
(1)În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţa de muncă pe bază de contract individual de muncă.
(2)Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.
(3)Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.modificat prin PCT 2. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 15Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale. Articolul 16
(1)Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în forma scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în forma scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoana juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independenţa, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în forma scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.modificat prin PCT 3. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în forma scrisă, se prezumă ca a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
(3)Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă. Articolul 17
(1)Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.modificat prin PCT 3. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României modificat prin PCT 1. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 4. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(11 )Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz.modificat prin PCT 2. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 5. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)Persoană selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puţin următoarele elemente:modificat prin PCT 3. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 6. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României a)identitatea părţilor; b)locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri; c)sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului; d)funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative şi atribuţiile postului;modificat prin PCT 7. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României e)riscurile specifice postului; f)data de la care contractul urmează să îşi producă efectele; g)în cazul unui contract de muncă pe durata determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora; h)durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul; i)condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia; j)salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul; k)durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână; l)indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului; m)durata perioadei de probă;modificat prin PCT 4. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 7. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(3)Elementele din informarea prevăzută la alin. (2) trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă.
(4)Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (2) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil.
(41 )La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă, oricare dintre părţi poate fi asistată de terţi, conform propriei opţiuni, cu respectarea prevederilor alin. (5).modificat prin PCT 5. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 8. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(5)Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual de muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate. Articolul 18
(1)În cazul în care persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să îşi desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunică în timp util, înainte de plecare, informaţiile prevăzute la art. 17 alin. (2), precum şi informaţii referitoare la:modificat prin PCT 4. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României modificat prin PCT 6. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 9. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României a)durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate; b)moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată; c)prestaţiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activităţii în străinătate; d)condiţiile de climă; e)reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară; f)obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa personală. g)condiţiile de repatriere a lucrătorului, după caz.introdus prin PCT 5. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României
(11 )Informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă.modificat prin PCT 7. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 10. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)Dispoziţiile alin. (1) se completează prin legi speciale care reglementează condiţiile specifice de muncă în străinătate. Articolul 19În situaţia în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare prevăzută la art. 17 şi 18, persoană selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.modificat prin PCT 8. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 11. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 20
(1)În afara clauzelor esenţiale prevăzute la art. 17, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice.modificat prin PCT 6. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României
(2)Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă:a)clauza cu privire la formarea profesională;b)clauza de neconcurenţă;c)clauza de mobilitate;d)clauza de confidenţialitate. Articolul 21
(1)La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul sau, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioadă de neconcurenţă.modificat prin PCT 9. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României
(2)Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
(3)Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4)Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.modificat prin PCT 12. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 22
(1)Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă.
(2)Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 56 lit. d), f), g), h) şi j), ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.modificat prin PCT 13. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 23
(1)Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.
(2)La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru munca instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă. Articolul 24În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului. Articolul 25Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc ca, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură. Articolul 26
(1)Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
(2)Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpa la plata de daune-interese. Articolul 27
(1)O persoana poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauza este apt pentru prestarea acelei munci.
(2)Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de muncă.
(3)În situaţia în care salariatul prezintă certificatul medical după momentul încheierii contractului individual de muncă, iar din cuprinsul certificatului rezultă că cel în cauza este apt de muncă, contractul astfel încheiat rămâne valabil.
(4)Competenţa şi procedura de eliberare a certificatului medical, precum şi sancţiunile aplicabile angajatorului în cazul angajării sau schimbării locului ori felului muncii fără certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.
(5)Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisă.
(6)La angajarea în domeniile sănătate, alimentaţie publică, educaţie şi în alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita şi teste medicale specifice. Articolul 28Certificatul medical este obligatoriu şi în următoarele situaţii:a)la reînceperea activităţii după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de muncă având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an, în celelalte situaţii;b)în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate, dacă se schimbă condiţiile de muncă;modificat prin PCT 14. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României c)la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de muncă temporară;d)în cazul ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia în care urmează să fie instruiţi pe meserii şi profesii, precum şi în situaţia schimbării meseriei pe parcursul instruirii;e)periodic, în cazul celor care lucrează în condiţii de expunere la factori nocivi profesionali, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei;f)periodic, în cazul celor care desfăşoară activităţi cu risc de transmitere a unor boli şi care lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile de aprovizionare cu apă potabilă, în colectivităţi de copii, în unităţi sanitare, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei;g)periodic, în cazul celor care lucrează în unităţi fără factori de risc, prin examene medicale diferenţiate în funcţie de vârsta, sex şi stare de sănătate, potrivit reglementărilor din contractele colective de muncă. Articolul 29
(1)Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea.
(2)Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal - profesional sau disciplinar - şi în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.
(3)Informaţiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum şi aptitudinile profesionale.
(4)Angajatorul poate cere informaţii în legătură cu persoana care solicită angajarea de la foştii săi angajatori, dar numai cu privire la funcţiile îndeplinite şi la durata angajării şi numai cu încunoştinţarea prealabilă a celui în cauza. Articolul 30
(1)Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz.
(2)Posturile vacante existente în statul de funcţii vor fi scoase la concurs, în raport cu necesităţile fiecărei unităţi prevăzute la alin. (1).
(3)În cazul în care la concursul organizat în vederea ocupării unui post vacant nu s-au prezentat mai mulţi candidaţi, încadrarea în muncă se face prin examen.
(4)Condiţiile de organizare şi modul de desfăşurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului. Articolul 31
(1)Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.
(2)Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.
(3)În cazul muncitorilor necalificaţi, perioada de probă are caracter excepţional şi nu poate depăşi 5 zile lucrătoare.
(4)Absolvenţii instituţiilor de învăţământ se încadrează, la debutul lor în profesie, pe baza unei perioade de probă de cel mult 6 luni.modificat prin PCT 15. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(41 )Pe durată sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi.modificat prin PCT 10. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 16. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(5)Pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă. Articolul 32
(1)Pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.
(2)Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situaţia în care acesta debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.
(3)Neinformarea salariatului anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă cu privire la perioada de probă, în termenul prevăzut la art. 17 alin. (4), duce la decăderea angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate.
(4)Perioada de probă constituie vechime în muncă. Articolul 33Angajarea succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post este interzisă. Articolul 34
(1)Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa un registru general de evidenţă a salariaţilor.
(2)Registrul general de evidenţă a salariaţilor se va înregistra în prealabil la autoritatea publică competenţa, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se afla domiciliul, respectiv sediul angajatorului, data de la care devine document oficial.
(3)Registrul general de evidenţă a salariaţilor se completează în ordinea angajării şi cuprinde elementele de identificare ale tuturor salariaţilor, data angajării, funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, tipul contractului individual de muncă şi data încetării contractului individual de muncă.modificat prin PCT 17. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(4)Registrul general de evidenţă a salariaţilor este păstrat la domiciliul, respectiv sediul angajatorului, urmând să fie pus la dispoziţie inspectorului de muncă sau oricărei alte autorităţi care îl solicita, în condiţiile legii.
(5)La solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.
(6)În cazul încetării activităţii angajatorului, registrul general de evidenţă a salariaţilor se depune la autoritatea publică competenţa, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se afla sediul sau domiciliul angajatorului, după caz.
(7)Metodologia de întocmire a registrului general de evidenţă a salariaţilor, înregistrările care se efectuează, precum şi orice alte elemente în legătură cu întocmirea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Articolul 35
(1)Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcţii, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
(2)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii.
(3)Salariaţii care cumulează mai multe funcţii sunt obligaţi să declare fiecărui angajator locul unde exercita funcţia pe care o consideră de bază. Articolul 36Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncă în baza permisului de muncă eliberat potrivit legii. Capitolul II Executarea contractului individual de muncă Articolul 37Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă. Articolul 38Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Articolul 39
(1)Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:a)dreptul la salarizare pentru munca depusă;b)dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;c)dreptul la concediu de odihnă anual;d)dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;e)dreptul la demnitate în muncă;f)dreptul la securitate şi sănătate în muncă;g)dreptul la acces la formarea profesională;h)dreptul la informare şi consultare;i)dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;j)dreptul la protecţie în caz de concediere;k)dreptul la negociere colectivă şi individuală;l)dreptul de a participa la acţiuni colective;m)dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
(2)Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:a)obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;b)obligaţia de a respecta disciplina muncii;c)obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;d)obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;e)obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;f)obligaţia de a respecta secretul de serviciu. Articolul 40
(1)Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:a)să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii; b)să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi; modificat prin PCT 11. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 18. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României c)să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor; d)să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu; e)să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern.
(2)Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligaţii:a)să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;b)să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;c)să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;d)să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil;modificat prin PCT 12. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 19. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României e)să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;f)să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;g)să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege;h)să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;i)să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor. Capitolul III Modificarea contractului individual de muncă Articolul 41
(1)Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.
(2)Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
(3)Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:a)durata contractului;b)locul muncii;c)felul muncii;d)condiţiile de muncă;e)salariul;f)timpul de muncă şi timpul de odihnă. Articolul 42
(1)Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.
(2)Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă. Articolul 43Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului sau de muncă. Articolul 44
(1)Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.
(2)Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil. Articolul 45Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului. Articolul 46
(1)Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an.
(2)În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezenţa salariatului la angajatorul la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni.
(3)Salariatul poate refuza detaşarea dispusă de angajatorul sau numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice.
(4)Salariatul detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil. Articolul 47
(1)Drepturile cuvenite salariatului detaşat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detaşarea.
(2)Pe durata detaşării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detaşarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detaşat.
(3)Angajatorul care detaşează are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detaşarea să îşi îndeplinească integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariatul detaşat.
(4)Dacă angajatorul la care s-a dispus detaşarea nu îşi îndeplineşte integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariatul detaşat, acestea vor fi îndeplinite de angajatorul care a dispus detaşarea.
(5)În cazul în care exista divergenţă între cei doi angajatori sau nici unul dintre ei nu îşi îndeplineşte obligaţiile potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), salariatul detaşat are dreptul de a reveni la locul sau de muncă de la angajatorul care l-a detaşat, de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre cei doi angajatori şi de a cere executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite. Articolul 48Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsura de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod. Capitolul IV Suspendarea contractului individual de muncă Articolul 49
(1)Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi.
(2)Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.
(3)Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.modificat prin PCT 20. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(4)În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de nici un drept care rezultă din calitatea sa de salariat. Articolul 50Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii:a)concediu de maternitate;b)concediu pentru incapacitate temporară de muncă;c)carantină;d)efectuarea serviciului militar obligatoriu;e)exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;modificat prin ART UNIC Lege 480 din 2003-11-12 emis de Parlamentul României f)îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;g)forţa majoră;h)în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală;i)în alte cazuri expres prevăzute de lege. Articolul 51Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului, în următoarele situaţii:a)concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;b)concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;c)concediu paternal;d)concediu pentru formare profesională;e)exercitarea unor funcţii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toată durata mandatului;f)participarea la greva;g)absenţe nemotivate.abrogat PCT 21. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern.introdus prin PCT 22. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 52
(1)Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:a)pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii;b)ca sancţiune disciplinară;c)în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;d)în cazul întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;e)pe durata detaşării.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioadă suspendării contractului.modificat prin PCT 13. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 23. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 53
(1)Pe durata întreruperii temporare a activităţii angajatorului salariaţii beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
(2)Pe durata întreruperii temporare prevăzute la alin. (1) salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii. Articolul 54Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plata pentru studii sau pentru interese personale. Capitolul V Încetarea contractului individual de muncă Articolul 55Contractul individual de muncă poate înceta astfel:a)de drept;b)ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;c)ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege. Secţiunea 1 Încetarea de drept a contractului individual de muncă Articolul 56Contractul individual de muncă existent încetează de drept: modificat prin ART IV Lege 49 din 2010-03-19 emis de Parlamentul României a)la data decesului salariatului; modificat prin PCT 7. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României b)la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului; modificat prin PCT 7. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României c)ca urmare a dizolvării angajatorului persoana juridică, de la data la care persoana juridică îşi încetează existenţa; abrogat PCT 8. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României d)la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârsta standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare;modificat prin ART IV Lege 49 din 2010-03-19 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 24. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României e)ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă; f)ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare; g)ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti; modificat prin PCT 14. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 24. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României h)de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competenţe a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei; i)ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsura de siguranţă ori pedeapsă complementara, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia; j)la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată; k)retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani.
(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d)-k), constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, şi se comunică persoanelor aflate în situaţiile respective în termen de 5 zile lucrătoare.introdus prin ART IV Lege 49 din 2010-03-19 emis de Parlamentul României Articolul 57
(1)Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2)Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
(3)Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.
(4)În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
(5)Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.
(6)Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor.
(7)Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească. Secţiunea a 2-a Concedierea Articolul 58
(1)Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.
(2)Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Articolul 59Este interzisă concedierea salariaţilor:a)pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenenţa naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţa ori activitate sindicală;b)pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la greva şi a drepturilor sindicale. Articolul 60
(1)Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:a)pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;b)pe durata concediului pentru carantină;c)pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;d)pe durata concediului de maternitate;e)pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;f)pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;g)pe durata îndeplinirii serviciului militar;h)pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;i)pe durata efectuării concediului de odihnă.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii. Secţiunea a 3-a Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului Articolul 61Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii:a)în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;b)în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală;modificat prin PCT 25. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României c)în cazul în care, prin decizie a organelor competenţe de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;d)în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.e)în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârsta standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii.abrogat ART IV Lege 49 din 2010-03-19 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 15. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 26. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 62
(1)În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
(11 )În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 263-268.introdus prin PCT 27. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă. Articolul 63
(1)Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod.
(2)Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi, precum şi prin regulamentul intern.modificat prin PCT 16. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 28. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 64
(1)În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
(2)În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.modificat prin PCT 17. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 29. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(3)Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit.modificat prin PCT 17. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 29. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(4)În cazul în care salariatul nu îşi manifesta consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum şi după notificarea cazului către agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.modificat prin PCT 17. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 29. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(5)În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz. Secţiunea a 4-a Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului Articolul 65
(1)Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2)Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.modificat prin PCT 9. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 66Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă. Articolul 67Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil. Secţiunea a 5-a Concedierea colectivă. Informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor colectiv modificat prin PCT 10. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 68
(1)Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:a)cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;b)cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;c)cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.
(2)La stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv, potrivit alin. (1), se iau în calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri.modificat prin PCT 11. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 69
(1)În cazul în care angajatorul intenţionează să efectueze concedieri colective, acesta are obligaţia de a iniţia, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, cu privire cel puţin la:a)metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi care vor fi concediaţi;b)atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.
(2)În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligaţia să le furnizeze toate informaţiile relevante şi să le notifice, în scris, următoarele:a)numărul total şi categoriile de salariaţi;b)motivele care determină concedierea preconizată;c)numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere;d)criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;e)măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;f)măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;g)data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;h)termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.
(3)Obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se menţin indiferent dacă decizia care determină concedierile colective este luată de către angajator sau de o întreprindere care deţine controlul asupra angajatorului.
(4)În situaţia în care decizia care determină concedierile colective este luată de o întreprindere care deţine controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, în nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), de faptul că întreprinderea respectivă nu i-a furnizat informaţiile necesare.modificat prin PCT 12. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României modificat prin PCT 18. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 31. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 70Angajatorul are obligaţia să comunice o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă la aceeaşi dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.modificat prin PCT 13. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 71
(1)Sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediaţi, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării.
(2)Angajatorul are obligaţia de a răspunde în scris şi motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.modificat prin PCT 14. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României modificat prin PCT 36. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 711
(1)În situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, potrivit prevederilor art. 69 şi 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
(2)Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă toate informaţiile relevante cu privire la intenţia de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum şi rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, prevăzute la art. 69 alin. (1) şi art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor, numărul salariaţilor afectaţi de concediere şi data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri.
(3)Angajatorul are obligaţia să comunice o copie a notificării prevăzute la alin. (1) sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor, la aceeaşi dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă.
(4)Sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de muncă.
(5)La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune reducerea perioadei prevăzute la alin. (1), fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.
(6)Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia de a informa în timp util angajatorul şi sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra reducerii perioadei prevăzute la alin. (1), precum şi despre motivele care au stat la baza acestei decizii.introdus prin PCT 15. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 712
(1)În perioada prevăzută la art. 711 alin. 1, agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă trebuie să caute soluţii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate şi să le comunice în timp util angajatorului şi sindicatului ori, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.
(2)La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu consultarea agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune amânarea momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în care aspectele legate de concedierea colectivă avută în vedere nu pot fi soluţionate până la data stabilită în notificarea de concediere colectivă prevăzută la art. 711 alin. (1) ca fiind data emiterii deciziilor de concediere.
(3)Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia de a informa în scris angajatorul şi sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra amânării momentului emiterii deciziilor de concediere, precum şi despre motivele care au stat la baza acestei decizii, înainte de expirarea perioadei iniţiale prevăzute la art. 711 alin. (1).introdus prin PCT 15. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 72
(1)Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi timp de 9 luni de la data concedierii acestora.
(2)În situaţia în care în această perioadă se reiau activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, angajatorul are obligaţia de a transmite salariaţilor care au fost concediaţi o comunicare scrisă în acest sens şi de a-i reangaja pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă.
(3)Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data comunicării angajatorului, prevăzută la alin. (2), pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la locul de muncă oferit.
(4)În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi reangajaţi potrivit alin. (2) nu îşi manifesta în scris consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3) sau refuză locul de muncă oferit, angajatorul poate face noi încadrări pe locurile de muncă rămase vacante. modificat prin PCT 21. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 37. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Secţiunea a 6-a Dreptul la preaviz Articolul 73
(1)Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
(2)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d), care se afla în perioada de probă.
(3)În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepţia cazului prevăzut la art. 51 alin. (2).introdus prin PCT 38. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 74
(1)Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:a)motivele care determina concedierea;b)durata preavizului; c)criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;" modificat prin PCT 151 . PCT 1. ART UNIC Lege 94 din 2007-04-16 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 39. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României d)lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.
(2)În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.abrogat PCT 40. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 75Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului. Secţiunea a 7-a Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale Articolul 76Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. Articolul 77În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere. Articolul 78
(1)În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2)La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere. Secţiunea a 8-a Demisia Articolul 79
(1)Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
(2)Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.
(3)Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
(4)Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariaţii care ocupa funcţii de conducere.
(5)Pe durata preavizului contractul individual de muncă continua să îşi producă toate efectele.
(6)În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
(7)Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunţării totale ori parţiale de către angajator la termenul respectiv.
(8)Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă. Capitolul VI Contractul individual de muncă pe durata determinată Articolul 80
(1)Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile şi în condiţiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durata determinată.
(2)Contractul individual de muncă pe durata determinată se poate încheia numai în forma scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3)Contractul individual de muncă pe durata determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 82 şi de cel mult două ori consecutiv.
(4)între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durata determinată, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 82.modificat prin PCT 22. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 41. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(5)Contractele individuale de muncă pe durata determinată, încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durata determinată, sunt considerate contracte succesive.modificat prin PCT 22. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 41. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 81Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri:a)înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului sau de muncă, cu excepţia situaţiei în care acel salariat participa la greva;b)creşterea temporară a activităţii angajatorului;c)desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;d)în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;d^1)angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limită de vârsta;modificat prin PCT 23. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 42. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României d^2)ocuparea unei funcţii eligibile în cadrul organizaţiilor sindicale, patronale sau al organizaţiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;introdus prin PCT 42. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României d^3)angajarea pensionarilor care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul;introdus prin PCT 42. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României e)în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte, programe, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional şi/sau la nivel de ramură.modificat prin PCT 43. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 82
(1)Contractul individual de muncă pe durata determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.modificat prin PCT 44. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)În cazul în care contractul individual de muncă pe durata determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular. Articolul 83Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durata determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăşi:a)5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;b)15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;c)30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;d)45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni. Articolul 84
(1)La încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durata determinată, prevăzut la art. 80 alin. (4), sau la expirarea termenului prevăzut la art. 82 alin. (1), dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată.modificat prin PCT 24. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 45. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile:a)în cazul în care contractul individual de muncă pe durata determinată este încheiat pentru a înlocui temporar un salariat absent, dacă intervine o nouă cauza de suspendare a contractului acestuia;b)în cazul în care un nou contract individual de muncă pe durata determinată este încheiat în vederea executării unor lucrări urgente, cu caracter excepţional;c)în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durata determinată se impune datorită unor motive obiective prevăzute expres de legi speciale;modificat prin PCT 16. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României c^1)în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durata determinată se impune datorită unor motive obiective cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional şi/sau la nivel de ramură, pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe;introdus prin PCT 17. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României d)în cazul în care contractul individual de muncă pe durata determinată a încetat din iniţiativa salariatului sau din iniţiativa angajatorului, pentru o abatere gravă sau abateri repetate ale salariatului. Articolul 85Angajatorii sunt obligaţi să informeze salariaţii angajaţi cu contract individual de muncă pe durata determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, şi să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiţii egale cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată. Aceasta informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
(2)O copie a anunţului prevăzut la alin. (1) se transmite de îndată sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor.introdus prin PCT 18. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 86
(1)Referitor la condiţiile de angajare şi de muncă, salariaţii cu contract individual de muncă pe durata determinată nu vor fi trataţi mai puţin favorabil decât salariaţii permanenţi comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de muncă, cu excepţia cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
(2)În sensul alin. (1), salariatul permanent comparabil reprezintă salariatul al cărui contract individual de muncă este încheiat pe durata nedeterminată şi care desfăşoară aceeaşi activitate sau una similară, în aceeaşi unitate, avându-se în vedere calificarea/aptitudinile profesionale.
(3)Atunci când nu există un salariat permanent comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil. În cazul în care nu există un contract colectiv de muncă aplicabil, se au în vedere dispoziţiile legislaţiei în vigoare sau contractul colectiv de muncă la nivel naţional.modificat prin PCT 19. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Capitolul VII Munca prin agent de muncă temporară Articolul 87
(1)Munca prin agent de muncă temporară, denumită în continuare munca temporară, este munca prestată de un salariat temporar care, din dispoziţia agentului de muncă temporară, prestează munca în favoarea unui utilizator.
(2)Salariatul temporar este persoana încadrată la un angajator agent de muncă temporară, pus la dispoziţie unui utilizator pe durata necesară în vederea îndeplinirii unor anumite sarcini precise şi cu caracter temporar.
(3)Agentul de muncă temporară este societatea comercială autorizată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, care pune provizoriu la dispoziţie utilizatorului personal calificat şi/sau necalificat pe care îl angajează şi îl salarizează în acest scop. Condiţiile de înfiinţare şi funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(4)Utilizatorul este angajatorul căruia agentul de muncă temporară îi pune la dispoziţie un salariat temporar pentru îndeplinirea unor anumite sarcini precise şi cu caracter temporar. Articolul 88Un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară doar pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar, denumită misiune de muncă temporară, şi numai în următoarele cazuri:a)pentru înlocuirea unui salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, pe durata suspendării;b)pentru prestarea unor activităţi cu caracter sezonier;c)pentru prestarea unor activităţi specializate ori ocazionale. Articolul 89
(1)Misiunea de muncă temporară se stabileşte pentru un termen care nu poate fi mai mare de 12 luni.
(2)Durata misiunii de muncă temporară poate fi prelungită o singură dată pentru o perioadă care, adăugată la durata iniţială a misiunii, nu poate conduce la depăşirea unei perioade de 18 luni.
(3)Condiţiile în care durata unei misiuni de muncă temporară poate fi prelungită sunt prevăzute în contractul de muncă temporară sau pot face obiectul unui act adiţional la acest contract. Articolul 90
(1)Agentul de muncă temporară pune la dispoziţie utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în forma scrisă.
(2)Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă:a)motivul pentru care este necesară utilizarea unui salariat temporar;b)termenul misiunii şi, dacă este cazul, posibilitatea modificării termenului misiunii;c)caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru;d)condiţiile concrete de muncă;e)echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze;f)orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar;g)valoarea contractului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul.
(3)Orice clauza prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă. Articolul 91
(1)Salariaţii temporari au acces la toate serviciile şi facilităţile acordate de utilizator, în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi salariaţi ai acestuia.
(2)Utilizatorul este obligat să asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente individuale de protecţie şi de muncă, cu excepţia situaţiei în care prin contractul de punere la dispoziţie dotarea este în sarcina agentului de muncă temporară. Articolul 92Utilizatorul nu poate beneficia de serviciile salariatului temporar, dacă urmăreşte să înlocuiască astfel un salariat al său al cărui contract de muncă este suspendat ca urmare a participării la greva. Articolul 93
(1)Contractul de muncă temporară este un contract de muncă ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar, de regula, pe durata unei misiuni.
(2)În contractul de muncă temporară se precizează, în afara elementelor prevăzute la art. 17 şi la art. 18 alin. (1), condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi modalităţile de remunerare a salariatului temporar. Articolul 94
(1)Contractul de muncă temporară se poate încheia şi pentru mai multe misiuni, cu respectarea termenului prevăzut la art. 89 alin. (2).
(2)Între doua misiuni salariatul temporar se afla la dispoziţia agentului de muncă temporară şi beneficiază de un salariu plătit de agent, care nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară.
(3)Pentru fiecare nouă misiune, între părţi se încheie un act adiţional la contractul de muncă temporară, în care vor fi precizate toate elementele prevăzute la art. 93 alin. (2).
(4)Contractul de muncă temporară încetează la terminarea ultimei misiuni pentru care a fost încheiat. Articolul 95
(1)Pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară.
(2)Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi munca sau una similară cu cea a salariatului temporar.
(3)În măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă şi care prestează aceeaşi munca sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului.
(4)Agentul de muncă temporară este cel care reţine şi virează toate contribuţiile şi impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului şi plăteşte pentru acesta toate contribuţiile datorate în condiţiile legii.
(5)În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar agentul de muncă temporară nu le execută, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar.
(6)Utilizatorul care a plătit sumele datorate potrivit alin. (5) se subrogă, pentru sumele plătite, în drepturile salariatului temporar împotriva agentului de muncă temporară. Articolul 96Prin contractul de muncă temporară se poate stabili o perioadă de probă pentru realizarea misiunii, a cărei durata este fixată în funcţie de solicitarea utilizatorului, dar care nu poate fi mai mare de:a)două zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mică sau egală cu o lună;b)3 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi doua luni;c)5 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mare de două luni. Articolul 97
(1)Pe parcursul misiunii utilizatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de muncă pentru salariatul temporar, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2)Utilizatorul va notifica de îndată agentului de muncă temporară orice accident de muncă sau îmbolnăvire profesională de care a luat cunoştinţă şi a cărei victimă a fost un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară. Articolul 98
(1)La încetarea misiunii salariatul temporar poate încheia cu utilizatorul un contract individual de muncă.
(2)În cazul în care utilizatorul angajează, după o misiune, un salariat temporar, durata misiunii efectuate se ia în calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi prevăzute de legislaţia muncii.
(3)Dacă utilizatorul continua să beneficieze de muncă salariatului temporar fără a încheia cu acesta un contract individual de muncă sau fără a prelungi contractul de punere la dispoziţie, se consideră ca între acel salariat temporar şi utilizator a intervenit un contract individual de muncă pe durata nedeterminată. Articolul 99Agentul de muncă temporară care concediază salariatul temporar înainte de termenul prevăzut în contractul de muncă temporară, pentru alte motive decât cele disciplinare, are obligaţia de a respecta reglementările legale privind încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Articolul 100Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale şi prevederile contractelor colective de muncă aplicabile salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată la utilizator se aplică în egală măsura şi salariaţilor temporari pe durata misiunii la acesta. Capitolul VIII Contractul individual de muncă cu timp parţial Articolul 101Salariatul cu fracţiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil.modificat prin PCT 20. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 1011
(1)Angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte individuale de muncă pe durata nedeterminată sau pe durata determinată, denumite contracte individuale de muncă cu timp parţial.
(2)Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie numai în formă scrisă.
(3)Salariatul comparabil este salariatul cu normă întreagă din aceeaşi unitate, care are acelaşi tip de contract individual de muncă, prestează aceeaşi activitate sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial, avându-se în vedere şi alte considerente, cum ar fi vechimea în muncă şi calificarea/aptitudinile profesionale.
(4)Atunci când nu există un salariat comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil. În cazul în care nu există un contract colectiv de muncă aplicabil, se au în vedere dispoziţiile legislaţiei în vigoare sau contractul colectiv de muncă la nivel naţional.introdus prin PCT 21. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 102
(1)Contractul individual de muncă cu timp parţial cuprinde, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (2), următoarele:a)durata muncii şi repartizarea programului de lucru;b)condiţiile în care se poate modifica programul de lucru;c)interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.
(2)În situaţia în care într-un contract individual de muncă cu timp parţial nu sunt precizate elementele prevăzute la alin. (1), contractul se consideră a fi încheiat pentru norma întreagă. Articolul 103
(1)Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu norma întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile.
(2)Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.
(3)În cazul salariatului care desfăşoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de cotizare la sistemul public de asigurări sociale se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat conform legii.abrogat PCT 46. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 104
(1)Angajatorul este obligat ca, în măsura în care este posibil, să ia în considerare cererile salariaţilor de a se transfera fie de la un loc de muncă cu norma întreagă la unul cu fracţiune de norma, fie de la un loc de muncă cu fracţiune de norma la un loc de muncă cu norma întreagă sau de a-şi mari programul de lucru, în cazul în care apare aceasta oportunitate.
(2)Angajatorul este obligat să informeze la timp cu privire la apariţia unor locuri de muncă cu fracţiune de norma sau cu norma întreagă, pentru a facilita transferurile de la norma întreagă la fracţiune de norma şi invers. Aceasta informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
(21 )O copie a anunţului prevăzut la alin. (2) se transmite de îndată sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor.introdus prin PCT 22. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României
(3)Angajatorul asigura, în măsura în care este posibil, accesul la locuri de muncă cu fracţiune de norma la toate nivelurile. Capitolul IX Munca la domiciliu Articolul 105
(1)Sunt consideraţi salariaţi cu munca la domiciliu acei salariaţi care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuţiile specifice funcţiei pe care o deţin.
(2)În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariaţii cu munca la domiciliu îşi stabilesc singuri programul de lucru.
(3)Angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă. Articolul 106Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în forma scrisă şi conţine, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (2), următoarele:a)precizarea expresă ca salariatul lucrează la domiciliu;b)programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului sau şi modalitatea concretă de realizare a controlului;c)obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează. Articolul 107
(1)Salariatul cu munca la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute prin lege şi prin contractele colective de muncă aplicabile salariaţilor al căror loc de muncă este la sediul angajatorului.
(2)Prin contractele colective de muncă se pot stabili şi alte condiţii specifice privind munca la domiciliu. Titlul III Timpul de muncă şi timpul de odihnă Capitolul I Timpul de muncă Secţiunea 1 Durata timpului de muncă Articolul 108Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.modificat prin PCT 23. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 109
(1)Pentru salariaţii angajaţi cu norma întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
(2)În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. Articolul 110
(1)Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regula, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2)În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. Articolul 111
(1)Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
(2)Prin excepţie, durată timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţa de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.modificat prin PCT 25. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 47. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(21 )Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate aplicabil, perioade de referinţa mai mări de 3 luni, dar care să nu depăşească 12 luni.modificat prin PCT 26. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 48. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(22 )La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2) şi (21 ) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.introdus prin PCT 48. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(3)Prevederile alin. (1), (2) şi (21 ) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.modificat prin PCT 49. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 112
(1)Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
(2)Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore. Articolul 113
(1)Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
(2)Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă. Articolul 114Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului. Articolul 115
(1)Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauza, dacă aceasta posibilitate este prevăzută în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestora, în regulamentele interne.
(2)Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.
(3)Durata zilnică a timpului de muncă este împărţită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se afla simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.
(4)Programul individualizat de muncă poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 109 şi 111. Articolul 116Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat. Secţiunea a 2-a Munca suplimentară Articolul 117
(1)Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară.
(2)Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident. Articolul 118
(1)La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 111 sau 112, după caz.
(2)Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 111 sau 112, după caz, este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.modificat prin PCT 50. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 119
(1)Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2)În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. Articolul 120
(1)În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, muncă suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2)Sporul pentru muncă suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Articolul 121Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară. Secţiunea a 3-a Munca de noapte Articolul 122
(1)Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată munca de noapte.
(11 )Salariatul de noapte reprezintă, după caz:a)salariatul care efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;b)salariatul care efectuează muncă de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul său lunar de lucru.introdus prin PCT 24. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României
(2)Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.modificat prin PCT 25. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României
(21 )Durata normală a timpului de lucru, pentru salariaţii de noapte a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă, stabilite potrivit dispoziţiilor legale, nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, în care prestează muncă de noapte.introdus prin PCT 26. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României
(3)Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă. Articolul 123Salariaţii de noapte beneficiază:a)fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;b)fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.modificat prin PCT 27. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Articolul 124
(1)Salariaţii care urmează să desfăşoare muncă de noapte în condiţiile art. 122 alin. (11 ) sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi după aceea, periodic.modificat prin PCT 28. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României
(2)Condiţiile de efectuare a examenului medical şi periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sănătăţii şi familiei.
(3)Salariaţii care desfăşoară munca de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi. Articolul 125
(1)Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta munca de noapte.
(2)Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze munca de noapte. Secţiunea a 4-a Norma de muncă Articolul 126Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate. Norma de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfăşurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă. Articolul 127Norma de muncă se exprimă, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau de alte activităţi ce se normează, sub forma de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfera de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activităţi. Articolul 128Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi. Articolul 129
(1)Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform normativelor în vigoare, sau, în cazul în care nu exista normative, normele de muncă se elaborează de către angajator cu acordul sindicatului ori, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor. modificat prin PCT 51. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(11 )În cazul unui dezacord cu privire la normele de muncă, părţile vor apela la arbitrajul unui terţ ales de comun acord.introdus prin PCT 52. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)În situaţia în care normele de muncă nu mai corespund condiţiilor tehnice în care au fost adoptate sau nu asigura un grad complet de ocupare a timpului normal de muncă, acestea vor fi supuse unei reexaminări.
(3)Procedura de reexaminare, precum şi situaţiile concrete în care poate interveni se stabilesc prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Capitolul II Repausuri periodice Articolul 1291 Perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă.introdus prin PCT 29. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Secţiunea 1 Pauza de masă şi repausul zilnic Articolul 130
(1)În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauza de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2)Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauza de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.
(3)Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă. Articolul 131
(1)Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
(2)Prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi. Articolul 1311
(1)Muncă în schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariaţii se succed unul pe altul la acelaşi post de muncă, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, şi care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei activităţi în intervale orare diferite în raport cu o perioadă zilnică sau săptămânală, stabilită prin contractul individual de muncă.
(2)Salariat în schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se înscrie în cadrul programului de muncă în schimburi.introdus prin PCT 30. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României Secţiunea a 2-a Repausul săptămânal Articolul 132
(1)Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regula sâmbăta şi duminica.
(2)În cazul în care repausul în zilele de sâmbăta şi duminica ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4)În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.modificat prin PCT 31. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României
(5)Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2). Articolul 133
(1)În cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalaţiilor sau clădirilor unităţii, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări.
(2)Salariaţii al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condiţiile alin. (1) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2). Secţiunea a 3-a Sărbătorile legale Articolul 134
(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:– 1 şi 2 ianuarie; – prima şi a doua zi de Paşti; – 1 mai; – prima şi a doua zi de Rusalii; – Adormirea Maicii Domnului; – 1 decembrie; – prima şi a doua zi de Crăciun; – 2 zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora. modificat prin ART UNIC Lege 202 din 2008-10-21 emis de Parlamentul României
(2)Acordarea zilelor libere se face de către angajator. Articolul 135Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie. Articolul 136Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii. Articolul 137
(1)Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art. 135, precum şi la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. Articolul 138Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili şi alte zile libere. Capitolul III Concediile Secţiunea 1 Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor Articolul 139
(1)Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.
(2)Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. Articolul 140
(1)Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare.
(2)Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
(3)Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.
(4)Durata concediului de odihnă anual pentru salariaţii cu contract individual de muncă cu timp parţial se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat.abrogat PCT 53. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 141
(1)Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3)Angajatorul este obligat sa acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
(4)Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. Articolul 142Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap şi tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare. Articolul 143
(1)Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor.
(2)Prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă.
(3)Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioada care nu poate fi mai mare de 3 luni.
(4)În cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) şi (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puţin 60 de zile anterioare efectuării acestuia.
(5)În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 15 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt. Articolul 144Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat. Articolul 145
(1)Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.modificat prin PCT 54. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.modificat prin PCT 54. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(3)Indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către angajator cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu. Articolul 146
(1)Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
(2)Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forţă majoră sau pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă. Articolul 147
(1)În cazul unor evenimente familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă.
(2)Evenimentele familiale deosebite şi numărul zilelor libere plătite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Articolul 148
(1)Pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără plată.
(2)Durata concediului fără plata se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Secţiunea a 2-a Concediile pentru formare profesională Articolul 149
(1)Salariaţii au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională.
(2)Concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plată. Articolul 150
(1)Concediile fără plata pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din iniţiativa sa.
(2)Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, după caz, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor şi numai dacă absenţa salariatului ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii. Articolul 151
(1)Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puţin o lună înainte de efectuarea acestuia şi trebuie să precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul şi durata acestuia, precum şi denumirea instituţiei de formare profesională.
(2)Efectuarea concediului fără plata pentru formare profesională se poate realiza şi fracţionat în cursul unui an calendaristic, pentru susţinerea examenelor de absolvire a unor forme de învăţământ sau pentru susţinerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, cu respectarea condiţiilor stabilite la alin. (1). Articolul 152
(1)În cazul în care angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesională în condiţiile prevăzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore.modificat prin PCT 55. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1) indemnizaţia de concediu va fi stabilită conform art. 145.
(3)Perioada în care salariatul beneficiază de concediul plătit prevăzut la alin. (1) se stabileşte de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu plătit pentru formare profesională va fi înaintată angajatorului în condiţiile prevăzute la art. 151 alin. (1). Articolul 153Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul. Titlul IV Salarizarea Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 154
(1)Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
(2)Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
(3)La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenenţa naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţa ori activitate sindicală. Articolul 155Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri. Articolul 156Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor. Articolul 157
(1)Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/şi colective între angajator şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora.
(2)Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative. Articolul 158
(1)Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii.
(2)În scopul promovării intereselor şi apărării drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea salariilor nu poate fi opusă sindicatelor sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor, în strictă legătură cu interesele acestora şi în relaţia lor directă cu angajatorul. Capitolul II Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată modificat prin PCT 56. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 159
(1)Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plata, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2)Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară.
(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plata un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să îşi desfăşoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepţia grevei.
(4)Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plata este adus la cunoştinţă salariaţilor prin grija angajatorului. Articolul 160 Pentru salariaţii cărora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de muncă, le asigura hrană, cazare sau alte facilităţi, suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară prevăzut de lege. Capitolul III Plata salariului Articolul 161
(1)Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe luna, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
(2)Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care aceasta modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3)Plata în natură a unei părţi din salariu, în condiţiile stabilite la art. 160, este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.
(4)Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Articolul 162
(1)Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.
(2)În caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate până la data decesului sunt plătite, în ordine, soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor acestuia. Dacă nu exista nici una dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt plătite altor moştenitori, în condiţiile dreptului comun. Articolul 163
(1)Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.
(2)Statele de plată, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhivează de către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii. Articolul 164
(1)Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
(2)Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
(3)În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi respectată următoarea ordine:a)obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;b)contribuţiile şi impozitele datorate către stat;c)daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;d)acoperirea altor datorii.
(4)Reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net. Articolul 165Acceptarea fără rezerve a unei părţi din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau contractuale. Articolul 166
(1)Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
(2)Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului. Capitolul IV Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale Articolul 167Constituirea şi utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale se vor reglementa prin lege specială.modificat prin PCT 57. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 168La constituirea şi la utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale se vor respecta următoarele principii:a)patrimoniul instituţiilor de administrare a fondurilor trebuie să fie independent de capitalul de exploatare al unităţilor şi trebuie să fie constituit astfel încât asupra acestuia să nu poată fi pus sechestru în cursul procedurii în caz de insolvabilitate;b)angajatorii trebuie să contribuie la finanţare în măsura în care aceasta nu este acoperită integral de către autorităţile publice;c)obligaţia de plată a instituţiilor de administrare a fondurilor va exista independent de îndeplinirea obligaţiei de contribuţie la finanţare.abrogat PCT 58. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Capitolul V Protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia Articolul 169
(1)Salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.
(2)Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
(3)Transferul întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaţilor de către cedent ori de către cesionar. Articolul 170Cedentul şi cesionarul au obligaţia de a informa şi de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor cu privire la implicaţiile juridice, economice şi sociale asupra salariaţilor, decurgând din transferul dreptului de proprietate. Titlul V Sănătatea şi securitatea în muncă Capitolul I Reguli generale Articolul 171
(1)Angajatorul are obligaţia să ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor.abrogat PCT 59. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă.
(3)Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu.
(4)Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere responsabilităţii angajatorului.
(5)Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în nici un caz, obligaţii financiare pentru salariaţi. Articolul 172
(1)Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile legii speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de protecţie a muncii.
(2)Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili:a)măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;b)măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;c)măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;d)dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă. Articolul 173
(1)În cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
(2)La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine seama de următoarele principii generale de prevenire:a)evitarea riscurilor;b)evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;c)combaterea riscurilor la sursă;d)adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;e)luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;f)înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;g)planificarea prevenirii;h)adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală;i)aducerea la cunoştinţă salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare. Articolul 174
(1)Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă.
(2)În cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă.
(3)În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consulta cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă. Articolul 175Angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii. Articolul 176
(1)Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2)Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator, împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
(3)Instruirea prevăzută la alin. (2) se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de muncă sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni. În toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii.
(4)Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu. Articolul 177
(1)Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor.
(2)Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
(3)Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent. Articolul 178
(1)Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia abilitată prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi.
(2)Inspectorul de muncă poate, cu avizul medicului de medicină a muncii, să impună angajatorului să solicite organismelor competenţe, contra cost, analize şi expertize asupra unor produse, substanţe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaşte compoziţia acestora şi efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman. Capitolul II Comitetul de securitate şi sănătate în muncă Articolul 179
(1)La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate şi sănătate în muncă, cu scopul de a asigura implicarea salariaţilor la elaborarea şi aplicarea deciziilor în domeniul protecţiei muncii.
(2)Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în cadrul persoanelor juridice din sectorul public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României. Articolul 180
(1)Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se organizează la angajatorii persoane juridice la care sunt încadraţi cel puţin 50 de salariaţi.
(2)În cazul în care condiţiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, inspectorul de muncă poate cere înfiinţarea acestor comitete şi pentru angajatorii la care sunt încadraţi mai puţin de 50 de salariaţi.
(3)În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă. Numărul acestora se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
(4)Comitetul de securitate şi sănătate în muncă coordonează măsurile de securitate şi sănătate în muncă şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, cu o durată mai mare de 3 luni.
(5)În situaţia în care nu se impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă, atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protecţia muncii numit de angajator. Articolul 181 Componenţa, atribuţiile specifice şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului. modificat prin PCT 311 . PCT 2. ART UNIC Lege 94 din 2007-04-16 emis de Parlamentul României Capitolul III Protecţia salariaţilor prin servicii medicale Articolul 182Angajatorii au obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicină a muncii. Articolul 183
(1)Serviciul medical de medicină a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie patronală.
(2)Durata muncii prestate de medicul de medicină a muncii se calculează în funcţie de numărul de salariaţi ai angajatorului, potrivit legii. Articolul 184
(1)Medicul de medicină a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociaţie patronală.
(2)Medicul de medicină a muncii este independent în exercitarea profesiei sale. Articolul 185
(1)Sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii constau în:a)prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;b)supravegherea efectivă a condiţiilor de igienă şi sănătate în muncă;c)asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în muncă, cât şi pe durata executării contractului individual de muncă.
(2)În vederea realizării sarcinilor ce îi revin medicul de medicină a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor salariaţi, determinată de starea de sănătate a acestora.
(3)Medicul de medicină a muncii este membru de drept în comitetul de securitate şi sănătate în muncă. Articolul 186
(1)Medicul de medicină a muncii stabileşte în fiecare an un program de activitate pentru îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în muncă pentru fiecare angajator.
(2)Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator şi sunt supuse avizării comitetului de securitate şi sănătate în muncă. Articolul 187Prin lege specială vor fi reglementate atribuţiile specifice, modul de organizare a activităţii, organismele de control, precum şi statutul profesional specific al medicilor de medicină a muncii. Titlul VI Formarea profesională Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 188
(1)Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:a)adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;b)obţinerea unei calificări profesionale;c)actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;d)reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;e)dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;f)prevenirea riscului şomajului;g)promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.
(2)Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale. Articolul 189Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:a)participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară sau din străinătate;b)stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;c)stagii de practica şi specializare în ţară şi în străinătate;d)ucenicie organizată la locul de muncă;e)formare individualizată;f)alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat. Articolul 190
(1)Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează:a)cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;b)cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.
(2)Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în condiţiile alin. (1), se suportă de către angajatori.modificat prin PCT 60. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 191
(1)Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.modificat prin PCT 61. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)Planul de formare profesională elaborat conform prevederilor alin. (1) devine anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.modificat prin PCT 61. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(3)Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională. Articolul 192Formarea profesională individualizată se stabileşte de către angajator împreună cu salariatul în cauza, ţinând seama de criteriile avute în vedere în cadrul planului anual de formare profesională şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii la locul de muncă.abrogat PCT 62. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 193
(1)Participarea la formare profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la iniţiativa salariatului.
(2)Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă.modificat prin PCT 63. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 194
(1)În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de către acesta.
(2)În cazul în care, în condiţiile prevăzute la alin. (1), participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională presupune scoaterea parţială din activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale astfel:a)dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depăşeşte 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de salariul integral corespunzător postului şi funcţiei deţinute, cu toate indemnizaţiile, sporurile şi adaosurile la acesta;b)dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de bază şi, după caz, de sporul de vechime.
(3)Dacă participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesională presupune scoaterea integrală din activitate, contractul individual de muncă al salariatului respectiv se suspendă, acesta beneficiind de o indemnizaţie plătită de angajator, prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.
(4)Pe perioada suspendării contractului individual de muncă în condiţiile prevăzute la alin. (3), salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat. Articolul 195
(1)Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
(2)Durata obligaţiei salariatului de a presta munca în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
(3)Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. (1) determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
(4)Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv. Articolul 196
(1)În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de pregătire profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului, împreună cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
(2)Angajatorul va decide cu privire la cererea formulată de salariat potrivit alin. (1), în termen de 15 zile de la primirea solicitării. Totodată angajatorul va decide cu privire la condiţiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională, inclusiv dacă va suporta în totalitate sau în parte costul ocazionat de aceasta. Articolul 197Salariaţii care au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională pot primi în afara salariului corespunzător locului de muncă şi alte avantaje în natură pentru formarea profesională. Capitolul II Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator Articolul 198Sunt considerate contracte speciale de formare profesională contractul de calificare profesională şi contractul de adaptare profesională. Articolul 199
(1)Contractul de calificare profesională este cel în baza căruia salariatul se obliga să urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale.
(2)Pot încheia contracte de calificare profesională salariaţii cu vârsta minimă de 16 ani împliniţi, care nu au dobândit o calificare sau au dobândit o calificare ce nu le permite menţinerea locului de muncă la acel angajator.
(3)Contractul de calificare profesională se încheie pentru o durată cuprinsă între 6 luni şi 2 ani. Articolul 200
(1)Pot încheia contracte de calificare profesională numai angajatorii autorizaţi în acest sens de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2)Procedura de autorizare, precum şi modul de atestare a calificării profesionale se stabilesc prin lege specială. Articolul 201
(1)Contractul de adaptare profesională se încheie în vederea adaptării salariaţilor debutanţi la o funcţie noua, la un loc de muncă nou sau în cadrul unui colectiv nou.
(2)Contractul de adaptare profesională se încheie o dată cu încheierea contractului individual de muncă sau, după caz, la debutul salariatului în funcţia noua, la locul de muncă nou sau în colectivul nou, în condiţiile legii. Articolul 202
(1)Contractul de adaptare profesională este un contract încheiat pe durata determinată, ce nu poate fi mai mare de un an.
(2)La expirarea termenului contractului de adaptare profesională salariatul poate fi supus unei evaluări în vederea stabilirii măsurii în care acesta poate face faţa funcţiei noi, locului de muncă nou sau colectivului nou în care urmează să presteze munca. Articolul 203
(1)Formarea profesională la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de către un formator.
(2)Formatorul este numit de angajator dintre salariaţii calificaţi, cu o experienţă profesională de cel puţin 2 ani în domeniul în care urmează să se realizeze formarea profesională.
(3)Un formator poate asigura formarea, în acelaşi timp, pentru cel mult 3 salariaţi.
(4)Exercitarea activităţii de formare profesională se include în programul normal de lucru al formatorului. Articolul 204
(1)Formatorul are obligaţia de a primi, de a ajuta, de a informa şi de a îndruma salariatul pe durata contractului special de formare profesională şi de a supraveghea îndeplinirea atribuţiilor de serviciu corespunzătoare postului ocupat de salariatul în formare.
(2)Formatorul asigura cooperarea cu alte organisme de formare şi participa la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesională. Capitolul III Contractul de ucenicie la locul de muncă Articolul 205
(1)Ucenicia la locul de muncă se organizează în baza contractului de ucenicie.
(2)Contractul de ucenicie la locul de muncă este contractul individual de muncă de tip particular, în temeiul căruia:a)angajatorul persoană juridică sau persoană fizică se obligă ca, în afara plăţii unui salariu, să asigure formarea profesională a ucenicului într-o meserie potrivit domeniului său de activitate;b)ucenicul se obligă să se formeze profesional şi să muncească în subordinea angajatorului respectiv.
(3)Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie pe durata determinată.modificat prin PCT 64. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 206Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie de către angajatorul autorizat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.abrogat PCT 65. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 207
(1)Persoana încadrată în muncă în baza unui contract de ucenicie are statut de ucenic.
(2)Ucenicul beneficiază de dispoziţiile aplicabile celorlalţi salariaţi, în măsura în care ele nu sunt contrare celor specifice statutului său.modificat prin PCT 66. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 208Timpul necesar ucenicului pentru participarea la activităţi teoretice ce ţin de pregătirea sa profesională este inclus în programul normal de muncă.abrogat PCT 67. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 209În cazul ucenicilor se interzic:a)munca prestată în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase;b)muncă suplimentară;c)munca de noapte.abrogat PCT 68. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 210Contractul de ucenicie la locul de muncă va cuprinde, în afara dispoziţiilor obligatorii prevăzute în contractul individual de muncă, următoarele:a)precizarea persoanei care urmează să se ocupe de pregătirea ucenicului, denumită maistru de ucenicie, şi calificarea acesteia;b)durata necesară pentru obţinerea calificării în meseria respectivă;c)avantajele în natură acordate ucenicului în vederea calificării profesionale.abrogat PCT 69. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 211
(1)Maistrul de ucenicie este salariat al angajatorului, atestat pentru pregătirea ucenicilor.
(2)Maistrul de ucenicie este atestat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.abrogat PCT 70. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 212
(1)Aptitudinile ucenicului de a presta meseria pentru care este pregătit prin contractul de ucenicie la locul de muncă fac obiectul unei verificări finale organizate de angajator.
(2)Salariaţii a căror formare profesională a făcut obiectul unui contract de ucenicie la locul de muncă nu vor putea fi obligaţi la suportarea cheltuielilor de formare făcute de angajator.abrogat PCT 71. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Articolul 213Organizarea, desfăşurarea şi controlul activităţii de ucenicie se reglementează prin lege specială.modificat prin PCT 72. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Titlul VII Dialogul social Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 214Pentru asigurarea climatului de stabilitate şi pace socială, prin lege sunt reglementate modalităţile de consultări şi dialog permanent între partenerii sociali. Articolul 215Consiliul Economic şi Social este instituţie publică de interes naţional, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la nivel naţional. Articolul 216În cadrul ministerelor şi prefecturilor funcţionează, în condiţiile legii, comisii de dialog social, cu caracter consultativ, între administraţia publică, sindicate şi patronat. Capitolul II Sindicatele Articolul 217
(1)Sindicatele sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării şi promovării drepturilor colective şi individuale, precum şi a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor lor.
(2)Condiţiile şi procedura de dobândire a personalităţii juridice de către organizaţiile sindicale se reglementează prin lege specială.
(3)Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi reglementa prin statutele proprii modul de organizare, asociere şi gestiune, cu condiţia ca statutele să fie adoptate printr-o procedură democratică, în condiţiile legii. Articolul 218Sindicatele participa prin reprezentanţii proprii, în condiţiile legii, la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la tratative sau acorduri cu autorităţile publice şi cu patronatele, precum şi în structurile specifice dialogului social. Articolul 219Sindicatele se pot asocia în mod liber, în condiţiile legii, în federaţii, confederaţii sau uniuni teritoriale. Articolul 220Exerciţiul dreptului sindical al salariaţilor este recunoscut la nivelul tuturor angajatorilor, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor garantate prin Constituţie şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod şi ale legilor speciale. Articolul 221
(1)Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natură a limita drepturile sindicale sau a le împiedica exercitarea lor legală.
(2)Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinţă al patronilor sau al organizaţiilor patronale, fie direct, fie prin reprezentanţii sau membrii lor, în constituirea organizaţiilor sindicale sau în exercitarea drepturilor lor. Articolul 222La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi. Articolul 223
(1)Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor.
(2)Pe toată durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate.
(3)Alte măsuri de protecţie a celor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor sunt prevăzute în legi speciale şi în contractul colectiv de muncă aplicabil. Capitolul III Reprezentanţii salariaţilor Articolul 224
(1)La angajatorii la care sunt încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi dacă nici unul nu este membru de sindicat, interesele acestora pot fi promovate şi apărate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop.
(2)Reprezentanţii salariaţilor sunt aleşi în cadrul adunării generale a salariaţilor, cu votul a cel puţin jumătate din numărul total al salariaţilor.
(3)Reprezentanţii salariaţilor nu pot să desfăşoare activităţi ce sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor. Articolul 225
(1)Pot fi aleşi ca reprezentanţi ai salariaţilor salariaţii care au împlinit vârsta de 21 de ani şi care au lucrat la angajator cel puţin un an fără întrerupere.
(2)Condiţia vechimii prevăzute la alin. (1) nu este necesară în cazul alegerii reprezentanţilor salariaţilor la angajatorii nou-înfiinţaţi.
(3)Numărul de reprezentanţi aleşi ai salariaţilor se stabileşte de comun acord cu angajatorul, în raport cu numărul de salariaţi ai acestuia.
(4)Durata mandatului reprezentanţilor salariaţilor nu poate fi mai mare de 2 ani. Articolul 226Reprezentanţii salariaţilor au următoarele atribuţii principale:a)să urmărească respectarea drepturilor salariaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu contractul colectiv de muncă aplicabil, cu contractele individuale de muncă şi cu regulamentul intern;b)să participe la elaborarea regulamentului intern;c)să promoveze interesele salariaţilor referitoare la salariu, condiţii de muncă, timp de muncă şi timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum şi orice alte interese profesionale, economice şi sociale legate de relaţiile de muncă;d)să sesizeze inspectoratul de muncă cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil. Articolul 227Atribuţiile reprezentanţilor salariaţilor, modul de îndeplinire a acestora, precum şi durata şi limitele mandatului lor se stabilesc în cadrul adunării generale a salariaţilor, în condiţiile legii. Articolul 228Timpul alocat reprezentanţilor salariaţilor în vederea îndeplinirii mandatului pe care l-au primit este de 20 de ore pe luna şi se consideră timp efectiv lucrat, fiind salarizat corespunzător. Articolul 229Pe toată durata exercitării mandatului reprezentanţii salariaţilor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţi. Capitolul IV Patronatul Articolul 230Patronul, denumit în prezentul cod angajator, este persoana juridică înmatriculată sau persoana fizică autorizată potrivit legii, care administrează şi utilizează capitalul, indiferent de natură acestuia, în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă, şi care angajează munca salariată. Articolul 231
(1)Patronatele sunt organizaţii ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial.
(2)Patronatele se pot constitui în uniuni, federaţii, confederaţii patronale sau în alte structuri asociative. Articolul 232
(1)Patronatele reprezintă, susţin şi apăra interesele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile legii.
(2)La cererea membrilor lor, patronatele îi pot reprezenta pe aceştia în cazul conflictelor de drepturi. Articolul 233Membrilor organelor de conducere alese ale patronatelor li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de discriminare, condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor. Articolul 234Patronatele sunt parteneri sociali în relaţiile colective de muncă, participând, prin reprezentanţi proprii, la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la tratative şi acorduri cu autorităţile publice şi cu sindicatele, precum şi în structurile specifice dialogului social. Articolul 235
(1)Constituirea şi funcţionarea asociaţiilor patronale, precum şi exercitarea drepturilor şi obligaţiilor acestora sunt reglementate prin lege.
(2)Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natură a limita exercitarea drepturilor patronale sau a le împiedica exercitarea legală.
(3)Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinţă al salariaţilor sau al sindicatului, fie direct, fie prin reprezentanţii lor sau prin membrii sindicatului, după caz, în constituirea asociaţiilor patronale sau în exercitarea drepturilor lor. Titlul VIII Contractele colective de muncă Articolul 236
(1)Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în forma scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
(2)Negocierea colectivă este obligatorie, cu excepţia cazului în care angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de salariaţi.
(3)La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă părţile sunt egale şi libere.
(4)Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor. Articolul 237Părţile, reprezentarea acestora şi procedura de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă sunt stabilite potrivit legii. Articolul 238
(1)Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
(2)Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
(3)La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal. Articolul 239Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicală. Articolul 240
(1)Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de activitate şi la nivel naţional.
(2)Contractele colective de muncă se pot încheia şi la nivelul unor grupuri de angajatori, denumite în continuare grupuri de angajatori. Articolul 241
(1)Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:a)pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;b)pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;c)pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;d)pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional.
(2)La fiecare dintre nivelurile prevăzute la art. 240 se încheie un singur contract colectiv de muncă. Articolul 242Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate. Articolul 243
(1)Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
(2)Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta. Articolul 244Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru. Articolul 245Contractul colectiv de muncă încetează:a)la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia;b)la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului;c)prin acordul părţilor. Articolul 246Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voinţă al părţilor ori în caz de forţă majoră. Articolul 247În cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Titlul IX Conflictele de muncă Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 248
(1)Conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă.
(2)Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite conflicte de interese.
(3)Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi. Articolul 249Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte prin lege specială. Capitolul II Greva Articolul 250Salariaţii au dreptul la greva pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. Articolul 251
(1)Greva reprezintă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi.
(2)Participarea salariaţilor la greva este liberă. Nici un salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă.
(3)Limitarea sau interzicerea dreptului la greva poate interveni numai în cazurile şi pentru categoriile de salariaţi prevăzute expres de lege. Articolul 252Participarea la greva, precum şi organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor salariaţilor şi nu pot avea drept consecinţă sancţionarea disciplinară a salariaţilor grevişti sau a organizatorilor grevei. Articolul 253Modul de exercitare a dreptului de greva, organizarea, declanşarea şi desfăşurarea grevei, procedurile prealabile declanşării grevei, suspendarea şi încetarea grevei, precum şi orice alte aspecte legate de greva se reglementează prin lege specială. Titlul X Inspecţia Muncii Articolul 254Aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă este supusă controlului Inspecţiei Muncii, ca organism specializat al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Articolul 255Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, organizate în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. Articolul 256Înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii sunt reglementate prin lege specială. Titlul XI Răspunderea juridică Capitolul I Regulamentul intern Articolul 257Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz. Articolul 258Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:a)reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;b)reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;c)drepturile şi obligaţiile angajatorului şi al salariaţilor;d)procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;e)reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;f)abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;g)reguli referitoare la procedura disciplinară;h)modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice. Articolul 259
(1)Regulamentul intern se aduce la cunoştinţă salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora.
(2)Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator.
(3)Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.
(4)Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului. Articolul 260Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului intern este supusă procedurilor de informare prevăzute la art. 259. Articolul 261
(1)Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.
(2)Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate potrivit alin. (1). Articolul 262
(1)Întocmirea regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(2)În cazul angajatorilor înfiinţaţi după intrarea în vigoare a prezentului cod, termenul de 60 de zile prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data dobândirii personalităţii juridice. Capitolul II Răspunderea disciplinară Articolul 263
(1)Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2)Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. Articolul 264
(1)Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:a)avertismentul scris;b)suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare;c)retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;d)reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;e)reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;f)desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(2)În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta. Articolul 265
(1)Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2)Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune. Articolul 266Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:a)împrejurările în care fapta a fost săvârşită;b)gradul de vinovăţie a salariatului;c)consecinţele abaterii disciplinare;d)comportarea generală în serviciu a salariatului;e)eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta. Articolul 267
(1)Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2)În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3)Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4)În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este. Articolul 268
(1)Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
(2)Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;d)temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;e)termenul în care sancţiunea poate fi contestată;f)instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
(3)Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
(4)Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
(5)Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competenţe în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării. Capitolul III Răspunderea patrimonială Articolul 269
(1)Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.modificat prin ART I Lege 237 din 2007-07-12 emis de Parlamentul României
(2)În cazul în care angajatorul refuza sa îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competenţe.
(3)Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condiţiile art. 270 şi următoarele. Articolul 270
(1)Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
(2)Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţă majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului. Articolul 271
(1)Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
(2)Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul sau net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar. Articolul 272
(1)Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2)Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauza se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii. Articolul 273
(1)Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauza din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2)Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauza, jumătate din salariul respectiv. Articolul 274
(1)În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul sa îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauza se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2)Dacă persoana în cauza nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedura civilă. Articolul 275În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedura civilă. Capitolul IV Răspunderea contravenţională Articolul 276
(1)Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:a)nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei;modificat prin PCT 721 . PCT 27. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României b)încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei;modificat prin PCT 721 . PCT 27. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României c)împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la greva ori să muncească în timpul grevei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;modificat prin PCT 721 . PCT 27. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României d)stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;modificat prin PCT 28. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 73. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României e)primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;modificat prin ART UNIC Lege 331 din 2009-11-11 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 28. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României modificat prin PCT 73. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României f)încălcarea de către angajator a prevederilor art. 134 şi 137, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;modificat prin PCT 731 . PCT 29. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României g)încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 135, cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei;modificat prin PCT 731 . PCT 29. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României h)nerespectarea dispoziţiilor privind muncă suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;modificat prin PCT 30. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 74. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României i)nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;modificat prin PCT 30. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 74. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României j)neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei;modificat prin PCT 30. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 74. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României k)încălcarea prevederilor legale referitoare la muncă de noapte, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.modificat prin PCT 30. ART UNIC Lege 371 din 2005-12-13 emis de Parlamentul României introdus prin PCT 74. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României
(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă.
(3)Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare. Capitolul V Răspunderea penală Articolul 277Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă. Articolul 278Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă. Articolul 279
(1)În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 277 şi 278 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate.
(2)Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Articolul 280 Nedepunerea de către angajator, în termen de 15 zile, în conturile stabilite, a sumelor încasate de la salariaţi cu titlu de contribuţie datorată către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor pentru şomaj ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă. abrogat LIT b) ART 16 CAP IV Lege 241 din 2005-07-15 emis de Parlamentul României Articolul 2801 Încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârsta sau folosirea acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani. introdus prin PCT 75. ART I Ordonanţă de urgenţă 65 din 2005-06-29 emis de Guvernul României Titlul XII Jurisdicţia muncii Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 281Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod. Articolul 282Pot fi părţi în conflictele de muncă:a)salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;b)angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;c)sindicatele şi patronatele;d)alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civilă. Articolul 283
(1)Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:a)în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;b)în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;c)în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;d)pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;e)în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2)În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului. Capitolul II Competenţa materială şi teritorială Articolul 284
(1)Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedura civilă.
(2)Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competenţe în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul. Capitolul III Reguli speciale de procedura Articolul 285Cauzele prevăzute la art. 281 sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar. Articolul 286
(1)Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.
(2)Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3)Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată. Articolul 287Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. Articolul 288Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia. Articolul 289Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept. Articolul 290Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se reglementează prin lege specială. Articolul 291Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedura civilă. Titlul XIII Dispoziţii tranzitorii şi finale Articolul 292Potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România, legislaţia muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii. Articolul 293România va realiza transpunerea, până la data aderării la Uniunea Europeană, în legislaţia naţională a dispoziţiilor comunitare privind comitetul european de întreprindere în unităţile de dimensiune comunitară, pe măsura apariţiei şi dezvoltării în economie a unor astfel de întreprinderi, precum şi pe cele privind detaşarea salariaţilor în cadrul furnizării de servicii. Articolul 294În sensul prezentului cod, prin salariaţi cu funcţie de conducere se înţelege administratorii-salariaţi, inclusiv preşedintele consiliului de administraţie dacă este şi salariat, directorii generali şi directorii, directorii generali adjuncţi şi directorii adjuncţi, şefii compartimentelor de muncă - divizii, departamente, secţii, ateliere, servicii, birouri -, precum şi asimilaţii lor stabiliţi potrivit legii sau prin contractele colective de muncă ori, după caz, prin regulamentul intern. Articolul 295
(1)Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
(2)Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective. Articolul 296
(1) Vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.
(2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ.
(3) Angajatorii care păstrează şi completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor în mod eşalonat, până la data de 30 iunie 2011, pe bază de proces-verbal individual de predare-primire.
(4) Inspectoratele teritoriale de muncă ce deţin carnetele de muncă ale salariaţilor le vor elibera până la data prevăzută la alin. (3), în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse. modificat prin ART UNIC Ordonanţă de urgenţă 148 din 2008-11-04 emis de Guvernul României modificat prin PCT 32. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României modificat prin PCT 1. ART UNIC Lege 541 din 2003-12-18 emis de Parlamentul României Articolul 297Pe data intrării în vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de muncă aflate pe rolul tribunalelor se judecă în continuare potrivit dispoziţiilor procesuale aplicabile la data sesizării instanţelor. Articolul 298
(1)Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003.
(2)Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:– Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificările şi completările ulterioare;– Legea nr. 1/1970 - Legea organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificările şi completările ulterioare;– Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obştesc, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;– Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariaţilor în funcţie de competenţa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;– Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;– Legea salarizării nr. 14/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificările şi completările ulterioare;– Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;– Legea nr. 68/1993 privind garantarea în plata a salariului minim, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;– Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificările şi completările ulterioare;– art. 34 şi 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998;– orice alte dispoziţii contrare.
(3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abrogă dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările ulterioare.
modificat prin ART UNIC Ordonanţă de urgenţă 148 din 2008-11-04 emis de Guvernul României modificat prin PCT 33. ART I Ordonanţă de urgenţă 55 din 2006-08-30 emis de Guvernul României modificat prin PCT 2. ART UNIC Lege 541 din 2003-12-18 emis de Parlamentul României Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 113 din Constituţia României, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 9 decembrie 2002.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
|