ORDONANTA URGENTA   Nr. 26 din 31 martie 2010

pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului si a altor acte normative

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 208 din 1 aprilie 2010

Având în vedere angajamentul Guvernului de a continua reformele economice şi financiare în vederea menţinerii stabilităţii economice în contextul crizei financiare globale actuale şi de a asigura îmbunătăţirea corespunzătoare a cadrului legislativ relevant,

ţinând seama de obligaţiile asumate prin Aranjamentul stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi prin Scrisoarea suplimentară de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009, în contextul necesităţii îmbunătăţirii cadrului legal aplicabil instituţiilor de credit aflate în dificultate, amendarea legislaţiei bancare care reglementează procedura administrării speciale trebuie să fie revizuită, astfel încât să permită o intervenţie rapidă şi eficientă în cazul băncilor cu probleme financiare,

luarea acestor măsuri în regim de urgenţă se impune având în vedere că neadoptarea cu celeritate a modificărilor legislative preconizate, astfel încât să se asigure respectarea termenelor asumate prin Aranjamentul stand-by, ar duce la pierderea acordurilor cu organismele financiare internaţionale, cu consecinţa creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice, cum ar fi imposibilitatea acoperirii, de urgenţă şi cu costuri reduse, a nevoilor de finanţare în anul 2010, cu influenţe negative asupra ratelor dobânzilor şi cursului de schimb.

Având în vedere necesitatea transpunerii totale şi implementării în legislaţia naţională a Directivei 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE, prevăzută a fi realizată până la data de 1 noiembrie 2009,

ţinând seama că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată s-a realizat numai o transpunere parţială a Directivei 2007/64/CE,

întrucât atât Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (reformare), transpusă în legislaţia internă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului, transpusă prin Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, au fost modificate prin Directiva 2007/64/CE,

luarea acestor măsuri în regim de urgenţă se impune având în vedere faptul că termenul-limită pentru adoptarea tuturor măsurilor necesare în vederea asigurării implementării Directivei 2007/64/CE a fost 1 noiembrie 2009.

Având în vedere actualul context financiar mondial, asigurarea premiselor pentru constituirea de noi instituţii de credit adecvat capitalizate, ai căror acţionari să dispună de o situaţie financiară corespunzătoare, necesită adoptarea în regim de urgenţă a unor măsuri care să asigure o întărire în acest scop a cadrului legislativ existent,

întrucât aspectele vizate constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.  La articolul 3, litera e) se abrogă.

2.  La articolul 5, alineatele (1) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entităţi fără personalitate juridică, ce nu este instituţie de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi  din  fondurile  astfel   acumulate  pentru achiziţionarea de  bunuri  şi/sau  servicii de  către  membrii acestora.

(5) Banca Naţională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară ori activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora. Determinarea naturii activităţii, exprimată de Banca Naţională a României, este obligatorie pentru părţile interesate."

3. La articolul 6, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituţie de credit autorizată, să utilizeze denumirea de «bancă» sau «organizaţie cooperatistă de credit», «cooperativă de credit», «casa centrală a cooperativelor de credit», «bancă cooperatistă», «bancă centrală cooperatistă», «bancă ipotecară/bancă de credit ipotecar», «bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ» sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internaţional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfăşurarea unei activităţi bancare."

4. La articolul 7 alineatul (1), după punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 21, cu următorul cuprins:

„21. supraveghetor consolidant- autoritatea competentă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituţiilor de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene şi a instituţiilor de credit controlate de societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene;".

5.   La articolul 7 alineatul (1), punctele 10 şi 14 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„10. instituţie de credit - o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu;

14. instituţie financiară - o entitate, alta decât o instituţie de credit, a cărei activitate principală constă în achiziţionarea de participaţii sau în desfăşurarea uneia sau mai multora dintre activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-l) şi n1);".

6.  La articolul 7 alineatul (1), punctul 16 se abrogă.

7. La articolul 18 alineatul (1), literele d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,d) servicii de plată aşa cum sunt definite la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată;

e) emiterea şi administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi bilete la ordin, în măsura în care nu se încadrează la lit. d);".

8. La articolul 18 alineatul (1), după litera n) se introduce o nouă literă, litera n1), cu următorul cuprins:

,,n1) emitere de monedă electronică;".

9.  La articolul 33, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la acordarea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. (5)."

10. Articolul 36 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 36. - Banca Naţională a României notifică Comisiei Europene orice autorizaţie acordată pentru ca denumirea instituţiei de credit să fie inclusă în lista instituţiilor de credit întocmită şi actualizată de Comisia Europeană, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene."

11.  La articolul 40, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Pe baza evaluării planului de lichidare, Banca Naţională a României aprobă dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), confirmând, în acest sens, încetarea valabilităţii autorizaţiei."

12. Articolele 47 şi 58 şi alineatul (7) al articolului 89 se abrogă.

13.   La partea I titlul I capitolul VII, secţiunea a 2-a „Transformarea unei alte entităţi în instituţie de credit", cuprinzând articolele 97-100, se abrogă.

14.  La articolul 115, după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

,,f) transmiterea de către Centrala riscurilor bancare a Băncii Naţionale a României a informaţiilor existente în baza sa de date instituţiilor de credit."

15.  La articolul 117, alineatul (3) se abrogă.

16.  La articolul 172, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21)In exercitarea atribuţiilor sale generale de supraveghere prudenţială, Banca Naţională a României are în vedere, în mod corespunzător, impactul potenţial al deciziilor sale asupra stabilităţii sistemului financiar din toate celelalte state membre în cauză, în special în situaţii de urgenţă, pe baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv."

17.  După articolul 173 se introduc patru noi articole, articolele 1731-1734, cu următorul cuprins:

„Art. 1731. - (1) In cazul în care i se solicită considerarea unei sucursale dintr-un alt stat membru a unei instituţii de credit, persoană juridică română, ca fiind semnificativă, Banca Naţională a României trebuie să depună toate diligentele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea competentă din statul membru gazdă şi, dacă este cazul, cu autoritatea competentă cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuţiilor acesteia din urmă similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1).

(2)   Prevederile art. 2101 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(3)   Dacă nu se ajunge la o decizie comună potrivit prevederilor alin. (1), decizia luată de autorităţile competente din statul membru gazdă este definitivă şi opozabilă Băncii Naţionale a României, care trebuie să o aplice în mod corespunzător.

(4)  Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor autorităţilor competente implicate.

Art. 1732. - (1) Banca Naţională a României comunică autorităţilor competente din statul membru gazdă pe teritoriul căruia este înfiinţată o sucursală semnificativă de către o instituţie de credit, persoană juridică română, informaţiile prevăzute la art. 186 alin. (4) lit. c) şi d) şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 181 alin. (1) lit. c), în cooperare cu autorităţile competente din statul membru gazdă.

(2) In cazul în care Banca Naţională a României constată prezenţa unei situaţii de urgenţă la nivelul unei instituţii de credit, potrivit prevederilor art. 183 alin. (1), aceasta alertează în cel mai scurt timp posibil autorităţile prevăzute la art. 222 alin. (6) si la art. 2221 alin. (1).

Art. 1733. - (1) In cazul unei instituţii de credit, persoană juridică română, având sucursale semnificative în alte state membre, dacă nu se aplică prevederile art. 1851-1855, Banca Naţională a României stabileşte şi conduce un colegiu al supraveghetorilor pentru a facilita cooperarea potrivit prevederilor art. 173 şi 1732.

(2)  Stabilirea şi funcţionarea colegiului se bazează pe acorduri scrise stabilite, după consultarea celorlalte autorităţi competente implicate, de către Banca Naţională a României. Stabilirea modului de funcţionare operaţională a colegiilor de supraveghetori are în vedere şi ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.

(3)    Banca Naţională a României decide autorităţile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului.

(4)  Decizia Băncii Naţionale a României trebuie să aibă în vedere relevanţa activităţii de supraveghere ce urmează a fi planificată sau coordonată de aceste autorităţi, în special impactul potenţial asupra stabilităţii financiare a sistemului financiar al statelor membre în cauză, prevăzut la art. 172 alin. (21), precum şi obligaţiile Băncii Naţionale a României prevăzute la art. 1732.

(5) Banca Naţională a României îi informează complet, în prealabil, pe toţi membrii colegiului cu privire la organizarea reuniunilor, la aspectele principale de discutat şi la activităţile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Naţională a României îi informează complet şi la timp pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile şi acţiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.

Art. 1734. - In exercitarea competenţelor sale, Banca Naţională a României trebuie să aibă în vedere convergenţa instrumentelor şi practicilor de supraveghere în aplicarea legii, reglementărilor şi cerinţelor autorităţilor competente, adoptate în domeniu la nivel naţional şi comunitar. In acest scop:

a)   Banca Naţională a României trebuie să participe la activităţile Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni;

b) Banca Naţională a României trebuie să urmeze ghidurile, recomandările, standardele şi celelalte măsuri agreate la nivelul Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni sau trebuie să declare motivele pentru care nu le urmează;

c) atribuţiile prevăzute de lege, conferite Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate competentă la nivel naţional, nu împiedică respectarea obligaţiilor care îi revin în calitate de membru al Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni sau a altor obligaţii la nivelul Uniunii Europene în domeniul supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit."

18.  Articolul 181 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 181. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, persoane juridice române, şi a instituţiilor de credit, persoane juridice române, controlate de societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, are următoarele atribuţii:

a) coordonează colectarea şi difuzarea informaţiilor relevante sau esenţiale în condiţiile desfăşurării normale a activităţii şi în situaţii de urgenţă;

b)  planifică şi coordonează activităţile de supraveghere în condiţiile desfăşurării normale a activităţii, inclusiv în legătură cu activităţile prevăzute la art. 24, 148, 159-163, 166, 226, în cooperare cu autorităţile competente implicate;

c)  planifică şi coordonează activităţile de supraveghere, în cooperare cu autorităţile competente implicate şi, dacă este necesar, cu băncile centrale, pentru pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi pe parcursul acestora, inclusiv pentru cazul unor evoluţii nefavorabile la nivelul instituţiilor de credit sau al pieţelor financiare, utilizând, dacă este posibil, canalele de comunicare existente, pentru a facilita managementul respectivelor situaţii de criză.

(2) Planificarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere prevăzute la alin. (1) lit. c) includ măsurile excepţionale prevăzute la art. 188 alin. (1) lit. b), pregătirea evaluărilor comune, punerea în aplicare a planurilor de urgenţă şi comunicările adresate publicului."

19.  La articolul 182, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la data primirii de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, a cererii de aprobare, însoţită de documentaţia aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Banca Naţională a României transmite fără întârziere respectiva cerere şi documentaţia aferentă celorlalte autorităţi competente."

20. După articolul 182 se introduc opt noi articole, articolele 1821-1828, cu următorul cuprins:

„Art. 1821. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, trebuie să depună toate diligentele pentru a ajunge la o decizie comună cu autorităţile responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 148 şi 166, pentru a determina adecvarea fondurilor proprii la nivel consolidat, deţinute de grup, raportat la situaţia financiară şi profilul de risc ale acestuia, precum şi la nivelul fondurilor proprii solicitat, potrivit celor prevăzute la art. 226 alin. (3), pentru fiecare entitate din cadrul grupului bancar şi la nivel consolidat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care Banca Naţională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene.

Art. 1822. - (1) Decizia comună prevăzută la art. 1821 alin. (1) trebuie luată în termen de 4 luni de la data transmiterii de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, către celelalte autorităţi competente relevante a unui raport referitor la evaluarea riscului la nivel de grup, în sensul prevederilor art. 148 şi 166. Decizia comună ia în considerare în mod corespunzător evaluarea riscului filialelor, realizată de autorităţile competente implicate, în sensul prevederilor art. 148 şi 166.

(2)  Decizia comună prevăzută la art. 1821 alin. (1) este inclusă într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază şi este transmisă instituţiei de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.

(3) In cazul în care nu se ajunge la acord, Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, la cererea oricăreia dintre celelalte autorităţi competente implicate, va consulta Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni. Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă cu supravegherea consolidată, poate consulta Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni din proprie iniţiativă.

Art. 1823. - In cazul în care nu se ajunge la o decizie comună între autorităţile competente în termen de 4 luni, decizia cu privire la aplicarea prevederilor art. 148, 166 şi ale art. 226 alin. (3) trebuie luată, pe bază consolidată, de Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscului filialelor, efectuată de autorităţile competente relevante.

Art. 1824. - Decizia referitoare la aplicarea prevederilor art. 148, 166 şi ale art. 226 alin. (3) se ia, pe bază individuală sau subconsolidată, după caz, de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu luarea în considerare a punctelor de vedere şi a rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant.

Art. 1825. - Deciziile prevăzute la art. 1822-1824 sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază şi iau în considerare evaluările de risc, punctele de vedere şi rezervele celorlalte autorităţi competente exprimate în cursul celor 4 luni prevăzute la art. 1822 alin. (1). Documentul este transmis de Banca Naţională a României tuturor autorităţilor competente implicate, precum şi instituţiei de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene.

Art. 1826. - (1) In cazul în care consultă Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni potrivit prevederilor art. 1822 alin. (3), Banca Naţională a României ţine seama de opinia acestuia şi explică orice abatere semnificativă de la aceasta.

(2) Banca Naţională a României ţine seama de opiniile Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni şi explică orice abatere semnificativă de la acestea, inclusiv în cazul în care consultarea se realizează de altă autoritate competentă, în calitate de supraveghetor consolidant.

Art. 1827. - (1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 1821 şi deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 1823 şi 1824 sunt definitive.

(2) In cazul în care Banca Naţională a României nu are calitatea de supraveghetor consolidant, deciziile comune adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 1821, precum şi deciziile adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 1823 şi 1824 de către un supraveghetor consolidant, respectiv de către autorităţi responsabile cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sunt definitive şi opozabile Băncii Naţionale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.

Art. 1828. - (1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 1821 şi deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 1823 şi 1824 trebuie să fie actualizate anual sau în situaţii excepţionale, în cazul în care o autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene solicită în scris şi motivat Băncii Naţionale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, actualizarea deciziei referitoare la aplicarea prevederilor art. 226 alin. (3).

(2)  Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, poate solicita în scris şi motivat supraveghetorului consolidant actualizarea deciziilor comune adoptate potrivit prevederilor art. 1821, precum şi a celor adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 1823 şi 1824 la nivel consolidat de supraveghetorul consolidant şi, respectiv, la nivel individual sau subconsolidat de către o altă autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene.

(3)  In cazul solicitărilor de actualizare formulate potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), acestea pot fi tratate pe bază bilaterală, între Banca Naţională a României şi autoritatea responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau între Banca Naţională a României şi supraveghetorul consolidant, după caz."

21. La articolul 183, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 183. - (1) In cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, inclusiv în cazul unor evoluţii nefavorabile ale pieţelor financiare, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieţei şi stabilitatea sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care entităţile unui grup au fost autorizate sau în care au fost înfiinţate sucursale semnificative, Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, alertează în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional, autorităţile prevăzute la art. 222 alin. (6) şi art. 2221 alin. (1) şi le comunică toate informaţiile esenţiale îndeplinirii atribuţiilor acestora."

22.  La articolul 183, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) şi (12), cu următorul cuprins:

„(11) Dacă Banca Naţională a României, în exercitarea atribuţiilor acesteia de bancă centrală, constată existenţa unei situaţii descrise la alin. (1), alertează în cel mai scurt timp posibil autorităţile competente cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituţiilor de credit.

(12) In aplicarea prevederilor alin. (1) şi (11), dacă este posibil, se utilizează canalele de comunicare existente."

23.  După articolul 185 se introduc cinci noi articole, articolele 1851 - 1855, cu următorul cuprins:

„Art. 1851. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, stabileşte colegii de supraveghetori pentru a facilita exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 181 şi art. 183 alin. (1)-(12)şi, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional şi a legislaţiei Uniunii Europene, pentru a asigura coordonarea şi cooperarea corespunzătoare cu autorităţile competente din state terţe, dacă este cazul.

(2) Autorităţile competente din state terţe pot participa în cadrul colegiilor de supraveghetori dacă cerinţele referitoare la păstrarea secretului profesional sunt considerate echivalente celor stabilite în Uniunea Europeană de către toate autorităţile competente implicate.

(3)  Colegiile de supraveghetori asigură Băncii Naţionale a României şi celorlalte autorităţi competente implicate cadrul pentru exercitarea următoarelor atribuţii:

a) schimbul de informaţii;

b) convenirea asupra încredinţării voluntare de atribuţii şi a delegării voluntare de responsabilităţi, dacă este cazul;

c)  determinarea programelor de supraveghere pe baza evaluării riscului la nivel de grup în cadrul procesului desfăşurat de autorităţile competente, de verificare a cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de instituţiile de credit şi de evaluare a riscurilor la care instituţiile de credit sunt sau ar putea fi expuse;

d)    creşterea eficienţei supravegherii prin eliminarea suprapunerii inutile a cerinţelor de supraveghere, inclusiv în ceea ce priveşte solicitările de informaţii potrivit prevederilor art. 183 alin. (2) şi ale art. 187;

e)  aplicarea uniformă a cerinţelor prudenţiale prevăzute la nivel comunitar în privinţa tuturor entităţilor din cadrul unui grup bancar, fără a se aduce atingere opţiunilor naţionale şi ale autorităţilor de supraveghere, prevăzute de legislaţia Uniunii Europene;

f) aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) lit. c), cu luarea în considerare a lucrărilor altor forumuri ce ar putea fi stabilite în acest domeniu.

(4) In cadrul colegiilor de supraveghetori, Banca Naţională a României cooperează în mod strâns cu celelalte autorităţi competente participante. Cerinţele referitoare la păstrarea secretului profesional nu împiedică Banca Naţională a României să schimbe informaţii cu celelalte autorităţi competente în cadrul colegiilor de supraveghetori.

(5) Infiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori nu aduc atingere drepturilor şi responsabilităţilor Băncii Naţionale a României în domeniul supravegherii prudenţiale, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 1852. - (1) Infiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori se fundamentează pe acordurile scrise prevăzute la art. 184 şi 185, stabilite în urma consultării autorităţilor competente implicate de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.

(2) Stabilirea modului de funcţionare operaţională a colegiilor de supraveghetori are în vedere şi ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.

Art. 1853. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, conduce reuniunile colegiului de supraveghetori şi decide autorităţile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului.

(2)   Decizia Băncii Naţionale a României luată potrivit prevederilor alin. (1) trebuie să aibă în vedere importanţa activităţii de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorităţi şi, în special, impactul potenţial asupra stabilităţii financiare în statele membre, prevăzut la art. 172 alin. (21), precum şi obligaţiile prevăzute la art. 1732.

(3) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îi informează complet şi în prealabil pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea reuniunilor, aspectele principale de discutat şi activităţile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Naţională a României îi informează complet şi la timp pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile şi acţiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.

Art. 1854. - Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional, informează Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni în legătură cu activităţile colegiilor de supraveghetori pe care le stabileşte, inclusiv în situaţii de urgenţă, şi comunică acestui comitet toate informaţiile care prezintă o relevanţă deosebită pentru asigurarea convergenţei supravegherii.

Art. 1855. - (1) Banca Naţională a României, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sau în cazul în care sucursalele din România ale unor instituţii de credit din alte state membre sunt semnificative potrivit prevederilor art. 2101, poate participa în colegii de supraveghetori.

(2) Prevederile art. 1851 se aplică în mod corespunzător."

24. La articolul 193, alineatele (4) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la momentul primirii cererii de aprobare, însoţită de documentaţia aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Autoritatea competentă cu supravegherea pe bază consolidată transmite, fără întârziere, cererea primită potrivit alin. (2) şi documentaţia aferentă autorităţii competente cu supravegherea la nivel individual.

(6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin. (3) şi cele luate de autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată în situaţia în care nu s-a ajuns la o decizie comună sunt definitive şi opozabile celeilalte autorităţi şi trebuie aplicate în mod corespunzător de către aceasta."

25.   După articolul 210 se introduc trei noi articole, articolele 2101-2103, cu următorul cuprins:

„Art. 2101. - (1) Banca Naţională a României poate solicita autorităţii competente cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuţiilor acesteia similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1), sau autorităţilor competente din statul membru de origine să considere sucursala din România a unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru ca fiind semnificativă.

(2) Solicitarea va specifica motivele pentru care sucursala este considerată semnificativă, avându-se în vedere în special următoarele elemente:

a) cota de piaţă a sucursalei instituţiei de credit, în ceea ce priveşte depozitele, depăşeşte 2% în România;

b) impactul probabil al suspendării sau închiderii operaţiunilor din România ale instituţiei de credit asupra lichidităţii pieţei şi asupra sistemelor de plăţi şi a celor de compensare şi decontare din România;

c)  dimensiunea şi importanţa sucursalei din perspectiva numărului de clienţi, în contextul sistemului financiar-bancar din România.

Art. 2102. - (1) Banca Naţională a României trebuie să depună toate diligentele pentru a ajunge la o decizie comună cu autorităţile competente prevăzute la art. 2101 alin. (1) cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.

(2) In cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea solicitării trimise potrivit prevederilor art. 2101 alin. (1), Banca Naţională a României decide, în termen de alte două luni, cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. In luarea deciziei, Banca Naţională a României va avea în vedere orice opinii şi rezerve ale autorităţii competente cu supravegherea consolidată sau ale autorităţilor competente din statul membru de origine.

(3)  Deciziile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază şi sunt transmise autorităţilor competente implicate. Deciziile luate potrivit prevederilor alin. (1) sunt definitive şi opozabile Băncii Naţionale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.

Art. 2103. - Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor Băncii Naţionale a României prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă."

26. La articolul 222 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) băncile centrale aparţinând Sistemului European al Băncilor Centrale şi alte organisme cu funcţii similare, în calitate de autorităţi monetare, dacă aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea de lichidităţi, supravegherea sistemelor de plăţi, a sistemelor de compensare şi decontare şi menţinerea stabilităţii sistemului financiar;".

27.  La articolul 222, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

„(6) In cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1), Banca Naţională a României poate transmite informaţii băncilor centrale aparţinând Sistemului European al Băncilor Centrale, dacă aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea de lichidităţi, supravegherea sistemelor de plăţi, a sistemelor de compensare şi decontare şi menţinerea stabilităţii sistemului financiar."

28.  La articolul 2221, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) In cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1), Banca Naţională a României poate furniza informaţii relevante pentru departamentele prevăzute la alin. (1) din toate statele membre în cauză."

29.   La articolul 226 alineatul (2), după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins:

,,i) să dispună instituţiei de credit elaborarea şi aprobarea unui plan de redresare a activităţii, care trebuie să detalieze măsurile şi acţiunile ce vor fi întreprinse pentru a asigura administrarea adecvată a riscurilor la care este expusă instituţia de credit şi/sau pentru a înlătura deficienţele constatate în activitatea acesteia şi care să stabilească termenul de implementare a respectivelor măsuri şi acţiuni."

30.  La articolul 226, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Planul de redresare prevăzut la alin. (2) lit. i) poate să includă, fără a se limita la acestea, oricare dintre măsurile prevăzute la alin. (2) lit. a)-f) şi h) sau o combinare a acestor măsuri şi poate fi pus în aplicare dacă Banca Naţională a României îl consideră adecvat pentru atingerea scopului stabilit."

31.  La articolul 230, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 230. - (1) In cazul în care persoanele care deţin participaţii calificate la instituţia de credit, persoană juridică română, nu mai îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege şi de reglementările emise în aplicarea acesteia privind calitatea acţionariatului unei instituţii de credit sau exercită asupra acesteia o influenţă de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituţiei de credit, Banca Naţională a României dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situaţii. In acest sens, independent de alte măsuri sau sancţiuni care pot fi aplicate instituţiei de credit ori persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a acesteia, Banca Naţională a României poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de acţionarii ori membrii respectivi şi/sau instituirea administrării speciale."

32.  La articolul 230, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Dacă măsura suspendării drepturilor de vot prevăzută la alin. (1) este aplicată acţionarilor reprezentând întregul capital social, Banca Naţională a României poate hotărî retragerea autorizaţiei instituţiei de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 255."

33.  La articolul 237, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 237. - (1) Banca Naţională a României poate dispune instituirea măsurii de supraveghere specială asupra unei instituţii de credit, persoană juridică română, pentru încălcarea legii sau a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, constatată în urma verificărilor efectuate la faţa locului şi/sau a analizării raportărilor transmise de instituţia de credit, precum şi în cazul constatării unei situaţii financiare precare a acesteia, dacă nu hotărăşte instituirea administrării speciale."

34. La articolul 238 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) suspendarea aplicării unor acte de decizie ale organelor sau persoanelor având atribuţii de administrare şi/sau de conducere a instituţiei de credit, care sunt contrare unei practici bancare prudente şi sănătoase, cerinţelor legii şi reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori care conduc la deteriorarea situaţiei financiare a instituţiei de credit;".

35. Articolul 240 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 240. - (1) Banca Naţională a României poate să hotărască instituirea administrării speciale asupra unei instituţii de credit, persoană juridică română, în cazurile în care:

a)  instituirea măsurii de supraveghere specială nu a dat rezultate într-o perioadă de până la 3 luni;

b) se constată sau este previzibilă o deteriorare semnificativă a indicatorilor prudenţiali şi de performanţă financiară, de natură să pericliteze în perspectivă apropiată capacitatea instituţiei de credit de a respecta cerinţele prudenţiale şi acţionarii nu au întreprins măsurile necesare pentru a remedia această situaţie;

c)  se constată deficienţe grave în administrarea şi/sau conducerea instituţiei de credit sau încălcări grave şi repetate ale dispoziţiilor legii şi/sau ale reglementărilor ori ale altor acte emise în aplicarea acesteia, care periclitează în mod grav interesele deponenţilor;

d) instituţia de credit nu a asigurat implementarea în totalitate şi în termenele stabilite a unora sau a mai multora dintre măsurile dispuse faţă de aceasta, potrivit art. 226 alin. (2) lit. a)-f) şi h), situaţie care este de natură să pună în pericol lichiditatea instituţiei de credit şi/sau nivelul adecvat al fondurilor proprii;

e) operaţiunile instituţiei de credit pun în pericol stabilitatea ori nivelul fondurilor proprii ale acesteia sau stabilitatea sistemului bancar ori instituţia de credit înregistrează o criză de lichiditate care periclitează interesele deponenţilor săi sau ale altor creditori;

f)  instituţia de credit nu a prezentat, în termenul indicat de Banca Naţională a României, un plan de redresare a activităţii, potrivit art. 226 alin. (2) lit. i), sau Banca Naţională a României constată că planul prezentat nu este fezabil ori că instituţia de credit nu şi-a îndeplinit, în termenele stabilite, angajamentele asumate printr-un asemenea plan ori că deficienţele constatate legate de lichiditatea sau de nivelul fondurilor proprii ale instituţiei de credit nu pot fi înlăturate printr-un plan de redresare;

g)  instituirea administrării speciale este solicitată în mod justificat de consiliul de administraţie sau, după caz, de consiliul de supraveghere ori de către adunarea generală a acţionarilor;

h) Banca Naţională a României a declarat indisponibile depozitele instituţiei de credit, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Deosebit de situaţiile prevăzute la alin. (1), dacă fondurile proprii ale unei instituţii de credit se situează la un nivel care nu depăşeşte 75% din nivelul minim al cerinţelor de capital calculate potrivit reglementărilor emise în aplicarea art. 126, Banca Naţională a României este obligată să instituie administrarea specială, cu excepţia cazului în care hotărăşte retragerea autorizaţiei şi, după caz, sesizează instanţa competentă pentru deschiderea procedurii falimentului.

(3) In cazul instituirii administrării speciale, potrivit alin. (1) şi (2), şi ţinând seama de circumstanţele concrete care au determinat adoptarea acestei măsuri, Banca Naţională a României decide, după caz, şi cu privire la următoarele:

a) retragerea aprobărilor acordate persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau de conducere în instituţia de credit, potrivit prevederilor art. 228 coroborate cu cele ale art. 229;

b)  retragerea aprobării auditorului financiar al instituţiei de credit, potrivit art. 157;

c) suspendarea drepturilor de vot ale acţionarilor care deţin participaţii calificate în instituţia de credit.

(4) La adoptarea măsurii prevăzute la alin. (3) lit. c), Banca Naţională a României are în vedere influenţa exercitată de persoanele în cauză asupra instituţiei de credit, de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituţiei de credit, ţinând seama, în special, de receptivitatea la recomandările făcute potrivit art. 168, la măsurile dispuse potrivit art. 226 sau, după caz, art. 2301.

36. După articolul 240 se introduc douăzeci şi două de noi articole, articolele 2401-24022, cu următorul cuprins:

„Art. 2401. - (1) Măsura administrării speciale vizează inclusiv activitatea sucursalelor din străinătate ale instituţiei de credit.

(2) Cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 2402 alin. (1), un anunţ privind instituirea administrării speciale se publică de către Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi se notifică celorlalte autorităţi de supraveghere din România.

Art. 2402. - (1) Administrarea specială se poate institui şi în cazul şi pe perioada în care la nivelul instituţiei de credit nu mai este asigurată exercitarea responsabilităţilor de administrare şi/sau de conducere.

(2) In situaţia prevăzută la alin. (1), atribuţia principală a administratorului special o constituie luarea măsurilor necesare pentru numirea consiliului de administraţie şi a directorilor instituţiei de credit sau, după caz, a membrilor consiliului de supraveghere şi ai directoratului. In cursul acestei administrări, administratorul special poate lua orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administraţie şi directori, respectiv de către consiliul de supraveghere şi directorat, potrivit legii.

Art. 2403. - (1) In cazul în care administrarea specială se instituie cu privire la o instituţie de credit, persoană juridică română, care are deschise sucursale în alte state membre, Banca Naţională a României notifică fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autorităţile competente din toate statele membre gazdă cu privire la hotărârea de instituire a administrării speciale şi la efectele pe care le poate avea aceasta, dacă este posibil înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după.

(2) In situaţiile prevăzute la alin. (1), procedura administrării speciale este guvernată de legea română, cu excepţiile prevăzute la art. 266-274, care se aplică în mod corespunzător.

(3)  Administrarea specială se instituie cu privire la toate sucursalele instituţiei de credit, persoană juridică română, deschise în alte state membre de la data hotărârii Băncii Naţionale a României sau de la o dată ulterioară specificată în hotărâre. Măsurile adoptate în cursul administrării speciale produc efecte conform legii române, fără altă formalitate, în toate statele membre în care instituţia de credit are deschise sucursale, inclusiv în acele state membre în care legislaţia aplicabilă nu prevede astfel de măsuri ori condiţionează implementarea lor de îndeplinirea anumitor cerinţe.

Art. 2404. - (1) Administrarea specială se instituie pe o perioadă de 4 luni de la data hotărârii Băncii Naţionale a României, cu excepţia cazului în care prin hotărâre se stabileşte o perioadă mai scurtă.

(2) Banca Naţională a României poate prelungi perioada prevăzută la alin. (1), dacă o astfel de prelungire este necesară pentru finalizarea măsurilor de restructurare a instituţiei de credit.

Art. 2405. - (1) Pentru exercitarea atribuţiilor administratorului special, Banca Naţională a României poate desemna una sau mai multe persoane fizice ori o persoană juridică, care poate fi Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

(2) Hotărârea Băncii Naţionale a României privind instituirea administrării speciale cuprinde nominalizarea persoanelor desemnate în calitate de administrator special, obiectivele şi atribuţiile specifice, care se stabilesc în conformitate cu dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, remuneraţia administratorului special, nivelul permis al cheltuielilor ce pot fi angajate în îndeplinirea atribuţiilor şi orice alte condiţii considerate importante de către Banca Naţională a României.

(3)  La desemnarea persoanelor potrivit alin. (2), Banca Naţională a României trebuie să aibă în vedere următoarele:

a) persoana fizică în cauză sau, în cazul persoanei juridice, persoanele fizice care sunt împuternicite să asigure reprezentarea acesteia nu trebuie să se afle în vreuna dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute la art. 110, nu trebuie să fie debitor sau creditor al instituţiei de credit sau persoană aflată în legături strânse cu aceasta;

b) persoanele fizice prevăzute la lit. a), precum şi persoanele care asistă administratorul special în îndeplinirea atribuţiilor sale trebuie să aibă o bună reputaţie, calificare şi experienţă profesională corespunzătoare şi să fie independente, sens în care sunt avute în vedere criteriile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru desemnarea administratorului independent.

(4)  Dacă mai multe persoane fizice sunt desemnate să exercite atribuţiile administratorului special, hotărârea Băncii Naţionale a României trebuie să prevadă repartizarea competenţelor între aceste persoane şi modalitatea de coordonare şi subordonare a acestora.

(5)  Banca Naţională a României poate înlocui persoanele desemnate să exercite atribuţiile administratorului special, dacă acestea nu acţionează în conformitate cu prevederile legii şi cu reglementările aplicabile ori cu instrucţiunile şi dispoziţiile date de Banca Naţională a României sau în cazul în care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (3).

(6)  Toate cheltuielile legate de administrarea specială, inclusiv cele efectuate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar în desfăşurarea activităţii de administrare specială, se suportă de instituţia de credit supusă acestei măsuri. Dacă una sau mai multe persoane din rândul salariaţilor Băncii Naţionale a României sunt desemnate să exercite atribuţiile administratorului special, cheltuielile cu retribuirea acestora se suportă de Banca Naţională a României.

Art. 2406. - (1) Administratorul special îşi exercită atribuţiile în conformitate cu prevederile legii şi cu reglementările aplicabile, precum şi cu respectarea instrucţiunilor şi dispoziţiilor date de Banca Naţională a României pe parcursul administrării speciale şi răspunde numai faţă de aceasta pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi sunt conferite în această calitate. Administratorul special poate angaja alte persoane, cum ar fi auditori, avocaţi, evaluatori, alţi experţi autorizaţi independenţi, care să îl sprijine în îndeplinirea atribuţiilor sale, şi poate delega în acest sens sarcini specifice în conformitate cu instrucţiunile date de Banca Naţională a României.

(2) Administratorul special şi orice persoană care poate fi angajată să sprijine activitatea acestuia nu răspund personal pentru eventualele prejudicii cauzate de îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor conferite, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că a acţionat cu rea-credinţă sau cu neglijenţă gravă.

(3) Cheltuielile de apărare efectuate în caz de litigiu de către persoanele prevăzute la alin. (2) se suportă de Banca Naţională a României în toate cazurile în care exercitarea atribuţiilor s-a făcut cu bună-credinţă şi fără neglijenţă.

(4)   Persoanele prevăzute la alin. (2) sunt obligate să păstreze secretul profesional, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. V titlul III partea I.

Art. 2407. - Banca Naţională a României poate stabili anumite limite şi/sau condiţii privind activitatea şi administrarea instituţiei de credit aflate în administrare specială şi poate restricţiona în totalitate sau parţial furnizarea de către aceasta a anumitor servicii financiare. Orice astfel de limitări, condiţii şi restricţii se comunică administratorului special, care răspunde de respectarea lor.

Art. 2408. - (1) Pe perioada administrării speciale, mandatul consiliului de administraţie şi al directorilor sau, după caz, al consiliului de supraveghere şi al directoratului încetează, administratorul special preluând integral atribuţiile de administrare şi de conducere a instituţiei de credit.

(2)   Funcţionarea adunării generale a acţionarilor este suspendată pe perioada administrării speciale, cu excepţia cazurilor în care aceasta este convocată de administratorul special, fiind necesară o hotărâre a acesteia, potrivit art. 24012 alin. (3). In astfel de cazuri, ordinea de zi a adunării este stabilită de către administratorul special, cu consultarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, şi nu poate fi schimbată de către persoanele convocate, fără a aduce atingere dreptului acţionarilor care deţin cel puţin 5% din capitalul social de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi, dacă instituţia de credit este cotată pe o piaţă reglementată.

(3) Acţionarii care deţin cel puţin 50% din drepturile de vot pot înainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiară a instituţiei de credit, care pot fi luate în considerare la elaborarea planului de acţiune sau la formularea unor propuneri de modificare a acestuia, potrivit prevederilor art. 24015 alin. (1) şi (3).

(4) In cazul în care Banca Naţională a României a hotărât suspendarea drepturilor de vot ale unora sau mai multor acţionari care deţin participaţii calificate la instituţia de credit, potrivit art. 230 alin. (1), art. 2301 alin. (2) sau, după caz, art. 240 alin. (3) lit. c), pentru ţinerea adunării generale se convoacă acţionarii al căror exerciţiu al drepturilor de vot nu este suspendat, majoritatea prevăzută de lege sau, după caz, de actul constitutiv pentru adoptarea hotărârilor fiind raportată, în acest caz, la totalul capitalului social deţinut de acţionarii respectivi.

Art. 2409. - (1) După preluarea instituţiei de credit, administratorul special înştiinţează de îndată compartimentele din cadrul instituţiei de credit, sucursalele acesteia, instituţiile de credit corespondente, oficiul registrului comerţului şi, după caz, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar cu privire la luarea acestei măsuri.

(2) Comunicarea se face în scris şi cuprinde specimenul de semnătură al administratorului special. Comunicarea făcută instituţiilor de credit corespondente cuprinde şi menţiunea asupra faptului că toate operaţiunile viitoare prin contul instituţiei de credit se autorizează numai de către administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de către acesta.

(3)  Administratorul special are acces nerestricţionat, pe întreaga perioadă de derulare a administrării speciale, în toate sediile şi locaţiile instituţiei de credit şi la toate activele, evidenţele, conturile şi alte înregistrări şi deţine controlul asupra acestora. In caz de împiedicare fizică, administratorul special poate apela la organele de poliţie, care, la solicitarea sa, sunt obligate să îi acorde tot sprijinul pentru asigurarea accesului, controlului şi siguranţei unor asemenea proprietăţi, active, registre ori evidenţe.

Art. 24010. - (1) In cazul instituţiilor de credit care au deschise sucursale în alte state membre, administratorul special trebuie să ia măsuri pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naţionale a României privind instituirea administrării speciale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin transmiterea acestuia, de îndată, prin mijloacele cele mai adecvate, către Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Uniunii Europene, şi în două ziare de circulaţie naţională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă. Dacă este cazul, prevederile art. 261 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(2)  Extrasul din hotărâre trebuie să specifice, în limba sau limbile oficială/oficiale a/ale statelor membre în cauză, în special obiectul şi temeiul legal ale instituirii administrării speciale, termenul de contestare şi autoritatea la care hotărârea poate fi contestată, cu indicarea adresei acesteia.

(3) Implementarea măsurilor adoptate în cursul administrării speciale nu este condiţionată de îndeplinirea formalităţilor de publicare prevăzute la alin. (1) şi (2).

(4) Administratorul special îşi exercită atribuţiile pe teritoriul statelor membre gazdă în condiţiile prevăzute la art. 262, care se aplică în mod corespunzător.

Art. 24011. - (1) Atribuţiile administratorului special, stabilite prin hotărârea Băncii Naţionale a României, pot include luarea oricăror măsuri de redresare în interesul deponenţilor instituţiei de credit care sunt necesare pentru conservarea valorii activelor instituţiei de credit, eliminarea deficienţelor existente în administrarea sa, încasarea creanţelor, precum şi a oricăror măsuri necesare pentru restructurarea activităţii acesteia, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2)   In cel mai scurt timp posibil după numirea sa, administratorul special trebuie să evalueze perspectivele de realizare, costurile şi beneficiile aproximative ale următoarelor alternative:

a) redresarea instituţiei de credit;

b)    restructurarea activităţii instituţiei de credit prin implementarea măsurilor prevăzute la art. 24012 alin. (1);

c)   introducerea cererii pentru declanşarea procedurii falimentului instituţiei de credit.

(3)  Evaluarea realizată de administratorul special potrivit alin. (2) trebuie să fie fundamentată în cuprinsul raportului prevăzut la art. 24015 şi susţinută de documente.

(4) De la preluarea instituţiei de credit, administratorul special ia măsuri pentru a asigura păstrarea în siguranţă a activelor şi documentelor acesteia. In termen de maximum o lună de la numirea sa, administratorul special realizează inventarierea şi evaluarea activelor şi pasivelor instituţiei de credit şi întocmeşte situaţiile financiare, care se transmit Băncii Naţionale a României, împreună cu raportul prevăzut la art. 24015.

(5) Măsurile de redresare care pot fi luate de administratorul special pot include următoarele:

a) negocierea creanţelor instituţiei de credit şi/sau stabilirea unei noi scadenţe a acestora;

b)  suspendarea atragerii de depozite şi/sau a acordării de credite;

c)  reducerea sau restructurarea activităţilor neprofitabile, inclusiv prin închiderea de sucursale;

d)   reducerea cheltuielilor, inclusiv prin redimensionarea schemei de personal;

e)  îmbunătăţirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate în cadrul instituţiei de credit;

f) reevaluarea necesarului de provizioane sau a tratamentului expunerilor instituţiei de credit în raport cu riscurile asumate;

g)  reducerea riscurilor aferente operaţiunilor, produselor şi/sau ale sistemelor instituţiei de credit;

h) orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administraţie şi directori, respectiv de către consiliul de supraveghere şi directorat, potrivit legii;

i) încetarea activităţilor frauduloase şi a abuzurilor de orice natură ale persoanelor aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit;

j) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către instituţia de credit, inclusiv a acelor contracte în care obligaţiile asumate de către instituţia de credit sunt disproporţionate în raport cu prestaţia la care s-a obligat cealaltă parte contractantă;

k) sesizarea organelor competente, în cazul în care există indicii cu privire la săvârşirea de infracţiuni.

Art. 24012. - (1) Administratorul special poate fi împuternicit de Banca Naţională a României să implementeze măsuri de restructurare a activităţii instituţiei de credit, care pot include:

a) majorarea capitalului social;

b) reducerea capitalului pentru acoperirea pierderilor;

c) operaţiuni de vânzare de active;

d) operaţiuni de transfer de depozite;

e)  operaţiuni de vânzare de active cu asumare de pasive, prin care o altă instituţie de credit sau instituţie financiară dobândeşte active ale instituţiei de credit aflate în administrare specială şi îşi asumă pasive ale acesteia în contraprestaţie;

f) fuziunea cu alte instituţii de credit;

g) divizarea totală sau parţială.

(2) In sensul prevederilor alin. (1), administratorul special acţionează conform instrucţiunilor primite de la Banca Naţională a României, care pot indica în mod specific sau în termeni generali modalitatea de implementare.

(3) Administratorul special trebuie să convoace adunarea generală a acţionarilor pentru a decide cu privire la implementarea măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), f) şi g) şi pentru limitarea sau ridicarea dreptului de preferinţă al acţionarilor la subscrierea de noi acţiuni în cazul majorării capitalului social. Implementarea măsurilor de restructurare prevăzute la alin. (1) lit. c), d) şi e), prin derogare de la prevederile art. 15322 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a măsurilor de redresare prevăzute la art. 24011 alin. (5) nu necesită aprobarea adunării generale a acţionarilor.

(4) Termenul de întrunire a adunării generale a acţionarilor, cu excepţia celei convocate pentru a hotărî fuziunea sau divizarea, este, pentru prima convocare, de maxim o săptămână de la data publicării convocării conform legii sau a notificării făcute prin scrisoare recomandată sau transmisă pe cale electronică, având încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă. Formalităţile de convocare nu trebuie respectate dacă toţi acţionarii care pot să îşi exercite dreptul de vot sunt de acord să ţină o adunare generală.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul în care instituţia de credit aflată în administrare specială este cotată pe o piaţă reglementată, caz în care convocarea se face potrivit legislaţiei aplicabile pieţei de capital.

(6)   Dacă adunarea generală a acţionarilor nu adoptă hotărârile necesare în cazurile prevăzute la alin. (3), în absenţa altor soluţii viabile de redresare, Banca Naţională a României hotărăşte retragerea autorizaţiei instituţiei de credit, cu aplicarea corespunzătoare a art. 24016 alin. (2) lit. b).

Art. 24013. - La implementarea măsurilor privind majorarea sau reducerea capitalului social se au în vedere următoarele:

a) în cazul în care este necesară majorarea capitalului social, pentru motive temeinice, justificate de existenţa unei intenţii serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul instituţiei de credit, administratorul special poate cere adunării generale să ridice acţionarilor dreptul de preferinţă la subscrierea de noi acţiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naţionale a României; în toate celelalte cazuri, dreptul de preferinţă se poate exercita în termen de 14 zile de la data publicării hotărârii adunării generale potrivit legii;

b)  orice majorare de capital nu va putea fi realizată mai înainte ca pierderile să fie absorbite prin reducerea capitalului social sau de către elementele de fonduri proprii corespunzătoare;

c) majorarea capitalului social trebuie să asigure cel puţin un nivel al fondurilor proprii care să permită încadrarea instituţiei de credit în cerinţele prudenţiale prevăzute de lege şi de reglementările aplicabile;

d)   hotărârea privind reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor produce efecte de la data publicării acesteia conform legii, administratorul special fiind obligat să ia măsuri pentru publicarea sa în regim de urgenţă. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea nu poate face, în acest caz, obiect al opoziţiei creditorilor sociali. Dispoziţiile art. 24021- 24022 se aplică în mod corespunzător.

Art. 24014. - (1) Operaţiunile de vânzare de active, transfer de depozite, vânzare de active cu asumare de pasive şi fuziunea/divizarea unei instituţii de credit în administrare specială se pot efectua către instituţii de credit sau, după caz, instituţii financiare, care, în opinia Băncii Naţionale a României, au o situaţie financiară care le permite preluarea activelor şi/sau asumarea pasivelor transferate, iar operaţiunea preconizată nu pune în pericol siguranţa şi viabilitatea activităţii acestora sau, dacă este cazul, capacitatea lor de a respecta cerinţele prudenţiale, în special cele privind nivelul minim al fondurilor proprii.

(2) La implementarea măsurilor prevăzute la alin. (1), trebuie să fie respectate următoarele cerinţe:

a)  să fie analizate diferitele oferte legate de operaţiuni de vânzare de active sau de vânzare de active cu asumare de pasive ale instituţiei de credit, în scopul maximizării valorii care poate fi obţinută, în condiţiile pieţei, pentru activele implicate în operaţiune; în acest sens, determinarea valorii activelor la data de referinţă se realizează de către un expert autorizat independent, care aplică una sau mai multe metode alternative de evaluare, recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării;

b)  să fie asigurat tratamentul echitabil şi concurenţa loială între instituţiile care îşi manifestă intenţia de preluare;

c) în cazul unei operaţiuni de vânzare de active cu asumare de pasive, să se acorde prioritate transferului depozitelor garantate;

d)  în cazul operaţiunilor care implică vânzarea de active, documentele contractuale încheiate cu instituţiile beneficiare să nu cuprindă clauze care să prevadă restituirea, la producerea unor evenimente determinate, a activelor transferate şi, corelativ, a contraprestaţiilor efectuate;

e)  sumele care pot rezulta din operaţiuni de natura celor prevăzute la lit. a), cu deducerea cheltuielilor aferente operaţiunii, sunt puse la dispoziţia instituţiei de credit pentru continuarea activităţii, iar în caz de lichidare/faliment, pentru plata creditorilor.

(3)  Pentru punerea în aplicare a măsurilor de restructurare prevăzute la art. 24012 alin. (1) lit. c), d) şi e) nu este necesar acordul deponenţilor sau ai altor creditori ori al debitorilor instituţiei de credit. Pentru notificarea acestora, administratorul special publică un anunţ general în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în unul sau mai multe ziare de circulaţie naţională, şi, după caz, asigură publicitatea potrivit art. 24010, imediat după implementarea măsurii. Persoanele interesate pot obţine informaţiile necesare privind situaţia creanţelor sau a obligaţiilor lor, de la instituţia de credit aflată în administrare specială, administratorul special fiind obligat să ia măsurile necesare în acest sens.

(4)  In cazul transferului depozitelor şi al altor creanţe, deponenţii/titularii de conturi transferaţi au opţiunea de a-şi menţine conturile/depozitele la instituţia de credit către care s-a efectuat transferul sau de a solicita acesteia restituirea sumelor depuse.

(5) Instituţia care preia pasive ale instituţiei de credit aflate în administrarea specială este răspunzătoare doar pentru obligaţiile aferente pasivelor care fac obiectul transferului conform termenilor contractuali şi care sunt evidenţiate în situaţia financiară întocmită de administratorul special.

Art. 24015. - (1) In termen de maximum două luni de la numire, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naţionale a României un raport scris care să cuprindă:

a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale şi efectele acestora;

b)  evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor şi beneficiilor aproximative ale alternativelor de redresare, restructurare sau, după caz, de iniţiere a procedurii falimentului instituţiei de credit, inclusiv o determinare a valorii estimative care ar putea fi realizată în cazul lichidării;

c)  recomandările administratorului special privind măsurile pe care le consideră adecvate în funcţie de evaluările făcute, care pot include un plan de acţiune supus aprobării Băncii Naţionale a României, constând în implementarea oricărora dintre măsurile de restructurare prevăzute la art. 24012 alin. (1) sau o combinare a acestora, fără a exclude aplicarea sau continuarea aplicării măsurilor de redresare prevăzute la art. 24011 alin. (2).

(2) La raportul prevăzut la alin. (1) se anexează documente referitoare la inventarierea şi evaluarea activelor şi pasivelor instituţiei de credit, situaţia recuperării creanţelor, costul menţinerii activelor şi situaţia plăţii pasivelor, precum şi situaţia financiară întocmită potrivit art. 24011 alin. (4).

(3)  Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandările făcute de administrator. Valoarea estimativă care ar putea fi realizată în cazul lichidării se determină de un expert autorizat independent, pe cheltuiala instituţiei de credit, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării.

(4) Administratorul special poate să solicite Băncii Naţionale a României aprobarea pentru implementarea unora dintre măsurile prevăzute la art. 24012 alin. (1) lit. c), d) şi e), în special pentru transferul depozitelor garantate, înainte de prezentarea raportului prevăzut la alin. (1), în situaţii de urgenţă şi având în vedere posibilităţile concrete de realizare a măsurilor respective.

(5)  Pentru motive întemeiate, Banca Naţională a României poate prelungi cu maxim o lună termenul prevăzut la alin.(1) pentru prezentarea raportului, la propunerea administratorului special.

Art. 24016. - (1) In termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la oportunitatea şi perioada menţinerii administrării speciale şi cu privire la recomandările formulate de administratorul special şi, după caz, aprobă, cu sau fără amendamente, ori respinge planul de acţiune propus.

(2) Dacă Banca Naţională a României consideră că nu sunt condiţii favorabile pentru redresarea instituţiei de credit, astfel încât aceasta să fie în măsură să îndeplinească cerinţele prudenţiale prevăzute de lege şi de reglementările emise în aplicarea acesteia, Banca Naţională a României poate, în funcţie de circumstanţele concrete, să hotărască următoarele:

a)   implementarea măsurilor de restructurare, conform planului de acţiune aprobat sau, în absenţa acestuia, pe baza evaluărilor prevăzute la art. 24015 alin. (1) lit. b) şi stabilirea unui termen în care administratorul special să întreprindă demersuri pentru restructurarea activităţii instituţiei de credit;

b)  retragerea autorizaţiei instituţiei de credit şi sesizarea instanţei competente pentru declanşarea procedurii falimentului sau, după caz, retragerea autorizaţiei urmată de dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit, potrivit dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a 3-a din prezentul capitol.

(3)  Banca Naţională a României poate solicita modificarea unui plan de acţiune aprobat sau poate aproba modificarea planului propusă de administratorul special, oricând consideră necesar, înainte sau pe parcursul implementării sale.

(4)  La analiza costurilor şi beneficiilor diferitelor alternative avute în vedere în raportul administratorului special, potrivit art. 24015 alin. (1) lit. b), şi la adoptarea hotărârii potrivit alin. (1), Banca Naţională a României trebuie să urmărească, cu prioritate, obiectivul de menţinere a stabilităţii financiare şi protecţia intereselor deponenţilor, luând în considerare alegerea variantei celei mai puţin costisitoare în acest sens.

(5) Adoptarea măsurilor de restructurare a instituţiei de credit în cursul administrării speciale trebuie să urmărească să asigure creditorilor instituţiei de credit un tratament nu mai puţin favorabil decât cel de care ar beneficia dacă măsurile de restructurare nu ar fi implementate şi instituţia de credit ar intra direct în lichidare, luând în considerare valoarea estimativă care ar putea fi obţinută de aceştia prin distribuire în caz de faliment, pe baza estimărilor făcute potrivit art. 24015 alin. (2).

Art. 24017. - (1) Pe întreaga perioadă a administrării speciale, administratorul special trebuie să raporteze Băncii Naţionale a României, la termenele stabilite de aceasta, în legătură cu situaţia financiară a instituţiei de credit şi stadiul măsurilor implementate.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dreptului administratorului special de a raporta Băncii Naţională a României orice impedimente în implementarea măsurilor aprobate şi de a propune modificarea acestor măsuri. In cazurile în care aceste impedimente se datorează opoziţiei adunării generale a acţionarilor de a adopta hotărârile necesare sau unor circumstanţe obiective care nu permit implementarea în termen util a măsurilor aprobate, în absenţa altor soluţii viabile, administratorul special propune Băncii Naţionale a României retragerea autorizaţiei instituţiei de credit.

Art. 24018. - (1) Pe baza raportărilor făcute de administratorul special, Banca Naţională a României poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale, cu reluarea activităţii instituţiei de credit sub controlul organelor sale statutare sau poate retrage autorizaţia instituţiei de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 24016 alin. (2) lit. b).

(2) Dacă în urma implementării măsurilor de restructurare s-a realizat numai un transfer parţial de active şi pasive ale instituţiei de credit sau numai o divizare parţială a acesteia şi pentru instituţia de credit în cauză nu se preconizează alte soluţii viabile de redresare sau de preluare în totalitate a activităţii, Banca Naţională a României hotărăşte retragerea autorizaţiei şi, după caz, sesizează instanţa competentă pentru declanşarea procedurii falimentului.

Art. 24019. - (1) Banca Naţională a României, dacă constată pe baza rapoartelor administratorului special că instituţia de credit faţă de care s-a instituit administrarea specială s-a redresat din punct de vedere financiar şi se încadrează în cerinţele prudenţiale stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările aplicabile, hotărăşte încetarea administrării speciale cu reluarea activităţii instituţiei de credit sub controlul organelor sale statutare. In acest sens, administratorul special întreprinde măsurile necesare pentru desemnarea noilor persoane care să exercite responsabilităţile de administrare şi/sau de conducere a instituţiei de credit.

(2)  Un anunţ privind încetarea administrării speciale se publică potrivit prevederilor art. 2401 alin. (2) şi, dacă este cazul, potrivit prevederilor art. 24010.

(3) Până la numirea şi aprobarea de către Banca Naţională a României a persoanelor prevăzute la alin. (1), administratorul special asigură administrarea şi conducerea instituţiei de credit.

Art. 24020. - In cazul în care Banca Naţională a României hotărăşte retragerea autorizaţiei instituţiei de credit şi sesizarea instanţei competente în vederea declanşării procedurii falimentului potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004, până la desemnarea de către judecătorul-sindic a lichidatorului, administrarea instituţiei de credit se asigură în continuare de către administratorul special.

Art. 24021. - (1) Orice persoană prejudiciată prin măsurile dispuse şi implementate în cursul administrării speciale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, se poate adresa instanţei competente pentru acoperirea prejudiciului cauzat, în termen de 15 zile de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască producerea acestuia.

(2)    Dacă instanţa consideră întemeiate pretenţiile reclamantului, poate acorda despăgubiri al căror cuantum se stabileşte ca diferenţă între valoarea estimativă care ar fi putut fi primită de acesta prin distribuire în caz de faliment şi sumele efectiv încasate în urma distribuirii produsului lichidării tuturor bunurilor şi activelor instituţiei de credit, care se realizează conform ordinii de stingere a creanţelor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004. Valoarea estimativă se calculează pentru data instituirii administrării speciale.

(3)  Despăgubirile se suportă dintr-un fond special constituit în acest sens şi administrat de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

Art. 24022. - (1) Măsurile implementate în cursul administrării speciale nu pot fi suspendate sau desfiinţate pe cale judecătorească, inclusiv în procedura falimentului instituţiilor de credit. Dacă prin hotărârea pronunţată, instanţa judecătorească constată ilegalitatea măsurilor implementate, partea în favoarea căreia s-a pronunţat hotărârea este îndreptăţită să introducă acţiune în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, cu excepţia cazurilor care presupun atragerea răspunderii penale.

(2) In cadrul unui litigiu în legătură cu aceste măsuri, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestora, Banca Naţională a României fiind singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi a analizelor calitative care au fundamentat măsurile respective."

37. Articolele 241-254 se abrogă.

38. Titlul IV - Instituţii emitente de monedă electronică din partea a II-a - Dispoziţii specifice, cuprinzând articolele 321-332, se abrogă.

39. După articolul 404 se introduce un nou articol, articolul 4041, cu următorul cuprins:

„Art.4041. - (1) Sistemele de plăţi trebuie să asigure accesul neîngrădit la sistem al prestatorilor de servicii de plată, instituţii de credit şi instituţii de plată în înţelesul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, pe baza unor reguli obiective, nediscriminatorii şi proporţionale, care nu vor limita accesul mai mult decât este necesar pentru protejarea sistemului de plăţi împotriva unor riscuri specifice, precum riscul de decontare, riscul operaţional şi riscul comercial şi pentru protecţia stabilităţii financiare şi operaţionale a sistemului de plăţi.

(2) Sistemele de plăţi nu pot impune prestatorilor de servicii de plată, utilizatorilor serviciilor de plată sau altor sisteme de plăţi niciuna dintre următoarele cerinţe:

a)   reguli restrictive privind participarea efectivă la alte sisteme de plăţi;

b) reguli care să facă discriminare între instituţiile de plată în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile participanţilor;

c) restricţii bazate pe forma de organizare a entităţii.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică:

a)  sistemelor de plăţi desemnate de Banca Naţională a României în temeiul Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, ca intrând sub incidenţa acestei legi;

b)  sistemelor de plăţi formate exclusiv din prestatori de servicii de plată care aparţin unui grup format din entităţi legate prin participaţii de capital, în care una dintre entităţi dispune de control efectiv asupra celorlalte entităţi legate;

c) sistemelor de plăţi în cadrul cărora un singur prestator de servicii de plată, fie ca o singură entitate, fie ca un grup de entităţi, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: acţionează sau poate acţiona ca prestator de servicii de plată, atât pentru plătitor, cât şi pentru beneficiarul plăţii, şi este exclusiv responsabil pentru administrarea sistemului şi, în acelaşi timp, autorizează participarea la sistem a altor prestatori de servicii de plată care, deşi pot stabili propriile tarife în legătură cu plătitorii şi cu beneficiarii plăţii, nu au dreptul de a negocia comisioane între ei în relaţie cu sistemul de plăţi."

Art. II. - Rezervele existente în sold, reprezentând rezerva generală pentru riscul de credit şi fondul pentru riscuri bancare generale, constituite conform legii, pot fi utilizate în scopul pentru care au fost constituite, respectiv pentru diminuarea pierderilor din credite şi, după caz, din elementele ce constituie active purtătoare de riscuri specifice activităţii bancare.

Art. III. - (1) Cererile de aprobare a transformării unei entităţi în instituţie de credit, depuse la Banca Naţională a României anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi aflate în curs de analiză la data respectivă, vor fi soluţionate după cum urmează:

a) cererea va fi respinsă dacă Banca Naţională a României nu s-a pronunţat până la data respectivă cu privire la aprobarea procesului de transformare, conform reglementărilor emise în acest sens;

b) cererea va fi evaluată în baza reglementărilor aplicabile în ceea ce priveşte autorizarea funcţionării instituţiei de credit rezultate din transformare dacă Banca Naţională a României a aprobat procesul de transformare.

(2) Pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) rămân aplicabile reglementările emise de Banca Naţională a României în baza prevederilor secţiunii a 2-a a cap.VII din titlul I al părţii I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. IV. - La articolul 2 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, partea dispozitivă a literei f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,f) prin instituţie financiară se înţelege orice entitate, cu sau fără personalitate juridică, alta decât instituţia de credit, care desfăşoară una ori mai multe dintre activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-l), n) şi n1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv furnizorii de servicii poştale care prestează servicii de plată şi entităţile specializate care desfăşoară activităţi de schimb valutar. Intră în această categorie şi:".

Art. V. - La articolul III alineatul (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 30 aprilie 2008, literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,a) Banca Naţională a României, pentru instituţiile de credit şi instituţiile de plată;

b) Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, pentru furnizorii de servicii poştale care prestează servicii de plată potrivit cadrului legislativ naţional aplicabil."

Art. VI. -Alineatul (2) al articolului 2 din Regulamentul de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 594/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Nu sunt considerate terţe părţi în sensul alin. (1) lit. d) entităţile specializate ce desfăşoară activitate de schimb valutar, instituţiile de plată care, dintre serviciile de plată prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, le furnizează doar pe cele de la art. 8 lit. f) şi furnizorii de servicii poştale care prestează servicii de plată."

Art. VII. - Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă intră în vigoare la data publicării, cu următoarele excepţii:

a)  prevederile art. I pct. 4, pct. 16-18, pct. 20-23 şi pct. 25-28 intră în vigoare la data de 31 octombrie 2010;

b) prevederile art. I pct. 1-3, pct. 5, 6, 10, 12, 15 şi 38 intră în vigoare la data de 30 aprilie 2011.

c) referirile la litera n1) din cuprinsul art. IV intră în vigoare la data de 30 aprilie 2011.

Prevederile art. I pct. 36 transpun dispoziţiile art. 3, 4, 6 şi 7, art. 20-33 şi art. 34 paragraful (2) din Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 125 din 5 mai 2001.

Prevederile art. I pct. 1-3, pct. 5, 6, 8, 10, 12, 15 şi 38 şi, respectiv, ale art. IV, transpun dispoziţiile art. 19 paragraful (1), art. 20, art. 21 paragraful (1) şi art. 22 paragraful (1), din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, de modificare a directivelor 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 2000/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 267 din 10 octombrie 2009.

Prevederile art. I pct. 4, pct. 16-18, pct. 20-23 şi pct. 25-28 transpun dispoziţiile art. 1 paragraful (2) lit. c), paragrafele (3)-(6) şi paragrafele (31)-(33) din Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a directivelor 2006/48/CE, 2006/49/CE şi 2007/64/CE în ceea ce priveşte băncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum şi gestionarea crizelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 302 din 17 noiembrie 2009.

Prevederile art. I pct. 7 şi 39 şi ale art. IV-VI transpun dispoziţiile art. 28, 91 şi 92 din Directiva nr. 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 319 din 5 decembrie 2009.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Ministrul justiţiei,

Cătălin Marian Predoiu

Guvernatorul Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

Preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor,

Adriana Luminiţa Popa

Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,

Bogdan Mănoiu