ORDIN   Nr. 686 din 18 septembrie 2003

privind aprobarea Planului pentru eradicarea accelerata a anemiei infectioase ecvine pe teritoriul Romaniei

ACT EMIS DE: MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR SI MEDIULUI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 688 din  1 octombrie 2003

    In temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitara veterinara nr. 60/1974, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
    in baza Hotararii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului,
    vazand Referatul de aprobare nr. 156.420 din 12 septembrie 2003, intocmit de Agentia Nationala Sanitara Veterinara,

    ministrul agriculturii, padurilor, apelor si mediului emite urmatorul ordin:

    Art. 1
    Se aproba Planul pentru eradicarea accelerata a anemiei infectioase ecvine pe teritoriul Romaniei, prevazut in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
    Art. 2
    Directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
    Art. 3
    Agentia Nationala Sanitara Veterinara va controla modul de ducere la indeplinire a prevederilor prezentului ordin.
    Art. 4
    Prezentul ordin se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si va intra in vigoare in termen de 15 zile de la data publicarii.

                     Ministrul agriculturii, padurilor,
                            apelor si mediului,
                                 Ilie Sarbu

    ANEXA 1

                                    PLAN
pentru eradicarea accelerata a anemiei infectioase ecvine pe teritoriul Romaniei

    INTRODUCERE
    Prezentul plan stabileste conduita prin care serviciile veterinare intervin in cazul eliminarii unui focar de anemie infectioasa ecvina (AIE), masurile specifice veterinare care trebuie aplicate, prin instituirea zonelor epizootice, conform specificului acestor zone, precum si responsabilitatile de implementare a acestor masuri.
    Principiile care stau la baza actiunii de eradicare au in vedere: supravegherea exploatatiilor prin examen serologic, identificarea, izolarea si eliminarea ecvideelor seropozitive, utilizarea acelor de unica folosinta, sterilizarea si dezinfectia instrumentarului chirurgical sau obstetrical, precum si a celui de uz zootehnic, instituirea de restrictii sanitare veterinare in herghelii, depozite de armasari, hipodroame, asociatii hipice, statiuni de monta si in ferme de exploatare infectate.
    De asemenea, se stipuleaza masurile de eliminare a riscului privind difuzarea anemiei infectioase ecvine din focarul de boala, precum si cele de prevenire a reaparitiei cazurilor de AIE in teritoriile indemnizate.
    Eradicarea anemiei infectioase ecvine in Romania va putea fi realizata conform programului, daca se asigura toate fondurile necesare si se respecta recomandarile de ordin organizatoric si tehnic (identificarea animalelor, controlul circulatiei acestora etc.) mentionate in prezentul plan.

    CAP. 1
    Definirea bolii si a termenilor tehnici utilizati

    Anemia infectioasa ecvina, denumita in continuare AIE, este o boala specifica solipedelor, produsa de un lentivirus cu actiune complexa: imunodepresiva, eritropenica, trombocitopenica si proliferanta asupra elementelor sistemului reticulo-endotelial, caracterizata prin febra remitenta si intermitenta, anemie, cardiopatie si oboseala la efort, diateza hemoragica, slabirea rezistentei la infectii, care de cele mai multe ori provoaca moartea.
    Perioada de incubatie variaza intre 45 - 90 de zile, iar infectia se produce dominant pe cale orizontala, in special pe cale hematogena, prin intermediul insectelor hematofage sau prin folosirea de ace si instrumentar chirurgical care nu au fost dezinfectate si sterilizate.
    Boala evolueaza sporadic, enzootic, iar in unele zone epizootic, dar forma obisnuita de manifestare este cea cronica, animalele contaminate ramanand purtatoare si excretoare de virus pentru multi ani. Dupa infectie apar modificari clinice, imunologice (seroconversie, destructia macrofagelor), hematologice (anemie, diateza hemoragica) si morfologice (infiltratii cu fibroblaste, hiperplazia foliculilor limfoizi, depozite de hemosiderina in organe).
    Sursa primara de infectie este reprezentata de caii bolnavi, in special anemolatentii, care pot fi purtatori si excretori de virus timp de 15 - 18 ani. Sursele secundare de infectie pot fi apa, asternutul, harnasamentul, furajele. Un rol extrem de important in transmiterea bolii revine vectorilor reprezentati de insectele hematofage.
    La pierderile economice determinate de taierea obligatorie a animalelor bolnave si a descendentilor acestora se adauga costul ridicat al actiunilor de decontaminare si dezinsectie, precum si masurile sanitare veterinare restrictive privind circulatia ecvinelor.
    Riscul contaminant pentru om poate fi luat in considerare datorita particularitatilor morfologice si structurale ale virusului AIE, asemanatoare cu virusul HIV, de asemenea cu efect imunosupresor.
    Adapost: constructie destinata cresterii animalelor.
    Animal bolnav de AIE: animal din specia ecvidee, infectat cu virusul AIE, la care se inregistreaza seroconversie, asociata cu modificari hematologice (eritropenie, hemoglobina scazuta, trombocitopenie, cresterea VSH) sau morfopatologice. Un astfel de animal viu, taiat sau mort poate prezenta fie un rezultat pozitiv la examenul serologic (ID sau ELISA) efectuat pe o proba individuala de ser, fie un rezultat pozitiv la examenul hematologic (constantele seriei rosii si trombocitare, sub valori normale) sau morfopatologic (depozite de siderina in unele organe, proliferari ale elementelor SRE).
    Animal infectat cu virusul AIE: animal la care, dupa legarea virusului cauzal de receptorii antigenici limfocitari, se declanseaza o reactie imuna de aparare de tip umoral (seroconversia), dar fara efect benefic, asociata cu starea febrila. Un astfel de animal viu, taiat sau mort prezinta un rezultat pozitiv la examenul serologic (ID sau ELISA) efectuat pe o proba individuala de ser.
    Animal dintr-o specie sensibila la AIE: cal, asin, catar, bardou, care poate contacta boala in mod natural sau dupa inocularea experimentala a virusului cauzal.
    Animal receptiv la AIE: animal care prezinta pe suprafata celulelor limfoide receptori antigenici capabili sa lege virusul AIE.
    Animal suspect de infectie cu virusul AIE: animal dintr-o specie sensibila, care a intrat in contact cu alte animale suspecte sau bolnave.
    Animal sanatos: animal la care examenele clinice si de laborator nu au depistat boli infectocontagioase, iar constantele vitale sunt in limite normale.
    Anemie: scaderea numarului de eritrocite si a hemoglobinei, cu perturbarea circuitului fierului in organism, asociata cu starea de slabire la efort, pana la epuizare.
    Anemolatent: cal infectat la care boala evolueaza asimptomatic, cu accese febrile slabe, dar care ramane purtator si excretor de virus mai multi ani.
    Asanare: complex de masuri igienico-organizatorice si demersuri oficiale prin care se actioneaza in perioada dintre declararea si stingerea unui focar de boala.
    Asanarea prin depopulare totala: metoda de combatere aplicata in exploatatii ecvidee, in care toate animalele sunt seropozitive; efectivul de animale este sacrificat in totalitate, actiune urmata de decontaminare finala, dezinsectie si deratizare, conform protocolului.
    Asanarea prin extractie: masura de combatere aplicata in unitati in care s-au diagnosticat animale seropozitive; animalele diagnosticate bolnave sunt identificate, izolate, marcate, dirijate la abator, iar locurile in care au fost cazate sunt decontaminate, cu respectarea protocolului de decontaminare finala, dezinsectie si deratizare; examenele serologice pentru diagnostic la animalele ramase in viata se repeta periodic pana la obtinerea a doua rezultate negative (ID sau ELISA).
    Barem de sanitatie: numar minim de tampoane de sanitatie recoltate dintr-un obiectiv decontaminat.
    Compartiment: una dintre incaperile unui adapost in care se cresc animale.
    Decontaminare: operatiune complexa care are drept scop distrugerea germenilor de pe o suprafata, din continutul unui material sau din aer.
    Efectiv indemn: exploatatie de ecvidee libere de AIE.
    Efectiv contaminat cu virusul AIE: exploatatie in care s-au diagnosticat ecvidee bolnave sau suspecte, supusa masurilor restrictive sanitare veterinare, care aplica programul de asanare prin extractie.
    Exploatatie: herghelii, depozite de armasari, hipodroame, statiuni de monta, ferme specializate de selectie si productie, precum si gospodariile populatiei.
    Focar de boala: aparitia uneia dintre bolile prevazute in listele A sau B ale Oficiului International de Epizootii, intr-o exploatatie agricola, o crescatorie de animale sau un adapost, unde sunt prezente animale, precum si in locurile invecinate.
    Fosa: spatiu subteran destinat acumularii purinului din adaposturi sau padocuri, situat de obicei in afara suprafetei pe care o dreneaza.
    Norma igienica: conditie igienica bine precizata (de obicei cantitativ) care constituie o obligativitate stabilita prin acte normative interne ale Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului sau prin uz.
    Obiectiv: (interior-exterior, inchis-deschis, cu animale-fara animale): cea mai mica parte construita dintr-o ferma, avand functionalitate de sine statatoare, pe care se aplica operatiuni de zooigiena.
    Operatie de decontaminare: actiune de decontaminare a unuia sau mai multor obiective, efectuata intr-o zi de un agregat sau de o echipa de decontaminare, intr-o unitate epizootologica.
    Proba individuala: proba de ser recoltata de la un animal sensibil la virusul AIE, destinata examenului de laborator.
    Test Coggins: examen de diagnostic serologic prin testul de imunodifuziune in agar, recomandat de Oficiul International de Epizootii.
    Trasabilitate: componenta esentiala a programului de control si eradicare a AIE, care reprezinta modalitatea de a stabili istoricul bolii, pe baza unui sistem modern de control care cuprinde: animalul bolnav, animalele sanatoase cu care a venit in contact, precum si subprodusele obtinute de la acestea, vectorii animati si neanimati implicati in transmiterea infectiei.
    Trasabilitatea progresiva: componenta a trasabilitatii, care se efectueaza pe toata perioada restrictiilor sanitare veterinare si vizeaza toate miscarile de animale care s-au produs pe o perioada de cel putin 2 ani anteriori depistarii infectiei.
    Zona indemna: teritoriu in interiorul unei tari, net delimitat, in care nici un caz de boala nu a fost semnalat in ultimele 12 luni.
    Zona infectata: teritoriu in interiorul unei tari in care la examenele efectuate in scop diagnostic au fost identificate cazuri de imbolnavire.

    CAP. 2
    Diagnosticul AIE

    2.1. Modul de prelevare, transport si pastrare a probelor
    Probele de sange se recolteaza de la animale identificate si se inregistreaza in tabele semnate, stampilate si parafate de medicul veterinar oficial. Notele de insotire se completeaza corespunzator rubricilor existente si se semneaza, se stampileaza si se parafeaza de catre medicul veterinar oficial.
    Probele de sange se recolteaza cu ace pentru fiecare animal, in eprubete pe care se inscrie numarul curent din tabelul insotitor sau numarul matricol al animalului respectiv, operatiuni obligatorii, avand in vedere ca probele se examineaza individual. Eprubetele se inchid cu dopuri, se pastreaza la temperatura camerei pentru exprimarea serului, dupa care pot fi pastrate la frigider (4 - 8 grade C) pana la introducerea in lucru (maximum 5 zile).
    Pentru transportul probelor de sange la distante mai mari se recomanda asigurarea unei temperaturi de refrigerare pentru evitarea hemolizei.
    In cazul in care probele de sange ajunse in laboratoarele de profil nu pot fi testate in maximum 5 zile de la recoltare, se recomanda congelarea serurilor, cu inscrierea pe fiecare tub a numarului curent din tabele sau a numarului matricol, precum si notarea pe etichete a provenientei, numarului si speciei de la care provin.
    Probele de sange se recolteaza inaintea actiunilor imunoprofilactice sau dupa 21 de zile de la efectuarea lor. Cu cel putin 24 de ore inainte de prelevarea lor se interzice efectuarea tratamentelor (administrarea de corticoizi, imunomodulatori, antiparazitare), precum si a unor interventii chirurgicale, ce pot modifica rezultatul examenului de laborator.
    Recoltarea probelor de sange, precum si a fragmentelor din tesuturi si organe cu leziuni se face numai de catre medicul sau asistentul veterinar autorizat.
    Examenele de supraveghere se efectueaza la laboratorul sanitar veterinar de stat judetean, iar confirmarile de diagnostic la Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala, dupa caz, pe probe de sange, conform programului de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului.

    2.2. Metode de diagnostic
    Diagnosticul AIE se bazeaza pe utilizarea unui complex de metode care se regasesc si in programul de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului:
    - clinice;
    - serologice;
    - histopatologice.
    Stabilirea diagnosticului pentru AIE se face pe baza metodelor de diagnostic omologate si aprobate.
    Pentru diagnosticul AIE sunt autorizate urmatoarele teste si examene de laborator:
    a) testul ID (testul Coggins) efectuat pe probe individuale din ser;
    b) testul ELISA efectuat pe probe individuale din ser;
    c) la ecvideele seroconverse, identificate prin una dintre metodele specificate mai sus, se pot efectua examene histopatologice pentru obtinerea unor date suplimentare cu valoare de diagnostic.

    CAP. 3
    Trasabilitatea

    3.1. Scop
    Autoritatea sanitara veterinara teritoriala va urmari:
    a) identificarea tuturor posibilitatilor de contact al animalului suspectat sau infectat cu virusul AIE cu alte animale sanatoase ori conditionat sanatoase;
    b) circuitul subproduselor (piei, par etc.) provenite de la animalul suspect sau bolnav, de la materia prima la produsul finit.
    Avand in vedere mecanismele complexe implicate in transmiterea infectiei cu virusul AIE pe orizontala si pe verticala, in aplicarea programului de supraveghere si combatere a bolii se va tine seama de:
    - contaminarea prin vecinatate, care presupune prezenta agentului etiologic in mediul apropiat (exploatatii si efective de animale invecinate), permitand introducerea lui intr-un efectiv indemn prin interferente pe drumuri de acces, pasuni, surse de apa comune, insecte hematofage etc.;
    - contaminarea prin introducere de animale, furaje etc. din efective si exploatatii contaminate prin cumparare, transfer temporar, donatii etc.;
    - contaminarea pe verticala se realizeaza prin utilizarea in activitatea de reproductie a spermei sau a armasarilor potential infectati cu virusul AIE si transmiterea transplacentara a infectiei de la mama la fat.

    3.2. Obiectivele trasabilitatii
    Stabilesc:
    a) istoricul fermei/exploatatiei, care vizeaza descrierea profilului, modalitatile de infiintare si antecedentele sanitare veterinare (statusul epidemiologic);
    b) efective: origine, identitate si sisteme de identificare, evolutie, miscari;
    c) subproduse de origine animala: prelucrare, comercializare;
    d) factori de risc implicati in transmiterea pe orizontala si pe verticala a bolii.

    3.3. Procedura trasabilitatii:
    a) identificarea si catagrafierea animalelor receptive, monitorizarea permanenta a tuturor miscarilor de ecvidee;
    b) examene clinice la toate animalele, cu izolarea neconditionata a celor suspecte, si investigatii de laborator pe probe prelevate anterior si dupa abatorizarea acestora;
    c) teste de depistare efectuate in conformitate cu prevederile programului anual de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului;
    d) examen necropsic si expertiza de abator la toate animalele moarte sau sacrificate, in scop de diagnostic, si prelevarea de probe corespunzatoare pentru investigatii de laborator in directia AIE.
    Avand in vedere incubatia si caracteristicile imunopatogene ale bolii, precum si caile de transmitere, cu precadere calea hematogena realizata prin vectori (insecte hematofage), analiza epidemiologica si trasabilitatea AIE au caracter permanent.

    3.4. Demografia efectivelor de ecvidee receptive la infectia cu virusul AIE
    Pana la eradicarea AIE pe teritoriul Romaniei si in conformitate cu harta epidemiologica actuala sunt delimitate urmatoarele categorii de zone:
    a) zona de risc epidemiologic inalt, reprezentata de judete intens contaminate;
    b) zona de risc epidemiologic moderat, cu judete mediu contaminate;
    c) zona de risc epidemiologic slab, cu judete slab contaminate;
    d) zone indemne, reprezentate de judete libere de AIE.

    CAP. 4
    Declararea si notificarea oficiala a AIE

    Anuntarea si declararea oficiala a AIE se fac conform Ordinului ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 156/1999 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru anuntarea, declararea si notificarea unor boli transmisibile ale animalelor, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 23 martie 2000.

    CAP. 5
    Combaterea AIE

    5.1. Masuri la suspicionarea bolii
    Orice suspiciune de AIE va fi anuntata de medicul veterinar de stat prin mijloace uzuale de comunicare (telefon, telex, fax) la directia sanitara veterinara judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti. Daca o exploatatie (herghelie, depozit de armasari, hipodrom, statiune de monta, gospodarie a populatiei) are unul sau mai multe animale suspecte de infectie cu lentivirusul AIE ori animale care prezinta semne clinice sau boala evolueaza latent, autoritatea veterinara teritoriala, dupa efectuarea notificarii de suspiciune, va lua masuri de recoltare de probe pentru stabilirea diagnosticului de laborator.
    Imediat ce suspiciunea de infectie a fost notificata, autoritatea veterinara teritoriala va supune efectivul de ecvidee in care s-a inregistrat suspiciunea supravegherii sanitare veterinare si va institui masurile de carantina, dispunand:
    a) identificarea tuturor ecvideelor in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 167/2003 privind aprobarea Normei sanitare veterinare privind identificarea ecvinelor, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 240 din 8 aprilie 2003;
    b) izolarea ecvideelor suspecte de infectie de restul efectivului; acestora li se poate permite sa pasca pe terenuri special destinate;
    c) efectuarea dezinsectiilor si deparazitarilor;
    d) interzicerea deplasarii ecvideelor in alte locuri decat abatorul;
    e) informarea Agentiei Nationale Sanitare Veterinare;
    f) efectuarea anchetei epidemiologice de catre autoritatea veterinara teritoriala, in care se va mentiona:
    (i) durata de timp de cand AIE ar fi putut exista in efectiv, inainte de suspectarea si notificarea oficiala;
    (ii) originea posibila si identificarea legaturilor cu alte efective suspecte sau contaminate;
    (iii) deplasarea persoanelor, vehiculelor sau alte modalitati care eventual ar fi putut fi vectori pentru lentivirusul AIE.
    Autoritatea veterinara teritoriala poate extinde masurile mentionate anterior la efectivele vecine celui suspect, in functie de configuratia sau de controalele clinice si de laborator dispuse a fi efectuate.
    Intrarea si iesirea vehiculelor in si din exploatatia suspecta se vor face numai cu aprobarea autoritatii veterinare teritoriale, respectandu-se in mod obligatoriu regimul de filtru sanitar veterinar.
    Masurile precizate nu pot fi ridicate pana ce suspiciunea de AIE nu este infirmata prin buletin de analiza eliberat de un laborator de diagnostic oficial autorizat.

    5.2. Masuri la confirmarea bolii
    Imediat ce laboratorul a confirmat prin buletin de analiza AIE la ecvidee vii, taiate sau moarte, exploatatia (herghelie, ferma, depozit de armasari, hipodrom, statiune de monta, gospodarie a populatiei) va intra in supravegherea directiei sanitare veterinare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Se face mentiunea ca AIE poate fi diagnosticata:
    a) in herghelii, depozite de armasari, statiuni de monta, hipodroame, circuri de animale, gradini zoologice;
    b) in curti, gospodarii ale populatiei;
    c) la ecvidee aflate la pasune;
    d) la animale aduse in targuri, baze de achizitii, concursuri, expozitii sau in alte locuri cu aglomerari temporare de animale;
    e) in abatoare;
    f) in timpul transportului.

    5.2.1. Masurile care se impun in focar
    Imediat ce boala a fost confirmata si notificata in focar, autoritatea veterinara teritoriala va pune exploatatia in care s-au inregistrat animale bolnave sub supraveghere sanitara veterinara si va institui masurile de carantina, procedand dupa cum urmeaza:
    a) se efectueaza ancheta epidemiologica;
    b) se identifica toate ecvideele serologic negative din focar, indiferent de varsta, conform Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 167/2003;
    c) se informeaza Agentia Nationala Sanitara Veterinara;
    d) se izoleaza de restul efectivului ecvideele serologic pozitive, acestora permitandu-li-se sa pasca pe pasuni special destinate;
    e) animalele seropozitive se identifica electronic prin microcipare de catre medicii veterinari zonali, cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 167/2003;
    f) se interzice deplasarea ecvideelor in alte locuri decat abatorul;
    g) ecvideele bolnave cu semne clinice de AIE se ucid si se distrug;
    h) ecvideele serologic pozitive se sacrifica la sala sanitara sau in abatoarele autorizate sanitar veterinar, la sfarsitul zilei de lucru, in partida separata, iar destinatia carnii se stabileste in conformitate cu prevederile legislatiei veterinare in vigoare;
    i) se recolteaza probe individuale de sange pentru diagnosticul serologic (ID, ELISA) de la toate ecvideele trecute de varsta de 6 luni;
    j) se interzice comercializarea ecvideelor provenite din efective contaminate;
    k) transportul animalelor la abator se face numai cu certificat sanitar veterinar eliberat de administratia veterinara, in care se vor specifica data, tipul si numarul mijlocului de transport, traseul si destinatia;
    l) dupa debarcarea animalelor, mijloacele de transport vor fi riguros decontaminate;
    m) daca un animal cu AIE a fost trimis la un abator sau serviciu de ecarisaj din alt judet, certificatul sanitar veterinar de transport si actul de proprietate in original se predau medicului veterinar, care elibereaza un document prin care confirma primirea acestora. In termen de 3 zile, acesta va confirma de primire directorului directiei sanitare veterinare a judetului de provenienta si autoritatii veterinare in a carei raza teritoriala s-a facut taierea sau ecarisarea;
    n) in cazul in care un ecvideu se transfera la un institut de cercetari sau la un laborator specializat, certificatul sanitar veterinar de transport pentru animale vii, in original, ramane la beneficiar;
    o) se interzice folosirea sangelui integral, a serului sau a altor produse de la ecvideele bolnave de AIE, pentru prepararea de produse pentru consumul uman, a produselor farmaceutice sau cosmetice;
    p) se interzic scoaterea si transportul furajelor obtinute de pe terenul pe care au pascut animale infectate sau suspecte de AIE catre alte unitati cu efective indemne de AIE;
    r) se efectueaza dezinsectia conform protocolului, precum si deparazitarea animalelor.
    In situatia in care medicul veterinar a constatat moartea in exploatatie a unui ecvideu cu AIE, acesta va solicita directiei sanitare veterinare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, ridicarea cadavrului de catre serviciul de ecarisaj, cu asigurarea ca nu exista pericol de raspandire a AIE cu materialele ecarisate.
    In herghelia, depozitul de armasari, statiunea de monta, hipodromul sau ferma contaminata, care face obiectul supravegherii autoritatii veterinare teritoriale, se vor aplica urmatoarele masuri:
    a) eliminarea ecvideelor bolnave se face la termenul stabilit si nu va depasi 10 zile de la primirea rezultatului transmis prin buletinul de analiza;
    b) efectuarea examenului clinic si prelevarea probelor de sange pentru diagnosticul AIE in exploatatiile care aplica procedeul asanarii prin extractie, la toate cabalinele in varsta de peste 6 luni, la perioadele specificate in programul de supraveghere.
    Exploatatiile contaminate devin libere de AIE daca:
    (i) animalul reactionat pozitiv paraseste exploatatia numai pentru taiere, sub supravegherea autoritatilor veterinare;
    (ii) dupa eliminarea din efectiv a animalelor pozitive, restul animalelor din exploatatie, in varsta de peste 6 luni, trebuie sa prezinte doua rezultate negative la testele serologice efectuate la un interval de minimum 6 luni;
    (iii) s-a efectuat o ancheta epidemiologica al carei rezultat a fost negativ si toate efectivele legate epidemiologic cu efectivul infectat au fost supuse masurilor stabilite la lit. b).

    5.2.2. Masurile care se impun in localitatea contaminata
    Localitatea in care s-au inregistrat unul sau mai multe cazuri de AIE se declara contaminata si se efectueaza ancheta epidemiologica, aplicandu-se masurile sanitare veterinare prevazute pentru combatere.
    In localitatile contaminate toate ecvideele serologic negative se vor identifica prin microcipare, conform prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 167/2003.
    In localitate se interzice miscarea efectivelor neidentificate, conform prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 167/2003. Animalele din speciile receptive trebuie identificate in vederea urmaririi si luarii masurilor legale necesare.
    Se interzice circulatia ecvideelor pozitive, indiferent de scop, din localitatea contaminata in localitati indemne, precum si din judete contaminate in judete indemne.
    Se interzice scoaterea de armasari sau de iepe din statiuni temporare de monta, herghelii, depozite de armasari, hipodroame, asociatii hipice sau din alte unitati specializate pentru a monta sau a se monta in localitati cu animale contaminate.
    Introducerea de armasari sau de iepe de reproductie din unitatile si localitatile contaminate in herghelii, hipodroame, statiuni temporare sau permanente de monta, depozite de armasari, asociatii hipice sau in alte aglomerari specializate de cabaline este permisa numai daca animalele prezinta doua examene negative, efectuate la un interval de 30 de zile intr-o perioada de 40 de zile inaintea acestui transfer.
    Se interzice folosirea la monta a armasarilor care au actionat in statiuni temporare de monta, daca nu au fost examinati serologic in perioada de carantina, dupa reintoarcerea lor in depozit din statiunea temporara de monta si care nu au rezultat negativ la examenul serologic efectuat in perioada de carantina.
    Ecvideele seronegative din localitatile contaminate, ca si cele din zona de protectie de 10 km in jurul hergheliilor, depozitelor de armasari sau al altor unitati specializate se testeaza de doua ori pe an (februarie - martie si octombrie - noiembrie).
    In ferme de carantina pentru export nu intra decat ecvidee identificate electronic prin microcipare, conform Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 167/2003.
    Primarii localitatilor in care se gasesc exploatatii cu ecvidee diagnosticate cu AIE, asociatiile crescatorilor de ecvidee si alte persoane interesate au obligatia de a sprijini autoritatea veterinara teritoriala in aplicarea masurilor stabilite pentru supravegherea si combaterea bolii, procedand prin interzicerea, deplasarea, tranzitarea, pasunarea, participarea la targuri sau concursuri, precum si folosirea adapatorilor naturale din raza localitatii, pentru ecvideele care nu apartin unei exploatatii inregistrate indemne. Face exceptie situatia in care, in baza unei dispozitii de libera trecere eliberate de autoritatea veterinara sau a certificatului sanitar veterinar de transport, se aproba deplasarea ecvideelor bolnave livrate unui institut specializat pentru diagnostic si cercetare.
    Miscarea tuturor ecvideelor de pe teritoriul judetului respectiv va fi supravegheata si controlata de serviciul de inspectie si implementare a legislatiei sanitare veterinare.

    CAP. 6
    Decontaminarea, dezinsectia si deratizarea in AIE

    Pentru asanarea AIE in toate unitatile in care s-a declarat boala se pot utiliza doua procedee, in functie de gradul de infectie al unitatii: prin extractie sau prin depopulare totala.
    In asanarea prin extractie se aplica decontaminarea:
    a) de necesitate partiala, pe masura eliminarii cabalinelor, pe locul acestora si inca a doua locuri, din stanga si din dreapta acestora, precum si a suprafetelor de grajd aferente acestor locuri;
    b) de necesitate generala, dupa eliminarea ultimului animal bolnav din obiectiv.
    In asanarea prin extractie se aplica decontaminarea de necesitate generala, care vizeaza toate obiectivele interioare. Decontaminarea obiectivelor in anotimpul calduros se poate realiza prin scoaterea cabalinelor in padocuri, iar in anotimpul rece, prin mutarea animalelor sanatoase in obiective curate si decontaminate, urmand ca obiectivul astfel eliberat sa fie supus operatiunilor de decontaminare.
    Se va avea in vedere ca toate obiectivele deservite de un canal de dejectii, sistem de adapare cu nivel constant sau racordate la o fosa sa fie decontaminate concomitent.
    In mod obligatoriu va fi facuta decontaminarea ustensilelor de grajd si a utilajelor care au deservit aceste obiective, precum si a dejectiilor din statia de epurare sau platforma de gunoi; se vor acoperi toate punctele de vizitare a canalelor de evacuare a dejectiilor.
    Timpul de contact este de minimum 24 de ore pentru toate obiectivele.
    Decontaminarea este controlata obligatoriu din punct de vedere al eficientei printr-un test de sanitatie (testul stafilococic), conform Ordinului ministrului agriculturii, industriei si alimentatiei nr. 25/1995, completat prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 374/2001 pentru aprobarea componentei Comitetului tehnic si a subcomitetelor pentru omologarea metodelor si metodologiilor de diagnostic paraclinic medical veterinar.
    In asanarea prin depopulare totala se aplica decontaminarea de necesitate generala, dupa eliminarea ultimului animal din unitate, si vizeaza toate obiectivele interioare si exterioare. Pentru fiecare tip de obiectiv se utilizeaza decontaminantul adecvat, conform cerintelor acestuia.
    Timpul de contact este de minimum 24 de ore pentru toate obiectivele.
    Pentru decontaminarea prin biosterilizare timpul de contact necesar este de minimum 4 luni.
    Echipamentul de protectie se va decontamina prin fierbere sau gazare cu substante decontaminante specifice. Resturile grosiere (gunoi, furaje, asternut etc.) provenite din obiective vor fi arse sau, daca acest lucru nu este posibil, se vor decontamina prin metoda biotermica la platforma de gunoi sau treapta mecanica a statiei de epurare.
    Decontaminarea de necesitate generala se controleaza obligatoriu din punct de vedere al eficientei printr-un test de sanitatie general, aplicat la toate obiectivele interioare.
    Masurile de carantina pot fi ridicate numai dupa ce toate obiectivele interioare au fost supuse unei decontaminari eficiente, atestata prin buletin de analiza eliberat de laboratorul sanitar veterinar judetean.
    Dezinsectia de necesitate se face in mod obisnuit o data cu decontaminarea, dupa scoaterea animalelor din obiective (in padocuri, curti, la pasunat sau mutate in obiective supuse masurilor de decontaminare, dezinfectie si deratizare) si dupa efectuarea curateniei mecanice. Se aplica atat in asanarea prin extractie, cat si in cea prin depopulare totala. Se repeta in functie de ciclul biologic al insectelor hematofage.
    Deratizarea de necesitate se declanseaza imediat ce se instituie focarul de boala si se realizeaza dupa un program bine pus la punct de proprietar cu o intreprindere specializata si autorizata sau de specialisti atestati si autorizati. Actiunea trebuie sa fie generala si simultana la toate obiectivele din unitate si la toate unitatile din zona de actiune. Se planifica in intervalul dintre depopularea adaposturilor si repopularea acestora, de regula inaintea decontaminarii.

    Notiuni generale de decontaminare, dezinfectie, deratizare (DDD)
    a) Decontaminarea de necesitate se face in focarul de boala, in scopul distrugerii agentului patogen implicat in aparitia bolii. Ea poate fi partiala (la o parte din obiectiv), totala (la unul sau mai multe obiective) sau generala (la intreaga unitate epidemiologica). Decontaminarea de necesitate mai poate fi curenta, pe masura eliminarii animalelor, sau finala, dupa eliminarea ultimului animal pozitiv din unitatea epidemiologica. Se realizeaza atat in asanarea prin depopulare totala, cat si in asanarea prin extractie.
    Decontaminarea cuprinde urmatoarele etape si operatiuni in succesiune cronologica:
    1. Curatenia mecanica:
    - se elimina cabalinele din obiectiv sau din locurile vizate;
    - se scoate de sub tensiune reteaua electrica;
    - se umezeste intreaga suprafata decontaminabila cu apa sau diverse solutii (slab decontaminante, detergente, decapante etc.);
    - se indeparteaza resturile grosiere (furaje, asternut, dejectii etc.) si se transporta cu o bena etansa la platforma de gunoi sau treapta mecanica a statiei de epurare. Atentie, sa nu se imprastie pe alte obiective!;
    - se demonteaza toate partile detasabile si se depoziteaza intr-un loc special amenajat (o platforma betonata si acoperita, o magazie betonata, un padoc betonat). Toate vor avea obligatoriu un sistem de colectare a apelor uzate sub control, unde urmeaza operatiunile de curatare si decontaminare;
    - se curata intreaga suprafata decontaminabila de resturile aderente in asa fel incat sa poata fi recunoscut materialul din care este facuta. Curatarea se face cu ajutorul apei (jet de apa sub presiune de cel putin 10 atm.), aerului comprimat, maturilor, periilor, razurilor etc. Mai pot fi utilizate solutii detergente sau decapante;
    - resturile si lichidele sunt colectate prin sistemul de evacuare a dejectiilor sau se transporta cu o bena etansa la platforma de gunoi sau treapta mecanica a statiei de epurare;
    - suprafetele din pamant vor fi inlocuite cu pamant proaspat, dupa indepartarea la platforma de gunoi sau treapta mecanica a statiei de epurare a unui strat de 15 - 20 cm. Pamantul nou va proveni dintr-o zona stabilita de medicul veterinar ca neexpusa contaminarii. Acest pamant va fi amestecat in proportie de 5:1 cu var nestins sau clorura de var inainte de introducerea in obiectiv;
    - se executa reparatiile curente necesare reluarii procesului de productie, conform tehnologiilor sanitare veterinare si de crestere;
    - se face o noua curatenie mecanica pentru a se indeparta resturile rezultate in urma activitatii de reparatii;
    - se introduc partile detasate care au fost curatate si decontaminate de la locul unde au fost depozitate, in obiectiv, montandu-se functional.
    2. Aplicarea decontaminantului:
    - se alege decontaminatul specific (de exemplu, Virkon S, Aldekol DES 03, Virbaccid etc.), stabilindu-se concentratia si modul de aplicare;
    - se calculeaza suprafata decontaminabila, se asigura mijloacele de decontaminare si masurile de protectie a muncii;
    - se pregateste solutia de lucru in functie de cerintele decontaminantului si de suprafata decontaminabila;
    - se conditioneaza obiectivul (se indeparteaza apa din recipiente, excavatii, anfractuozitati ale pardoselii, jgheaburi, bazine, canale etc.; se deschid tablourile electrice; se completeaza geamurile; se inchid robinetele; se asigura sursa de iluminare etc.);
    - se conditioneaza suplimentar obiectivul in functie de cerintele decontaminantului si modul de aplicare (preincalzire, etansare, umidificare etc.);
    - se imprastie cantitatea de solutie de lucru calculata pentru obiectiv, incepand de sus in jos si din partea opusa inspre iesire. Aplicarea se face prin pulverizare fina, pe intreaga suprafata decontaminabila, cat mai uniform, pentru a se asigura cantitatea de solutie de lucru pe fiecare metru patrat;
    - se inchide si se sigileaza obiectivul; se incheie actul sanitar veterinar de decontaminare;
    - timpul de contact este de cel putin 6 ore.
    3. Controlul eficientei decontaminarii si conditionarea obiectivului pentru repopulare:
    - se recolteaza cu ajutorul tampoanelor de sanitatie resturi din obiectivul decontaminat, de catre o persoana instruita in acest sens si dotata cu materiale necesare. Aceasta persoana intra prima in obiectiv, utilizand mijloace de protectie personala;
    - se respecta baremul de sanitatie si se face neutralizarea specifica a decontaminantului;
    - se intocmeste nota de insotire pentru laborator;
    - se asigura prelucrarea materialului recoltat in maximum 24 de ore.
    b) Dezinsectia de necesitate vizeaza distrugerea insectelor hematofage care pot fi incriminate in transmiterea AIE. Se repeta in functie de ciclul biologic al daunatorilor.
    Dezinsectia cuprinde urmatoarele etape si operatiuni in succesiune cronologica:
    1. Curatenia mecanica:
    - se scot animalele in padocuri sau se muta in alte obiective care au fost in prealabil supuse masurilor DDD;
    - se executa o pulverizare cu solutie fixatoare (de exemplu, soda caustica 0,5%) pe intreaga suprafata a obiectivului, calculandu-se 1 l/mp, inainte sa fie scoase resturile de furaje si apa sau dejectiile;
    - se demonteaza si se indeparteaza din obiectiv partile detasabile care se vor depozita, curata si dezinsectiza pe o platforma betonata sau intr-un alt obiectiv curat;
    - se evacueaza gunoiul si resturile de furaje si se depoziteaza pe platforma de gunoi;
    - se spala cu apa si se indeparteaza toate resturile organice aderente de suprafete;
    - partile detasate, curatate si spalate, vor fi remontate;
    - se vidanjeaza fosele colectoare, se desfunda si se spala canalele de scurgere si rigolele;
    - se indeparteaza pentru protectie toate obiectele care nu trebuie sa vina in contact cu substantele insecticide;
    - se dreneaza apele stagnante din incinta fermei si din jurul acesteia.
    2. Aplicarea solutiei de dezinsectie:
    - dupa decontaminare si zvantare, pe intreaga suprafata decontaminabila se pulverizeaza o solutie insecticida, calculandu-se 0,2 l/mp. Se va insista asupra locurilor preferate de daunatori, cum sunt: pervazul ferestrelor, peretii despartitori, boxe, stanoage, jgheaburi, deasupra usilor, pe tavan, unghiuri, colturi etc.;
    - obiectivul se lasa inchis 24 de ore;
    - insectele moarte se strang si se ard pentru a nu fi consumate de animale.
    Dintre substantele insecticide vor fi preferate piretroidele sub forma de solutie sau aerosoli. Cu anumite precautii pot fi utilizate si insecticidele organofosforice.
    Personalul care face dezinsectia trebuie sa fie instruit si autorizat.
    3. Controlul eficientei dezinsectiei se face prin inspectie (prin observarea prezentei insectelor moarte in spatiile tratate si a reducerii numarului de insecte vii din aer si de pe suprafete). Pentru evaluarea procentuala a eficientei dezinsectiei se pune un anumit numar de benzi imbibate intr-o substanta lipicioasa un timp determinat (1/2 - 1 ora), inainte si dupa dezinsectie. Se stabileste procentul de insecte capturate dupa dezinsectie fata de cele capturate inainte de dezinsectie, dupa care se stabileste eficienta, scazandu-se procentul obtinut din 100% . Pentru insectele nezburatoare se pot numara insectele vii de pe o suprafata dintr-un obiectiv, inainte si dupa dezinsectie, stabilindu-se eficienta dezinsectiei la fel ca pentru insectele zburatoare.
    c) Deratizarea vizeaza distrugerea tuturor rozatoarelor din perimetrul unitatii si evitarea izgonirii acestora in vecinatati.
    Succesul actiunii depinde si de cooperarea cu unitatile vecine pentru sincronizarea masurilor de combatere, prevenindu-se astfel invadarea altor gospodarii, data fiind marea mobilitate a rozatoarelor.
    Se utilizeaza fie un singur raticid (durata dintre deratizari fiind de 6 luni), fie mai multe substante, folosindu-se mai intai raticidele cu actiune insidioasa (anticoagulantele) si in ultima parte pe cele cu actiune brutala (hidrogen fosforat, fosfura de zinc).
    Pentru canalele de evacuare a dejectiilor se recomanda blocurile raticide hidrofuge (Ratak, Klerat, Macustox, Rostop etc.).
    Cele mai utilizate mijloace de deratizare sunt cele mecanice si chimice.
    1. Mijloacele mecanice
    Sunt folosite diferite tipuri de capcane sau curse care se amplaseaza tinandu-se seama de caile obisnuite de circulatie, la circa 40 - 50 cm de galerie. La inceput capcanele se lasa nearmate cateva zile si numai dupa ce rozatoarele se obisnuiesc cu prezenta lor, se armeaza.
    Un alt mijloc eficient de combatere a rozatoarelor consta in inundarea galeriilor cu apa sub presiune, distrugand mai ales puii.
    2. Mijloacele chimice
    Raticidele pot fi substante anorganice sau organice, de natura vegetala sau de sinteza. De asemenea, dupa modul cum actioneaza, pot fi toxice de ingestie si toxice respiratorii.
    Toxicele de ingestie se aplica sub forma de momeli toxice alimentare: boabe de cereale sau alt suport alimentar impregnat cu solutii toxice; pulberi folosite la prafuiri.
    Toxicele respiratorii constituie un mijloc mai eficient de distrugere a rozatoarelor, distrugandu-le pe toate cele aflate in galeriile sau in spatiile gazate.
    Se aplica in special galeriilor care nu au comunicare cu spatii locuite de om si unor spatii inchise folosite ca depozite, care, de asemenea, nu au legatura cu cele locuite de om.
    Etapele deratizarii:
    1. Curatenia mecanica:
    - se scot animalele in padocuri sau se muta in alte obiective care au fost in prealabil supuse masurilor DDD;
    - se evacueaza gunoiul si resturile furajere si se depoziteaza pe platforma de gunoi;
    - se spala cu apa si se indeparteaza toate resturile organice aderente de suprafete.
    2. Aplicarea rodenticidului:
    - se folosesc momeli toxice si/sau prafuiri pe locurile circulate de rozatoare, galeriile accesibile, locurile de acces din afara adaposturilor. La galerii se poate aplica gazarea. Se otravesc sursele de apa;
    - in cazul in care animalele nu se evacueaza, momelile toxice si prafuirile se aplica in locurile circulate de rozatoare, dar la care animalele nu pot avea acces (grinzile de sustinere ale acoperisului, camerele de depozitare a furajelor, alte camere anexe);
    - in afara adaposturilor si in interiorul lor se pot amplasa statii de intoxicare;
    - in timpul verii o atentie deosebita se va acorda spatiilor verzi dintre adaposturi si din vecinatatea adaposturilor (unde sobolanii se retrag si sapa galerii), canalelor, conductelor de alimentare cu apa, precum si canalelor de evacuare a dejectiilor. Asupra acestora se va actiona aplicandu-se prafuirea cu pulberi toxice a locurilor umblate, precum si cu momeli toxice alimentare. Se poate executa gazarea galeriilor;
    - momelile neconsumate de rozatoare trebuie adunate la sfarsitul actiunii de deratizare de catre cei care le-au amplasat si se vor distruge prin ardere sau se vor ingropa (cel putin la un metru adancime, la o distanta de cel putin 50 m de sursele de apa);
    - toate galeriile trebuie astupate, urmele vizibile de rozatoare se curata, iar dupa cateva zile se va reinspecta zona tratata pentru a se verifica aparitia urmelor proaspete si a se aprecia eficienta deratizarii.
    Personalul care face deratizarea trebuie sa fie instruit si autorizat.

    CAP. 7
    Stingerea focarului de AIE si notificarea stingerii bolii

    7.1. Stingerea oficiala a bolii
    Herghelia, depozitul de armasari, unitatea specializata sau efectivul de ecvidee se considera asanat de AIE daca indeplineste urmatoarele conditii:
    - ecvideele seropozitive au fost sacrificate la abator;
    - ecvideele trecute de varsta de 6 luni au reactionat negativ la doua controale serologice efectuate prin testul ID (testul Coogins) sau ELISA, la interval de minimum 6 luni si de maximum 12 luni de la examenul anterior, cu rezultat negativ;
    - s-a procedat la decontaminarea, dezinsectia (distrugerea vectorilor) si deratizarea adaposturilor si a incintei, iar eficienta a fost verificata prin teste de sanitatie.

    7.2. Notificarea stingerii bolii si ridicarea masurilor de carantina
    Stingerea oficiala a bolii si ridicarea masurilor de carantina se fac de catre autoritatea veterinara teritoriala, printr-un document similar cu cel folosit la declararea oficiala a bolii, cu instiintarea organismelor care au responsabilitate in supravegherea si combaterea AIE.
    Notificarea stingerii bolii se efectueaza in conformitate cu normele sanitare veterinare in vigoare.

    CAP. 8
    Masuri de prevenire a reaparitiei AIE in teritoriile in care boala a fost eradicata

    Pentru prevenirea reaparitiei cazurilor de AIE in teritoriile indemnizate, trebuie respectate urmatoarele masuri:
    a) identificarea tuturor ecvideelor;
    b) controlul circulatiei ecvideelor;
    c) introducerea de animale (ecvidee) provenite numai din efective sigur indemne de AIE;
    d) respectarea perioadei de carantina profilactica;
    e) testarea serologica a ecvideelor aflate in perioada de carantina, conform legislatiei in vigoare;
    f) testarea serologica a ecvideelor importate;
    g) interzicerea folosirii la monta a armasarilor care au actionat in statiuni temporare de monta, daca nu au fost examinati serologic in perioada de carantina, dupa reintoarcerea lor in herghelie din statiunile temporare de monta;
    h) materialul seminal, ovule/embrionii importati sa provina de la animale libere de AIE;
    i) respectarea prevederilor programului de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului;
    j) prelevarea probelor de sange sa se efectueze cu ace de unica folosinta, pentru fiecare animal;
    k) instrumentarul folosit in interventii chirurgicale sa fie sterilizat;
    l) materialul seminal utilizat la monta artificiala sa provina de la armasari sanatosi;
    m) actiunile de vanzare-cumparare sa se efectueze numai dupa ce ecvideele au fost testate serologic si prezinta rezultat negativ pentru AIE;
    n) programele de decontaminare si dezinsectii periodice sa fie aplicate conform planului intocmit anual;
    o) furajele sa nu provina de pe terenuri pe care au pascut animale infectate sau suspecte de AIE.

    CAP. 9
    Masuri generale de protectie pentru pastrarea, manipularea si utilizarea pesticidelor

    Pastrarea insecticidelor si a rodenticidelor trebuie facuta numai in ambalaje originale, ermetic inchise, in locuri racoroase, departe de alimente si furaje si in siguranta fata de copii si persoane neavizate.
    In timpul utilizarii:
    a) manipularea si utilizarea numai de catre persoane adulte, perfect familiarizate cu masurile de protectie;
    b) purtarea obligatorie a echipamentului de protectie;
    c) evitarea contactului toxicelor cu pielea;
    d) purtarea manusilor si a ochelarilor de protectie;
    e) purtarea mastii pe fata la pulverizarile in spatiile inchise;
    f) aplicarea pulberilor si momelilor numai cu mana protejata;
    g) nu se va ingera materialul concentrat; nu se bea, nu se mananca si nu se fumeaza in timpul lucrului sau al manipularii;
    h) nu se pulverizeaza cand este vant;
    i) surplusul sau apa de spalare a utilajului de lucru nu se arunca in ape statatoare sau curgatoare;
    j) spalarea si denocivizarea cu solutie de detergent a echipamentului de protectie;
    k) spalarea si depozitarea intr un loc sigur a containerelor si ambalajelor goale, dupa utilizarea continutului.